Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 74, seria a doua

De ce te uiți ?

N-a fost intenționat. Mi-a alunecat privirea. Scuze.

Cum adică să te scuz ?

Ia spune, care-i problema ta ?

N-am nicio problemă. Ți-am zis să mă scuzi.

Şi dacă nu te scuz ? Ce se întâmplă ?

Nu face scandal. Vezi-ți de treabă.

Adică să-mi văd de treabă ! Tu îmi dai mie ordine ?

Eu îți dau ție ordine. Tu nu-mi poți ordona mie ! Ai înțeles, scârbă ?

Ajunge !

Dă-i ! Loveşte-o !

Dă-i ! Smulge-i părul !

Loveşte-o !

Dă-i ! Loveşte !

Iar ai stârnit o ceartă, demento ?!

- M-am săturat ! - S-a uitat la mine.

Cară-te ! Du-te naibii !

Auzi, cică s-a uitat... Parcă tu nu te uiți !

Eşti teafără ?

Hai, ridică-te ! Nu pățeşti nimic dacă mănânci puțină bătaie.

Ridică-te !

Vino să te speli pe față, să-ți revii puțin.

Ridică-te...

O să-ți revii. Ridică-te ! Încalță-te. Haide !

Stai liniştită. Eu sunt aici.

Spală-te pe față.

Îți mulțumesc că m-ai ajutat.

Nu-i nevoie să-mi mulțumeşti, fiindcă eu o să te elimin.

- Ce ți-am făcut ? - Nimic !

Numai că o să-mi dea bani dacă te omor.

O să te omor pentru bani !

Adio !

Aoleu ! Ce-ai pățit ?

O să-şi mai revină mutra asta ?

Eu nu aveam nicio problemă cu tine. Doar m-a enervat privirea ta.

Gardian !

Ai deschis ochii ?

Ți-am făcut supă. Mănâncă puțin, îți face bine.

Mulțumesc, mamă.

- Cum te simți ? Eşti bine acum ? - Cum să fiu bine, mamă ?

Cu voia Domnului, o să fiu bine când o s-o învăț minte pe Carolin.

Ai făcut o mare greşeală însurându-te cu târfa aia.

Din cauza ei ți-ai distrus căminul, i-ai nenorocit pe copii şi pe Cemile.

Acum a plecat. Ai scăpat. Divorțezi de ea, şi gata.

Nu te înrăi ca s-o înveți minte.

- Las-o. Uită, şi gata. - Cum să uit, mamă ?

Să-i las nepedepsiți pe ea şi pe Kenan ?

Nu mă scoate din sărite. Asta-i firea lui Carolin.

Ție acum ți-a venit mintea la cap. Vrei să te răzbuni, aşa-i ?

Lasă. Uită. Faptul e consumat. S-a terminat.

Mulțumeşte lui Dumnezeu că ai scăpat ! Taie un miel.

Tu să te gândeşti numai la Mustafa.

Ai grijă să-l iei. Restul nu contează.

Poți să iei tava, mamă ? Nu mănânc.

- De ce nu mănânci ? - Mi-a pierit pofta.

- Normal că-ți piere pofta. - Măiculiță...

- Cemile... - Ce faci, mamă ? Cum se simte Ali ?

Cum ştii. Zace. A mâncat puțină supă.

Bine. Să se odihnească.

Zice că se răzbună, că le arată el lor...

Mi-e teamă că o să facă ceva şi o să intre în belele.

Stai aşa, mamă. Nici n-am priceput ce s-a întâmplat.

Să treacă timp. Poate se potoleşte. Vorbeşti şi tu cu el.

Eu rămân aici, cu Ali, în seara asta.

- Bine. Dacă e ceva, suni. - Bine.

Bine, mamă. Noi ne ducem la şcoală la Osman. Azi e piesa de teatru.

Puişorul meu ! Pupați-l din partea mea.

- Bine, mămico. La revedere ! - La revedere !

Fata mea frumoasă, ai ieşit la plimbare ?

Puişorul meu frumos ! Te plimbi ?

S-a răcorit, fata mea. Du-o acasă, să nu răcească.

- Nu vă faceți griji. - Pa !

Pa !

- Dle Nedim ! Bine ați venit ! - Bună ziua, dnă Cemile !

Ați deschis un atelier. Am venit să vă urez noroc.

Mulțumesc mult. Mulțumesc !

- Luați loc. - Eu pun florile în vază.

Dna Selma, dl avocat Nedim.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Ce mai faceți ? - Bine. Şi dv. arătați bine.

- Vă prieşte să lucrați. - Mă simt bine.

- Cum merg treburile ? - Lucrăm.

Se apropie ziua audierii dv. Legat de companie. Ştiți asta ?

- Da. Ce spuneți ? - Eu am speranțe.

S-a stabilit data procesului de tutelă intentat de Kenan Selmei ?

O să vă informez.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Să nu vă rețin... Aveți treabă.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Bună ziua !

- Să fie într-un ceas bun ! - Mulțumesc mult.

La revedere !

Mamă, ce-ar fi să luăm o vază frumoasă pentru atelier ?

Se pare că dl Nedim o să-ți tot aducă flori.

Tu vezi-ți de treabă !

Ce-i drept, e politicos.

Audierea în acest dosar e luna viitoare.

Ăsta e despre incendiul de la fabrica de fire.

Ăsta merge la Curtea de Apel.

Aici urmează o declarație auxiliară.

Berrin...

Nu eşti obligată să demisionezi.

Ba da, Ayten.

Ce-ați făcut ?

I-am predat dosarele lui Ayten şi i-am explicat totul.

Bine.

Nu ştiu motivul, dar îmi pare foarte rău că plecați de la noi.

Mi-aş fi dorit să nu plecați.

Şi mie îmi pare rău. Dar ce să facem ?

Uşa noastră va fi deschisă mereu pentru dv.

Vă puteți întoarce oricând, dnă Berrin.

Mulțumesc.

La revedere, Ayten !

La revedere... dle Ahmet.

Cu bine...

Tovarăşă Berrin...

Mai întâi, cade o scânteie.

Creşte încetul cu încetul.

Te trezeşti că a devenit un vulcan

Şi te-a ars, prietene...

Golul lăsat de tine nu poate fi umplut

Nici de mamă, nici de frați.

Acesta e cel mai frumos

Şi cel mai cald sentiment, prietene.

Să împărtăşim orice bucurie,

Orice necaz şi orice întristare

Şi să mergem împreună, mână în mână,

O viață întreagă.

Să nu existe deloc lacrimi

În acei ochi care surâd profund,

Chiar dacă drumurile

Ni se despart, prietene...

Da, prietene, tu m-ai învățat

Cine şi ce sunt, de unde vin şi încotro merg.

Tu m-ai luat de mână şi m-ai scos la lumină.

M-ai învățat din nou să merg,

Mână în mână şi, întotdeauna, înainte.

Chiar dacă într-o zi o să ne despărțim,

Ştiu că drumurile noastre n-o să fie separate niciodată.

Atâta timp cât mergem pe acelaşi drum,

Mâinile noastre o să se unească prieteneşte din nou.

Chiar dacă ne despărțim,

Nu ne putem rupe unul de celălalt.

Să împărtăşim orice bucurie,

Orice necaz şi orice întristare

Şi să mergem împreună, mână în mână, o viață întreagă.

N-o să existe deloc lacrimi în acei ochi care surâd profund,

Chiar dacă ne vom despărți

Într-o zi, prietene...

Haide !

Kiraz !

- De unde a apărut ăsta acum ? - Când să rezolvăm treaba...

- Am vrut ca Zehra să ia puțin aer. - Bine ai făcut !

Fata tatei, ai ieşit la plimbare ?

Fata mea frumoasă a ieşit la aer ?

- A mâncat ? - Da.

- Nu a fost agitată, nu ? - Nu. Doar acum, puțin...

Gardian, Nihal de ce nu a venit ?

- Care Nihal ? - Nihal Hizarlî.

- Azi nu poate veni la vizită. - De ce nu poate ?

De ce nu poate veni ? Ne puteți spune ? Doamnă !

- Bună, Mete ! - Suleyman...

- Azi, Nihal nu... - Ştiu.

Să nu vorbim aici.

Penitenciarul Toptasi

Suleyman, ce se întâmplă ? Spune !

- Nu am veşti bune. - A pățit ceva fata mea ?

Nihal a fost atacată.

E rănită. Nu e în pericol de moarte, dar a fost bătută rău.

- Cine a făcut-o ? - Nu contează. E o marionetă.

Dar nu e greu de bănuit că au angajat-o oamenii lui Hakkî.

E numai vina ta, blestematule !

- Termină, Seniha ! - Opriți-vă !

- Dacă o s-o atace din nou ? - Făptaşa e la carceră.

N-o să mai stea în acelaşi pavilion cu Nihal. Am vorbit eu.

- Unde e acum Nihal ? - La infirmerie.

Infirmerie

- Ți-ai dat demisia ? - Da, mamă.

Azi m-am dus să predau dosarele.

Să fie într-un ceas bun, puiule !

- Mete n-a venit. - O fi avut treabă.

Începe.

Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară ?

Frumusețea voastră e fabuloasă, regina mea.

Dar Albă-ca-Zăpada e cea mai frumoasă din țară.

- Ce frumoasă era Albă-ca-Zăpada ! - Ce drăguță era !

- Era foarte iubitoare ! - Era deşteaptă !

- Era sensibilă. - Era delicată.

- Ce se întâmplă aici ? - Albă-ca-Zăpada a murit.

Vasăzică, a murit...

Sunt foarte mâhnit.

Măcar să-i văd chipul pentru ultima oară...

Te conduc pe ultimul drum, prințesa mea frumoasă. Adio !

Ce mi s-a întâmplat ?

Prințesa s-a trezit !

Prințesa s-a trezit !

Bravo !

Tu eşti primul băiat care m-a pupat.

Şi Gulden era prima fată pe care am pupat-o.

Dar eu n-am putut să-i spun. M-a împiedicat mândria de bărbat.

Dacă m-ați întreba cum arată mândria de bărbat,

aş zice că e un fel de alviță sau de napolitană.

Sau un fel de bule din sifon.

Cum am pupat-o pe Gulden ?

A zis că eu sunt primul băiat care a pupat-o.

Băiete, aşa le spun fetele tuturor băieților.

Mă laşi ?! Gulden n-ar zice aşa ceva.

Am pupat-o.

Să treacă puțin timp şi îți găseşti o altă slujbă.

Hakan n-ar zice nimic. Îl deranja sindicatul.

O să vedem, cu timpul...

Tu cum te simți ?

Ar trebui să mă simt bine după ultima veste...

- Dar nu pot. - Ce veste ?

- Soner pleacă. - Unde ?

Nu ştiu.

Cred că în Anglia. Acolo a plecat data trecută.

- Cine ți-a spus ? - Chiar el.

M-am dus la concertul lui Mete. Era acolo.

Şi-a luat rămas-bun de la mine.

Aylin, trebuie să-i spui că eşti însărcinată.

Trebuie să ştie că e tatăl copilului din pântecul tău.

Nu se poate, soră. Nu trebuie să ştie.

Dacă ar şti, s-ar răzgândi şi n-ar mai pleca. Pentru copil.

Ar zice să fim iar împreună.

Mai bine nu.

Orice-ar fi, Soner e tatăl copilului din pântecul tău. Are dreptul să ştie.

Eu nu cred asta, soră.

- Bună ziua ! - Alo !

Sunt Carolin Akarsu. Am mai sunat.

- Vreau să vorbesc cu Soner Talaşoglu. - O clipă, vă rog.

- Da. - Vă caută Carolin Akarsu la telefon.

Carolin ?

Nu vorbesc cu ea. Spune-i că sunt ocupat.

Bine, domnule.

Dl Soner e într-o şedință acum. Nu poate vorbi cu dv., doamnă.

Bine. Mulțumesc.

Spitalul de stat Fatih

- Dacă te duci acasă, te conduc eu. - Nu, mulțumesc. Mă ia tata.

Uite, a venit deja !

La revedere !

- Şi ? Cum a fost azi ? - Bine.

- Pentru tine cum a fost ? - Bine, să zicem...

Pari gânditor, tată. Te supără ceva ?

Nu. Azi s-a întâmplat un lucru care mi-a rămas în minte,

fiindcă nu l-am priceput. În legătură cu Soner.

Cu Soner ?

L-am sunat pentru o licitație mare.

I-am zis să intrăm împreună în afacere, dar a refuzat.

E şi om de afaceri, tată. Poate are un plan.

Sigur. Se poate. Nu zic nimic.

Dacă ar zice să-l scuz, că licitează singur, aş crede.

- Dar Soner n-a spus aşa ceva. - Ce-a zis ?

Vorbe ciudate. Că se retrage din afaceri, că pleacă departe...

Vorbe care nu i se potriveau. Mi s-a părut ciudat.

- Intră ! - Pot pleca, domnule ?

- N-ai plecat încă ? - Nu.

Du-te !

- Vreți să aprind luminile ? - Nu. Nu-i nevoie.

- Bine. Bună seara ! - Bună seara...

- Mustafa e sus ? - Da. E cu Melike.

Cât o să mai stau la hotel ?

Am nevoie de o casă. Trebuie să mă mut.

Mai e puțin. O să vedem.

Voi aveți multe case. Aş putea sta într-una.

Cred că ai înnebunit. Casele alea sunt ale Selmei.

În plus, eu încă sunt soțul ei. Când o să preiau administrarea averii,

o să poți sta într-o casă, într-o vilă sau într-un conac.

Cum o să faci ?

Judecătorul o să-şi dea seama că Selma nu e nebună.

Până la proces, trebuie să iau acțiunile companiei.

S-o răpească oamenii tăi pe Selma.

Nu e atât de uşor.

Selma a înaintat o hârtie că eu sunt răspunzător dacă pățeşte ceva.

Mai e şi Cemile...

Ar apărea imediat în fața mea, dacă Selma ar păți ceva.

De data asta, o s-o lovesc pe Selma prin Cemile.

I-ar fi milă de Cemile a ei.

Atunci, o să te ajut puțin...

Cum ?

Cemile redeschide atelierul pe care l-ai închis tu. A luat utilaje.

- Cu ce bani ? - Ia un credit de la bancă.

Eu zic aşa... Dacă n-ar primi creditul,

n-ar putea plăti utilajele.

E o idee bună ?

Da.

Deschide tu, fata mea.

- Bună ! - Bine ai venit !

Bine ai venit, fiule !

- Ce ai, fiule ? - Sunt supărat, mamă.

Nu vreau să vorbesc. Mă duc în camera mea.

Fiule, vorbim şi apoi te retragi. Nu ține în tine. Ce s-a întâmplat ?

N-am putut s-o văd pe Nihal.

- Şi ? - A fost atacată în închisoare.

E în stare gravă.

- Ce-a pățit ? - Nu ştiu. Nu ştiu nimic.

Se ocupă Suleyman. El e singura mea speranță.

- Pot să dau un telefon ? - Sigur, Selma.

- Alo ! - Dnă Kerime, sunt eu, Selma.

- Dnă Selma, ce faceți ? - Foarte bine, Kerime.

Vă aud bine. Mă bucur mult că vă simțiți bine.

Kenan e acolo ?

Nu, dnă Selma. Nu mai vine de când ați plecat dv.

Kerime, ascultă-mă bine.

Du-te în dormitorul meu fără să te vadă nimeni.

În sertarul de sus, printre lucruri, sunt nişte bijuterii, nişte brățări...

Ia-le şi adu-le la adresa pe care ți-o dau eu. Bine ?

Spuneți-mi adresa.

- Bine, dnă Selma. Vi le aduc. - Aştept.

Selma, scuză-mă, dar am auzit fără să vreau.

- Ai cerut bijuteriile. - Am câteva bijuterii.

Dacă le vând, am bani să-mi închiriez o casă şi să-mi iau câteva lucruri.

Ce rost are ? Stai aici. Ce grabă ai ?

Nu mă grăbesc, Cemile. E momentul perfect.

Dacă iau o casă pe lângă atelier,

lucrez cu tine şi mă descurc până la proces.

Tu ai făcut multe pentru mine, Cemile. Îți mulțumesc mult.

Mulțumesc mult...

Eu ştiu unde e camera mea.

Pot să mă duc singură.

Se poate, dragă ? O să te pierzi. Ai băut.

Ca gentleman, trebuie să te conduc până la uşă.

Am ajuns.

Te-ai purtat foarte frumos cu mine.

Meriți un sărut de noapte bună...

Cred că merit mai mult.

Aşa că sunt vecin cu tine...

Cum am spus şi înainte, am făcut totul pentru tine.

Ai obținut tot ce ți-ai dorit.

Nu mai ai niciun motiv să te doară capul.

De data asta, plec şi nu mă mai întorc, Aylin.

N-o să mai intru niciodată în viața ta.

N-o să mă mai vezi niciodată.

Dacă se poate, iartă-mă.

Şi fii fericită.

Orice ar fi, Soner e tatăl copilului din pântecul tău. Are dreptul să ştie.

Vorbe ciudate. Că se retrage din afaceri, că pleacă departe...

Vorbe care nu i se potriveau. Mi s-a părut ciudat.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața...

Grăbeşte-te, Carolin. Te aşteaptă treburile la companie.

Ai o funcție înaltă acum.

Mustafa ! S-a trezit Mustafa !

O să văd ce face Mustafa. Apoi, vin la companie.

Ne vedem acolo.

Bine.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 74, SERIA A DOUA