Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 72, seria 2

Mi-am făcut griji pentru dv.

Mi-a fost dor să călăresc.

- M-am şi gândit puțin. - La ce ?

- Am luat o decizie. - Ce fel de decizie ?

Mai întâi, îi spun lui Aylin.

Aylin !

Răspund.

- Bună, fata mea ! - Bună, mamă !

- Bine ai venit, Cemile ! - Nu te ridica, Selma.

- Bună, mamă ! - Bună, Cemile ! Ce faci ?

Bine, mamă. Am fost acolo... Am comandat ață.

Sper să vină mâine.

Cu voia Domnului, maşinile o să înceapă să lucreze.

- Ai găsit muncitori ? - Am găsit doi, pentru maşini.

Mai am nevoie de câteva femei, ca să coasă, dar nu mai am bani.

Noi pentru ce suntem aici ? Acasă nu coseam ?

Acum, mergem şi coasem la atelier ceea ce tricotează muncitorii. Nu ?

Da, mamă. Coasem noi.

Ajut şi eu. Mă pricep la cusut.

- Te simți bine, Selma ? - Da, mulțumesc.

- Tu nu lucra. Odihneşte-te. - Nu. Mi-ar prii să muncesc.

În plus, în perioada asta, nu am nici eu bani.

Trebuie să lucrez şi să câştig bani, ca să mă pot muta într-o casă nouă.

Dar stai aici.

Stau deocamdată, dar nu pot fi musafir la nesfârşit.

Oricum, ți-am creat destule necazuri.

Tu nu mi-ai creat necazuri, Selma. Kenan mi-a creat.

Deschid eu.

Salutare tuturor !

Ce s-a întâmplat, fiule ? Care-i sursa acestei bucurii ?

Am devenit prinț ! O s-o pup pe Gulden !

Cum s-a întâmplat asta ? Ce a pățit Arif ?

Din păcate, Arif a făcut rujeolă.

N-o să poată veni la şcoală două săptămâni.

Învățătorul m-a făcut pe mine prinț în locul lui.

Mă duc să repet !

- Ce s-a întâmplat ? - Mă uit la stele.

- Câte stele sunt ! Nu ? - Da.

- Ai încercat să le numeri ? - Cum să le numeri ? Ai înnebunit.

- Eu le-am numărat. - Da ? Câte sunt ?

Nu-ți spun.

- De ce ? - E secret.

Atunci, le număr şi eu.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13...

Tu eşti steaua mea.

Numai pe tine te-am numărat. Nu există alta.

Nu mişcați !

Ne-a fost teamă că ai fugit, fato. Am fi fost dați afară din armată !

Te-am văzut în ziar ! Eşti cântăreț.

Cică sunteți iubiți.

Uite, şi eu am vocea frumoasă. Ascultă, îți cânt ceva acum.

"Şi-a pieptănat zulufii Şi şi-a pus trandafiri la ureche,"

"Am venit să miros trandafirii, Am venit să miros trandafirii..."

Mergeți ! Dacă a început, nu mai tace.

"Şi-a pus trandafiri la ureche,"

"Am venit să miros trandafirii, Am venit să miros trandafirii..."

"Şi-a pieptănat zulufii Şi şi-a pus trandafiri la ureche,"

"Am venit să miros trandafirii, Am venit să miros trandafirii..."

De ce te-ai deranjat ?

- Să fie într-un ceas bun... - Mulțumesc, dragă. Ce frumoasă e !

Mulțumesc !

Amin...

Nu ai şcoală, Osman ?

Sau nu te-ai dus fiindcă se inaugurează atelierul ?

Ca să bei limonadă şi să mănânci fursecuri, nu ?

Nu, nu din cauza asta, unchiule Muzaffer.

Am repetiție. Sunt liber până la prânz.

Apoi, am repetiție, că sunt prinț.

I-auzi ! Să nu-ți fie de deochi !

Să dea Dumnezeu...

Bună ! Ce faceți ?

Bună !

- Să fie într-un ceas bun, dragă ! - Mulțumesc.

Datorită mie, te-ai instalat într-o prăvălie ieftină.

Imobiliare Akarsu !

Ajutorul dv. pentru vânzări, cumpărări, închirieri.

Am multe prăvălii !

Uitați, datorită mie, s-a instalat într-o prăvălie ieftină,

spațioasă şi luminoasă.

Aynur, îți mărim prăvălia ? Am un loc minunat.

Uite, după colțul acela... Ştii ce frumos este ? Soare...

O să vedeți voi !

- Alo ? - Bună !

- Ai o voce foarte abătută. - Fiindcă sunt abătut.

Sunt prostdispus. Bărbatul tău a luat anumite dosare.

O să le folosească drept atu împotriva mea.

Atunci, am o veste bună pentru tine.

- O veste bună ? - Da.

- Ce este ? Ce s-a întâmplat ? - Am găsit dosarele luate de Ali.

- Ai găsit dosarele ? - Da, le-am găsit.

Cine are un asociat ca tine nu are nicio grijă, Carolin.

Adu-mi imediat dosarele alea, fără să te vadă Ali.

- Stai. Nu te entuziasma imediat. - Ce s-a întâmplat ?

Ştiu de ce a luat Ali dosarele acelea.

Fiindcă în ele sunt informații foarte importante.

Ar fi foarte periculos pentru tine dacă le-ar vedea altcineva.

- Adică ? - Mă înțelegi, Kenan.

Nu mai vreau să aştept. Vreau să scap de viața pe care o duc.

Să nu-mi mai spui să mai aştept puțin.

Nu, n-o să mai aştepți. A venit timpul, Carolin.

O să obții tot ce meriți.

O să-ți ofer o viață la care nici n-ai visat.

Acum ne-am înțeles.

Mulțumesc, dragă.

- Să fie cu noroc ! - Mulțumesc !

Cemile, plecăm şi noi, dragă.

Din nou, să fie într-un ceas bun, dragă !

Mulțumesc, Neriman.

- Să fie cu noroc, Cemile ! - Mulțumesc, frate.

- Să fie cu noroc ! - Hai, Neriman, mergi !

- Să fie într-un ceas bun ! - Vă mulțumesc că ați venit !

- Să fie într-un ceas bun, din nou ! - Mulțumesc.

- Să dea Dumnezeu să ai noroc ! - Să dea Dumnezeu !

- Osman nu se duce la şcoală ? - Fiule, hai, că întârzii !

Şi eu plec, fiule. Hai să mergem împreună !

- La revedere, mamă ! - La revedere !

- Mamă, eu plec. E ceva de făcut ? - Nu, fiule, mulțumesc.

- Am concert diseară. - Ştiu, fiule.

Noi nu putem veni. Începem să lucrăm.

- Să fie cu noroc, mătuşă Cemile ! - Mulțumesc, fetelor !

Aylin ! Du-o pe Aylin.

Uite, Mete are concert în seara asta. Hai, du-te, fata mea !

Ar fi o schimbare. Te-ai distra.

- Vreau, dar să nu te încurc... - Nu. Vino. Îmi cari lucrurile.

- Asta-i bună ! - Sigur !

- Asta-i bună ! - Mergi, paşă !

- La revedere ! - La revedere !

Nebunule...

- Să fie într-un ceas bun, colegi ! - Pentru noi toți, dnă Cemile !

Mulțumim, dnă Cemile.

Melike !

Melike !

- Da, Carolin. - Ne ducem undeva.

- Pregăteşte-l pe Mustafa. - Bine.

Cred că suntem toți, nu ?

Da. Atunci, putem începe.

Dnă Berrin !

Începem şedința.

Eu îmi dau demisia. N-o să mai lucrez. Plec.

Dar de ce ? Aşa, brusc...

S-a întâmplat ceva ?

Nu s-a întâmplat nimic. N-o să mai lucrez. Spor la treabă !

Ce s-a întâmplat aşa, brusc ?

Preluați dv. dosarele de la dna Berrin, dnă Ayten.

Bine. Desigur, le iau.

Să începem, colegi !

Colegi, după cum ştiți, din păcate,

nu am obținut niciun rezultat din întrevederile pentru contracte

începute zilele trecute în atelierele textile din Zeytinburnu.

Patronul...

Felicitări !

Felicitări !

Felicitări !

Felicitări !

E prea târziu, Faptul e consumat,

Toată iubirea mea S-a transformat în ură,

Privirile tale S-au schimbat,

Acum am înțeles, Ți s-a întâmplat ceva !

Uite, nu mai eşti ca înainte,

Ai chipul palid,

Nu e posibil, Dar poate că s-a întâmplat,

Acum am înțeles, Ți s-a întâmplat ceva !

- A adormit ? - Da.

Berrin, nu mănânci nimic.

Te rog, mănâncă ceva ! O să te îmbolnăveşti.

Mi-am dat demisia.

Tu... ți-ai dat demisia ?

Da.

- Serios ? - Da.

A trecut ora închiderii.

Colegi, s-a terminat programul. Scuzați-mă, eram concentrată.

Nu contează, şefă Cemile. Bună seara !

Bună seara ! Vă mulțumesc.

- Bună seara ! - Bună seara !

Hai, doamnelor, s-a terminat programul şi pentru noi.

Urmează să ne ducem acasă, să facem mâncare, să punem masa...

- Nu-i aşa, dnă Hasefe ? - Asta-i viața femeii. Ce să faci ?

Dar, când munceşti, nu vrea nimeni să fii femeie. Aşteaptă să lucrezi.

Când te duci acasă, faci mâncare, de parcă n-ai fi muncit deloc.

Femeia care munceşte are de furcă.

Uite ce zic... E o tarabă pe colț, unde se vând chiftele.

Să nu ne mai chinuim cu mâncarea acasă în seara asta.

Să mâncăm acolo. Ar fi o schimbare.

Fac eu cinste cu chiftelele.

Să trăieşti, dnă Hasefe !

Gata ! Să mergem !

Asta ? Bine, vino !

Gata ! Vino !

Dragă, şi asta o să fie pentru zestre.

E important să fie de calitate superioară.

- E foarte frumos ! - E frumos, nu ?

Oricum, suntem vecine. Uite, prăvălia mea e acolo. O vezi ?

- Exact acolo. - Vă rog, doamnă...

- Mamă, uite... - Să văd...

E foarte frumoasă, fato.

A venit Cemile.

- Dragă, le trimiteți acasă, nu ? - Desigur.

- Cemile, ce faceți aici ? - Am zis să luăm cina în oraş.

Zici "în oraş", dar eşti pe stradă, dnă Hasefe.

În fine... Noi am făcut nişte cumpărături frumoase

pentru zestrea lui Mesude.

O să le trimită acasă. Le suntem recunoscătoare.

Proprietara prăvăliei e foarte amabilă.

- Doamna cine este ? Un musafir ? - Un musafir.

- Bună, dragă ! - Bună !

Noi plecăm. Noapte bună !

- Mulțumim. - Poftă bună !

Ce se întâmplă ?

- Melike, unde vă duceți, fato ? - Nu mă întreba. Eu nu ştiu nimic.

Ce se întâmplă aici ?

E vânzoleală. Nu am priceput, mamă.

Asta pleacă !

Îl ia şi pe Mustafa !

Carolin, unde te duci, fato ?

Urcă !

Unde te duci ? Unde-l duci pe Mustafa ?

- Dă-te la o parte din fața mea ! - Nu mă dau !

- Dă-te la o parte ! - Mamă, las-o, te rog !

Dă-mi drumul, Cemile ! Îl duce pe Mustafa !

E copilul ei, mamă !

Te ascult, soacră. Mi-ai zis să plec. Plec.

Carolin, îl părăseşti pe Ali ? Definitiv, fato ?

Da. Îl părăsesc pe Ali.

Te duci în brațele ticălosului de Kenan, nu ?

V-am zis !

Tu să te duci naibii, dar lasă-l pe Mustafa !

Eşti țicnită ! Mustafa e copilul meu !

Vine cu mine oriunde mă duc ! Dă-te la o parte acum !

Las-o, mamă, te rog ! O să-ți crească tensiunea !

Mamă ! Mamă, dă-te la o parte !

- Mamă ! Mamă, te rog ! - Târfă !

Dacă stai acolo, o să fii strivită, îți zic.

- Să-l laşi pe Mustafa ! - Mamă, te rog, vino !

Mergi !

Dă-te de aici, mamă ! Mamă, te rog !

O să-ți crească tensiunea, mamă ! Mamă !

- Uşuratico ! - Stai calmă, mamă, te rog !

Ce se întâmplă aici ?

Carolin a plecat, Ali.

- Unde a plecat ? - Te-a părăsit. Şi-a luat lucrurile.

L-a luat şi pe Mustafa. L-a pus în maşină şi a plecat.

Eu sunt obosit. Mă duc în casă. Bună seara !

Ali, nu ai auzit ce-am zis ? Nevastă-ta te-a părăsit.

Nu zici nimic ? Nu faci nimic ?

Se duce şi stă câteva zile la un hotel, apoi vine înapoi.

A mai făcut-o. Nu se întâmplă nimic. Bună seara !

Este...

Haide !

Merg singură. Lasă-mă !

Şi eu merg singură, Cemile.

Mergi, fato !

Într-un sat de pescari, Cu tine, într-o vară,

Am stat în casa aceea Cu pereții albi ca neaua.

Şi o viață petrecută în casa aceea e puțin,

Mi-e dor s-o văd, Nu-mi iese din minte,

Acolo am gustat fericirea, A rămas departe plăcerea profundă.

Casa aceea

Mă cheamă,

Însă tu nu eşti acolo...

Năvoadele agățate de tavan,

Pisicuța cu care ne împărțeam mâncarea,

Le văd în fața ochilor, de parcă ar fi fost ieri.

Şi o viață petrecută în casa aceea e puțin,

Mi-e dor s-o văd...

A venit Soner. E şi Aylin aici.

Acolo am gustat fericirea...

Totul e în regulă. Nu-ți face griji.

Tu ai văzut răsăritul pentru prima oară în casa aceea,

Numai eu te-am făcut să surâzi.

Însă acum, Casa aceea e foarte departe,

Vara aceea e foarte departe.

Şi o viață petrecută în casa aceea e puțin,

Mi-e dor s-o văd, Nu-mi iese din minte,

Acolo am gustat fericirea, A rămas departe plăcerea profundă.

Casa aceea... Mă cheamă,

Însă tu nu eşti acolo...

Îți aminteşti ?

În acel sat de pescari, Cu tine, într-o vară,

Am stat într-o căsuță Cu pereții albi ca neaua.

Şi o viață petrecută în casa aceea e puțin,

Mi-e dor s-o văd, Nu-mi iese din minte,

Acolo am gustat fericirea, A rămas departe plăcerea profundă.

Şi o viață petrecută în casa aceea e puțin,

Mi-e dor s-o văd, Nu-mi iese din minte,

Acolo am gustat fericirea, A rămas departe plăcerea profundă.

Bună seara !

Bună seara !

Tremuri.

Ți-e frig sau tremuri fiindcă ai nervi ?

Nu ştiu. Ce te priveşte ?

Pentru orice eventualitate, ține haina mea pe umeri.

Aylin, te rog !

Ce e ? De ce ai venit ?

Ştiu că mă urăşti.

Ai dreptate. Te-am făcut să suferi foarte mult.

Dar a venit timpul să ia sfârşit totul.

Şi eu o să pun punct.

De data asta, plec şi nu mă mai întorc, Aylin.

- În Anglia ? Tot la Londra ? - Nu.

De data asta, mai departe.

N-o să mai intru niciodată în viața ta.

N-o să mă mai vezi niciodată.

Dacă se poate, iartă-mă.

Şi fii fericită.

Rămâi cu bine, Aylin !

A adormit Osman.

Kenan... are o relație cu Carolin, nu ?

Şi eu, şi mama i-am văzut, dar nu avem de unde şti...

Nu te obosi, Cemile.

E clar ce hram poartă şi femeia aia, şi Kenan.

Eu mă tem pentru Ali al meu.

Dacă află că nevasta lui a plecat la Kenan şi le face vreun rău ?

Dacă ajunge iar în puşcărie ?

Eşti concediat.

Ți-am spus că nu mă poți concedia. Nu mă poți concedia.

Eşti concediat, căpitane Ali.

În locul tău, am găsit deja o persoană mai bine educată,

de calitate şi devotată.

Da ? Cine e acest om perfect ?

Să nu te mai las să fii curios. Ți-l prezint imediat.