Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 83

- Bine ați venit, domnule ! - Bine v-am găsit !

Îmi puteți aduce o cafea puțin îndulcită ?

Imediat, domnule.

Stai jos.

Am vrut să vorbesc cu amândoi în acelaşi timp.

Împreună...

Trebuie să vă spun nişte lucruri.

În primul rând, îți mulțumesc mult că ne-ai adus-o înapoi pe Zehra, Ahmet.

Nu am făcut-o pentru a primi mulțumiri sau pentru altceva.

Am făcut-o pentru că aşa trebuia.

Nu era nevoie să mă chemi pentru asta.

Nu te-am chemat pentru asta.

Eu...

Am iubit-o foarte mult pe Berrin.

Am iubit-o foarte mult, Ahmet.

Iubirea pentru ea m-a orbit şi am făcut multe ca s-o câştig.

În general, n-au fost lucruri corecte.

Dar am făcut totul pentru că o iubeam.

Am ascultat destul. Ştiu asta.

Ahmet ! Stai jos.

Ştiu cât de mult o iubeşti şi tu pe Berrin.

Stai jos, te rog !

Tu ai fost norocos, Ahmet. Pentru că Berrin te-a iubit pe tine.

Hakan...

Şi încă te iubeşte.

Am luat o decizie.

Voi vă aparțineți unul celuilalt. Accept asta acum.

Poate că e târziu deja.

O să divorțez de Berrin.

Şi o să i-o las pe Zehra.

Singurul...

Singurul lucru pe care-l vreau de la tine e...

Îmi cer scuze.

Să-mi pot vedea fata liniştit. Asta vreau.

- De acord ? - De acord.

Ai grijă de Berrin, Ahmet !

Ai grijă de ea.

Hakan !

Salut !

Îmi ghiceam în cafea. Nu am observat când ați venit.

Luați loc !

- Ce ați văzut în cafea ? - Că mă sufocă supărarea.

Dar ştiam deja.

- Dv. beți ceva ? - Poate, mai târziu.

Despre ce o să vorbiți cu mine, dle Tarik ?

O să vă pun nişte întrebări.

Când o să primesc răspunsurile, o să vă spun.

Sper să am răspunsurile la întrebările dv.

Sper să le aveți.

M-ați făcut foarte curios acum. Întrebați-mă.

De ce ați părăsit-o pe Aylin ?

Ce-o să facem în situația asta ?

Am răspunsul la întrebarea dv., dar vreau să-l păstrez pentru mine.

Cum o să facem ?

- Trebuie să ştiu. - Nu vă pot spune.

Dle Soner, ați părăsit-o pe Aylin la nuntă şi ați plecat.

Nicio femeie nu merită să fie tratată aşa.

Apoi, ați venit la mine şi mi-ați zis că dv. nu mai sunteți

şi că mi-o încredințați mie pe Aylin.

Chipurile, aveați să plecați foarte departe.

Apoi, când ați aflat că Aylin e însărcinată, ați reapărut brusc.

Ce urmăriți ?

Eu o iubesc pe Aylin. Am iubit-o întotdeauna.

Atunci, de ce ați părăsit-o ? Răspundeți-mi !

De ce ați lăsat-o la nuntă şi ați plecat ?

De ce, apoi, mi-ați încredințat-o mie ?

De ce ați apărut brusc ?

Un om i-ar face toate astea persoanei iubite, dle Soner ?

Le-ar face. Ar putea fi obligat să le facă.

Nu. Eu nu le-aş fi făcut niciodată.

Ba da. Dacă ai fi fost obligat, le-ai fi făcut.

Fiindcă n-ai fost nevoit să faci toate astea

nu înseamnă că îmi eşti superior.

Dacă ai fi decis să te însori cu o femeie care a divorțat de fratele tău

şi dacă fratele tău, care o iubea mai mult decât pe sine,

te-ar fi chemat la el în ziua nunții,

ți-ar fi zis că vrea să-ți dea un dar de nuntă

şi şi-ar fi zburat creierii sub ochii tăi,

ai fi făcut toate astea.

Eu m-am dus la Aylin în costumul de mire pătat de sângele fratelui meu.

M-am aşezat la masa aia apăsat de durere.

Crede-mă, Tarik, până şi tu ai fi fugit.

Nu mă judeca.

Nimeni nu e atât de sus încât să mă judece pe mine.

Ce s-a întâmplat ? De ce ai tăcut, Tarik ?

Tu n-ai trăit nimic.

Ți-am povestit doar o parte din ceea ce am trăit eu.

Tu ce ai pățit ? De ce ai amuțit ?

Aylin... ştie lucrurile astea ? Cum a murit fratele dv...

Nu, nu ştie.

Dle Soner...

Aylin nu m-a iubit niciodată.

Ea vă iubeşte foarte mult pe dv.

Încearcă să ascundă asta. Face tot ce poate ca să vă uite.

Dar vă iubeşte nebuneşte.

Copilul din pântecul ei nu e al meu.

E copilul dv.

Adică nu vă împiedică nimic să-i povestiți şi ei

ce mi-ați povestit mie şi s-o recâştigați.

Mulțumesc.

De fapt, să nu-mi mulțumiți mie, ci lui Aylin.

Am iubit-o foarte mult. Nu vreau să sufere.

Să n-o mai supărați.

Merită să fie fericită.

N-o s-o mai părăsesc niciodată. Mulțumesc din nou.

Dle Soner...

Aylin e supărată şi furioasă în perioada asta.

Permiteți-mi să vorbesc cu ea.

Vreau s-o văd cât mai repede şi să-i vorbesc.

Mâine urma să ne întâlnim, să începem procedurile pentru nuntă.

Dați-mi voie să vorbesc eu cu ea.

S-ar putea să nu vrea să stea de vorbă cu dv.

Dar eu pot s-o conving.

Mi-a venit o idee.

O liră, trei lire ! Două lire, trei lire !

Poftim ! Două lire, trei lire !

Luați, luați ! Două lire, trei lire !

Două lire, trei lire ! Cumpărați !

Două lire, trei lire !

Ce ați făcut ? Ați blocat intrarea în prăvălie.

Se poate să stați aici ?! Ați blocat intrarea. Plecați !

Bine.

Bine !

Stai ! Uite, cred că e un loc acolo !

- Vino ! - Să mergem acolo !

Uite, e bine aici.

Vânzare bună !

Osman e acasă ? Voiam să facem un meci.

Am venit !

Am venit ! Am venit !

Să mergem !

- Haideți ! - Haideți la meci !

- Cine alege ? - Vino, Mete !

Vino tu.

Vino ! Vino...

- Lămâie. - Portocală.

- Lămâie. - Portocală.

- Lămâie. - Portocală.

Cartofi, ceapă, usturoi !

Poftiți ! Două lire şi jumătate !

Cartofi, ceapă, usturoi !

Poftiți ! Două lire şi jumătate !

Poftiți, doamnă ! O liră şi jumătate...

Vreți să vedeți puloverele ?

- Cât costă ? - 12 lire şi jumătate.

- E foarte scump ! - Dar e marfă de calitatea întâi.

- În magazin costă 25 de lire. - Atunci, ce caută în piață ?!

- 12 lire şi jumătate. - E foarte scump !

Ce are marfa noastră, de nu place nimănui ?

Cred că vor să fie păcăliți la magazin. Doamne...

Sunt morți după hainele de firmă, mamă.

Pulovere de calitatea întâi !

Cemile ?!

Ai ajuns în piață ? Lumea zicea că ai deschis un atelier.

Am deschis. Eu produc astea.

Le vând singură, în loc să le dau la magazin, Iclal.

- Cum merg treburile ? - Bine.

Stai, să cumpăr ceva de la tine.

Cât costă ?

De ce cumperi ceva de la mine, Iclal ?

- Spune, cât costă ? - 12 lire şi jumătate.

Probabil că ai nevoie de bani acum. Ia !

Ce-i asta, Iclal ?

Mi-e milă de tine, fato. Fata ta mai mică a pățit-o.

Cred că ai nevoie de ajutor acum. Ia banii !

Ia-ți banii şi pleacă de-aici, Iclal !

Dragă, eu am vrut să te ajut.

Nici eu, nici fata mea nu avem nevoie de ajutorul nimănui.

Ai înțeles ? Ia-ți banii şi du-te naibii !

Nu-ți ajunge nimeni cu prăjina la nas, dar ai intrat în gura cartierului !

- Tot nu-mi vine să cred. - Ce nu-ți vine să crezi ?

Că Hakan vrea să se despartă de mine şi că mi-o lasă pe Zehra.

Nu pot să cred.

A încercat pe toate căile să-ți câştige inima.

Înseamnă că a obosit şi el.

A fost nevoit să accepte realitatea în cele din urmă.

Noi ne aparținem unul celuilalt, Berrin.

Noi doi.

Hakan a înțeles asta.

A durat ceva timp până a înțeles. Ne-a făcut să suferim puțin.

Dar uite...

Sper să fie fericit şi Hakan.

Are nevoie de o iubire care să-i scoată la iveală bunătatea

şi s-o facă să înmugurească.

Ce este ? De ce ai venit ?

Ți-au luat-o pe Zehra, vasăzică. Ți-ai pierdut şi asul din mânecă.

Iar pe mine m-ai pierdut definitiv.

- Hakan, fiule... - Dle Ekrem !

Tată, ascultă-mă bine acum !

O să divorțez de Berrin, dar n-o să mă întorc niciodată la tine.

Zehra o să rămână la Berrin.

Dacă o să-i faci ceva Zehrei sau dacă o s-o răpeşti,

dacă o să-i faci cel mai mic rău, jur că te omor !

Te omor !

- De ce nu reuşim să vindem ? - Li se par scumpe.

Dar nu sunt scumpe !

Înseamnă că aşa sunt pentru cei care vin la piață.

- Vânzare bună ! - Mulțumim, domnule polițist.

Pot să vă văd permisul ?

- Permis ? Ce permis ? - Pentru piață.

Nu ați luat un permis de la primărie ca să vindeți în piață ?

Nu.

Trebuia să plătiți chirie pentru loc şi să luați un permis.

Domnule, am venit în grabă. Luăm data viitoare.

- Prefaceți-vă că nu ne vedeți azi. - Se poate, mătuşă ?!

Ce vină au toți vânzătorii din piață ?

Toți îşi plătesc taxele, îşi iau permisul şi lucrează.

- Dacă plătim acum, cât costă ? - Nu se poate.

Trebuie să vă duceți la primărie să plătiți. Luați-vă marfa acum.

Se poate ? Am venit cu greu aici.

Nu creați probleme, doamnă. Strângeți-vă marfa şi plecați !

Ce se întâmplă, Cemile ? E vreo problemă, domnule polițist ?

Domnul polițist zice să ne strângem taraba.

- De ce ? - Le-am explicat doamnelor.

N-au luat permis de la primărie. Nu pot vinde în piață fără permis.

- Bine, luăm. De unde se ia ? - Trebuie să mergeți la primărie.

- Nu putem să luăm de aici ? - Nu.

Vă duceți la primărie şi plătiți taxa.

Lăsați-ne de data asta. Luăm săptămâna viitoare. Ce mare lucru ?

Am zis că nu se poate, domnule !

Au depus atâtea eforturi, şi au adus marfa aici, domnule !

Asta-i bună ! Treci cu vederea o dată. Ce mare lucru ?!

Nu se poate, frate ! Nu pricepeți ! Haideți, strângeți-vă marfa !

Lasă fluierul ! Nu fluiera !

Stai, gata !

- Strângeți-vă marfa ! - Eşti un om fără milă !

Gata, stai ! Strângem marfa. Plecăm, domnule polițist.

Duceți-o repede, altfel, o confisc pe toată !

- Plecăm. - Gata ! Taci ! La o parte !

- Dă-te la o parte ! Fă loc ! - Calmați-vă.

Cu calm...

Scuze...

Repede ! Bravo ! Treci în apărare !

- Dă pasă ! - Lasă-mă...

Pasă ! Pasă !

Bravo, Osman ! Mergi !

Grăbiți-vă !

Gol !

Gol !

Gol ! Gol ! Osman !

Joacă cum trebuie !

În loc să te uiți la iubita ta, treci în apărare !

- Bine, băiete. - Am încasat un gol din cauza ta !

- Bine, nu țipa. - Lasă-mă !

Grăbiți-vă...

Pasă ! Pasă !

Mie, mie !

Stai ! Nu țipa !

- Ce faci, Süleyman ?! - Ce am făcut, dle Soner ?

Cum ce-ai făcut ? Penalti ! Mi-ai rupt piciorul !

Ce vorbiți ? Am atins numai mingea !

Cum adică ce vorbesc ? Penalti !

Du-te, frate. Numără ! Numără paşii. Numără-i !

- Câți paşi ? - Patru.

- Unu... - Sunt prea mari ! Asta-i bună !

Aşa te duci la maică-ta să mănânci bătaie ?

- Hai ! - Bine, trei, patru ! Gata, aici !

Dă-te...

- Să sperăm că dă gol. - Eşti mare, Soner ! Dă gol !

Loveşte ! Hai, dă gol !

Osman, dă-te înapoi şi aşteaptă acolo, da ?

- Bine ! - Hai, mergi !

Faci loc, Süleyman ? E terenul de pedeapsă. Dă-te la o parte !

Da !

Ura !

Pasă ! Dă pasă !

Gol !

Cine a dat gol o dată în viață şi a trăit bucuria asta o dată

ştie că fotbalul e o luptă pentru existență.

Transpirația, mirosul echipamentului,

tremurul muşchilor forțați, plămânii sufocați şi... gol !

Asta înseamnă să renaşti, să te revolți împotriva nedreptăților.

Înseamnă victorie, mândrie...

A subestima fotbalul înseamnă a nu înțelege acest entuziasm

şi a rămâne cu ceva lipsă în fața vieții.

Viața fără fotbal e o greşeală.

Ne-ai distrus ! Ne-ai nenorocit ! Nu te pricepi deloc !

Ieşi din echipă ! Nu mai juca ! Abdulrrahim, vino tu şi joacă !

- Bine ! - Oricum, nu ştii să joci !

Pasă !

Osman !

- Osman ! - Ce vrei ?

Nu ți-am zis să nu joci fotbal

cu golanii, vagabonzii, nesimțiții, ipocriții, mincinoşii, şarlatanii

şi cu oamenii care nu ştiu cum să se poarte cu o femeie ?

Ce tot spui acolo ?

Vino încoace ! Intră în casă ! Hai, sus !

Nu s-a terminat meciul încă !

TRIBUNALUL DIN ISTANBUL

- Ce s-a întâmplat ? - Mă bucur pentru tine.

Instanța a decis eliberarea.

Nihal o să fie judecată în stare de libertate.

Cum adică ? O să iasă din puşcărie ?

- Da. - Doamne... Slavă Domnului !

Dar ea n-a venit la tribunal. Nu iese nici când e zi de vizită.

Bine. O s-o întrebi pe ea de ce n-a venit şi de ce nu iese.

- Corect. Când iese ? - Azi e cam târziu.

Procedura de eliberare ar putea dura mult.

O să fie eliberată cel târziu mâine, la amiază.

Mulțumesc mult !

N-ai pentru ce. Mi-am făcut datoria.

- La revedere ! - La revedere !

Nihal, mă bucur pentru tine ! O să fii eliberată !

Ce bine !

Mă bucur pentru tine, fato. Uite, cică ieşi...

Să dea Dumnezeu să urmez eu !

Nu te consuma, puiul meu frumos.

Lasă trecutul şi priveşte spre viitor.

Bine, puiul meu frumos ?

Trecutul mi-a ucis viitorul.

- Bună ziua ! - Poftiți, domnule !

- Voiam un inel. - Ce fel de inel ?

Pentru logodnă.

- Vreți o verighetă. - Da.

Vă logodiți, da ? Să fie într-un ceas bun !

Astea sunt modelele noastre.

S-au terminat ?

Nu, mamă. Mai e un transport. Îl aduce Ali.

Ce-o să se întâmple, Cemile ?

Nu s-a vândut nici în piață. Ai rămas cu toată marfa.

N-o iau nici magazinele.

Cum o să fie plătiți muncitorii ? Cum o să fie plătită chiria ?

Ce părere ai ? Ce-o să faci ?

Mâine mă duc la primărie şi depun o cerere pentru permis.

Apoi, o să mă plimb prin toate piețele. O să vând marfa asta cumva.

Nu se poate aşa, Cemile. Trebuie găsită o altă cale.

Ba se poate. O să se poată. O s-o fac.

Să plecăm şi noi ! Azi nu mai e nimic de făcut.

Osman !

Ce mai vrei ?

Bună !

Ce cauți aici ?

I-am văzut pe Osman şi pe copii jucând fotbal şi ni s-a făcut poftă.

Eu şi Süleyman am zis să ne alăturăm lor.

Treceați pe aici şi i-ați văzut jucând fotbal.

Treceați din întâmplare prin fața casei noastre.

Poate, nu tocmai din întâmplare,

dar nu aveam niciun scop deosebit în legătură cu tine.

Să trec prin fața casei sale, poate o văd şi schimbăm două vorbe...

Nu, nu a fost aşa ceva. Niciodată.

Aşa este, casa noastră e în drum.

Aveam treabă în zonă. De aceea am venit.

Altfel, de ce să vin ? Ce e aici ? Cine e ?

- Cine e ? - Corect. Nu-i nimeni.

- Pe cine să vii să vezi ? - Da ?

Ce treabă aveați ?

De parcă nu mai pot de curiozitate ! Asta-i bună !

Căutam un teren în zonă.

Ce teren ?

E o zonă frumoasă, liniştită, tihnită...

Dacă găsesc un teren disponibil, vreau să construiesc o casă.

Soner !

Soner, ai înnebunit ?

Ştii vreun teren disponibil pe aici, să fac o casă ?

- Soner, să nu te joci cu mine ! - Asta-i bună ! Ce te-a apucat acum ?

Ce legătură are cu tine ? De ce să mă joc cu tine ?

Întrebi de ce am venit, şi eu îți spun că am venit pentru teren.

Eu fug ca să fiu departe de tine şi nu vreau să te văd,

iar tu încerci să vii sub nasul meu !

Dacă e vreun teren disponibil... Vrea să-şi facă o casă !

Du-te şi ia-ți un teren în iad ! Fă-ți o casă acolo !

Ar fi foarte cald în iad. Mie nu-mi place căldura.

- Tu îți bați joc de mine ? - Ce are de-a face ?

- Îți bați joc de mine ? - Ce supărăcioasă ai devenit !

Dacă aş veni la tine,

m-aş duce să-mi fac casă acolo unde o să stai după ce te măriți cu Tarik.

Dar eu vin aici.

Tu oricum o să pleci de aici când o să te măriți cu Tarik.

Nu-i aşa ?

- Nu-i aşa ? - Ce anume ?!

N-o să pleci de aici când o să te măriți cu Tarik ?

- Da, o să plecăm ! - Poftim !

- Unde o să pleci ? - La Polul Nord !

Ar fi prea frig acolo.

Aici e frumos. Îmi găsesc un teren potrivit şi-mi fac o casă aici.

Vă doresc să fiți fericiți la Polul Nord.

- Dacă-ți trag una, vezi stele verzi ! - Stai, calmează-te.

Pleacă ! Du-te naibii !

Gol !

Am mâncat bătaie din cauza ta, pitic nepriceput ce eşti !

Cară-te ! Îți sparg fața...

Cară-te ! Nesimțitule !

Calmați-vă, dle Soner. Ce se întâmplă pe teren rămâne acolo.

Vino să jucăm în doi, şi-ți arăt eu cine-i nepriceput, nătângule !

Ce este ? El a început !

Osman ! Osman, ai transpirat. Treci să te schimbi !

Şi să nu cumva să mai joci fotbal cu golanii şi cu vagabonzii !

Nu te simți vizat, Süleyman.

Toată țara ştie ce domn eşti şi ce loial eşti.

Bine.

Mulțumesc, unchiule Süleyman !

Datorită ție am dat goluri ca Metin Oktay !

Trăiască Osman ! Trăiască Osman ! Bravo ție !

- Hai în casă ! Mişcă-te ! - Du-te !

Vine regele fără coroană ! Împrăştiați-vă !

Deci tu eşti aşa, şi eu sunt rău, nu ? Eu sunt vagabond, nesimțit, ipocrit.

- Nu-i aşa ? - Asta e părerea dnei Aylin, domnule.

- Ar trebui să discutați cu ea. - Nu vorbeşte aproape deloc cu mine.

Tu cum ai făcut mişcarea aia ?

Ai luat mingea din spate şi ai aruncat-o în față.

- Cum ai făcut asta ? - E vorba despre pricepere şi muncă.

Adică sunt nepriceput acum...

M-a făcut nesimțit, ipocrit, vagabond !

- M-a făcut şi nepriceput ? - Nu.

Dar i-a trecut prin minte...

- Pleci ? - Da.

Zehra e acasă. Kiraz o să plece peste puțin timp.

Oricum trebuie să vorbesc cu Hakan.

Bine. Să mergem !

Apoi, m-am dus şi i-am şoptit polițistului la ureche.

S-a dus şi le-a întrebat dacă au permis pentru vânzare.

N-au, normal. Şi-au luat marfa şi au venit fluierând.

Polițistul le-a alungat din piață.

- Selma era cu Cemile, nu ? - Da.

O să ajungă şi mai rău.

- Unde te duci, Ali ? - La prăvălia fratelui meu, mamă.

- Ce-o să faci acolo ? - Nimic, mamă. Mă întorc imediat.

Mă ții închisă aici duminica, mamă.

Prietenii mei se plimbă, iar eu moțăi aici.

Mesude, nu-ți ajunge cât te plimbi în timpul săptămânii

la cinema şi prin alte locuri, fato ? La şcoală te duci ?

Oricum, n-o să faci nimic cu şcoala aia.

Stai pe-aici şi învață puțină meserie măcar.

Trebuia să ții prăvălia închisă măcar duminica.

Nu se poate, Kemal. O deschidem. Muncim.

O să iau cu asalt piața de imobiliare din Balcani şi din Orientul Mijlociu.

- Bine ai venit, Ali ! - Spor la treabă !

- Bine ai venit, Ali ! Stai jos. - Nu, nu stau.

Cum te simți, frate ? Eşti bine ?

- Sunt bine. Tu ? - Mă simt mai bine.

Ali, dacă ai venit să vorbim despre tâmpeniile pe care le-am făcut la vamă,

şi mie îmi pare rău.

Nu, n-o să vorbesc despre asta. O să spun altceva.

- Ce s-a întâmplat, Ali ? - Am decis să vând casa.

- Ce ? Ce tot spui ? - Vorbeşti serios ?

- O să vinzi casa, unchiule Ali ? - Da, o s-o vând.

- Casa în care stai... - Kemal, nu te prosti !

Ali are o altă casă ? Fireşte că pe aia o s-o vândă.

- Nu-i aşa, Ali ? - Da, vând casa în care stau.

Ai înnebunit, Ali ? Ce-o să faci ? De ce faci asta ?

- Unde o să stai ? - O să văd. O să mă gândesc.

Ali, termină ! Mai gândeşte-te o dată.

Nu am la ce să mă gândesc, frate. Neriman, începe să lucrezi.

Cere un preț bun, da ? Să n-o vând ieftin.

O s-o vând cu un preț foarte bun, Ali !

E bine situată şi nu e prea veche.

O s-o vând cu un preț foarte bun ! Să nu-ți faci griji !

- Ali, mai gândeşte-te o dată. - Vinde casa, Neriman. Bine ?

Stai fără grijă, frățioare Ali ! O vând ! Cum să n-o vând ?!

Până şi pe maică-sa... Adică vând casa cu cel mai mare preț.

Cum s-o dau ieftin ?! Asta am vrut să spun, Ali. Să stai fără grijă !

De vreme ce te-ai hotărât, o să rezolvăm, Ali.

- Spor la treabă ! - La revedere, Ali !

Asta numesc eu noroc de duminică !

Asta numesc eu belşug de duminică, Kemal ! Belşug de duminică !

Zâmbiți puțin ! Zâmbiți !

Fato, pune anunțul ăsta acolo ! Pune-l !

Doamne !

- Ce face Kemal ? Bine ? - E bine, mamă.

De ce te-ai dus la el din senin ?

Neriman are gura slobodă, mamă. O să vină să spună.

- Aşa că vreau să auzi de la mine. - Ce ? Ce să aud ?

Mamă, eu...

Nu mă face să mor de curiozitate. Zi odată !

- M-am hotărât să vând casa. - Casa ?

- Pe care o vinzi ? Pe asta ? - Da, pe asta.

Se poate ?! Ți-ai pierdut mințile ? Ce te-a apucat acum ?

Mamă, ştii situația lui Cemile. E pe punctul de a da faliment.

O să vând casa asta şi o să-i dau banii lui Cemile.

Nu ştiu. Şi-ar plăti datoriile şi, poate, şi-ar deschide un magazin.

Ar vinde în propriul magazin ce produce. Nu ar avea nevoie de alții.

Şi ea, şi copiii ar trăi confortabil. Ce să fac ?

Bine, bine, dar cu tine cum rămâne, fiule ?

Tu unde o să stai ? Te-ai gândit ?

Mamă, tu oricum ai devenit mama lui Cemile. Locuieşti cu ea.

Carolin nu mi-l dă pe Mustafa.

Chiar dacă mi l-ar da, nu ştiu cum aş avea grijă de el.

Dar aş căuta o soluție, desigur.

Cât despre mine, nu ştiu... O să-mi găsesc un loc în care să stau.

Să-mi plătesc datoria față de Cemile, pe care mi-o impune conştiința.

Măcar o parte.

Liniştea asta mi-e de ajuns.

Nu face asta, Ali. Asta nu-i calea corectă.

Zici bine, dar greşeşti.

Cemile a găsit întotdeauna o cale de a se ține pe picioare.

O să găsească din nou. Dar n-ar accepta banii tăi.

Nu-i spune nimic acum, mamă.

O să-ți dau ție banii. Găseşti tu o cale să-i dai lui Cemile.

Nu se poate. Nu accept asta.

- Nu permit aşa ceva. Ai înțeles ? - Sunt hotărât, mamă.

I-am spus şi lui Neriman. Scoate casa la vânzare. S-a terminat.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 83, SERIA 2