Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 75

Micul-dejun e gata, dle Soner.

Nu mi-e foame, Nazlî. Adu-mi o cafea.

Cafeaua, mai târziu ! După micul-dejun.

Mâncăm covrigii ăştia crocanți cu o brânză bună şi cu un ceai perfect.

Vă rog, poftiți la masă, dle Soner !

Haide !

- Stai jos ! - Credeam că n-o să mai ziceți.

E tare bun ! Tare bun ! Nemaipomenit !

Suleyman, nu exagerezi ? Parcă ai păcăli un copil. Se poate ?!

Nu fac asta ! Chiar e foarte bun.

Chiar e bun.

Nazli, dă-mi un ceai.

Mulțumesc.

- La compania Karci, doamnă ? - Mai târziu.

- Mai întâi, la compania Talaşoglu. - Am înțeles, doamnă.

O să vă arăt eu vouă ! O să vă arăt eu...

O să vedeți voi...

- Ți-am adus micul-dejun. - Nu mănânc, mamă. Mulțumesc.

Unde te duci ?

O să vă arăt eu vouă !

O să vă arăt eu...

O să vedeți voi !

- Ce cauți, Ali ? - O să vedeți voi...

- Unde sunt dosarele ? - Ce cauți ?

- Unde sunt ?! - Ali ?

Carolin...

Carolin...

Carolin ! A luat dosarele ! I le-a dus lui Kenan !

O s-o omor ! Târfa ! Târfa !

Stai, Ali ! Stai ! Calmează-te.

- Nu face vreo nebunie, fiule ! - Îi omor pe amândoi, mamă !

- Nu face asta, fiule ! - Lasă-mă, mamă !

Nu te distruge ! Nu te distruge singur !

Ali...

Ali, să-i bată Dumnezeu, fiule ! Lasă-i ! Nu te duce !

Ali, lasă-i, să-i bată Dumnezeu !

Nu te duce, Ali ! Ali !

- Domnilor, Kerim nu este ? - Nu. S-a dus în zona industrială.

- Urcă-te în taxiul meu. Vin imediat. - Bine. Hai, că mă grăbesc !

Bine, frățioare. Îmi beau ceaiul, apoi, plecăm.

Ştii zicala aceea... "Graba strică treaba." Nu ?

De acum încolo...

Vezi tu...

Am vrut să...

Unde te duci ? Stai, ticălosule !

Opreşte-te ! Stai !

Stai, ticălosule ! Unde te duci ?

Opreşte-te ! Ticălosule !

- Cemile ! - Mamă !

Cemile, Ali...

Ce s-a întâmplat, mamă ? Stai, calmează-te !

Ali a plecat ca nebunul de acasă. I-a înjurat pe Kenan şi pe Carolin.

Tot țipa: "Mi-a găsit dosarele şi i le-a dus lui Kenan."

A plecat ca nebunul, zicând că-i omoară pe amândoi.

Ce ne facem, Cemile ? Unde se poate duce omul ăsta ?

Nu ştiu, mamă. Fii calmă. Vin imediat la tine.

Fii calmă ! Vin imediat.

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Fiule, du-mă la bunica ta.

Tatăl tău i-a înjurat pe Kenan şi pe Carolin şi a plecat de acasă.

Bunica ta e îngrijorată. Haide !

- Vin şi eu, mamă. Deschid atelierul. - Nu, nu !

- Rămâi aici. Ocupă-te de Osman. - Deschid eu atelierul, Cemile.

- Hai, fiule ! La revedere ! - La revedere !

Bună dimineața ! Vreau să vorbesc cu dl Soner.

Doamna să aştepte puțin.

Aşteptați.

A venit Carolin.

Carolin ?

- A venit până aici, acasă la mine ? - Da. E la uşă.

Cică vrea să stea de vorbă cu dv.

Nesimțita ! Mai vine şi aici, acasă la mine !

- Ce se întâmplă ? - Bună dimineața, dle Soner !

- Ce cauți aici ? - Vreau să vorbesc cu dv.

Ce neobrăzată eşti ! Ce ai putea avea de vorbit cu mine ?

Ai mai venit şi la mine acasă !

V-am sunat înainte. Apoi, am venit la biroul dv., să vorbim, dar nu erați.

Uite, m-ai găsit ! Dar eu nu vreau să vorbesc cu tine, clar ?

Nu e bine să ne certăm, dle Soner. E bine să vorbim.

Dacă mă ascultați,

poate că o să aflați ceva important de la mine şi o să-mi mulțumiți.

De data asta, câți bani o să ceri ?

Mă nedreptățiți.

Spune ce ai de spus şi pleacă naibii de la uşa mea !

Sunt o cerşetoare, să vorbiți la uşă cu mine ?!

Apoi, îmi dați bani, şi gata, la revedere !

Nu mă umiliți, dle Soner. Nu vă bateți joc de mine.

O să vă spun ceva important. Nu se poate la uşă.

Ba se poate. Nu mă face să-mi pierd răbdarea. Vorbeşte !

- Ce este ? - Bine. Mai întâi...

- Trebuie să vorbim despre asta. - Nu-ți dau niciun sfanț.

- Atunci, nu vorbesc. - Bine. Du-te naibii !

E ceva în legătură cu Aylin. Nu eşti curios ? E foarte important.

Nu vreau să mai aud nimic în legătură cu Aylin.

Dar vă rog ! E foarte important. Idiotule !

Chiar eşti un idiot !

Nesimțita ! A venit până la uşa mea !

Eu plec.

Dacă n-aveți nicio obiecție, dle Soner, pot şti şi eu unde vă duceți ?

Mă duc la fermă.

Să călăresc.

Apoi, căpitanul Ali a accelerat şi a plecat.

- Nu a zis unde se duce ? - Nu a spus nimic.

Să dea Dumnezeu să nu pățească nimic !

Doamne, apără-l !

Ce s-a întâmplat, mamă ?

Ali a luat un taxi din stația lui Kerim şi a plecat. Era la volan.

Tata a furat un taxi ?

- El conducea ? - Da.

- Doamne, asta mai lipsea ! - Unde s-a dus ?

Dacă a plecat înjurându-i pe Kenan şi pe Carolin,

sigur s-a dus la compania Karci.

- Să mergem imediat acolo ! - Bine. Să mergem !

- Hai să mergem, mamă ! - Cemile...

- Selma, atelierul e în grija ta. - Bine. Nu-ți face griji.

Hai, mamă !

Să nu facă vreo nebunie Ali. Să-l împiedicăm !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Dl Soner e acasă ? - Nu.

- Oare unde este ? - Nu ştiu.

Trebuie să-l văd pe dl Soner. Dacă ştiți, spuneți-mi, vă rog !

- Dl Soner s-a dus la fermă, dnă Gulay. - Unde e ferma ?

- Bine ați venit, dle Soner ! - Bine te-am găsit !

- Pregăteşte-mi calul ! - Bine, dle Soner.

Hai, că îți leg eu şireturile de data asta !

Cum să nu ştii să te legi la şireturi ?

Eşti bărbat în toată firea, şi tot pe mine mă pui să ți le leg !

Am întârziat la şcoală. Tu le legi mai repede.

Dă-mi piciorul celălalt !

Nu mai întârzia. Mereu pierzi vremea.

Mi-am dat cu zeamă de lămâie pe păr. Ce să fac ?!

Eram ciufulit. Vrei să mă vadă Gulden aşa ?

Te spun lui Gulden că nu ştii să te legi la şireturi, şi vezi tu !

Să nu îndrăzneşti ! Dacă faci aşa ceva, să fugi din casa asta !

Atunci, nu mă enerva !

Hai odată !

Mişcă !

Alo !

- Nazli ! - Dnă Aylin !

- Bună ! - Bună, dnă Aylin ! Ce faceți ?

- Ce plăcut e să vă aud vocea ! - Mulțumesc, Nazli.

- Voiam să vorbesc cu dl Soner. - Nu-i acasă, dnă Aylin.

- S-a dus până la fermă. - Da ? Bine.

Dacă aveți vreun mesaj, i-l transmit eu.

- Sau sunați din nou mai târziu. - Nu. Mulțumesc.

Bine.

Alo, Kerim ! Sunt Aylin. Poți veni repede să mă iei de acasă ?

Aştept.

- Bună ! - Bună !

Cum ai găsit locul acesta ?

Am fost la dv. acasă, dar nu erați.

Suleyman mi-a spus că sunteți aici.

Mi-a dat adresa... Şi am venit.

Vasăzică, Suleyman ți-a zis că sunt aici şi ți-a dat adresa.

- Sper că nu i-am creat necazuri. - Nu.

Numai el îşi poate crea necazuri şi numai dacă vrea.

Stai liniştită.

Vreau să discut cu dv.

- Să vorbim înăuntru... - Bine.

Tata mi-a relatat o discuție dintre voi.

Ce discuție ?

Cred că era vorba despre o licitație.

Cred că v-a propus să fiți parteneri.

Da.

Iar dv. i-ați zis că vă retrageți din afaceri.

Da.

I-ați zis că plecați departe.

Da.

Unde e dl Soner ?

În casă. Are un musafir.

Vă rog, nu plecați ! Vă implor, nu plecați !

Nu pot. Nu mai pot să rămân aici.

Nu face asta, Gulay !

Mă cunoşti. Ți-am povestit. Ştii totul.

Nu te pot face fericită.

Nu sunt în stare să mă fac fericit nici pe mine însumi.

I-am făcut nefericiți pe toți din jurul meu.

Parcă sunt blestemat.

Am ajuns să mă tem de mine însumi.

De aceea, trebuie să plec departe. Sunt hotărât.

Atunci, luați-mă şi pe mine.

Accept să fiu nefericită cu dv.

Lăsați-mă şi pe mine să vin cu dv.

Tu ai un loc de muncă, ai prestigiu...

Nu poți renunța la meseria ta din cauza unui om ca mine.

Nu accept asta.

Tarik o iubeşte pe Aylin.

Ați vorbit cu el, fiindcă ştiați asta.

I-ați zis: "Dacă o iubeşti pe Aylin, eu mă dau deoparte. Fă-o fericită."

Da. I-am spus ceva de genul acesta.

Dacă vă puteți retrage din calea lui Aylin, ca să fie fericită,

puteți fi puțin mai milos şi cu dv. înşivă.

Dați-mi şi mie o şansă !

Luați-mă şi pe mine acolo unde vă duceți.

Să abandonăm totul şi să ne făurim o viață nouă acolo unde ne ducem.

Să mergem !

Gulay...

Eu nu pot iubi pe nimeni în afară de Aylin.

Iar tu nu poți veni acolo unde mă duc eu.

Îmi cer iertare.

Îți doresc să-ți iasă în cale un bărbat care te merită.

O să vedeți voi ce înseamnă să mă umiliți pe mine.

O să vedeți...

Târfă ce eşti !

Ali ?!

Nu face asta, Ali !

Ali, n-o face...

Te rog...

Ali, dacă mă omori,

o să intri iar în puşcărie. Gândeşte-te.

Gândeşte-te la Mustafa, Ali.

Mustafa...

Are grijă Cemile de Mustafa mai bine decât noi.

- Kenan te-ar omorî. - Nu ar putea.

Acum, te omor pe tine, apoi, mă duc şi-l omor pe el.

Spune-ți ultima rugăciune.

- Spune-ți ultima rugăciune ! - Ali !

- Tată ! - Spune-ți ultima rugăciune !

- Ali ! - Tată !

Rămâi acolo, Mete ! Nu veni !

- Ali ! Ali ! - Bunico !

Ali, am pățit toate necazurile posibile din cauza acestei târfe !

Nu avem nevoie de încă unul !

Nu merită să faci puşcărie pentru femeia asta, Ali !

Nu merită, îți zic ! Nu merită !

Las-o să plece ! Aşa e mai bine !

Las-o, Ali !

Las-o, Ali ! E mai bine aşa...

Las-o să plece !

Lasă pistolul !

Hai să mergem, Ali !

Ali, prostule ! O să-ți pară rău că nu m-ai omorât.

Hai să mergem ! Haide !

Te simți bine ?

Tarik o iubeşte pe Aylin.

Ați vorbit cu el fiindcă ştiați asta.

I-ați zis: "Dacă o iubeşti pe Aylin, eu mă dau deoparte. Fă-o fericită."

Da. I-am spus ceva de genul acesta.

- Dnă Aylin ! - Bună !

- Ce faceți aici ? - Vă aşteptam.

Da ?

Vreau să discut ceva important cu dv.

- Doamne... - Ce s-a întâmplat ?

Sunt realmente foarte curios, dar trebuie să intru urgent în operație.

Ce-ar fi să vorbim mâine ? Ar fi prea târziu ?

Nu. Nu ar fi târziu. Atunci, vorbim mâine.

Bine. Mergem pe malul Bosforului, mâncăm peşte şi vorbim acolo.

- Ce ziceți ? - Bine. Atunci, ne vedem mâine.

Cu ce plecați ? Să vă chem un taxi.

Nu-i nevoie. Oricum, vreau să merg puțin.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Da. - Gulay...

Gulay, ce s-a întâmplat ? Plângi ?

Ce s-a întâmplat, Gulay ?

- Soner pleacă. - Unde ?

Nu ştiu. Dar a spus că o să plece foarte departe.

Cică n-o să se mai întoarcă niciodată.

Eu nu merit iubirea lui Aylin.

S-o faceți fericită pe Aylin. Merită să fie fericită.

La ce te gândeşti ?

E ceva ciudat. Nu înțeleg.

NOTARIATUL NR. 5, ISTANBUL

Sunt Nazif, notarul. Vreau să vorbesc cu dl Soner.

Nu e acasă. Pentru ce ați sunat ?

Anunțați-l, vă rog, că am întocmit actul pe care l-a vrut.

- Ce act ? - Atât să-i spuneți.

- Înțelege dumnealui. Bună ziua ! - Bună ziua !

Răspund eu. Un pahar cu vin, te rog !

Vă aduc imediat, domnule.

- Bună, dle Soner ! - Bună, Suleyman !

V-a sunat un notar, un domn pe nume Nazif.

- Da. Ce a zis ? - Actul pe care l-ați vrut e gata.

- Mi-a cerut să vă anunț. - Bine.

Sună-l şi dă-i adresa de aici. Să aducă actul aici. Aştept.

Bine, dle Soner.

- La revedere ! - Bună ziua !

Vinul dv...

O să vină un domn pe nume Nazif. Pofteşte-l înăuntru !

Da, dle Soner.

Cine este ?

- Ali era să mă omoare. - Am auzit.

Dar aş vrea să ştiu de ce nu te-a omorât.

M-a salvat mama lui, dna Hasefe.

Trebuie să fim mai atenți, Ibo.

- Mai găseşte câțiva oameni. - Imediat, şefule.

Ali e foarte furios.

La ce te aşteptai ? Să te felicite fiindcă i-ai furat slujba ?

Ți-a fost frică ?

Bineînțeles că mi-a fost. Nu sunt om ?! Ție nu ți-ar fi fost frică ?

Dar n-o să renunț.

Ali o să regrete că n-a apăsat pe trăgaci.

Eu mă numesc Carolin.

Carolin...

A venit dl Nazif, dle Soner.

- Bine ați venit, dle Nazif ! Luați loc. - Bine v-am găsit !

Am pregătit testamentul aşa cum ați dorit.

În cazul decesului dv.,

toată averea le rămâne dnei Aylin şi dlui Suleyman.

E concis şi lesne de înțeles.

L-am întocmit aşa cum ați dorit, să nu fie nevoie de nicio explicație.

Foarte bine.

Conform acestui testament,

averea dv. le rămâne acestor două persoane.

Starea lor civilă şi viețile lor se pot schimba.

De aceea, eu vă spun să vă mai gândiți.

Nu am la ce să mă gândesc. M-am gândit destul. Aşa vreau să fie.

Aveți un pix ?

Poftiți, dle Soner !

Două exemplare, dle Soner.

Un exemplar rămâne la mine, celălalt, la dv. Păstrați-l bine.

Atunci, mă scuzați.

- Mulțumesc pentru tot, dle Nazif. - Cu plăcere !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 75, SERIA 2