Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 68

- Totul e gata ? - Da, Carolin.

Ce s-a întâmplat ? De ce te-ai oprit ? Ai uitat ceva ?

Nu am uitat nimic. Vino încoace.

- Dar trebuie să mergem drept. - Nu vorbi. Mergi !

Da, domnule doctor, mi-am făcut toate analizele şi controalele.

Atât eu, cât şi bebeluşul ne simțim foarte bine.

De acum încolo, o să avem grijă de noi.

O să dormim bine, o să ne hrănim bine şi n-o să obosim.

- Bine ? - Bine.

- Ne dați voie să plecăm acum ? - Nu prea cred.

- Ce mai este ? - E ora mesei, şi dv. nu ați mâncat.

Nu puteți pleca nicăieri fără să mâncați, dnă Aylin.

Ştiu un restaurant drăguț aici. Luați masa cu mine acolo ?

Dv. nu trebuie să vă ocupați de pacienți ?

I-am îngrijit pe toți înainte să veniți, ca să-mi fac timp pentru dv.

Vă rog ! Aş fi foarte bucuros dacă nu m-ați refuza.

Bine. Să mergem !

Hai, Selma ! Hai !

Hai, rezistă !

- Mergi, dragă Selma... - Cemile ! Cemile !

- Ali, adu repede maşina aici ! - Încoace...

Puneți astea acolo, vă rog !

Vino...

Vino, Selma ! Urcă...

Haideți, porniți repede ! Porniți repede !

Judecătorul aşteaptă, şi Selma nu este.

Cât am aşteptat ziua asta ! Ziua asta !

Unde e dna Selma ?

- Nu este. - Nu este ?!

Nu este.

Am pierdut timpul degeaba ? Ştiți câte cazuri mai am azi ?

Scrie. Întrucât Selma Cetin nu s-a aflat la tribunal,

instanța a decis amânarea audierii şi, până la data respectivă,

înregistrarea în dosar a listei bunurilor sale mobiliare şi imobiliare

şi blocarea lor până la soluționarea cererii de luare în custodie.

Ieşiți !

Ieşiți !

Judecătorul a blocat bunurile mobiliare şi imobiliare ale Selmei.

- Ce înseamnă asta ? - Ați auzit. Le-a blocat.

Până o să dea instanța verdictul,

nimeni n-o să se poată atinge de averea dnei Selma.

Cum adică ? Nimeni ? Nici eu ?

Nu, evident.

Ce o să se întâmple ? Cum adică ? Ce mă fac acum ?

L-ați auzit pe judecător.

Dacă am vorbi cu judecătorul şi i-am explica ?

Hai să mergem ! Hai, şefule !

- Cum ai putut să-mi faci asta ? - Nu am făcut-o intenționat.

E dureros să fiu atât de departe de tine, deşi mă aflu atât de aproape.

- Te iubesc. - Şi eu, pe tine.

- O să te aştept la nesfârşit. - Te rog, uită-mă !

- Alo ! - Bună ziua ! Sunt Gulay.

- Aş vrea să vorbesc cu dl Soner. - O clipă, vă rog...

Dna Gulay vrea să vă vorbească.

Te-ai uitat atent până acum la Habib şi la Habibe, Suleyman ?

- La cine ? - La Habib şi la Habibe.

Nu ştiam că aşa îi cheamă.

Îmi amintesc vag... Aşa le spunea mama.

Stau de ani întregi pe perete, față în față, cu buzele apropiate,

dar nu s-au sărutat niciodată.

Trebuie să ne uităm mai atent în jur, Suleyman.

N-au reuşit ani întregi să depăşească distanța de un centimetru dintre ei.

Nu sunt vii, dle Soner. Sunt două forme din ghips vopsite.

Dna Gulay. Dna Gulay vrea să vă vorbească, Habib.

- Alo ! - Bună !

Bună !

Dle Soner, ați făcut o donație foarte mare fundației spitalului.

Nu a mai fost vreodată una aşa de mare. Vă mulțumesc mult.

Cu plăcere. Mă bucur dacă am putut ajuta.

Conducerea fundației a organizat o cină,

pentru a vă mulțumi dv. şi celorlalți binefăcători ca dv.

- O să fie în seara asta. Veniți ? - Nu ştiu.

Eu nu prea diger asemenea lucruri. M-aş plictisi. Se poate să nu vin ?

Dar nu cred că ar fi frumos să lipsească cel mai mare donator.

- Bine. Atunci, o să vin. - Bun...

O să se bucure foarte mult şi tata.

- O să vină şi el la cină ? - Desigur.

- Bine. - În regulă. Atunci, ne vedem la cină.

În regulă. La revedere !

Cum ai putut să-mi faci asta ?

Doamne, ce mult am mâncat ! În ritmul ăsta, o să am o tonă !

Desigur, e normal să vă îngrăşați puțin.

- Totuşi, să nu aveți o tonă. - Da !

Ce e în cutiile roşii de pe bancheta din spate ?

Ştiți fundația noastră. Am fost împreună la bazar.

În seara asta, fundația organizează o cină.

O să li se dea donatorilor plachete de mulțumire. Sunt în cutiile alea.

- De ce ați zâmbit ? - Cândva, făceam şi eu donații.

Mi se mulțumea şi mie. Participam la cine, la petreceri...

- Chiar țineam discursuri. - Da ?

"Dacă cei sătui îi uită pe cei flămânzi, aceea nu-i tihnă adevărată."

"De aceea, cei avuți trebuie să-i ajute pe săraci."

"Sunt foarte fericită că mă aflu aici,"

"într-o companie care a înțeles asta."

"Nicio ocupație nu e mai utilă decât să ne întrecem în donații."

"Respectele mele tuturor !"

Îl memorasem.

Îl repetam ca un papagal dresat la fiecare petrecere de mulțumire.

Încă îl țin minte.

Când se întâmplau toate astea ?

Demult...

Cine v-ar auzi ar crede că aveți 100 de ani.

Chiar am.

Să dea Dumnezeu să îmbătrânească toată lumea atât de frumos ca dv. !

De fapt, mă gândeam să vă invit la cină diseară, dar...

Dar ?

E şi dl Soner printre donatori.

O să i se dea şi lui o plachetă de mulțumire diseară.

De aceea...

Înțeleg.

Totuşi, dacă ați veni, m-ați face foarte fericit.

Ar fi mai bine să nu vin. Mulțumesc.

Eu am puțină treabă, da ?

Dacă face febră, îi dai tu medicamente. Ştii, nu ?

Bine, nu-ți face griji. Rezolv eu totul.

Hai să-i spunem "la revedere" mamei ! Să închidem portiera.

Să mergem în Zeytinli.

- Ce s-a întâmplat ? - Am răpit-o pe Selma de la Kenan.

Voia să-i ia totul şi s-o arunce în stradă.

Bine ai făcut !

Cemile, ce-o să se întâmple acum ?

- Ce să se întâmple ? - Mă refer la dna Selma.

- Ce-o să se întâmple ? - O să vedem. O să aşteptăm.

O să stea aici o vreme.

Dar dacă e bolnavă ? Dacă şi-a pierdut mințile ?

Dacă se simte iar rău, ce o să se întâmple ?

Eu nu cred că Selma e bolnavă. Se simțea foarte bine.

Omul acela, Kenan, îi face ceva.

Nu e ciudat că a ajuns brusc aşa ?

- Ție nu ți se pare ciudat ? - Ba da.

- Dar nu ştim ce se întâmplă, Cemile. - O să aşteptăm şi o să vedem.

Bine, dar până când o s-o ascunzi aici ?

Nu e un obiect, ci un om. În plus, e nevasta lui Kenan.

O să se ducă la poliție. O să vină poliția la uşă, Cemile.

- Ce o să se întâmple ? - Nu ştiu.

Nu ştiu. Poate se face bine în câteva zile. Nu ştiu.

Dar ştiu un lucru: dacă Selma ar fi apărut în fața instanței azi,

Kenan i-ar fi luat totul şi ar fi aruncat-o în stradă, ca pe o cârpă.

Azi nu s-a dus la proces. Oare ce verdict a dat judecătorul ?

- Încotro ? - Îl sun pe dl Nedim. Poate ştie ceva.

Nu ratezi nicio ocazie să-l suni. Să nu te deochi !

Individul e şi boxer, mamă. Ştiai ?

Eu nu ştiam. Dar tu de unde ştii ?

Mi-a spus la un moment dat.

- Alo ! - Bună ziua, dle Nedim !

Dnă Cemile, ce plăcut e să vă aud vocea ! Bună ziua !

Scuzați-mă că v-am deranjat, dle Nedim, dar vreau să aflu ceva.

Eu plec, mamă. Dacă e ceva, mă sunați.

- Azi a fost audierea Selmei Cetin... - Bine, te sunăm.

Dar ea nu a participat.

Ştiți cumva ce verdict a dat judecătorul ?

Da... Da.

Am înțeles. În regulă. Bine. Mulțumesc mult.

Asta-i bună... Ăsta a plecat.

- A plecat brusc. - A fost gelos.

Te rog...

V-am spus că Selma e bolnavă. Nu e lucidă.

Nu se poate duce singură nicăieri. De aceea, bănuiesc că a fost răpită.

Dacă a fost răpită, cine ar fi putut s-o răpească ?

- Suspectați pe cineva ? - Da, suspectez pe cineva.

Dar aveți vreun martor, vreo dovadă care să vă susțină bănuiala ?

- Nu. - Nu putem acuza pe nimeni din senin.

Uite, e bolnavă. Selma e bolnavă. Am un raport. Uite !

Bine. Dar acesta e un raport medical, domnule.

Eu nu sunt doctor şi aici nu suntem la spital.

Nu putem face nimic cu ăsta.

- E vreo decizie judecătorească ? - Nu.

Atunci, cum v-am spus adineauri, noi nu putem face nimic.

În fond, dna Selma e adultă. Poate a plecat de bunăvoie. Nu ?

O să aşteptăm.

Opreşte, omule ! Eşti foarte bogat ?

Aici.

Ce se întâmplă ?

Cemile !

Dnă Hasefe !

Au dat buzna spiritele ?

Asta-i bună...

Cemile ! Dnă Hasefe !

Veniți încoace ! Ieşiți ! Veniți afară !

- Ce face asta, mamă ? A înnebunit ? - A înnebunit.

Stai să cobor ! O să trezească tot cartierul.

Ce naiba faci ? Ai înnebunit ?

- Cemile ! - Termină, că ai trezit tot cartierul !

Sunt un vestitor !

Bat la tobă fiindcă am o veste ! Am veşti foarte importante.

Veniți încoace ! Coborâți !

Acum, eu am de vorbit cu voi lucruri foarte importante !

Termină !

A venit târfa la uşă... Termină cu gălăgia !

- Mamă ! - Ce face asta ?!

- A venit la uşă şi bate toba... - Gata, mamă ! N-o mai lungi.

- Nu am venit aici să ne certăm, mamă. - Nu-mi zice "mamă", că-ți rup gura !

- Atunci, îți zic "soacră". - Îți înnod limba murdară, târfo !

Gata, mamă ! Gata !

Stai calmă. Nu te înfuria.

Am venit aici să vă propun o înțelegere.

- Ce ? - Eu am aflat ceva foarte important.

De fapt, voi ştiți.

- Dar eu tocmai am aflat. - Ce anume ?

- Vino, Cemile ! - Ce ai aflat ?

Aylin e însărcinată.

Alo ! Cemile, Hasefe !

Aylin nu e măritată, dar e gravidă.

Cum le spuneți voi femeilor de genul ăsta ?

Eu am uitat. Cum li se spune ? Spuneți voi.

În fine, ştiți voi.

Voi ziceți că eu sunt o stricată, dar nu vă uitați la voi.

Mamă, să stai cuminte de acum încolo, da ?

Să stai departe de Ali ! Să nu vorbeşti despre mine !

Atunci, n-o să zic nimic. N-o să spun că Aylin e gravidă !

Iar tu, Cemile, să uiți ce ştii şi ce ai văzut.

Atunci, o să uit şi eu că Aylin e gravidă. Bine ?

N-o să vorbească nimeni. Bine ?

Bun...

- Bună ! - Bună !

- Mulțumesc, dle Tarîk. - Cu plăcere.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Aylin era nevasta lui Murat şi iubita lui Soner.

Acum, e cu alt bărbat... Oare cine e tatăl copilului ?

Fii atentă, femeie !

Pleacă naibii de-aici ! Altfel, te omor ! Ai înțeles ?

- Te omor ! - Nu uitați ce v-am zis.

Dacă voi nu vorbiți, nu vorbesc nici eu.

Bună, Aylin !

De ce a venit asta din senin, mamă ?

A aflat că eşti gravidă.

Acum o să le spună tuturor !

- N-o să spună nimănui. - De unde ştii ?

Fiindcă a făcut o înțelegere cu noi. A negociat.

Ce negociere ?

Am văzut-o pe târfă împreună cu mizerabilul de Kenan.

Îi e frică să nu-i spunem lui Ali.

Dacă noi nu-i spunem lui Ali despre Kenan,

n-o să spună nici ea că eşti gravidă.

Adică niciuna dintre voi n-o să ajungă de ocară.

Ahmet, inima mea e prinsă între două văpăi.

Pe de-o parte, tu, pe de altă parte, Zehra.

Nu am nicio şansă să vă am pe amândoi.

Am fost nevoită să aleg.

Mă întorc la Hakan, fiindcă numai aşa o pot avea pe Zehra.

Pentru că a acceptat să nu mai plece în Germania, dacă mă întorc.

O să încerc să te uit, fiindcă pe Zehra mi-ar fi imposibil s-o uit.

N-o să-ți cer să mă ierți, fiindcă nu am dreptul ăsta.

O să-ți cer doar să mă uiți şi tu pe mine.

Pentru fericirea ta. Adio !

Berrin...

S-a făcut amiază. Ieşim să mâncăm ceva ?

Nu. Mie nu mi-e foame. Oricum, mă duc la tribunal.

Ca să anulezi decizia de divorț ?

- Ai aflat. Ahmet ți-a spus ? - Da.

Berrin, gândeşte-te bine. Ahmet se simte oribil.

Dacă renunți la divorț...

Da ? Dacă renunț ?

Eu o să-l uit pe Ahmet, Ayten.

Berrin !

Berrin !

Ayten ?

Am văzut-o pe Berrin. Pleca.

S-a dus la tribunal, să depună cererea.

Ca să anuleze decizia de divorț.

Ahmet ! Ahmet !

Cemile !

- Încet, mamă. Doarme Selma. - Am uitat.

Ce voiai să-mi spui ?

Zic să fac o mâncare de praz cu țelină şi carne tocată.

Bine, mamă.

Să facem, Aylin ?

- Alo ! - Bună !

- Dnă Aylin ! - Eu sunt.

Bună !

- V-am sunat pentru... - Pentru ce ?

- M-ați invitat la cină. - Da.

M-am răzgândit. Vreau să vin.

Poate ar fi o schimbare şi pentru mine.

Desigur, dacă invitația dv. e încă valabilă.

Sigur că este. M-aş bucura foarte mult. Dar...

- S-a întâmplat ceva ? - Din punctul meu de vedere, nu.

Din punctul dv. de vedere... O să fie şi dl Soner acolo.

- V-ați gândit bine ? - M-am gândit.

Eu nu am nicio problemă să vin cu dv.

M-ați făcut foarte fericit.

- Unde e cina ? Unde să vin ? - Vă rog... Vin eu să vă iau.

- Bine. Mulțumesc. Ne vedem diseară. - La revedere !

Ce cină ?

Erați aici ?

- Cine era ? - Dl Tarîk.

E o cină organizată de fundația spitalului.

O să le mulțumească celor care au donat şi au ajutat.

M-a chemat şi pe mine. L-am sunat să-i spun că-i accept invitația.

N-ar fi fost mai bine dacă mi-ai fi spus mie mai întâi ?

Dacă te-aş fi întrebat, dacă ți-aş fi cerut voie... Aşa-i ?

Mamă, tu nu-ți dai seama cât am crescut ?

Tu ce ajutor ai dat fundației ? Ai donat ?

Am vândut jucării la bazar !

Doamne...

Vino în bucătărie, să ajuți şi fundația noastră.

Alea trebuie tăiate în cuburi.

Hai, mişcă-te !

Prințesa zace aici, da ? Tu vii cu calul la trap.

Te opreşti aici şi-ți spui replicile. Apoi, o pupi pe prințesă.

S-a înțeles ? Să începem ! Du-te la locul tău !

Urcă şi vino imediat ! Vino iute, la trap !

Prințesa mea Albă-ca-Zăpada, am crezut...

N-a mers, Arif. N-a mers, băiete.

Copii, voi aşteptați puțin jos. Eu şi Arif repetăm.

Haideți, coborâți încet !

Tu du-te la locul tău. Mai încercăm o dată, da ? Haide !

Hai, începe ! Urcă pe cal acolo !

Prințesa mea Albă-ca-Zăpada, am crezut că ai murit...

Trebuie să fii puțin mai vioi. Bine ?

- Tu ce faci aici ? - Mă uitam la Arif.

Tu nu ai un rol ?

Aveam, dar învățătorul m-a scos din piesă, fiindcă am rujeolă.

Au chemat-o pe mama. O să vină să mă ia.

Dacă te apropii prea mult de cineva cu rujeolă,

te îmbolnăveşti şi tu.

- Arif e chipeş. - Foarte chipeş !

- Arif e îndrăgostit de tine, ştii ? - Serios ?

El însuşi a spus. A zis:

"Dacă m-ar pupa şi m-ar îmbrățişa o dată, aş fi cel mai fericit !"

Vino aşa, mai aproape.

Prințesa mea Albă-ca-Zăpada, am crezut că ai murit...

Uite, dragă Arif, când vii aici, trebuie să fii mai trist, bine ?

Dacă în dragoste şi în război totul e permis,

iar dragostea e o luptă, e posibil ca eu să fi fost

primul îndrăgostit care a folosit o armă biologică.

Selma... Selma, draga mea...

Selma...

Selma ?

Sunt Cemile.

Dar, dacă biata femeie chiar e nebună, ce ne facem ?

Asta-i bună !

- Ce e ? - Selma e aici ?

- Nu, nu-i aici. - Selma a dispărut !

- Ați văzut-o ? - Nu am văzut-o.

E bolnavă. Nu se poate duce singură nicăieri.

Poate că a fost răpită.

Atunci, anunțați poliția, s-o caute.

Nu vă faceți griji. Am anunțat-o.

Să ştiți că dv. sunteți singura pe care o suspectez, dnă Cemile.

Dacă Selma nu se întoarce acasă, o să vin aici cu poliția.

Răpirea e o infracțiune gravă, să ştiți.

La revedere !

Nihal, vino şi mănâncă ceva !

Nu, mulțumesc, nu mi-e foame.

Las-o ! Vine cine are chef. De ce strigi ?

Tu de ce te amesteci ? Vezi-ți de mâncarea ta !

Ia asta şi mănâncă. Nu se poate să stai aşa, ca o cucuvea.

Mănâncă puțin, apoi, schimbăm două vorbe.

Hai, ia ! Nu te teme. Nu are otravă în ea.

- Bună ! - Scuzați-mă, am întârziat puțin.

Vin de pe malul opus. Era aglomerat.

Am zis că s-a găsit o soluție când s-a făcut podul peste Bosfor,

dar nici trei poduri n-ar rezolva problema, darămite unu !

Să vă dau onorariul...

Nu era nicio grabă. Îi spusesem şi dnei Berrin.

- Vă rog, luați-l ! - Bine.

Când o să se stabilească ziua audierii lui Nihal ?

Azi sau mâine. Mă duc s-o văd pe dna Nihal peste puțin timp.

Vrei să-i spuneți ceva ?

Spuneți-i că o iubesc.

Şi că aş fi vrut să fiu lângă ea şi s-o îmbrățişez.

Atunci, fii lângă ea şi îmbrățişeaz-o.

Şi spune-i singur cât de mult o iubeşti.

Berrin !

Stai, Berrin ! Opreşte-te. Stai, Berrin...

Ahmet, te rog, pleacă ! Te rog, pleacă !

Berrin, înțeleg că faci asta pentru Zehra.

Dar gândeşte-te şi la noi. Cu timpul, totul...

Cu timpul, cu timpul ! Nu se rezolvă nimic cu timpul, Ahmet !

Nu există timp. Nu înțelegi ? Timpul nu există.

Să laşi totul în voia timpului şi să aştepți

nu-i altceva decât o slăbiciune. Eu nu pot trăi sperând.

Nu trăi nici tu sperând.

Da, noi sperăm să fim împreună. Ne vrem unul pe celălalt.

Dar asta e imposibil.

Pur şi simplu.

Asta nu are legătură cu timpul, Ahmet.

O să ne uităm reciproc ?

Eu o să te uit pe tine.

O să poți face asta ?

Ce caută ăsta aici ?

Nu ştie că n-o să te mai vezi cu el ?

Asta îi spuneam şi eu acum.

Îi ziceam că n-o să ne mai vedem

şi să nu-mi mai iasă în cale.

Ar fi bine să pleci, Ahmet.

Ai auzit-o pe Berrin. Ce aştepți ?

O s-o implori ?

Mergem ?

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 68