Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 81

Tu n-ai dreptul să întrebi asta ! Ai înțeles ?!

Nu spune nimic, Tarik ! Nu eşti obligat să spui !

Taci, Aylin ! Ba o să-mi răspundă ! Am dreptul să ştiu asta !

Nu, nu ai dreptul ! Eu şi Tarik am decis să ne căsătorim !

- Ne căsătorim în curând ! - Aylin...

Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala !

Nu poți face asta !

Aylin ! Aylin !

- Stați calm. - Aylin, te simți bine ? Aylin !

Aduceți imediat o targă ! Avem un bolnav aici !

Aylin...

Bine, Neriman. Salută-l pe Kemal. La revedere !

- Cum se simte fratele meu, mamă ? - Cică e mai bine.

Tu cum te simți ?

Dacă le vin de hac lui Kenan şi lui Carolin, o să mă simt bine.

Fiule, există poliție, tribunal, lege... A rămas în seama ta ?

Divorțează de ştoarfa de Carolin, şi gata. Lasă restul !

Nu pot s-o las baltă, mamă. O să-i omor.

Îi omor...

- Dle Soner, dv. nu puteți intra. - Cum ?

- Vă rog ! - Dar...

- Alo ? - Ahmet, sunt eu, Resul.

Resul ? Ai reuşit să afli ceva despre Zehra ?

De aceea te-am sunat. Cred că am aflat unde o ascund.

- Unde o ascund ? - Într-o casă din afara oraşului.

- Unde ? Spune-mi locul. - Spre Şile.

Bine. Mulțumesc.

Ahmet, cred că Ekrem a trimis o grămadă de oameni acolo.

Nu poți rezolva singur.

O să găsesc o soluție. Mulțumesc.

- Hakan... - Ce este ?

Du-te la tatăl tău. Vorbeşte cu el.

- Ce să-i zic ? - Spune-i că o să divorțezi.

Spune-i că o să mă laşi şi o să te duci la el.

Şi apoi ?

Zi-i că accept să divorțez, dar cu o condiție.

Ce condiție ?

Nu-mi dau fata, Hakan. O să rămână la mine.

- Eşti nebună. - Nu-s nebună. Nu există altă soluție.

Berrin, tata ar accepta asta ? Ar renunța la Zehra ?

Ce vorbeşti ? Cine e el ?!

Hakan, singurul lucru la care mă gândesc acum

este să-mi recapăt fata cât mai repede.

Du-te şi spune-i tatălui tău. Dacă mi-o dă pe Zehra, accept să divorțez.

Oricum, dacă nu mi-o dă, n-are niciun sens să rămân cu tine.

- Bine ai venit, mămico ! - Bună dimineața, puiule !

Mi-am făcut griji pentru voi. Ce faceți ?

- Ce să facem ? Intră ! - Nu, nu intru. Mă duc la atelier.

Berrin...

Ekrem a intrat în nişte treburi foarte murdare.

Tatăl tău i-a văzut azi-noapte.

Oamenii lor i-au bătut pe el şi pe Kemal. Era să-i omoare.

Doamne ! Fata mea e în mâinile acelui om, mamă !

Stai calmă.

Nu ştiu ce să facem.

Eu i-am spus lui Hakan să se ducă să stea de vorbă cu tatăl lui.

Dacă îmi dau fata, accept orice, chiar şi să divorțez.

- Hakan ce zice ? - Se opune.

Dar eu sunt hotărâtă, mamă.

Dacă Hakan o ia pe Zehra şi se duce la tatăl lui ?

Nu ştiu. Nu ştiu.

Dacă se întâmplă ceva, să mă anunți, da ?

Bine, mămico.

- La revedere ! - La revedere !

Domnule doctor, cum se simte Aylin ?

I-a scăzut tensiunea. Am intervenit. Acum se simte mai bine.

- Pot s-o văd ? - Acum nu se poate.

I-am făcut o injecție calmantă. Doarme.

Bună !

- Ce am pățit ? - Ți-a scăzut tensiunea puțin.

- Bebeluşul e bine ? - Nu-ți face griji.

Sunteți bine amândoi.

- Soner a plecat ? - E afară. Te aşteaptă.

Eu... veneam aici, la tine.

Soner mi-a ieşit în cale şi m-a întrebat de bebeluş.

N-am avut încotro. I-am spus că tu eşti tatăl bebeluşului.

Îmi cer scuze. Ştiu că n-a fost corect ce-am făcut, dar am fost nevoită.

Aylin, tatăl bebeluşului e Soner, nu ?

Da.

- Atunci, trebuie să ştie. - Nu. Nu trebuie.

Odihneşte-te acum. Discutăm mai târziu.

Soner aşteaptă la uşă. Discutăm acum.

- Dar... - Te rog !

Bine. Să vorbim...

Tarik, Soner îl vrea pe bebeluşul meu, nu pe mine.

Dacă m-ar fi vrut pe mine, nu m-ar fi părăsit la cununie.

Eu nu mai pot avea încredere în el.

Vreau să mă mărit cu tine.

Fugi de Soner fiindcă te-ar părăsi din nou

sau fiindcă nu-l mai iubeşti ?

Din ambele motive.

- Eşti sigură ? - Da.

Nu-i spune nimic lui Soner despre bebeluş.

Dacă vrei să te însori cu mine, să terminăm cât mai repede.

Să începem mâine procedurile pentru cununie.

Mâine e duminică. E Ziua Mamei.

Ziua Mamei...

Bine. Atunci, începem poimâine.

Cum rămâne cu familia ta ? Urma să vin să-ți cer mâna.

Să se termine cât mai repede !

Ai făcut o greşeală. Te-ai măritat cu fratele lui Soner.

De aceea, tu şi cei din jurul tău ați suferit foarte mult.

Mă tem să nu repeți greşeala, Aylin.

Nu am făcut o greşeală, ci două, Tarik.

Prima greşeală a fost Murat. A doua, Soner.

Dar toate au rămas în trecut.

Tu nu eşti o greşeală.

Casa e păzită de oamenii lui Ekrem.

În afară de cei trei inşi de la uşă, mai sunt trei înăuntru.

Încotro ?

Mă plimb puțin.

- Cemile, vii de la Berrin ? - Da, mamă.

- Cum se simte ? - Cum să se simtă ?! La fel.

- Ali cum se simte ? - E puțin mai bine.

Turbează de furie. Îi înjură întruna pe Carolin şi pe Kenan.

- Ali Akarsu ? - Eu sunt.

Aveți o citație de la tribunal. Poftiți !

Semnați, vă rog ! Aici.

- De unde a venit hârtia aia, Ali ? - Nu ştiu, mamă. Să vedem...

- Ce zice ? - Carolin a intentat divorț.

Slavă Domnului ! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Mamă, cum rămâne cu Mustafa ?

Îl ia Ali, desigur.

- Carolin nu i l-ar da, mamă. - O să i-l dea.

Eu am puțină treabă. Ne vedem mai târziu.

- Alo ! - Mi-ai intentat divorț.

- Da. - Bine. Du-te naibii !

A picat la fix. Şi eu vreau să divorțez.

- Dar Mustafa rămâne la mine. - Ce fel de om eşti, Ali ?!

Eu te-am ajutat, te-am salvat ! Nu întrebi deloc cum mă simt !

Nu eşti îngrijorat ! Am fost rănită !

Te aud bine. Înseamnă că te simți bine. Ce să te întreb ?

- Eşti un bou, Ali ! - Ține-ți gura ! Ai auzit ce-am zis ?

Ali, nu-mi doresc să ne certăm. Vreau să ne înțelegem.

Bine, să nu ne certăm. Asta vreau şi eu.

Să divorțăm, şi Mustafa să rămână la mine.

- Mustafa o să rămână la mine. - Cum adică rămâne la tine ?!

Nu mă enerva ! Cum adică rămâne la tine ?! Ai înnebunit ?

Carolin !

Aşadar, căpitanul Ali nu vrea să renunțe la copil.

Eu zic să i-l dai, şi gata.

- Nu se poate. - Nu te preface.

Eşti tu o mamă care-şi îngrijeşte copilul ?

Mustafa e al meu. Ai înțeles ?

Eu nu dau ce-mi aparține.

Nu mă gândisem la asta.

Bine. Am înțeles.

Domnule doctor, dacă Aylin s-a trezit şi e bine, pot s-o văd ?

Să mă uit... Dacă e disponibilă, vă chem.

Bine.

- Cum vă simțiți ? - Bine.

Să vedem...

Bună !

Nu mă înțelegeți greşit, dar de ce sunteți aici ?

I s-a făcut rău lui Aylin. E înăuntru.

- Ce s-a întâmplat ? - Ne-am certat.

Cred că s-a agitat.

M-am dus să vorbesc cu ea despre copil.

Aylin mi-a spus că e copilul dlui Tarik.

Cică ea şi Tarik se căsătoresc. Adică au decis să se căsătorească.

Aylin mi-a spus asta puțin mai înainte.

Apoi, i s-a făcut rău.

Vă simțiți bine, dnă Aylin. Puteți pleca oricând vreți.

Însă trebuie să duceți o viață calmă, lipsită de emoții.

Nu uitați că e în interesul dv. să-mi luați în serios avertismentul.

Aylin nu spune adevărul.

Vrea să mă facă să sufăr, ca să se răzbune pe mine.

Copilul acela e al nostru. Eu sunt tatăl lui.

Nu se poate altfel.

- Ați vorbit cu Tarik ? - Am încercat.

- Nu a spus nimic ? - Nu. Nu a spus.

Cum se simte, domnule doctor ? Pot s-o văd ?

Eu n-am nimic împotrivă. Oricum, iese peste puțin timp.

Bine. Aylin...

- Pleacă ! - Aylin...

Spune-i să plece ! Nu vreau să-i văd fața !

Dle Soner, dna Aylin nu trebuie să se agite.

Fiți înțelegător, vă rog !

Eu plec.

- Bine. Plec şi eu. Te conduc. - Bine.

- La revedere ! - La revedere !

Dnă Cemile, noi am venit.

Ce s-a întâmplat ? De ce nu ați dus marfa la magazin ?

Am dus-o, dar s-au răzgândit şi n-au mai luat-o.

Au trimis-o înapoi, aşa că am adus-o.

De ce ? Au fost produse cu defecte ? Nu le-au plăcut ?

Nici nu au deschis cutiile, să se uite. Cică n-o să mai lucreze cu dv.

Cum adică ? Am făcut o înțelegere.

Eu nu mă pricep. Rezolvați între voi.

Dă un telefon şi întreabă, Cemile.

- Sună. - Bine.

Alo !

Am nevoie de 50 de pulovere violet. Le puteți tricota cumva ?

Să te ia naiba !

Dnă Cemile, eu încerc să vă fac un bine, şi ce-mi spuneți dv...

Ce ruşine... V-a sosit marfa înapoi. Poate aveți nevoie de bani.

Tot tu ai făcut şi asta, nu-i aşa, Kenan ?

L-ai amenințat pe patron, nu ?

Nici pomeneală ! E un om deştept.

A înțeles că n-o să obțină niciun profit făcând afaceri cu dv.

Aş vrea să înțelegeți şi dv.

că n-o să aveți niciun folos dacă vă opuneți, dnă Cemile.

Nu mă poți speria. Ai înțeles ?

O să te joci acolo singură de-a țesătoria.

N-o să-ți ia nimeni marfa.

Nu te încăpățâna. N-o mai proteja pe Selma.

Am nevoie de acțiunile alea.

După ce le iau, fiți sigure că n-o să mă mai uit la voi.

Selma nu are nimic ! Ai înțeles ? E sănătoasă !

O să vedeți asta şi tu, şi judecătorul la proces !

Selma n-o să-ți dea nici măcar un sfanț !

O să te întorci în groapa de gunoi din care ai venit !

Să te ia naiba !

- Ți-am zis eu, Cemile... - N-o să mă las învinsă de el.

Nici tu n-o să te laşi învinsă !

Ce-o să faci ? O să rămâi cu marfa. Ce-o să faci ?

Am ajuns în acest punct cu afacerea...

Dacă am reuşit să produc marfa asta, o să reuşesc şi s-o vând.

Animalul !

Aylin a zis că Tarik e tatăl copilului ei.

Nu se poate. Nu e posibil ! Nu cred !

Aylin n-ar face aşa ceva !

- Viața... - Ce înseamnă asta ? Ce-i cu viața ?

Deunăzi, vă gândeați să vă duceți pe lumea cealaltă,

încredințându-i-o pe dna Aylin dlui Tarik.

- Suleyman ! - Stați calm.

Am vrut să spun că trebuie să vă gândiți că orice e posibil.

Au decis să se căsătorească. Aylin o să se mărite cu Tarik !

Trebuie să-i povestiți dnei Aylin totul, aşa cum a fost.

De ce ați lăsat-o şi ați plecat de la cununie,

darul de nuntă pe care vi l-a dat Murat... Eu zic să-i povestiți totul.

Când am aflat că e gravidă, am decis să-i povestesc totul,

să o luăm de la capăt. Dar dacă Tarik e tatăl copilului ?

I-am distrus o dată viața lui Aylin. Nu-i pot face asta încă o dată.

Nu-i pot distruge viața din nou.

Trebuie să aflu adevărul. Trebuie să fiu sigur.

Intrați !

Eşti foarte gânditor.

Tarik !

Am vorbit cu Soner.

Aylin i-a spus că tu eşti tatăl bebeluşului.

Da.

Dar tu nu i-ai spus lui Soner că nu-i adevărat.

- Aylin nu a vrut să-i spun. - De ce ?

Gulay, eu şi Aylin am decis să ne căsătorim.

Aylin vrea ca Soner să se retragă.

Crezi că Aylin e în stare să ştie ce vrea ?

Eu o iubesc pe Aylin !

De aceea preferi să ignori adevărul, aşa-i ?

Şi eu îl iubesc pe Soner, dar el nu mi-a dat speranțe false niciodată.

Nu mi-a dat voie să fac un pas care m-ar face fericită azi,

dar mi-ar distruge restul vieții.

Dacă ar fi făcut-o, aş fi acceptat cu ochii închişi.

Exact cum faci tu acum.

Tarik, Aylin nu-i spune lui Soner că bebeluşul e al lui,

pentru că, dacă ar şti, nu ar lăsa-o niciodată. Ea ştie asta.

Aylin îl iubeşte pe Soner.

Numai că nu mai are puterea de a accepta o nouă înfrângere.

De aceea se teme.

Şi, între timp, tu îți faci speranțe degeaba.

E păcat şi de tine.

De vreme ce Soner o iubea atât de mult pe Aylin, de ce a părăsit-o ?

De ce a lăsat-o la cununie şi a plecat ?

De vreme ce o iubea atât, de ce a venit şi mi-a încredințat-o mie ?

De vreme ce o iubea atât, de ce a făcut toate astea, Gulay ?

Nu ştiu. Dar sunt sigură că are un motiv.

Tarik, trebuie să-i spui lui Soner că bebeluşul nu e al tău.

Numai după aceea ar fi clară adevărata alegere a lui Aylin.

Nihal...

Fata mea...

Fata mea ! Nihal !

Ce ți-au făcut ? Ce ți-au făcut, fata mea ?!

Nu plânge, mamă. Fața mea n-a ajuns aşa din cauza unei singure persoane.

Şi tu eşti vinovată.

- Şi tu, tată. - Fata mea...

Nihal ! Nihal !

Am venit să te văd ! Nihal, sunt eu, Mete !

Te implor, nu pleca, Nihal !

Nihal, stai, te implor !

Alo ! Casa dlui Soner ?

Dle Suleyman, sunt doctorul Tarik. Vreau să vorbesc cu dl Soner.

- Aştept. - E dl Tarik.

Da, dle Tarik.

Bună, dle Soner ! Trebuie să vorbesc cu dv.

- Spuneți. Vă ascult. - Nu. Nu se poate la telefon.

- Față în față. - Bine, cum doriți. Când ? Unde ?

Mâine-dimineață, la 10:00, la hotelul din Buyukdere.

- E potrivit pentru dv. ? - Da.

- Bine. La revedere ! - La revedere !

- Bine ai venit, Mete ! - Bine te-am găsit !

Ce s-a întâmplat, Mete ?

- M-am dus s-o văd pe Nihal. - Şi ?

Vorbea cu părinții ei.

Apoi, când m-a văzut, a fugit fără să vorbească.

Trebuia să-i întrebi pe părinții ei.

Mă urăsc. Nu ar vorbi cu mine.

Nu înțeleg de ce a făcut Nihal aşa ceva.

Suleyman a spus că a fost rănită la față când a fost atacată.

Ar putea fi acesta motivul ?

- Nu avem de unde şti. - Dar nu contează, soră.

Nu am mai văzut-o de câteva săptămâni. O iubesc foarte mult.

Nu contează pentru mine.

Nu te necăji. Poate are un alt motiv. O să afli.

- A venit mama ? - Nu. E la atelier.

Apoi, se duce la sora mea.

Se duce fiindcă a dispărut Zehra, nu ?

- Tu de unde ştii ? - Voi nu-mi spuneți, dar o să aflu.

Zehra o să fie găsită, nu ?

Da, scumpule. Nu-ți face griji.

Mâine e Ziua Mamei. Sper ca Zehra să ajungă la mama ei.

Mi-am economisit banii de buzunar. O să-i iau un cadou mamei.

Ce-o să-i iei, țestosule grăsuț ?

Dacă mă duci la cumpărături, o să afli, istețule !

Ia te uită ! Bine, să aflăm, istețule !

- Hai să mergem ! - Hai să mergem ! Să mergem !

- Vin şi eu. - Ura ! Plecăm !

După cumpărături, mergem la Berrin.

Bine. Osman, aşteaptă, băiete !

- Las-o, băiete ! - Preia pasa !

Uită-te la el ! Mergi ! Las-o, băiete !

- Preia pasa ! - Stai !

- Poftiți ! - Mulțumesc.

- Haideți ! - Dă încoace !

- Mergi ! - Haide !

Cemile !

- Unde te duci ? - La Berrin.

Vin şi eu.

- Unde te duci ? - La Berrin, mamă.

Vin şi eu.

- Cum te simți ? Eşti mai bine ? - Sunt bine. Nu am nimic...

Vreo veste de la tatăl lui Hakan ? Pare că o să se îndure de ei ?

Nu, mamă. Nu avem nicio veste. Aşteptăm.

Să nu uităm... Mâine trebuie să plătim chiria.

Şi plata săptămânală a muncitorilor... Cum o să fac ?

- Ce s-a întâmplat, Cemile ? - Nu am bani, mamă.

De ce ? Azi am trimis marfa la magazin.

Banii de acolo sunt mai mult decât suficienți.

Cei de la magazin ne-au trimis marfa înapoi. N-o iau.

- N-o iau ? - Nu.

Am sunat şi la alte magazine. Nici ei n-o iau.

- De ce ? - Din cauza ticălosului de Kenan.

- A vorbit cu toți. - Ticălosul !

O să vezi. Eu o să-l omor până la urmă, Cemile.

Eu o să-l omor ! O să vezi !

Eu mai am puțin din pensie în pungă. Ne descurcăm.

Las-o baltă, mamă...

Dacă punga ta ar fi peştera celor 40 de hoți, tot n-ar ajunge.

Ali are dreptate, mamă. Trebuie să facem rost de bani.

Trebuie să găsesc o cale de a vinde marfa.

- Ce s-a întâmplat ? - Cemile !

De ce te-ai oprit ?

- Vindem în piață ! - Ce ?

Marfa noastră ! Vindem în piață puloverele ! De acord, mamă ?

- Termină, Cemile ! Ai înnebunit ? - Zici că se poate ?

Avem marfă de calitatea întâi. De ce să n-o vindem ?

- O vindem ! Nu, mamă ? - Aşa e ! Se poate !

Mamă, nu te lua după ea. Zi-i că nu se poate.

Ba se poate. Se poate !

Cemile, ce Dumnezeu, o să vinzi pulovere în piață ?! Ai înnebunit ?

Asta-i bună ! O să strigi în piață, femeie ?

Tu ai condus o companie. Cum o să faci asta ?

Căpitane Ali, am fost menajeră, am vândut peşte...

Atâta timp cât muncesc cinstit, fac orice. Vând şi pulovere în piață.

- Nu poți ! Nu-ți dau voie. - Scuteşte-mă ! Parcă îți cer voie !

- Spune-i ceva ! Iar a înnebunit ! - Gata, nu te enerva !

Nu te îngrijora. Sunt şi eu cu ea. O să ne ajute şi copiii.

Care-i problema ? E ruşinos să munceşti ?

Mai întâi, s-o recăpătăm pe Zehra.

După aceea, o să reuşim să facem treaba asta, cu voia Domnului.

- Totul o să fie în regulă. Haide ! - Să dea Dumnezeu !

Voi aşteptați aici, bine ?

Osman, trebuia să venim şi noi cu tine.

Nu se poate. O să fac cumpărături singur.

Bine.

- Bună ! - Bună, Osman !

- Ce faci ? - Bine.

Vreau să cumpăr ceva pentru Ziua Mamei.

Avem un set foarte frumos pentru micul-dejun. Uite ! Îți place ?

E foarte frumos, dar eu vreau să iau altceva.

- Ce vrei ? - O chestie în care se gătesc ouă.

- Ce formă are ? - Rotundă.

Rotundă...

- Asta ? - Mai mare.

- Asta ? - Mai mică.

Uite asta ! Aia !

- Asta ? - Da, aia !

- Da, asta ! Cât costă ? - Şapte lire !

- Ai mulți bani ! - Una, două, două şi jumătate...

Trei, trei şi jumătate, patru, patru şi jumătate...

- Cinci. Nu ajung... - Ba da.

E prețul celeilalte cratițe. Asta costă cinci lire.

Ura ! Atunci, o iau. O puteți împacheta frumos ?

Desigur !

Am rezolvat !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 81