Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 76, seria 2

- Poftă bună ! - Mulțumesc !

- Sunt şase chiftele în ăsta. - Da.

Cum e posibil ? Vânzătorul din cartierul din vale pune opt chiftele.

Uneori, pune şi nouă. Una e din partea lui.

- Tu de ce pui aşa de puține ? - Ce spui ? Opt chiftele ?

În vale, nu vinde nimeni chiftele. Lumea vine de acolo să ia de la mine.

Se poate aşa ceva ?! Mă refer la cartierul din vale.

- Vânzătorul ăla pune opt. - Nu. Te înşeli.

Las-o baltă, mamă ! Data viitoare, luăm de la celălalt.

Da, data viitoare, mâncăm de la celălalt.

Ai venit deunăzi şi păcăleşti lumea. Te pocnesc !

Mergi, fato...

Pune chiftele de trei bani şi ia cinci bani.

Căci e ziua cea mai onorabilă şi mai fericită...

Azi e 23 aprilie...

- De ce umblă copiii ăştia pe străzi ? - Azi e 23 aprilie, sărbătoarea lor.

Cântă marşul copiilor.

N-au festivitate la şcoală ? Ce rost are marşul ?

Nu e o formalitate care rămâne între zidurile şcolii

şi de care se scapă prin festivități superficiale, măcelarule. Hai !

Aylin !

- Osman, ce faci aici ? - Nimic. Am ieşit de la şcoală.

A fost festivitatea de 23 Aprilie. Ne plimbăm prin cartier. Tu ?

- Mă duc acasă. - Vin şi eu.

Haide !

Ce faci, fato ? Osman, încotro ?

Am ieşit puțin la plimbare.

Aylin, tu te-ai îngrăşat, fato ? Ai grijă !

Bine, am grijă.

- S-a îngrăşat, fato. Se vede. - Atâta s-a făcut !

Căpitane Ali sau cum te-o chema, ce fel de om eşti ?

Cum să-mi iei maşina cu care îmi câştig traiul ?

- Ce se întâmplă ? - Taci ! Gata, vorbim.

- Unde mi-e maşina ? Vorbeşte ! - Stai, calmează-te !

Nu mă scoate din sărite ! Cum să mă calmez ?

- Vorbim, rezolvăm. Stai calm. - Parcă n-ai şti ce-a făcut !

E şi Osman aici. Ia copilul, fata mea.

- Ce se întâmplă ? - Tata se ceartă cu unul. Nu ştiu.

O să ne socotim, amice. Nu fugi. Să fie clar !

Nu fug nicăieri, frate. Bine, ai perfectă dreptate.

Ai dreptate. O să-ți iei maşina. Îți plătesc integral pagubele.

- Plăteşti pagubele ? - Da.

Taxiul e stricat ? A fost un accident ?

Dle şofer, frate, a fost un accident. Dar ai auzit, o să plătim paguba.

Nu te îngrijora. O să plătim toată paguba. Nu te supăra.

Kerim, ai zis să aştept, să nu merg la poliție. Am stat.

- Poftim, neghiobul a făcut accident ! - Pe cine faci "neghiob" ?

- Tată ! - Căpitane Ali !

Ali, încetează !

Calmează-te, tată !

Nu comenta ! Mişcă-te !

Ali, opreşte-te odată ! Abia ai scăpat dintr-o bătaie !

Căpitane Ali, încetați ! Calmați-vă !

- Terminați, frate ! - Cară-te ! Lasă-mă !

- Opreşte-te ! - Şi vinovat, şi cu gura mare !

Mai scuteşte-mă cu pagubele maşinii ! Valea !

- Fiule, bagă-l în casă pe tatăl tău. - Calmați-vă.

Ali, scoate cheia şi deschide uşa.

Frate, a fost o greşeală.

Să vedem ce facem şi să discutăm fără scandal.

- Ce se întâmplă, mamă ? - Tatăl tău iar a iscat scandal.

- N-o mai lungi ! Rezolvăm. - Doamne, ce-am pățit !

- Bine, fie cum ziceți voi. - Bine. Vin în scurt timp. Kerim...

Decât să pățeşti tu ceva, mai bine, maşina.

Neriman, ce-i cu gloata asta ?

Ali iar a făcut scandal. Fără el, cartierul ar fi plicticos.

L-am convins, în cele din urmă.

Voi ce căutați aici ? Tu du-te acasă, fiule.

Cine să aibă grijă de mine acasă ? Toți sunteți aici.

Eu merg să văd ce face tata.

Mergem să vedem ce face tata ?

Nu m-ai omorât, Ali...

Ai greşit.

Nu mă cunoşti încă.

O să afli cine e Carolin.

Aylin e însărcinată.

În regulă...

Atunci... Să ne distrăm puțin.

Cine ştie ce tâmpenii a făcut ?!

Da, vă rog ! Imobiliare Akarsu, vânzare-cumpărare.

A închis. Doamne... Cine ştie cine era ?

Am pierdut clientul ca să vedem aventurile căpitanului Ali !

Am remarcat probleme în afacerile firmei.

În afacerea cu petrol, în plecările şi în sosirile vapoarelor...

Am înțeles că se fac treburi murdare.

Am luat din biroul dlui Kenan un dosar cu acte care dovedeau asta.

L-am adus aici

şi l-am încuiat în dulapul din camera de jos.

În fosta cameră a lui Mete...

În fine... Carolin a luat dosarul şi i l-a dus lui Kenan.

Mamă, trebuia să mă laşi s-o omor acolo...

- Nu mi-ai dat voie. - Să ajungi iar în puşcărie, nu ?

Scuteşte-mă... Nu mă enerva !

Ai uitat în ce hal ai ieşit din închisoare ? Nu ți-a ajuns ?

Fii atent, Ali...

Uit-o pe femeia aia. Nu te mai gândi deloc la ea.

Nici nu-i purta pică. S-o pedepsească Dumnezeu !

Tu vezi-ți de drumul tău.

Ai scăpat, fiule. Ce mai vrei ?

Las-o să plece.

Nu ne crea iar necazuri.

Dacă aş avea o speranță...

Mi-aş putea uita tot trecutul, nu numai pe femeia aia.

Dacă aş avea o speranță...

Doar o speranță.

- Cemile... - Ce e, Ali ?

Te întorci la mine, în casa asta ?

- Ți-ai pierdut mințile ? - Da.

Mi-am pierdut mințile,

dar acum încerc să mi le recapăt.

Fără tine, nu se poate, Cemile.

Nu pot...

Înnebunesc.

Nu vorbi prostii de față cu copiii.

Nu s-a întâmplat totul sub privirile lor ?

Ce are ? Ei ştiu deja.

Eu n-am plecat de bunăvoie din casa asta, Ali.

Am plecat suferind.

Copiii, la fel. Toți...

Nu mă întorc la tine, Ali.

Nu mă întorc la tine.

Hai, Osman, să plecăm şi noi !

Te simți bine, mămico ?

M-a supărat tatăl tău.

Hai să mergem.

Tata credea că acea casă era a noastră.

Însă nu mai era.

Nu mai era casa noastră, prin camerele căreia ne plimbam,

unde mâncam, ne spălam pe dinți,

dormeam în paturi calde, plângeam, râdeam şi ne confesam reciproc.

Noi am îngropat casa aceea în inima noastră

şi am lăsat-o în trecut.

Nicio casă nu mai putea fi ca aceea pentru noi.

Fiindcă noi nu mai eram aceiaşi.

Tu de ce ai venit aici, fiule ?

Am venit cu colegii. Mă duc la librărie.

- Ce iei de la librărie ? - Două caiete de matematică.

Hai, du-te şi ia. Apoi, mergi acasă, da ?

Bine.

Osman, nu plăti. Zi-i vânzătorului că-i dau eu mai târziu.

Bine.

Mă aşteaptă şoferul taxiului. Mergem după maşină.

De acolo, trec pe la Nihal. Am plecat.

Bine, du-te.

Aveți grijă !

- Zehra unde e ? - Acasă, cu Kiraz.

Bine. Hai la atelier, să lucrăm puțin.

Numai munca ne salvează.

La mulți ani, dnă Cemile !

La mulți ani, şefa !

Azi e ziua mea ?

E ziua dv., dnă Cemile.

- Poftiți ! - Mulțumesc...

Nu mai ştiu ce să zic.

Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua. Eu nu ştiu asemenea lucruri.

Dle Nedim, cum ați aflat că e ziua mamei ?

Scrie în buletin. Am văzut când mă ocupam de dosar pentru proces.

Ce atent sunteți !

Hai, suflați în lumânare !

Mai întâi, puneți-vă o dorință.

Mi-am pus.

La mulți ani, mamă !

La mulți ani fericiți şi tihniți, mămico !

Mulțumesc ! Împreună, cu voia Domnului.

- La mulți ani, şefă Cemile ! - Mulțumesc mult.

- La mulți ani, dnă Cemile ! - Vă mulțumesc mult.

Taie tortul, mamă !

Aici...

- L-am tăiat strâmb, de emoție. - Gata. Tai eu restul.

Câți ani a împlinit mama, dle Nedim ?

Îmi amintesc ziua şi luna,

dar cred că nu am fost atent la an. Nu-mi amintesc.

Poftiți !

Mulțumesc mult.

- Ați reuşit s-o vedeți pe Nihal ? - Nu. E la infirmerie.

- Ce au zis ? Au zis ceva ? - Nimic.

Se pare că o să doarmă la infirmerie.

Mete, tu trebuie să ai sânge-rece şi răbdare.

Cei de afară trebuie să fie mai răbdători decât deținuții.

Hai !

Cum te simți ? Te mai doare ?

Mă doare foarte tare...

Mâine îți desfacem tifonul. O să fii pansată.

Atunci o să vedem mai bine care-i situația.

Bine ?

Yavuz ? Sunt Ali. Ali Akarsu.

Bună, căpitane Ali ! Ce faci ?

- M-ai lăsat să te uit. Pe unde eşti ? - Ce să fac ? Mă strofoc, Yavuz.

Tu ce faci ? Eşti bine ? Tot la birou eşti ?

Sunt la birou, frate. Dar am aflat că tu eşti pe uscat.

- Aşa e. - Mai treci pe aici.

Bine, o să trec la un moment dat. Te-am sunat să te întreb ceva.

Sultan I, unul dintre vapoarele companiei Karci, când vine ?

Să vedem, căpitane Ali...

O să fie în port miercuri după-amiază.

Adică peste două zile.

- Da. - Bine. Mulțumesc. La revedere !

E gata mâncarea.

Hai...

Ali !

Unde te duci ?

Trebuie să mănânci înainte să pleci.

- Unde te duci, Ali ? - La atelier, mamă.

Nu-i nimic, nu-ți face griji.

Osman, fiule !

- Unde te duci ? Ce faci ? - Mă duc la atelier, la mama.

Hai să mergem împreună ! Dă-mi mie aia. Vino !

Te joci acolo. Vino !

- Cum a fost azi ? - Frumos.

- Selma unde e ? - S-a dus să vadă o casă de închiriat.

- E foarte bun tortul ! - Poftă bună ! Adori torturile.

Tort !

- Să-ți dăm o felie uriaşă, puişor ? - Dă-mi !

Mănânci şi tu, Ali ?

Nu, mulțumesc. Poftă bună !

- Ce e ? Sărbătoriți ceva ? - Azi e ziua de naştere a mamei, tată.

E ziua ei ?

Trebuia să-mi spuneți. Aş fi adus şi eu ceva...

Erai foarte ocupat.

Oricum, noi toți am fost foarte ocupați.

Preocupați de propriile necazuri...

Îmi cer scuze, mamă.

Dl Nedim a adus tortul. El şi-a amintit de ziua mamei.

Da ?

Cemile nu-şi serba niciodată ziua.

Adică n-am serbat-o niciodată.

Am făcut vreodată aşa ceva ?

Cemile nu ştia de aşa ceva.

Ali are dreptate. Eu nu mi-am serbat niciodată ziua.

Nu ştiu cum e.

Dar eu ştiu ! Eu îmi serbez ziua de naştere.

La mulți ani, mămico !

Mulțumesc !

Voi de ce ați venit ?

Voiam s-o întreb ceva pe dna Selma. De aceea am venit.

- Selma nu e. - În fine, vin mai târziu.

Mă duc şi eu cu flăcăul meu.

Mănâncă-ți tortul !

- La mulți ani, din nou ! - Mulțumesc.

Mulțumesc...

Mamă...

Am obosit, mamă.

Mă simt foarte singur.

Foarte...

Foarte singur, mamă...

Eu sunt lângă tine.

Tu eşti fiul meu.

Faci parte din inima mea.

Nu plânge...

Nu plânge...

Vă rog să mă scuzați, dnă Cemile. Probabil că aveți şi dv. treabă.

Bine. Mulțumesc mult pentru tot, dle Nedim.

Nu-mi mulțumiți. Cu plăcere.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Bună ziua !

Era să uit. O să ducem instanței acte auxiliare pentru cazul dv.

- Bine. - E nevoie de semnătura dv.

Mâine o să fie gata. Trec eu pe la dv., să le semnați.

Nu-i nevoie. Nu vă deranjați. Vin eu şi semnez.

Cum să mă deranjez ? E meseria mea.

- Bine. - La revedere !

Să începem !

Mama e supărată.

Ce să facă ?

A plecat Soner ?

Încă nu. Dar o să plece.

Te-ai gândit la ce ți-am zis, să-i spui Soner despre bebeluş ?

N-o să-i spun.

Eu am încheiat acel capitol.

- S-a întâmplat ceva, Suleyman ? - Da.

Spune !

Încă sunteți hotărât să plecați ?

- Da. - Când plecați ?

Azi-mâine.

N-ați cerut să vi se pregătească bagajele. Nici să vi se ia bilet.

Nu e nevoie de bagaje. Cât despre bilet, mi l-am luat singur.

L-am luat eu.

N-am vrut să ştie nimeni unde mă duc.

- Nici măcar eu ? - Exact.

Nici măcar tu.

Oricum, o să afli după aceea.

Adică mă anunțați dv.

Sigur.

Cum s-ar putea altfel ?

În regulă.

Bine.

... toată averea mea, lui Suleyman Demir

şi lui Aylin Akarsu...

Nazli !

Când făceai curățenie, e posibil să fi mutat pistolul de aici ?

Nu.

Atunci, totul e clar.

Vreau să-ți dau un dar, frate.

N-o să-l poți uita cât trăieşti.

Vreau să-ți dau un dar, frate...

O să-ți dau un dar de nuntă pe care n-o să-l uiți toată viața.

Cu bine, frate !

Murat !

Murat !

Mi-a dat moartea lui ca dar de nuntă...

S-a împuşcat... în fața mea.

S-a împuşcat privindu-mă în ochi...

SFÂRŞITUL EPISODULUI 76, SERIA 2