Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 82

A venit dl Hakan. Vrea să stea de vorbă cu dv.

Bine, să vină.

- Bine ai venit, Hakan ! - Bine te-am găsit !

Ia loc !

Zehra e bine ?

Nu-i nevoie să-ți faci griji pentru ea. E cu mine.

Fata ta e cu bunicul ei. E îngrijită ca o regină.

- Pot s-o văd ? - Acum nu se poate.

Oricum, nu-i aici. E în altă parte.

Dacă faci ce vreau eu, nu mai e nicio problemă. O s-o vezi.

O să fac ce vrei.

O să divorțez imediat de Berrin.

O să vin la tine şi o să fac ce vrei.

Sincer, aş minți dacă aş zice că nu sunt uimit.

Sunt foarte mulțumit, dar şi uimit.

Dar cu o condiție...

Ce condiție ?

Divorțez de Berrin şi vin la tine.

Uităm trecutul... atât cât putem. Trăim.

Dar...

- Zehra o să rămână la Berrin. - Ce ?!

- I-o dăm pe Zehra lui Berrin. Bine ? - Ce vorbeşti ?!

De ce s-o dăm, mă rog ?!

Dacă vrea, îi dăm bani lui Berrin când divorțează.

Mai mulți bani decât ar putea vedea vreodată în viața ei.

O să vezi, o să se răzgândească.

Fiule, femeia aia încearcă să stoarcă bani de la tine. Înțelege odată !

Gata, rezolv eu. Mă duc şi vorbesc cu ea. Negociez.

Lasă asta în seama mea. Rezolv eu. Gata !

Nu înțelegi, nu-i aşa, tată ?

Nu ai înțeles niciodată.

Asta e o situație în care banii tăi nu sunt de folos.

Nu există nicio situație în care banii să nu fie de folos.

Nu a existat niciodată şi nu poate exista.

Dă-ne-o pe Zehra, s-o ducem la mama ei. Apoi, fie cum vrei tu.

- Nu se poate ! - Atunci, nu se poate nici ce vrei tu.

Fiule, eşti un idiot ! Eşti un idiot !

E o prostie ca un om bogat şi puternic

să vrea să facă o înțelegere cu o sărăntoacă

şi s-o trateze ca şi cum ar fi egală cu el !

De ce încerci s-o mulțumeşti pe Berrin ?

Cine e ea ? Cine e ?

Cine e ea, pe lângă noi ?!

I-o dăm pe Zehra lui Berrin, tată.

N-o să-ți mai poți vedea copilul niciodată.

- Nici tu. - Ce ?!

Nici tu n-o să-ți mai poți vedea copilul, tată.

Alegerea îți aparține.

Ce înseamnă asta ?

Dacă nu i-o dai pe Zehra lui Berrin, consideră că am murit.

Uită-mă. Uită-mă pentru totdeauna.

Nu !

Hakan !

Bine. Accept.

I-o dau pe Zehra mamei sale.

Numai să te întorci la mine. Să rămâi cu mine.

- Bună seara, domnilor ! - Bună seara ! Acum, cară-te de-aici !

Vreau să vă spun ceva...

Eu te cunosc. Dar de unde ?

- Nu te cheamă Resul ? - Bravo ! Ai ghicit.

Tu ne-ai vândut. L-ai trădat pe dl Ekrem !

- Nu. Dl Ekrem a fost trădătorul. - Mori, javră !

Nu vă mişcați !

Aruncați armele !

Aruncă arma !

Mâinile sus ! Ridicați mâinile !

Mâinile sus ! Mâinile sus !

Câți inşi sunt în casă ?

- Câți inşi sunt în casă ? - Trei. Şi o femeie.

- Eu intru. Tu rămâi cu ăştia. - Bine.

Dacă ai mințit, să ştii că eşti ca şi mort.

Treci încoace ! Treci !

Treci !

Împuşcătura s-a auzit de jos. Du-te să verifici !

Stai !

Lasă pistolul ! Altfel, trag şi în femeie, şi în copil.

Fă ce-ți zic ! O să trag !

Bine.

Nu trage ! E un copil !

Dă-mi copilul !

Jos ! Jos ! Cine saltă capul încasează un glonț.

Hai să mergem !

Uitați-vă înăuntru ! Verificați !

Nu mai am răbdare. Cât să mai aştept ?

Stai, fata mea, fii calmă. Să vină Hakan.

Unde s-o fi dus...

- Unde ai fost ? - M-am dus la tata, să-i vorbesc.

Ce a zis ?

- Apoi ? - Am vorbit cu el.

Era foarte hotărât. Dar şi eu eram hotărât.

În concluzie...

Zehra !

- Zehra ! - Zehra ?!

- A venit Zehra ! - Zehra !

Zehra !

Puiul meu...

Slavă Domnului...

Vino...

Vino ! Vino încoace...

Slavă Domnului !

Vino, vino...

Eu...

- Îți mulțumesc foarte mult. - Nu ai de ce.

Pentru mine e suficient să te văd fericită.

Sper să fii şi tu foarte fericit.

- Chiar meriți asta. - Mulțumesc.

- Rămâi cu bine ! - La revedere !

Fata mamei...

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

- Alo ! - Dle Ekrem...

- Da. - S-a întâmplat ceva rău.

Ce ? Ce s-a întâmplat ?

- Au luat copilul. - Cine ? Cum l-au luat ?

Doi inşi. Erau înarmați. Au venit la casa unde ascundeam copilul.

Avem un mort şi doi răniți. Ce să facem, dle Ekrem ?

Duceți-vă în fundul iadului !

Să nu cumva să apăreți în fața mea, că vă sugrum cu mâinile mele !

Toți suntem fericiți că a venit Zehra,

aşa că am zis să-i dau acum mamei cadoul de Ziua Mamei.

- Mi-ai luat un cadou ? - Normal !

Dar, înainte să ți-l dau, o să recit o poezie scrisă de mine, da ?

Ce frumos ! Hai, recită !

"Mămico, tu eşti un înger, Eşti leacul oricărei suferințe,"

"Dacă n-ai fi fost tu, Eu nu aş fi existat,"

"Dar şi ție ți-ar fi părut foarte rău Dacă n-aş fi existat eu !"

Finalul poeziei a fost compus în grabă ?

Nici pomeneală ! Dacă n-aş fi fost eu, mamei i-ar fi părut rău.

- Nu-i aşa, mamă ? - Desigur, mi-ar fi părut foarte rău !

La mulți ani de Ziua Mamei, mămico !

Fiul meu drag ! Fiul meu drag !

Mulțumesc mult !

Hai, deschide-l !

Îți place ?

Chiar aveam mare nevoie de cratița asta.

Mulțumesc, fiul meu !

- Măria Ta, Mete... - Luați, domnule.

Astea sunt florile voastre. Mamă, astea sunt pentru tine.

Astea sunt pentru tine, fiindcă eşti mama Zehrei.

Mulțumesc mult !

Iar astea sunt pentru tine, bunico.

Mulțumesc mult !

Aylin, vino lângă mine.

Astea sunt pentru tine.

Ali, vino încoace !

Pupă-mi mâna !

- La mulți ani de Ziua Mamei, mămico ! - Netrebnicule !

Până acum, nu am primit pedeapsă mai grea

decât privirea mamei când o supăram.

Şi nu am avut niciodată un culcuş mai comod

decât tihna dată de privirea ei iertătoare.

În fiecare clipă în care îmi amintesc acea privire,

pentru mine e Ziua Mamei.

Ştiu că nici ea nu aşteaptă un alt dar decât să-mi amintesc de ea.

Hakan, dormi ?

Nu.

- Nu ți-a fost dor de Zehra ? - Cum să nu-mi fie ?! Mi-a fost.

Nu ştiu. Nu ai luat-o deloc în brațe, nu ai pupat-o...

Mi-am aşteptat rândul.

Fata mea... Fata tatei...

Ai venit acasă ? Fata mea frumoasă...

Hakan !

- Da. - Tu voiai să-mi spui ceva.

- Când ? - Când a adus-o Ahmet pe Zehra.

- Nu era important. - Dar avea legătură cu tatăl tău.

Da. Dar nu contează. Lasă...

Alo !

Ahmet a luat-o pe Zehra din mâinile tale.

- Hakan ! - Le-ai întărit dragostea, tată.

Berrin îl iubeşte acum pe Ahmet mai mult decât înainte.

Bravo ție ! I-ai dat ocazia lui Ahmet să mă umilească şi mai mult.

- Eşti grozav. Bravo ție ! - Hakan...

Mai era puțin, tată. Erai pe punctul de a mă lua înapoi.

Dar n-a mers.

Iar n-a mers.

De fapt, luând-o pe Zehra de la tine, Ahmet m-a salvat şi pe mine.

Ahmet m-a scăpat de tine, tată.

Mi-ai făcut şi acest rău.

Mi-ai făcut şi asta, tată.

Să te ia naiba !

- Osman a adormit ? - Da.

Uite, n-a uitat de cratița pe care mi-a furat-o.

A vândut-o şi şi-a cumpărat o jucărie. Doamne...

Slavă Domnului că a recăpătat-o Berrin pe Zehra !

În fine, măcar am scăpat de un necaz !

Slavă Domnului ! S-a făcut târziu. Haideți să ne culcăm !

Mâine o să avem alte necazuri. Să ne odihnim puțin.

Mamă, mâine odihneşte-te. Nu avem treabă la atelier.

Mâine mă duc la piață devreme.

- La piață ? - De ce ?

Nu merg treburile la atelier. Magazinele nu-mi iau marfa.

Kenan Cetin s-a dus şi a vorbit cu toți. I-a împiedicat s-o ia.

Tata are dreptate. Nu avem linişte până nu-l omorâm pe individ, mamă.

Nu începe şi tu !

Mamă, ce faci la piață ?

O să vindem marfa pe care am produs-o, fata mea.

Las-o baltă, mamă. O să dau eu un concert şi o să facem rost de bani.

Nu, fiule. Eu fac afaceri. Producem marfă. Trebuie s-o vindem.

- Bine. Atunci, vin şi eu la piață. - Se poate, fiule ?!

De bine, de rău, eşti faimos.

O să apari în ziare după aceea. "În piață !"

Am apărut destul, mamă. Cum să mai apar ?!

Mai lipseşte să apar la televizor, la ştiri.

Dacă vii, o să apari şi la televizor. Lasă...

Mamă, vin eu.

Aylin, ai înnebunit, fata mea ? Tu trebuie să te odihneşti.

Cum o să faci atâta treabă singură, mamă ?

Nu sunt singură. E Selma, e bunica ta... Rezolvăm între femei.

E clar. Cred că nu-i nevoie de mine. Mă duc să mă culc.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Mamă...

Luni mă duc cu Tarik la Starea Civilă, să începem procedurile pentru cununie.

Nu urma să vină să-ți ceară mâna ?

Mamă, Soner umblă după mine. Trebuie să se termine cât mai iute.

Te-ai gândit bine, Aylin ? Bebeluşul e al lui Soner.

Sunt hotărâtă, mamă. O să încep o viață nouă cu Tarik.

- Dar dacă o să regreți ? - N-o să regret.

Nu am o altă şansă decât să-mi creez o viață nouă.

Hai să ne culcăm !

Noapte bună !

Noapte bună !

Zehra !

Berrin...

- S-a întâmplat ceva ? - Vino jos !

Ce încerci să faci în toiul nopții, Hakan ?

Lasă asta... Faci ce ți-am spus ?

Ce o să vorbeşti cu Ahmet la ora asta ?

O să auzi când o să vorbesc. Sună-l !

- Ai înnebunit, Hakan ? - Sună-l, Berrin !

Sună-l ! Haide !

Îl suni ?

- Alo ! - Alo !

Ahmet, scuză-mă că te deranjez la ora asta...

Dar Hakan vrea să stea de vorbă cu tine. Insistă.

- Alo ! - Ce s-a întâmplat, Hakan ?

Trebuie să ne întâlnim mâine, Ahmet. O să stăm de vorbă.

E foarte important. O să vină şi Berrin.

O să vă spun lucruri care vă privesc pe amândoi.

Bine. Cum vrei. Unde ne întâlnim ? Când ?

Mâine-dimineață, în Anadolu Kavagi. De acord ?

- De acord. - Bine.

Ai auzit. Noapte bună !

Suleyman !

Da, vă rog !

- Flori. - Bine, dle Soner.

- Mamă, vin şi eu la piață ? - Nu se poate.

- Hai, mamă ! Vin şi eu. - Nu se poate !

- Dar eu am vândut peşte. - Nu se poate.

- Spuneți. - Dna Aylin e aici ?

Da. Aylin !

Ce s-a întâmplat ?

- Dv. sunteți dna Aylin ? - Da, eu sunt.

V-am adus ceva.

- Ce-i cu camionul ? - Veniți să vedeți.

Măi să fie !

Florile astea v-au fost trimise de dl Soner, dnă Aylin.

De Ziua Mamei.

La revedere !

Le-am încărcat, şefa.

Mulțumesc. Ați venit şi voi duminica...

- Nu contează. Noi plecăm acum. - Vă mulțumesc.

- Hai să mergem ! - Bine, dar o persoană se urcă în spate.

Urcați, să plecăm !

- Mamă ?! - Haideți !

Ai grijă !

- Încotro, mamă ? - La piață !

Ce piață, Ali ?!

Cemile nu poate să vândă la magazin marfa pe care o produce.

O împiedică Kenan. Aşa că o s-o vândă în piață.

Cemile a luat-o razna. V-am spus eu... Mergi, Kemal.

- Ahmet ! - Ayten ! Bună dimineața !

Bună dimineața ! Nu ne-am mai văzut de câteva zile.

- Mi-am făcut griji pentru tine. - Da, aşa a fost.

Mă grăbesc puțin. Hakan vrea să stea de vorbă cu mine. Mă duc acolo.

- Oare ce-o să zică ? - Să vedem...

- Te-aş fi condus, dar... - Nu, dragă, vezi-ți de treabă. Du-te !

- Scuză-mă. - Nu, dragă ! Hai, du-te !

O clipă...

Nu mai e nevoie de eşarfă. Dar nu vă forțați brațul.

- Aveți grijă. - Bine.

- Gata, puteți pleca. - Mulțumesc !

Aşteptați-mă afară, în fața spitalului, bine ?

Nu e un loc potrivit pentru discuții,

dar n-avem încotro, vorbim aici.

O să divorțezi de mine şi o să mi-l dai pe Mustafa.

- Ai înțeles ? - Cum o să ai grijă de el ?

Nu lucrezi. N-ai bani, n-ai serviciu... Cum o să te întreții ?

Nu te priveşte pe tine cum o să mă întrețin şi cum o să-l îngrijesc !

Nu te priveşte pe tine ! Fii atentă !

O să mi-l dai mie pe Mustafa. Pricepi ? O să mi-l dai !

Te omor ! Te omor !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 82