Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 77

Se poate ?! Se poate aşa ?

Trebuia măcar să vă chemați moştenitorii ca martori.

Eu am venit până aici urmărind indiciile obținute din întâmplare.

Dar dna Aylin ce-o să facă ? Cum o să vă găsească ?

Eu zic s-o sunați şi s-o chemați. Şi să aşteptați până vine.

Fiindcă adevărata destinatară a darului pe care încercați să-l dați

trebuie să fie dna Aylin, în definitiv. Nu-i aşa ?

Dl Murat v-a sunat şi v-a chemat. Fiți măcar la fel de curajos ca el.

Testamentul pe care l-ați cerut să fie pregătit.

Sincer, sunteți foarte generos.

Dar aşa ați fost mereu. Asta nu mă miră deloc.

Dar nu se poate să plecați în călătoria asta lungă

fără să anunțați.

- Suleyman, nu trebuia să vii aici. - Chiar aşa ? De ce ?

Fiindcă asta nu te priveşte pe tine.

Dacă aş fi obişnuit să mă ocup doar de ce mă priveşte, dle Soner,

ați fi murit de 50 de ori până acum.

Sper să nu considerați o grosolănie faptul că v-am amintit asta.

Nu te apropia, Suleyman.

Are ton. Funcționează.

- Ce faci ? Pe cine suni ? - Pe dna Aylin.

De ce ?

Când dv. o să plecați în călătoria aia lungă,

cine va trebui s-o sune pe dna Aylin, s-o anunțe ? Eu.

Înseamnă că inițiativa îmi aparține.

Eu am decis s-o sun înainte, nu după ce vă duceți.

În fond, e şi ea moştenitoarea dv. Vă amintesc.

Dacă sunt norocos, o să răspundă dna Aylin la telefon.

Închide telefonul, Suleyman.

- Închide ! - Sună.

- Alo ! - E dna Aylin la telefon.

Cine e ? Vorbeşte ! Alo !

Te ții de glume ?

V-ați răzgândit ?

Suleyman, te rog, lasă-mă singur.

Sunteți hotărât ?

Sunteți hotărât.

Şi insistați.

Atunci, vă însoțesc.

Nu vă uitați aşa la mine. V-am spus.

Nu există loc atât de îndepărtat, încât să puteți pleca fără mine.

Dacă ar fi trebuit să găsesc o denumire pentru situația asta,

i-aş fi zis "duel pe dos". Cine o să se împuşte primul.

Dar cine o să stabilească cine a câştigat duelul ? E complicat.

În fine, să se gândească alții la asta.

Doar n-o să găsim noi toate soluțiile de pe lumea asta !

- Suleyman, te prosteşti. - Vă prostiți, dle Soner.

Nu mă enerva, Suleyman !

Nu vă lăsați amăgit de aspectul meu exterior, dle Soner.

Nici eu nu sunt prea calm.

- Suleyman ! - Da !

Iată conversația de care îmi era dor...

Dle Soner !

Dacă e musai să vă duceți undeva, faceți-o pe lumea asta.

Duceți-vă în Anglia. Care-i problema ? Nu vă mai place ?

Bine. În regulă.

Mamă !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc, dnă Selma.

- Cum se simte Ali, mamă ? - Destul de bine.

Dacă-mi termin treaba repede, trec pe la atelier, să ajut.

Bine, mamă. Nu te agita. Dacă termini treaba devreme, vii.

- Spor la treabă ! - Mulțumim.

- Dnă Selma ! - A venit Kerime. Bună !

- Bună, dnă Selma ! Ce faceți ? - Bine, mulțumesc, Kerime.

Ce plăcut e să vă văd aşa, sănătoasă !

Mulțumesc. Ai alergat...

V-am adus ce ați lăsat. Luați !

- Mulțumesc mult, Kerime. - Cu plăcere.

- Mai doriți ceva ? - Nu, mulțumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

M-am uitat puțin. E o casă aproape, pe strada Glumețul.

E mobilată. O să mă descurc acolo o vreme. O s-o închiriez diseară.

Cel din maşină nu e omul lui Kenan ? Ce caută aici ?

Prefă-te că nu-l vezi.

- Mamă, ce faci în public ?! - Ce faci tu ?!

Nu ai găsit altul cu care să flirtezi ?

Ştii ce poamă e ăsta ? Hai, ia-o înainte ! Asta-i bună !

Mulțumesc. Trei lire.

- Mulțumesc. - Mulțumesc, şefule.

- Miroase bine ! - Poftă bună !

Dnă Aylin, voiați să-mi spuneți ceva.

De fapt, n-o să vă spun. O să vă dau ceva. O scrisoare.

- O scrisoare ? - Da.

Mi-am dat seama că nu vă pot spune în față ce vreau.

De aceea, am scris.

Aşa e mai bine.

Nu, nu... Nu citiți acum. Citiți în lipsa mea.

Citiți şi gândiți-vă în seara asta.

Mâine dați-mi un răspuns. De acord ?

De acord. Cum doriți.

Am luat biletele de avion. Mâine zburăm la Londra.

Foarte bine.

- Atunci, să mergem să ne pregătim. - Haideți !

Mă duc până la bancă, Selma, să văd dacă s-a aprobat creditul.

Bine. Eu sunt aici. Du-te !

Spor la treabă !

- Ali, s-a întâmplat ceva ? - Am venit să-i arăt ceva dnei Selma.

- Bună ziua, dnă Selma ! - Bună ziua, dle Ali !

Vă puteți uita ? Îi cunoaşteți pe cei din poza asta ?

Bărbatul acesta e dl Ragip, tatăl lui Hikmet.

Unde ați găsit poza asta ?

Era încuiată în sertarul dlui Kenan, la compania Karci.

Am luat-o de acolo pe ascuns.

- Ce caută poza asta la Kenan ? - Nu ştiu.

Dar pe femeia din poză o cunoaşteți ?

E cumva mama lui Hikmet Karci, adică soția dlui Ragip ?

Nu, nu e soția dlui Ragip.

Femeia asta... era o servitoare care lucra în casă.

Vă amintiți cum o cheamă, dnă Selma ?

Cum o cheamă ?

Nu-mi amintesc numele ei.

Dar...

Am văzut o femeie când mă aducea Kenan acasă de la spital.

Ar putea fi acea femeie ? Seamănă foarte mult.

Vă amintiți adresa ? O puteți găsi, dacă mergem împreună ?

- Gândiți-vă, vă rog ! - Nu, nu-mi amintesc.

- Bună ! Bine ați venit ! - Bine v-am găsit, dnă Cemile !

Spor la treabă ! V-am spus ieri că e nevoie de semnătura dv.

Aici...

- Luați ! - Mulțumesc.

- Mă scuzați. - Şi eu ieşeam. Plecăm împreună.

Dacă vă duceți undeva, vă conduc.

Nu, nu-i nevoie. E foarte aproape. Merg pe jos.

Vă conduc eu.

- Unde te duci, Cemile ? - La bancă.

- De ce ? - Să văd dacă s-a aprobat creditul.

- La ce bancă ? - Ce te priveşte pe tine ?

Asta-i bună ! De ce te porți aşa ? Poate am vreo cunoştință.

- Nu accepți nici să-ți fac un bine. - Nu.

- La ce bancă ? - La cea din centru.

Dnă Selma, dacă vă amintiți ceva, mă anunțați, vă rog ?

- E foarte important. - Bine.

Mulțumesc.

Unde te duci, tată ? Mamă, tata pleacă.

Kemal ! Încotro, Kemal ?

A rămas totul pe capul meu.

E foarte greu să fii independentă ca femeie.

De ce râzi ? Nu-i adevărat ?

E adevărat ce spui, dar tu nu eşti sinceră, mamă.

De ce, mă rog ? Cu ce sunt mai prejos decât Cemile ?

Frate !

- Ali, să-ți spun ceva... - Spune, frate !

Dar să nu spui nimănui că ai auzit de la mine, da ?

- Nu mă amesteca în treaba asta. - Bine. Spune ce ai de zis.

Adineauri l-am văzut pe omul lui Kenan. Se uita la atelier.

Cemile s-a urcat într-o maşină şi a plecat cu avocatul ei.

Individul i-a urmărit cu maşina. Să nu fie vreo problemă.

Bine. Mă duc la Cemile, să nu se întâmple ceva. Mulțumesc.

- Vă mulțumesc mult pentru tot. - Cu plăcere.

La revedere !

Nu vă grăbiți. O să vă aştept când o să ieşiți din bancă.

- Nu e nevoie. Mulțumesc. - Dar o să aveți bani la dv.

Vă duc eu la atelier. Nu-i nicio problemă. Vedeți-vă de treabă.

Bine.

Patroane, Cemile e la bancă.

Am venit, scumpo.

Bravo ! Fata mea o aşteaptă pe mama aici ?

Fata mea frumoasă m-a aşteptat aici ? Bravo, fata mea frumoasă !

Mergem în parc ?

Plecăm.

Mergem în parc, fata mea.

Să ne deschidem aripile ca pescăruşii, să călărim vântul...

Să-i putem privi de deasupra norilor

pe cei care ne judecă fără să ştie ce-i iubirea.

Cum adică v-ați răzgândit ?! Am semnat toate actele !

Ați semnat şi dv., ați zis că-i gata, mi-ați urat noroc !

Ce se întâmplă acum ? De ce vă răzgândiți ?

Doamnă Cemile, credeți-mă, nici eu nu am înțeles.

Ordinul a venit de sus. Au zis că au oprit acordarea creditelor

din cauza schimbării bruşte a ratei dobânzilor.

E posibil aşa ceva ? Nu pot să concep asta !

Eu fac afaceri aici ! Am contracte, am plăți de făcut !

- Ce o să fac acum ? - Asta-i situația.

Să vă pedepsească Dumnezeu !

Normal ! Cum de nu m-am gândit ?

Oare de ce nu sunt uimită că te văd aici ?

Dacă o mai protejezi pe Selma, să nu te miri de ce o să pățeşti.

Nu te întreba de ce ai pățit-o.

Nu mi-e frică de tine. O să plăteşti şi pentru ce mi-ai făcut mie,

şi pentru ce i-ai făcut Selmei. O să te pedepsesc pentru toate !

Lasă-mă !

- Dă-mi drumul, ticălosule ! - O să te distrug.

- O să te distrug, femeie ! - Lasă-mă !

- Sunteți teafără, dnă Cemile ? - Era să mă sugrume animalul !

Era să mă sugrume animalul ! Animalule ! Ticălosule !

Animalule ! Ticălosule !

Duceți-vă naibii !

Cărați-vă naibii de-aici !

Lăsați-l !

Ali...

Cărați-vă, animalelor ! Dați-vă la o parte !

- Lăsați-i ! - Nu ştiți că nu-mi veți face față ?

Stai departe de Selma !

Retrage-te. Altfel, n-o să răspund pentru ce o să pățeşti.

Lăsați-i ! Haideți !

Nemernicii !

Ce vrea ticălosul ăla de la tine ?

Am venit să iau creditul de la bancă, dar mi-a pus bețe în roate.

A venit aici şi m-a atacat.

Apoi, a venit dl Nedim. L-a atacat şi pe el.

Au venit oamenii lui. Apoi, ai venit tu.

- Te simți bine ? - Da.

Eu am batistă. Tu salvează-ți avocatul.

Uite !

Parcă erai boxer. Uite, am mâncat bătaie.

Dacă suntem unu contra unu, le arăt eu lor... Ne vedem atunci.

După ce am mâncat bătaie, le arăți...

Vreau să mă uit în oglindă.

Te uiți mai târziu. Acum, odihneşte-te puțin. Mai târziu.

Vreau să mă uit în oglindă.

- Cum este ? - Foarte rău.

Suleyman, se simte bine, frate ? Ai vreo veste ?

E tot la infirmerie.

Cică mâine o să iasă. Ai răbdare, băiete.

Ce să facem ? Aşteptăm.

- Apropo, ia. - Ce-i asta, frate ?

Am dat un concert. Partea ta, după recoltă. Ia !

- Şi băieții din formație ? - Au primit şi ei.

- Mulțumesc, Suleyman. - E răsplata muncii tale, băiete.

Mulțumesc mult.

Trebuia să veniți şi dv., să vă odihniți puțin.

Mai bine plec. Am pierdut timpul. Am treabă.

Mai şi lucrați ?

Nu sunt probleme grave, dnă Cemile. Câteva vânătăi trec. Nu-i nimic.

Bine. Cum ştiți dv.

- Mulțumesc mult, dle Nedim. - Cu plăcere.

El zice doar "la revedere", şi tu îl ții de vorbă.

- Despre ce vorbiți de două ore ? - Au trecut două ore ? N-am observat.

Cemile !

Ce se întâmplă ? De ce te porți aşa cu mine ? Ce-i cu aerele astea ?

Uită-te la tine, la atitudinea ta !

Ce atitudine am ? Mă port normal.

Te rog... Aici se lucrează, da ? N-o mai lungi. Hai, du-te acasă !

Adică mă alungi. Bravo !

Ce se întâmplă ? De ce vă certați ?

Nu, mamă. Nu ne certăm.

De ce râzi ?

Ce s-a întâmplat ? Iar s-a bătut cu cineva ?

M-a atacat Kenan la ieşirea din bancă.

Ali şi dl Nedim au încercat să mă apere.

Ce mai vrea netrebnicul de Kenan ?

Ce s-a întâmplat ?

Cei de la bancă s-au răzgândit, nu-mi mai dau creditul.

Când am ieşit din bancă, m-a atacat Kenan.

El te-a împiedicat să iei creditul, nu ?

Da. M-a amenințat.

Omul acela n-o să-ți dea pace cât sunt eu lângă tine, Cemile.

Selma, aşa era şi înainte să vii tu. Pentru mine nu contează.

Ce-o să se întâmple, Cemile ?

Ai cheltuit atâta, ai cumpărat maşini...

Cum o să achităm datoriile ? Cum ?

- O să găsim o cale. - Am vândut bijuteriile.

Să achităm datoria cu banii ăştia, Cemile. Măcar o parte.

Nu, nu se poate, Selma. Pune banii în geantă. Nu pot accepta aşa ceva.

Gândeşte logic, Cemile. Dacă nu poți achita maşinile, o să pierzi totul.

Atunci, ducem maşinile înapoi.

- Coasem din nou manual, acasă. - Ce rost are, dragă ?

Eu zic să mai luăm două maşini.

Dacă zici că e devreme pentru maşini noi, treaba ta, mămico... Ia !

- Ce-i asta, fiule ? - Deschide şi uită-te, mamă.

- Unde ai găsit banii ăştia ? - Am jefuit o bancă.

Sunt banii câştigați din concert. Nu am jefuit nicio bancă.

Dacă aş jefui o bancă, niciunul dintre voi nu s-ar mira. Am înțeles.

Se poate, fiule ?! Am fost uimiți.

- Sunt suficienți ? - Mai mult decât suficienți.

- Dar încă nu e nevoie de maşini noi. - Treaba ta !

Fiul meu voinic ! Fiul meu voinic...

Fiul meu frumos !

- Fiul meu frumos ! - Nebunule ! Nebunule !

- Gata. Dezmierdați un copil ?! - Ai câştigat bani !

Ce se întâmplă ? Nu te alinta imediat fiindcă te-am dezmierdat.

Atunci, mă duc să închiriez casa.

- Eşti hotărâtă, Selma ? - Da. Aşa e cel mai bine.

Să fie totul bine !

La revedere !

- Ne vedem mâine. - La revedere !

Vreți să vă căsătoriți cu mine ?

Vino, fata mea frumoasă !

Te iubeşte mama mult, scumpa mea. Fata mea frumoasă...

Ce s-a întâmplat ? Îi e foame fetei mele frumoase ?

Astea sunt bile ?

Gata, gata, scumpo !

Vino...

Să punem asta...

Eu nu te urmăream.

Din întâmplare...

Pur şi simplu... adică...

Nici măcar nu ştiam că eşti aici.

Ar fi bine să pleci, Ahmet.

Da. Bine, plec.

Ahmet !

Ştiu că te-am rănit.

Nu-ți pot cere să mă ierți. Vreau doar să mă înțelegi.

Zehra !

Zehra !

Zehra !

Zehra !

Zehra !

Zehra !

Fata mea... Fata mea...

Fata mea nu e... Fata mea nu e...

Fata mea nu e...

Fiți atenți... Să vă țineți gura. Clar ?

Haideți, dispăreți !

Da, continuați. Vă plimbați pe malul mării.

În timp ce mă plimbam prin parc...

La un moment dat, m-am aşezat. Era şi Zehra lângă mine.

Da.

M-am ridicat şi am făcut câțiva paşi.

M-am îndepărtat de cărucior...

- De căruciorul bebeluşului ? - Da...

M-am întors imediat... Au fost doar câteva secunde...

M-am întors în câteva secunde...

M-am uitat în cărucior. Era gol... Zehra nu era acolo...

De ce o laşi singură pe Zehra ?

De ce îți laşi copilul singur ?

De ce o laşi ? Ce fel de mamă eşti ?

- Domnule, vă calmați, vă rog ? - De ce te îndepărtezi de cărucior ?

Domnule, tăceți, vă rog ! Nu vă amestecați.

Erați singură ?

Cum ?

Adică mai era cineva lângă dv., în afară de Zehra ?

Ați mai văzut pe cineva ? Mai era cineva ?

Erau o femeie şi un bărbat. Stăteau pe banca de lângă mine.

O femeie şi un bărbat.

Altcineva ?

Mai era cineva.

Eu am vrut doar s-o plimb pe Zehra, ca să ia aer.

Ne-am întâlnit din întâmplare. Din pură întâmplare.

Cu cine, dnă Berrin ? Spuneți.

Cu Ahmet.

- Care este numele de familie ? - Taşer.

Te duci cu copilul în parc să te întâlneşti cu Ahmet ?

Nu ți-e ruşine să te foloseşti de copilaş ?

- Nu ți-e ruşine ?! - Nu...

Nu ți-e ruşine să te foloseşti de copil ?

- Vă rog, calmați-vă... - Nu ți-e ruşine ?!

A fost o pură coincidență.

Când l-ai văzut pe Ahmet, te-ai pierdut cu firea,

apoi, ai pierdut-o pe Zehra ?!

- Hakan, crede-mă ! - Ai pierdut-o pe Zehra ?!

Jur că a fost o coincidență ! Spun adevărul, crede-mă.

- Nu mă minți. Nu mă minți ! - Dle Hakan !

- Nu mă minți, clar ? - Dle Hakan, am zis să tăceți !

Sunteți la secția de poliție ! Dacă mai interveniți, vă arestez !

Sigur că da ! El mi-a răpit fata !

Individul acela ticălos a răpit-o !

- Despre cine vorbiți ? - Ahmet Taşer mi-a răpit fata !

E îndrăgostit de nevasta mea ! E gelos ! A făcut asta din gelozie !

- Înțelegi ? Tu l-ai ajutat. - Despre cine vorbiți ?

Nu ? L-ai ajutat. Ați complotat amândoi împotriva mea.

Urma să divorțăm. Zehra rămânea la mine. De aceea au făcut asta.

Ați complotat amândoi împotriva mea, nu ? Nu mă minți !

Ce tot spui ?! Îți dai seama ce spui ?!

- Nu mă minți ! - Dle Hakan !

- Dle Hakan ! - Ajunge, Hakan !

Sunteți la secție...

Ieşiți ! Scoateți-i afară !

Dnă Berrin, dv. rămâneți.

Ieşiți !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 77