Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 90, seria 2

Tata părea fericit. Zâmbea.

Dar, de fiecare dată când mă uitam la el, îmi venea să plâng.

Pentru că fiecare clipă de fericire trăită de tata

adâncea regretul din sufletul lui. Inima lui era pârjolită.

Ne privea de parcă eram nişte năluci.

Parcă am fi putut dispărea în orice moment.

În fiecare clipă îşi lua adio de la noi.

În fiecare clipă ne saluta din nou.

Tata era ca un duh din poveşti a cărui lampă se stricase

şi care îşi pierduse puterea de a îndeplini dorințele.

Nu aparținea niciunui timp, niciunui loc.

Era rătăcit.

Tata a stat cu noi o săptămână.

În acea săptămână părea că îşi găsise tihna pe care o căuta de mult timp.

Apoi, ne-a cuprins pe toți agitația pentru nunta lui Aylin.

Albă-ca-Zăpada avea să-şi recapete prințul, în sfârşit !

Hai, mamă, grăbeşte-te puțin !

Urmează să ne coafăm, să ne machiem...

Bine, fata mea. Bine.

Mamă, cămaşa asta e necălcată.

Bine, puiule, îmbrac-o. O calc eu acasă la Soner.

Dă-mi-o mie ! Hai !

Mamă, pot să mă încalț cu ăştia ?

Se poate, fiule ?! Aceia sunt pantofi pentru fotbal. Ne ducem la nuntă.

Dar îmi plac foarte mult. Poate joc fotbal cu unchiul Soner.

L-ai găsit pe unchiul Soner... Bine, încalță-i !

Mamă, a venit Soner ! Eu plec !

De ce a venit în ziua nunții, copilă ?

Trebuia să se pregătească la el acasă.

Avem o treabă, mamă. Ne ducem undeva. Voi veniți după aceea.

- Unde vă duceți în ziua nunții ? - Pa !

Te-am iubit întotdeauna, frate.

O să te iubesc mereu.

- Ce faci, Suleyman ? - Bine, mulțumesc, mătuşă.

Nu se poate chiar aşa ! Ar trebui să închirieze un loc ca lumea.

Parcă nu ar avea bani !

Uite, Kemal, acolo e liber.

- Bine ați venit ! Bună ziua ! - Bine ați venit !

- Bine v-am găsit ! - Bine ați venit !

Mesude, fato, bine că nu te-ai măritat cu Soner ! E un zgârcit !

Bineînțeles, dragă ! Aşa este, zău !

Mai are şi năravul de a părăsi. Să vedem ce-o să facă de data asta.

Nu se ştie, fato. E vorba despre Soner.

Ce-i asta ?

Kemal !

- Cum arăt ? - Eşti foarte frumoasă.

Eşti ca o prințesă !

Ea oricum e Albă-ca-Zăpada pentru mine !

Intră !

Bună !

Văd că eşti emoționat.

Da.

Soner...

Aylin a suferit foarte mult. Ştii asta.

Te rog, fă-o fericită de acum încolo !

Merită din plin.

De data asta, n-o să mai fie ca înainte, dle Ali.

O iubesc foarte mult pe Aylin. O să fim fericiți. O să vedeți.

Hai, du-te şi ia-mi fata !

- Vă mulțumesc pentru tot. - Să fiți fericiți !

Hai, du-te, să nu se întâmple ceva !

- Cum este ? - E bine.

- Totul e în regulă ? - Da.

- Te-ai uitat ? E bine ? - Gata !

Intrați !

Eşti o mireasă foarte frumoasă.

Şi tu eşti un mire foarte chipeş.

- Totul e gata ? - Da.

Cu permisiunea dv., am venit să iau mireasa.

Sora mea dragă, să dea Dumnezeu să fii foarte fericită !

Ia-ți mireasa, domnule ginere !

Dar eu ?

Haide !

Aylin ! Prinde !

Să poftească martorii !

Azi ne-am adunat aici pentru a crea sfânta legătură a căsătoriei

dintre dl Soner şi dna Aylin,

care au declarat că vor să se căsătorească

şi au depus o cerere oficială în acest sens.

Acum, vreau să vă întreb,

în prezența stimaților martori şi a dragilor oaspeți...

Dnă Aylin, de bunăvoie şi nesilită de nimeni

îl luați în căsătorie pe dl Soner ?

Da !

Dle Soner, de bunăvoie şi nesilit de nimeni,

o luați în căsătorie pe dna Aylin ?

Stați !

Voi sunteți frați.

Să fim serioşi, vă rog !

Vă întreb din nou. Dle Soner, o luați în căsătorie pe dna Aylin ?

Da !

Calcă-l pe picior !

- Dv. sunteți martori ? - Da.

Prin autoritatea cu care am fost învestit de stimatul primar,

vă declar soț şi soție. Luați. Să fie într-un ceas bun !

Nu pot să cred ! S-au căsătorit. Nu s-a iscat nicio tragedie.

Să fiți fericiți...

- Multă fericire ! - Mulțumesc !

Bine că v-ați căsătorit !

Acum face parte din familie şi unchiul Soner.

Dansăm, Aylin ?

Acum o să le ureze bun-venit musafirilor, fiule.

- Dansați după aceea, da ? - Dansăm imediat. Promit.

- Îmi acordați acest dans, doamnă ? - Cu plăcere !

Frumosule, pot să dansez şi eu cu această doamnă frumoasă ?

Desigur !

Am obosit. Voiam să mă aşez.

Te rog, Cemile ! Hai ! Nu-i nimic.

- S-a terminat muzica. - O să înceapă iar.

Tu nu mai eşti, Lumea mea e întunecată,

Tu nu mai eşti, Blestemată fie despărțirea !

Acum e atât de greu să caut consolarea...

- Felicitări ! - Mulțumim.

Vă felicit !

Am descoperit dragostea cu tine, Am iubit, am fost uitat,

Am fost foarte fericit cu tine.

Am descoperit dragostea cu tine, Am iubit, am fost uitat,

Am fost foarte fericit cu tine.

Viața e ca moartea în lipsa ta,

Viața e ca moartea...

Se uită toată lumea la noi.

- Înseamnă că dansăm frumos. - Cum să nu !

Relaxează-te, Cemile.

Fata mea frumoasă s-a căsătorit. E fericită.

A devenit fericită, în cele din urmă.

Şi noi suntem fericiți acum, în ciuda a tot.

Să savurăm clipa asta scurtă. Merităm amândoi.

- Ne mărităm fata. Nu-i aşa ? - Aşa este.

Am descoperit dragostea cu tine, Am iubit, am fost uitat,

Am fost foarte fericit cu tine.

Am descoperit dragostea cu tine, Am iubit, am fost uitat,

Am fost foarte fericit cu tine.

Am descoperit dragostea cu tine, Am iubit, am fost uitat,

Am fost foarte fericit cu tine.

Hai s-o ştergem !

Nunțile sunt strigătul de viață şi de existență al omului

în fața morții şi a dispariției.

Aylin şi Soner ne făcuseră pe noi toți, tot cartierul, să ne întâlnim

şi să luăm parte la această bucurie a existenței.

Da, niciun necaz din lume nu luase sfârşit.

Nici problemele noastre nu se împuținaseră.

Cu toate acestea, toți ne uitaserăm necazurile, fie şi pentru câteva ore.

Era una dintre cele mai fericite zile din viața noastră.

Tortul !

Câteva ouă, puțină făină, apă şi zahăr sunt amestecate de mâini pricepute,

sunt acoperite cu frişcă şi ciocolată şi sunt numite tort.

Ador acest amestec vrăjit.

Mă entuziasmez până şi când îmi închipui cum alunecă pe gâtlej.

Acest entuziasm nu e ceva caracteristic copilăriei mele.

Sau nu am crescut suficient încât să renunț la tort.

Am dansat, ne-am distrat, am râs, am jucat.

Stelele s-au uitat la noi.

Poate că au râs de noi. Poate că le-a plăcut.

Poate că n-au priceput nimic.

Distracția noastră e ca strălucirea lor.

O sclipire, apoi, întuneric.

Apoi, o altă sclipire şi iarăşi întuneric.

Nunta noastră e o sclipire în întunericul istoriei.

Cine ştie câte nunți s-au făcut,

cine ştie câte femei şi câți bărbați s-au căsătorit,

s-au înmulțit, au trăit, au murit...

Ca stelele care curg în întunericul nopții.

M-ați făcut şi pe mine să joc un dans popular.

- Uite, încă râde. - Ai dansat foarte frumos.

- Cum ? - Ai dansat foarte frumos.

Maşina e la dispoziția dv., dle Soner. E gata.

Noi plecăm. Mulțumim mult pentru tot.

Nu ne-ați lăsat singuri în această zi fericită.

Noi o să dispărem pentru câteva zile.

Să fii fericită, fata mea ! Să fii foarte fericită !

Fata mea frumoasă !

Vă conduc acasă, dacă doriți. Haideți !

Vino, fiule...

Scaunele dărâmate, fețele de masă zburate de pe mese,

feliile de tort mâncate pe jumătate, paharele de limonadă răsturnate

erau frânte, cu un sentiment de abandon.

După nuntă rămăsese tristețea,

căci toți îşi luaseră bucuria la plecare.

- Vă dorim fericire ! Bine ați venit ! - Mulțumesc.

Felicitări ! Bine ați venit ! Poftiți !

Mulțumim.

Mi-am imaginat de atâtea ori clipa în care o să trec acest prag

în brațele tale, fiind soția ta...

Clipa aceea a venit.

- Nu-mi vine să cred. - Atunci, uită-te bine !

Unu, doi, trei...

Timpul trecea. Copacii, florile, drumul către şcoală,

prietenii mei, părul meu, dinții mei...

Toți numărau zilele care treceau.

Şi Aylin număra zilele până avea să-şi nască bebeluşul.

În timpul care trecuse, burta i se făcuse uriaşă.

Hakan şi Berrin divorțaseră.

Pentru Hakan, timpul însemna amintirile despre Berrin şi Zehra.

Pentru Berrin,

însemna viitorul pe care avea să şi-l făurească împreună cu Ahmet.

Pentru Mete, timpul însemna absența lui Nihal.

A căutat-o peste tot pe Nihal, dar nu a reuşit s-o găsească.

Nu şi-a pierdut deloc speranța,

dar a devenit tăcut şi introvertit.

Pentru mama, timpul însemna copiii şi munca ei.

Lucra cu magazinele mari.

Producea şi vindea mai mult decât înainte.

Dar era tristă.

Începuse să se uite mai mult la vechea ei casă. Cădea pe gânduri.

Era conştientă că tata nu mai era ca înainte.

Îl vedea cum se rupe de viață încetul cu încetul.

Tata pleca de acasă când avea chef.

Nu spunea nimănui unde se duce.

Bunica a făcut tot ce-a putut ca să afle.

De câteva ori, s-a luat după tata, ca să-l urmărească.

Dar tata a scăpat de urmăritoare de fiecare dată.

Gata. Restul rezolvă grădinarul. Ai obosit.

Nu, nu am obosit. Îmi place foarte mult.

Hai ! Uite, a obosit şi fata noastră !

Nu-ți face griji. Ne simțim bine.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Micul-dejun e gata. Poftiți ! - Hai ! E gata micul-dejun.

Stai. Eşti murdară pe mâini. Vino...

- Termină ! - Bine.

Încetează. Vino ! Termină !

Dnă Aylin, eu te ajut aici, iar tu mă uzi.

- Termină ! Gata ! - Te răcoresc.

- Chiar aşa ? - Nu te-ai răcorit ?

Ba da, mulțumesc. Mulțumesc mult.

Am o foame de lup. Să plantezi flori dimineața îți deschide apetitul.

Şi mie mi-e foame.

- Aşază-te şi tu, Suleyman. - Poftă bună ! Eu am mâncat.

- Eşti matinal. - Ca întotdeauna.

- Mergem la mama ta diseară ? - Ar fi foarte bine.

- O sun şi o anunț. - Bine.

Soner...

Stai. Încet.

Mai aruncă una. Pe asta o prind. Încet.

- Bine, haide ! Uite... - Stai.

Aruncă de aici. Aruncă !

- Dle Soner... - Stai puțin, Suleyman. Fac ceva.

- Ridică-te în picioare ! - Bine.

Dar trebuie să arunci sus. Nu se poate de acolo !

- Bine. - O clipă...

- Prinde una ! Stai... - O clipă, Suleyman...

Avem o şedință foarte importantă şi întârziem.

Fac ceva foarte important aici, Suleyman. Stai...

O clipă...

Bravo ! Dle Soner, întârziem. Eu plec. Vă aştept.

Imediat. Vin imediat. O clipă...

- De mai departe. - Stai.

- O clipă... - Bine. Îndepărtează-te !

Da !

Da. Am prins-o.

Asta...

- Dle Soner ! - Bine, vin, Suleyman !

Pa !

Bine, vin !

Nu mai claxona !

Nu m-ai lăsat în pace nici două minute, Suleyman.

Astea sunt gata, dnă Cemile. Urmează celelalte.

Mamă !

Te simți bine, mamă ? Stai. Vino. Aşază-te aici.

- Mă simt bine, Cemile. - Stai.

Mamă, iar ai alergat după Ali, nu ? Te-am văzut.

Iarăşi a dispărut. Nu am reuşit să aflu unde se duce.

- Unde se duce în fiecare zi, Cemile ? - Nu ştiu, mamă.

Poate vrea să rămână singur.

S-o fi ducând la cafenea, să-şi vadă vechii prieteni.

Eu nu am deloc inima împăcată, Cemile.

Mâine o să apară în fața instanței.

O să divorțeze, în sfârşit, de ştoarfa de Carolin.

Bună !

M-ai speriat.

Ai căzut pe gânduri. Eşti foarte gânditoare.

Nu e nimic.

Mâine divorțezi de căpitanul Ali. Asta te supără ?

Eu să fiu supărată ?!

Eu am vrut să divorțez de Ali. Nu uita !

Da, tu ai vrut. Dar ai înțeles că Ali nu are ochi decât pentru Cemile.

În plus, ți-au ieşit la iveală toate vicleşugurile.

Şi tu abia ai divorțat de Selma. Tu să fii supărat.

Întreabă-te dacă o să-ți iasă la iveală vicleşugurile.

- Voiam să vorbesc cu dl Mete. - Spuneți. Eu sunt.

Dle Mete, sunt Kazim Uzun, de la revista "Rândunica".

- Ce faceți ? - Bine, mulțumesc.

Dle Mete, v-am sunat să vă propun să faceți parte din juriu

la marea finală a concursului nostru de muzică.

- În juriu ? - Da. Sper să nu ne refuzați.

Dle Kazim, treburile astea nu sunt pentru mine.

Vă rog, nu refuzați imediat.

Şi dv. ați intrat în viața artistică printr-un concurs.

Acum, dv. aveți răspunderea de a le deschide drumul noilor artişti.

Vă rog, acceptați. O să fiți plătit pentru efort.

Am vorbit cu dv. în timpul unui concert.

Mi-ați promis că o să faceți parte din juriu.

- Da ? - Ați uitat ?

De vreme ce-am zis aşa, sunt de acord.

Mulțumesc. O să vă sun eu din nou pentru amănunte.

- La revedere ! - La revedere !

- Spor la treabă ! - La revedere !

E aici cineva pe nume Nihal ?

Nihal !

Întreabă poştaşul de tine.

- E de la revista "Rândunica" ! - Serios ?

Am trecut de faza eliminatorie. O să concurez în finală !

- Mă bucur pentru tine ! - O să cânt în finală !

O să câştigi. O să vezi, o să zici că ți-am spus eu.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 90