Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 87

Familia ta s-a culcat.

A fost o seară foarte frumoasă. Mulțumesc.

Eu îți mulțumesc.

Vino încoace. Nu pleca.

Nu pleca. Nu pleca.

Strecurătoare ! Nailon ! Ață !

Strecurătoare !

Casa pe care v-am arătat-o este exact cum vă doriți,

curată, aproape de piață şi de centru.

E o clădire nouă-nouță, curată, pe colț.

- Am vrea s-o vedem. - Cheia e la mine. Casa e goală.

Dacă vreți, putem merge imediat s-o vedem.

Atunci, s-o vedem !

Haideți ! E aproape. Mergem imediat şi o vedem.

Tu răspunde la telefoane.

- Spor la treabă ! - Ce s-a întâmplat, Ali ?

Trebuie să discut ceva cu tine, Neriman.

Discutăm, dar acum am clienți. Voiam să le arăt o casă.

- Putem vorbi mai târziu ? - Casa asta ?

O ştiu, frate. O să fie demolată. O să fie naționalizată.

O să treacă un drum pe acolo. Căutați o altă casă.

- Să mergem ! Era să fim înşelați. - Nici pomeneală de aşa ceva !

- Ali, ce ai făcut ? - O să fiu succint, Neriman.

- Ce-i ? - Ştii unde e Carolin ?

Nu ştiu, zău !

Era o fată, Melike, care lucra acasă la noi. Ştii dacă e acolo, cu ea ?

Sigur că-i acolo. Cine să aibă grijă de copil ?

- Tu ne-ai găsit-o pe fată, nu ? - Da.

Bine. Sună-i familia şi află unde sunt.

Ali, probabil că i-a avertizat Carolin. Nu mi-ar spune.

Nu mă scoate din sărite, Neriman ! Sună ! Ridică receptorul !

Găseşti tu o cale.

Alo, Münevver ! Ce faci, maică ? Sunt Neriman.

Femeia pentru care lucrează Melike, Carolin, m-a sunat adineauri.

A zis că i-au rămas nişte inele şi nişte brățări acasă.

Mi-a zis să le iau şi să i le aduc. Am cheia casei.

Le-am luat. O să i le duc lui Carolin,

dar, tocmai când să-mi spună unde stă, s-a întrerupt legătura.

Ştiu că e secret. Aş spune eu cuiva ? Ia zi !

Bine. Mulțumesc, maică. Bine, la revedere...

Ali...

La hotelul din Aksaray. Etajul unu !

Unchiul e supărat rău de data asta. Carolin are de furcă.

Aş fi vrut să fie posibil să mergem să vedem.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Unde e Mete ? - A plecat devreme.

E foarte mâhnit din cauza lui Nihal.

Mamă, eu o să încep din nou să lucrez.

- Unde ? Ți-ai găsit de lucru ? - Mă întorc la sindicat.

Să fie într-un ceas bun, fata mea ! Cum rămâne cu Zehra ?

O să vorbesc cu Kiraz, să aibă grijă de ea.

Dar azi am o întâlnire la serviciu.

Ai tu grijă de Zehra, dacă nu ai treabă ?

- Sigur că am ! - Mulțumesc.

- Eu plec. Am întârziat la atelier. - Plec şi eu, să văd ce face Ali.

- Plec şi eu. - Aşteptați-mă şi pe mine !

I-am pregătit mâncarea Zehrei. E în bucătărie.

- Când se trezeşte, i-o dai, da ? - Bine, nu-ți face griji.

Trebuia să te mai odihneşti puțin acasă, mamă.

Mă simt bine. Hai să ne îmbrăcăm şi să plecăm !

Vino încoace...

- La revedere ! - La revedere !

- La revedere ! - La revedere !

Ia-ți apa !

- Bună ziua ! Spor la treabă ! - Bună ziua !

Am nişte flori pentru Carolin Akarsu.

- Ştiți numărul camerei ? - Da. 1108.

- Da, corect. Urcați ! - Mulțumesc.

Bine ați venit ! Cu ce vă pot ajuta ?

- Am flori pentru Carolin Akarsu. - Lasă-le în fața uşii. I le dau eu.

Florile astea sunt foarte prețioase, frate.

- Sunt demne să-ți stea pe creştet. - Ce vorbeşti ?

Deschide uşa !

Dle Ali, vă rog, plecați ! Dna Carolin nu este ! Plecați, vă rog !

- Dle Ali, vă rog ! - Taci !

- Vă rog, dle Ali ! - Treci !

Dle Ali, vă rog ! Dle Ali !

Dle Ali, vă rog, deschideți uşa ! O să mă omoare dna Carolin...

Vino, vino...

Vino...

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Ce faci ? - Bine. Tu ?

- Şi eu sunt bine. Ce face Zehra ? - E bine şi ea.

Tu te duci la atelier ?

Nu... Mama şi bunica se duc la atelier.

- Eu mă duc să vorbesc cu Kiraz. - De ce ?

Ca să aibă grijă de Zehra.

O să reîncep să lucrez.

- La sindicat ? - Da.

- Bine. O zi bună ! - O zi bună !

- Eu o iau pe aici. Ne vedem diseară ! - Bine.

- La revedere, bunicuțo ! - La revedere, Berrin !

Maşina...

La revedere !

Mustafa ! Mustafa !

Mustafa ! Vino !

- Ce faci ? - Te mănânc...

Carolin ți l-a dat ție pe Mustafa ?

Cum l-ai luat pe Mustafa, Ali ?

M-am dus la hotelul la care stă Carolin.

Carolin nu era. Era Melike. L-am luat şi am plecat.

Haideți să intrăm !

Omul ăsta face nişte chiftele delicioase ! Sunt foarte bune !

- Sărut-mâna, maestre ! - Mulțumesc !

Uite, mai şi mulțumeşte...

A adormit. Să ieşim !

Ali, ai luat copilul şi ai venit,

dar ce o să se întâmple când o să afle Carolin ?

Nu-mi pasă. Nu i-l dau pe Mustafa.

Se poate aşa ceva ?! E mama lui. Are şi ea drepturi.

Găseşte o cale să te înțelegi cu ea.

Cemile are dreptate. Găseşte o cale să te înțelegi cu ea.

Aşteaptă !

Ali ! Deschide uşa, Ali !

Deschide uşa, Ali ! Deschide !

Deschide uşa !

Unde e Mustafa ? Dă-mi-l repede !

Stai ! Mustafa e aici. Nu ți-l dau.

Eşti sărac, Ali !

Nu poți să ai grijă de copil ! Nu poți să ai grijă de Mustafa !

- De unde ştii tu ?! - Nu poți să ai grijă de Mustafa !

Stai, Ali ! Te rog, nu te certa cu ea ! Stai !

Ți-am zis, Mustafa o să stea cu mine.

N-o să-mi poți lua nici casa, nici copilul. Clar ?

- Pleacă naibii de-aici ! - Acum îmi pare foarte rău !

Trebuia să-i las să te omoare atunci !

Îmi pare foarte rău !

Eu te-am salvat ! Tu ce-mi faci acum ?!

- Mustafa e fiul meu ! - Şi al meu !

- Stai, Ali ! - Mişcă-te ! Du-te naibii !

Plec acum, dar treaba asta nu s-a terminat. Abia începe.

O să-ți arăt eu ție, căpitane Ali !

Eu sunt înăuntru.

Carolin a încercat să cumpere casa lui Ali.

Era să mă păcălească şi pe mine.

Slavă Domnului că mi-am dat seama la timp şi m-am răzgândit imediat !

Ali l-a adus pe Mustafa. Bravo lui ! Asta numesc eu răzbunare.

- Hai, Neriman ! - Stau de vorbă aici, Kemal.

- Hai, Neriman, mergi ! - Stai puțin...

Imbecilul ! Nemernicul ! Ce crede că sunt eu ?

Ce s-a mai întâmplat ? Cine şi ce a făcut ?

Ali l-a luat pe Mustafa şi l-a dus acasă la el fără să mă întrebe !

Eu am crezut că s-a întâmplat ceva.

Ce tot spui ?

Bine, dragă, nu te supăra. În fond, Ali e tatăl lui Mustafa.

Stai calmă. Oricum, o să-l iei înapoi.

Acum trebuie să rezolvăm chestiuni mai importante.

Vino !

- Patroane... - Vino !

- Azi facem treaba. - Bun. Bine.

- Fii foarte atent, Ibo. Fără greşeli. - Bine, şefule.

Ce se întâmplă ?

Am de gând s-o rețin pe Cemile ca musafir o vreme.

Hai, deschide gura ! E foarte bună mâncărica. Ia !

Vino ! Uite, vine, vine ! Deschide gura !

Zehra ! Zehra ! Uite, uite ! Vine, vine !

Stai. Vino ! Vino... Stai, Zehra...

Bună !

Faci repetiții pentru când vei fi mamă ?

Nu. Sora mea nu e acasă. Încercam să-i dau de mâncare Zehrei.

Vino înăuntru.

Gata, am venit. Gata, am venit !

Gata ! Vino ! Vino...

Hai ! Acum mâncăm. Acum mâncăm.

Unchiul Soner o să vadă. O să mâncăm acum. Haide !

Deschide, deschide ! Deschide gura !

- Cum o cheamă ? - Zehra.

Vino, vino...

Gata, gata...

Mama...

- Cred că îi e dor de mama ei. - Da, îi e dor de mama ei.

Gata, gata...

Ți-ai pregătit pozele tip buletin pentru căsătorie ?

Sunt gata.

- Buletinul ? - Totul e gata.

Gata. Gata...

Mama...

Să aibă grijă de tine şi unchiul Soner...

- Aylin... - Eu aduc actele.

Dă-i de mâncare !

Stai aşa...

Vino încoace ! Stai jos...

Stai aşa... Stai aşa...

Deschide gura, dragă Zehra ! Deschide gura !

- Deschide gura, puiule ! - Mama...

Bravo !

Dar, Zehra...

Aylin !

Deschide gura ! Deschide-o !

Bună ziua !

Voiam să întreb de Nihal.

- Aveți vreo veste ? - Nu...

Ce-o să facă cu fața aia ?

Ce-o să facă fiica mea cu fața aia ?

Au desfigurat-o.

Au distrus-o. Au desfigurat-o...

Fata mea ghinionistă... Ghinionistă...

E desfigurată ?

Fuge de tine.

Nu vrea s-o vezi în halul ăla.

Nihal nu vrea s-o vezi.

Vorbiți cu reprezentantul locului de muncă.

Acționați în funcție de raportul dat de el.

- Bine. Eu plec. - Spor la treabă !

- Bună ! - Vino, Berrin !

Ce plăcut este să te văd din nou aici !

- O să începi să lucrezi ? - Eu vreau.

Dar nu ştiu ce-o să zică preşedintele. Nu am vorbit cu el încă.

Bine. Dacă e nevoie, vorbesc şi eu.

Scuzați-mă. Am adus dosarele.

- Ce faci, Ayten ? - Bine. Bine ai venit !

Mă bucur mult că ai recăpătat-o pe Zehra.

Ayten ! Ayten, stai !

Ayten, te rog !

Ayten...

Nu spune nimic, Berrin. Nu-i nimic de spus.

Voi erați îndrăgostiți unul de celălalt de la bun început.

Eu am făcut o prostie. Sunt o mare proastă.

Nu. Nu, nu eşti.

Te-ai îndrăgostit şi tu. Asta-i tot.

- Berrin, o să lucrezi din nou aici ? - Aşa vreau.

- Atunci, eu nu mai pot lucra. - Ayten...

Berrin, după toate cele întâmplate,

nu mai pot fi prietenă cu voi ca înainte.

Ayten, te rog, nu lua o decizie imediat.

Cemile...

- Ce face Mustafa, mamă ? - Bine.

I-am dat de mâncare. Se joacă în cameră cu tatăl lui.

Mamă, o să poți avea grijă de Mustafa ?

Îl îngrijesc cât pot,

dar nu-mi dau seama cum o să se termine treaba asta.

Carolin n-o să-l lase pe Mustafa.

- E şi copilul ei, mamă. - Aşa e, dar...

În fine...

- Eu mă duc acasă. - Bine. Du-te !

- Când mai mergem la piață ? - Peste trei zile.

Bine. Mergi sănătoasă !

Nu ai reuşit să te descurci cu un copilaş.

Copilaş ? Era ca o mică fântână arteziană.

Nu-i nimic. Uite, au ieşit petele. Eşti foarte curat.

Da, au ieşit.

- A adormit ? - Da.

- Buletinul şi pozele. - Bine.

Am venit !

Unchiule Soner !

Ai venit să jucăm fotbal ? Unde e unchiul Süleyman ?

Nu este. Uneori, mă plimb şi fără el.

- Tu şi Aylin vă căsătoriți, nu ? - Da, ne căsătorim.

- Mi-am dat seama. - Nu mai spune ! De unde ?

Când m-a dus la filmul "Tarzan", ai fost şi tu cu noi.

Unchiul Süleyman mi-a luat suc şi biscuiți. Atunci mi-am dat seama.

Te uiți la Aylin cum mă uit eu la Gülden.

- Te căsătoreşti şi tu cu Gülden ? - Trebuie să terminăm şcoala primară.

Pitic isteț ! Pitic isteț !

- Bună ! - Bine ai venit !

- Bine ai venit, Soner ! - Bine te-am găsit, Berrin !

- Ți-a dat de furcă Zehra ? - Nu, dar pe Soner l-a cam chinuit.

Nu-ți face griji. A mâncat, iar acum doarme.

- Mulțumesc mult. - Eu plec. Am treabă.

- La revedere, Osman ! - La revedere, unchiule Soner !

- Să vii să jucăm fotbal ! - Bine, de acord.

Dar, de data asta, o să fim în aceeaşi echipă.

Rezolvăm !

- Bine. La revedere ! - La revedere !

Vino !

Ajutor !

Lasă-mă !

Dă-mi drumul !

Ajutor !

Intră !

- Gata ? - Gata, şefule.

- Nu a fost nicio problemă, nu ? - Nu. A fost curat.

- Am răpit-o pe Cemile. - Bravo, Ibo !

Au dus-o în casa din crângul Emirgan, aşa cum ai zis.

- N-o poate găsi nimeni. - Foarte bine.

- O anunț pe Carolin şi plecăm amândoi. - Bine, şefule.

Carolin !

Da.

A venit Ibo. Cemile e în mâinile noastre.

Bravo ție !

- Eu trebuie să mă duc imediat acolo. - Bine.

Mă recunoşti ?

- Blestematule... - M-ai recunoscut.

- Ce vrei de la mine ? - Nu mai vreau nimic de la tine.

Tot ce vreau e la Selma.

Te salută dl Kenan. Cemile e în mâinile noastre.

Mâine, înainte de proces, îi predai toate acțiunile dlui Kenan.

În caz contrar, n-o s-o mai vadă nimeni pe dna Cemile.

Să nu spui nimănui despre asta ! Altfel, ştii tu...

Nu răspunde nimeni la atelier. Cred că au plecat.

Atunci, de ce nu a venit mama ?

O fi avut treabă, scumpule. Vine imediat.

- Uite, a venit ! - A venit mama !

Nu e mama.

- Ce are ăsta ? Ce s-a întâmplat ? - A crezut că a venit mama.

- Nu a venit încă mama ? - Nu.

S-o întrebăm pe bunica ! O fi la ea.

- Alo ! - Alo ! Bunico, mama e cu tine ?

Maică-ta a trecut pe aici acum vreo două-trei ore.

Urma să se ducă acasă. Nu a ajuns ?

- Nu a ajuns. - Asta-i bună !

O fi trecut pe undeva. O să vină imediat.

Bine, bunico.

Nu s-a dus.

Cemile n-a ajuns încă acasă.

Asta-i bună...

Unde te duci, Ali ? Zi, fiule ! Încotro ?

- O s-o caut pe Cemile, mamă. - Unde ?

- Să nu fi pățit ceva, Doamne fereşte ! - Doamne fereşte...

Dnă Selma ! Dnă Selma !

Dnă Selma...

- Ce s-a întâmplat, dnă Selma ? - Ce aveți ?

Ce s-a întâmplat ? Ce s-a întâmplat, fata mea frumoasă ?

- Cemile... - Ce-i cu Cemile ? A pățit ceva ?

- Kenan... a răpit-o pe Cemile. - Ce ?!

- O să-l omor, până la urmă ! - Ali...

O să-l omor, mamă.

Vrea să-i cedez acțiunile mâine, înainte de proces.

Mi-au zis să nu spun nimic nimănui, dar eu am venit la voi.

Intrați !

Nu vă faceți griji. O să-i cedez acțiunile. O s-o salvez pe Cemile.

Bine, dnă Selma. Stai jos...

Unde te duci, fiule ?

Osman a adormit cu greu. Întreabă întruna de mama.

Alo, bunico !

Ce ?

Bine, bunico. Dacă e ceva, ne anunți. Bine.

- Ce s-a întâmplat ? - Kenan...

- A răpit-o pe mama. - Ce ?

- Ce faci ? - O să-l anunț pe Soner.

Nu, nu poți intra ! Stai puțin !

Du-te de aici !

Taci, că te omor ! Taci !

- Kenan e aici ? - Nu. Nu este.

- Nu este. Nu este... - Taci !

Unde a dus-o Kenan pe Cemile ? Spune !

Spune ! Te omor !

Dacă mă omori, cum o să afli unde e Cemile ?

Spune ! Spune !

O să mi-l dai mie pe Mustafa.

Dacă accepți asta, îți spun unde e Cemile.

- Ce ticăloasă eşti ! - Mustafa e al meu.

Bine. Spune !

Ce faci ? Spune !

- Ce-i asta ? - Semnezi aici.

- Ce-i asta ? - A pregătit-o avocatul meu.

Semnezi aici şi accepți să mi-l dai pe Mustafa.

O iubeşti pe Cemile mai mult decât îl iubeşti pe Mustafa.

Spune !

E într-o casă veche din crângul Emirgan !

Dacă nu e acolo, de data asta, chiar te omor.

Te omor ! Te ucid !

Vino de acolo ! Ridică mâinile !

Sus !

Mergi !

Cemile !

- Cemile, eu sunt ! Nu te teme ! - Ali !

Ali !

Eşti teafără ?

Ali...

- Eşti teafără ? - Da... Ali, desfă...

Desfă...

Ali !

Doamne...

Doamne...

Să fugim, Ali ! Să fugim. Ridică-te !

Eşti rănit ! Ce ne facem ?

- Ce ne facem ? - Vino, Cemile...

Vino...

Să urcăm repede în maşină !

- Cum o să conduci ? - Urcă în maşină, Cemile ! Conduc.

Ali, deschide ochii ! Deschide-i !

Ali !

Rezistă, Ali !

Cemile...

Iartă-mă !

Acum e momentul, Ali ? Rezistă, te rog !

Cemile, te rog, spune-mi că mă ierți.

- Vreau să aud asta. - Ce ?

Ali !

Ali !

Doamne...

Ali !

SFÂRŞITUL EPSODULUI 87, SERIA 2