Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 71, seria 2

E cam frig în sufragerie. Îmi iau o pătură.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

- Unde te duci ? - Am treabă.

- Unde te duci ?! - Am zis că am treabă !

Mustafa doarme, şi tu trânteşti uşa ! Eşti un țăran, ai înțeles ? Țăran !

Intră în casă ! Nu mă enerva de dimineață.

Idiotule ! Imbecilule !

Bună, dnă Cemile !

- Au sosit maşinile. - Am venit să ajut, Mete.

Au sosit, au sosit...

Hai să dăm şi noi o mână de ajutor, să se termine treaba cât mai iute.

Vă deranjați...

Ce deranj, dnă Cemile ?! E datoria noastră, ca vecini.

Fiți binecuvântați !

Bună, mamă ! Să fie într-un ceas bun, Cemile !

Mulțumesc.

- Pot să fac ceva ? - Nu. Le cară oamenii.

Ne ajută şi vecinii. Le mulțumim. E şi Mete aici.

Bine. Să fie într-un ceas bun, din nou !

Mulțumesc.

Încet...

Ia uită-te la ştoarfa aia ! Stă la uşă în cămaşă de noapte şi se uită urât.

Las-o, mamă !

Vin Neriman şi Mesude. Nu se mai poate sta aici. Mergi...

Carolin, ce faci, fato ? Bună dimineața !

Bună dimineața !

Kemal, tu du-te. Vin imediat.

Ăsta nu poate sta niciun minut fără mine. Numai cu mine !

Încă e îndrăgostit de mine !

- Ce se întâmplă ? - Cemile aduce maşini pentru atelier.

Ce ambiție !

Parcă nu avea bani. Era săracă. De unde a făcut rost de bani ?

Hacer şi Cahit, de pe strada Glumețul, au un fiu, Emre.

Cică Cemile o să ia un credit de la banca la care lucrează el.

Mi-a zis Hacer.

Deci aşa...

Mamă, iar se uită ca nebuna. Să plecăm !

Se uită ca un ciobănesc german. Mergi, să nu se ia de noi.

- La revedere, Carolin ! - La revedere !

E greu. Ține-l...

E cam greu.

Vino !

Dl Kenan vă aşteaptă în biroul său, dle Ali.

Bine.

Vino !

M-ați chemat, dle Kenan. Spuneți.

Ce v-am zis eu ieri, dle Ali ?

Nu v-am zis că vă aştept în biroul meu ?

Ba da. Mă pregăteam să vin. Spuneți.

- Luați loc ! - Nu. Mă simt bine aşa. Spuneți.

Treaba dv., dle Ali...

Am făcut multe pentru dv. Pot spune că, datorită mie, sunteți cineva.

În schimb, dv. nu ați fost deloc devotat.

În loc să mă sprijiniți, mi-ați pus bețe în roate.

Chiar în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de dv.

Ați scuipat în strachina din care mâncați.

După nesimțirea de care ați dat dovadă ieri,

nu mai puteți lucra la companie.

Nu vreau să te mai văd, căpitane Ali.

Eşti concediat. Piei din ochii mei !

Eşti surd ? Am zis că eşti concediat.

- De ce râzi ? - Nu mă poți concedia, dle Kenan.

Nu mă poți concedia, Kenan Cetin.

Ce vorbeşti ? Ți-ai pierdut mințile ?

Ți-am zis că eşti concediat ! Eşti concediat !

Acum cred că ar fi bine să stau jos.

Ştii vapoarele noastre care transportă petrol ?

Ce-i cu ele ?

Dosarele cu rapoartele tuturor activităților...

Sunt la mine.

- Dosarele alea nu pot fi la tine. - Chiar sunt la mine.

Ai furat dosarele ! Ai furat dosarele ?!

Ar fi trebuit să fie la mine. Eu sunt răspunzător de acele vapoare.

De ce ascunzi dosarele în sertar ? De ce ?

De ce te temi ? De ce ți-e frică ?

Să-mi aduci imediat dosarele alea ! Imediat ! Altfel...

Altfel, depun o plângere împotriva ta la poliție.

Bine, depune o plângere împotriva mea la poliție.

Atunci, dau dosarele poliției. Şi le spui lor de ce te temi.

Tu eşti răspunzător de acele vapoare. Clar ?

Dacă e vreo mizerie, eşti fix în mijlocul ei !

Tu ar trebui să te temi de poliție !

Ce învârteli faci ?

În ce mizerie eşti băgat, Kenan Cetin ? În ce mizerie ?

Eu nu mă tem de poliție, fiindcă nu fac nimic ilegal.

Căpitane Ali, nu-i nimic ilegal. Ai bănuieli degeaba !

Înseamnă că n-ai nimic împotrivă să rămână la mine dosarele.

Să rămână la mine.

Sunt concediat acum ?

Bine... Ştiam că aveți nevoie de mine.

Mă duc în biroul meu, să lucrez în continuare. Mă scuzați.

O clipă...

Mi-ați luat nişte lucruri personale din sertar. Să le aduceți imediat !

- N-am luat nimic în afară de dosare. - Să nu te joci cu mine !

Eu n-am văzut nimic în sertar în afară de dosare.

Ce aş fi putut lua ? Îmi puteți da o idee ?

Ştii ce folos ne-a adus incidentul ăsta neplăcut ?

Ce folos ?

Am scăpat de protocolul inutil dintre noi.

Ne tutuim acum. Suntem mai apropiați.

Deschide-te...

Deschide-te odată !

- Bine-ați venit ! - Bine v-am găsit !

Luați loc aici !

- Beți ceva ? - Nu, mulțumesc.

Ați spus că vreți să vorbiți cu mine.

- Da. - Vă ascult.

O iubiți pe Aylin ?

De ce vă interesează ?

Dle Tarik, dacă o iubiți cu adevărat pe Aylin...

V-aş putea ajuta.

De unde v-a venit ideea că am nevoie de ajutor ?

Vreau să vă ajut pentru Aylin. De fapt, vreau s-o ajut pe ea.

De ce ? Dna Aylin v-a cerut ajutorul ?

Nu.

Nici nu mi l-ar cere.

Eu acționez din proprie inițiativă.

Păreți un om bun.

Merită şi Aylin să fie fericită.

Dle Soner, am impresia că vă dați prea multă importanță.

Nu prea e rezonabil să credeți că aveți dreptul

să vă amestecați atât în viețile altora. Nu-i aşa ?

În condiții normale, aşa este.

Dar...

O iubiți foarte mult pe Aylin.

Poate vă ajut eu pe dv.

Dar eu am întrebat primul.

Bine.

Da, o iubesc foarte mult pe Aylin.

O iubesc suficient de mult

încât să cred că n-o mai poate iubi nimeni cât mine.

Acum, e rândul dv. să vorbiți.

Eu... nu merit iubirea lui Aylin.

S-o faceți fericită pe Aylin. Merită să fie fericită.

Dle Soner...

- Ce voiați să-mi spuneți ? - V-am spus.

Eu nu merit iubirea lui Aylin.

- Asta era ? - Da.

Eu nu mai sunt.

Aveți grijă !

Pun aia aici...

Fiți binecuvântați ! Mulțumesc mult !

Încet...

Împinge puțin ! Gata !

- Mai avem ceva de făcut, Cemile ? - Nu. Mulțumesc. Fiți binecuvântați !

Ne scuzați, dnă Cemile. Să fie într-un ceas bun !

- Mulțumesc. Să dea Dumnezeu ! - Să dea Domnul să fie cu noroc !

- Mulțumim pentru ajutor. - Spor la treabă ! Mulțumim.

- Am reuşit ? - Normal ! Ai făcut-o !

Cum să nu reuşeşti tocmai tu, mamă ?

Au mai rămas muncitorii.

Ce-o să faci ? Unde o să-i găseşti ?

Kenan i-a concediat pe toți muncitorii de aici.

Am cercetat. Majoritatea sunt şomeri. O să-i chem.

Eu lucram cu o firmă. Mă duc să fac o înțelegere cu ei.

Hai, nu e timp de pierdut. Eu plec. Du-te şi tu acasă, mamă.

- Te conduc acasă, bunico. - Bine.

Hai !

Să ieşim împreună !

Copii ! Înşirați-vă aici, copii !

Înşirați-vă pe scenă !

Copii, am o veste tristă.

Colegul nostru, Arif, care juca rolul prințului, a făcut rujeolă.

A fost nevoit să iasă din piesă.

Se apropie data reprezentației. E greu să găsim un alt prinț.

Mă tem că o să fim nevoiți să anulăm totul.

Sunt eu prințul, domnule învățător !

Cum o să faci ? Nu avem timp. Când o să memorezi replicile ?

Ştiu replicile prințului ! Le-am memorat pe toate !

Da ? Ia spune ceva !

"Prințesa mea frumoasă, am crezut că ai murit."

"Am fost îndurerat. Universul meu s-a prăbuşit."

Bine, bine... Treceți la locurile voastre ! Pe scenă !

Sunt prinț acum ? Îmi schimb costumul şi vin imediat.

Domnule învățător, cine o să fie Bucurosul, în locul lui Osman ?

Am rămas şase.

Da. E prea târziu să mai pot găsi un alt pitic.

Am găsit ! Schimb numele piesei.

Piesa se numeşte "Albă-ca-Zăpada şi cei şase pitici" !

"Prințesa mea frumoasă, am crezut că ai murit."

"Am fost îndurerat. Universul meu s-a prăbuşit."

"Toți piticii au plâns."

Toți prinții au devenit prinți

doar fiindcă erau copiii unui rege şi ai unei regine.

Dar eu nu mă născusem dintr-un rege şi dintr-o regină.

Nu m-a făcut nimeni prinț. M-am făcut singur.

- Ai călărit vreodată ? - Nu. Unde să călăresc ?

Ce frumos e să călăreşti !

Poți veni când vrei aici, să călăreşti.

Chiar poți avea un cal, dacă vrei.

- Caii, ferma... - Cum adică ? Ce vrei să spui ?

O iubiți pe Aylin ?

De ce vă interesează ?

Nu prea e rezonabil să credeți că aveți dreptul

să vă amestecați atât în viețile altora.

- Bună ! - Bună !

- Aşadar... - Ce ?

- Nu te-ai întâlnit cu Soner ? - Ba da.

Ce a zis ?

M-a întrebat dacă o iubesc pe Aylin.

- Şi tu ce ai zis ? - Că o iubesc.

El ce-a zis ?

A zis: "Eu nu merit iubirea lui Aylin."

Şi...

Şi ?

A zis că el nu mai este.

- Apoi ? - A plecat. Atât.

Omul care a murit se bătea cu celălalt om.

Omul care a murit avea un pistol în mână.

Amândoi s-au rostogolit pe jos.

Apoi, omul care a murit a găsit un cuțit.

Voia să-l înjunghie pe celălalt bărbat.

Apoi, a venit femeia. A luat pistolul de jos.

A tras în omul care a murit şi l-a împuşcat.

Ea.

Pistolul a fost în mâna omului care a murit, aşa-i ?

Da.

Dacă femeia asta n-ar fi luat pistolul de jos şi n-ar fi tras,

ce s-ar fi întâmplat ?

Omul care a murit l-ar fi înjunghiat pe celălalt.

Pe el.

Stați o clipă !

Cum e ? Declarația copilului e în favoarea noastră, nu ?

- Nihal o să iasă ? - Stai. Nu te entuziasma imediat.

Declarația copilului se potriveşte cu a ta. Se completează. Asta e bine.

În fond, e un caz de crimă. Trebuie să fim prudenți.

Totuşi, stăm destul de bine. Atât zic.

- Asta e bine, nu ? - Desigur.

Mă duc şi eu la închisoare. Suleyman aşteaptă acolo.

O să te ajute s-o vezi pe Nihal, aşa-i ?

- Da. La revedere ! - La revedere !

Când o să termine treaba femeia din interior ?

Mâine.

Să mergem !

Nu se deschide. Ce-i asta ? Uşă idioată !

Fugi...

Du-te şi adu-mi mingea. Hai, Mustafa !

Ia ! Adu-o...

Ura ! Mustafa mi-a aruncat mingea !

Hai, am aruncat-o şi acolo ! Uite !

Hai, adu-mi-o !

Hai, vino ! Să ne ridicăm !

- Ce-i aia, Mustafa ? - E o cheie.

- Carolin, Mustafa a găsit ceva. - Am găsit o cheie.

- Ai găsit o cheie ? - O cheie...

Am găsit cheia.

Hai să ne culcăm, Mustafa !

Eşti unic, Mustafa...

TRAGEDIE LA NUNTĂ

Sunt minunate ! Foarte importante...

Melike !

Încet... Mustafa a adormit. E foarte obosit.

Bine. Ascultă-mă.

Ia cheia asta şi du-te la lăcătuş. Mai fă una şi adu-mi-o, bine ?

Bine. Mă pregătesc imediat.

Mi s-a umplut pantoful cu nisip, E nevoie de o lopată ca să-l arunc,

Mi s-a umplut pantoful cu nisip, E nevoie de o lopată ca să-l arunc.

E nevoie de curaj Să mă culc lângă iubita mofturoasă,

E nevoie de curaj Să mă culc lângă iubita mofturoasă.

Vai de capul meu, na-nai, Mă doare dintele, na-nai,

Am băut foarte mult, na-nai, Na-nai, puiule, na-nai,

Na-nai, trandafirule, na-nai...

E nevoie de curaj Să mă culc lângă iubita mofturoasă,

Vai de capul meu, na-nai, Mă doare dintele, na-nai,

Am băut foarte mult...

Unde e Nihal ?

Unde e Nihal ? Spuneți ! Unde e Nihal ?!

Unde e Nihal ?

Nihal !

Nihal !

- Ce ai făcut ? - Am făcut o cheie la fel.

Bravo, Melike !

Bună !

- Ce face Mustafa ? - Bine.

- Eu mă culc. Nu mă deranja, bine ? - Bine.

Nihal !

Nihal !

Nihal !

Nihal !

Nihal !

Nihal, deschide ochii ! Deschide ochii, Nihal ! Nihal !

Nihal, deschide ochii ! Deschide ochii, Nihal !

Nihal ! Deschide...

Nihal...

Te visez ?

Vino...

- Bună, Berrin ! - Bună !

- Ce faci ? - Bine.

- Ayten ! - Da.

- Tu... - Da...

Tu... îl iubeşti pe Ahmet ?

Ayten !

Îl iubeşti pe Ahmet ?

Da.

Dar Ahmet ?

- El te iubeşte pe tine ? - Nu cred.

- Ştie că-l iubeşti ? - Nu, nu ştie.

Berrin, eu sunt prietena ta cea mai bună.

N-aş fi putut să te mint. Te rog, nu te supăra pe mine.

Dar, când te-ai despărțit de el definitiv...

Ahmet te-a pierdut pentru a doua oară.

Eu te înțeleg şi pe tine, dar...

Berrin, dacă n-o să te mai întorci la Ahmet,

să nu ne distrugem viețile şi eu, şi el.

Dar, dacă îmi spui acum să stau departe de Ahmet,

nu mă mai apropii de el. Stau departe.

Ce au pățit jandarmii ? Oare sunt în stare gravă ?

Sunt bine. Nu-ți face griji. Ați scăpat ieftin.

Eu ce caut aici ?

- Trebuie să mă duc la jandarmi. - Nihal...

Dacă stau aşa, o să mi se agraveze situația.

Bine, dar nu ai fugit. Suntem aproape.

Mai odihneşte-te puțin, revino-ți. Oricum, te duc eu.

Bine ?

Dacă o să te văd pe tine, pot să am un accident în fiecare zi.

Nu, eu nu accept. Dacă pățeşti ceva ?

Nu-i nimic.

Te iubesc foarte mult.