Original subtitles

PLUŞUL

- Alex! Unde ai fost? - În magazin, cu vânzătoarea.

- Ai întârziat! - Ştiu. Ce avem?

Zborul Sao Paolo-Paris, 9:15, nu are întârziere. Vanessa şi Sarah!

- Te-ai supărat? - Da, m-am săturat de YouPorn!

Ea e!

Bună dimineaţa! Bine aţi venit la Paris! Lungă pentru Sarah...

- De unde ştiţi? - Avem secretele noastre, ştim tot.

Iar pentru tine, Vanessa, ciocolată caldă.

- Mulţumesc. - Cu plăcere!

- Noroc! Ciocnim? - Da!

În cinstea voastră!

- Nu v-a obosit drumul? - Puţin.

- Din cauza fusului orar? - Ştiţi şi asta?

- Ştim câte ceva, - Am tot păţit-o.

- Tokyo, New York... - Mergem în multe locuri.

Facem turul lumii, eu ajung peste tot. Nu e amuzant.

Ne întrebam ce faceţi mâine seară, noi nu avem niciun plan.

- Nici eu. - Grozav! Nimeni nu are.

- Putem să bem un pahar. - Sau două.

- Unul, mai vedem. - Da!

- Să facem schimb de numere. - Haide!

06..

- Pe mâine! - Bine.

- Grozav! - La revedere.

Te iubesc!

Nu spui "te iubesc” imediat, e jenant.

- Sunt sincer. - De ce-o iubeşti?

- Cu ce vă pierdeţi vremea? - Bună dimineaţa, Fekir.

- Ce metodă folosiți cu gagicile? - Nicio metodă.

De ce ţi-am spune?

Pentru că am peste 100 de kilograme şi te strivesc.

Bine zis, o să-ţi explic. Aici sunt cele mai frumoase stewardese.

De trei luni, vin în fiecare pauză de masă la Starbucks.

Adică?

Adică... La Starbucks Îşi beau cafeaua stewardesele.

Când dau comanda, notez totul.

Sarah, cafea lungă. Vanessa, ciocolată caldă. Te-ai prins?

Adică?

Le notez numele şi băutura preferată în carneţel.

Pe urmă, le urmăresc, să văd care e zborul lor.

Adică?

Le aveam trecute în carneţel pe stewardesele pe care le-am oprit.

Zborul Sao Paulo-Paris.

Le aşteptăm la Sosiri cu băutura lor preferată, cu un zâmbet...

- S-a rezolvat. Ai înţeles, acum? - Da, eşti genial.

- Dă-mi carnetul! - De ce te-ai enervat?

- Dă-mi-l! - Nu te enerva.

- Dă-i-l. - Ascultă-l, dă-mi-l.

O să ţi-l dea,

Ştii... carnetul ăsta... era...

Mă arde!

Pardon!

Fir-ar!

- Te găsesc eu! - Fraierule!

- "Mustăţi” Airlines... - Cumplit.

Ce-i asta? "Ursuleţ pierdut, ofer recompensă",

Nu te alegi cu nimic.

Nu cred, dacă tipul a venit până aici, ne facem cu mulţi bani.

Dle primar... O nouă cale de acces la patinoar.

Va permite deblocarea bulevardului Felix Faure.

- Aţi găsit un nume? - A fost o discuţie.

Strada General de Gaulle, Varianta clasică.

Şi una mai îndrăzneață, legată de patinoar: strada Philippe Candeloro.

Îmi place, e originală. Numele lui de Gaulle e peste tot,

- Aşa iese în evidenţă. - Nu e acelaşi mesaj.

Cu de Gaulle înseamnă "v-am înţeles".

Cu Philippe Candeloro înseamnă "nu înţeleg nimic”.

Bine...

Nu se poate, nu seamănă deloc.

Trebuie să arate unul la fel, sunt atâția aici.

L-am găsit pe Fekir! "Adică”?

E o recompensă la mijloc, fii serios două minute.

Serios... Uite ursuleţul! Pe bune, arată la fel.

- Nu vorbeşti serios. - Sunt foarte serios!

Nu are aceeaşi culoare.

Lasă culoarea. Îi dai jos cascheta şi vesta, e perfect!

- O mică schimbare, merge. - Nu merge!

- Îl luăm pe ăsta. - Bună, scumpo!

Acum, trebuie să plăteşti.

- De ce? - Cardul meu e blocat...

Mincinosule.

- Cât costă, scumpo? - 25 de euro.

Nu merge, poate deja I-a găsit.

- Îl luați sau nu? - E important, ne gândim.

Bine, îl sun.

Scuzaţi-mă.

Michel Barre, vă ascult.

Am sunat în legătură cu anunţul. Am găsit ursuleţul.

- Deja? Am pus afişele dimineaţă. - Suntem profesionişti, dle.

Grozav! Mulţumesc mult! Bravo!

- Când puteţi veni? - Sunt la Poissy, durează cam o oră,

Ne întâlnim la terminalul 3, la Plecări. Întrebaţi de "junglă".

De junglă?

Intrarea din stânga, sunt fotolii şi nişte copaci.

Bine. Ca să mă asigur, îmi puteţi trimite o poză cu ursuleţul?

Din păcate, mi-am scăpat telefonul, nu pot să trimit poze.

Bine... Sigur e el?

Lucrez de cinci ani la Roissy, nu e primul ursuleţ pe care îl găsesc.

Dacă nu mă credeți, îl arunc şi s-a terminat,

Nu vă enervaţi, e o veste foarte bună.

- Cum procedăm cu recompensa? - 100 de euro.

- Credeam că oferiți 150. - 100 de euro nu sună rău, nu?

- 150, cifră rotundă. - Nu, 100 e cifră rotundă.

Nu la Roissy, dle.

Bine, nu pierdem toată ziua, rămân 130.

Foarte bine, mulţumesc mult! La revedere.

- 150 de euro! Te-ai liniştit? - Eşti un geniu!

Gata, dă-mi drumul.

- Îl luăm, scumpo! - Nu-mi mai spune "scumpo".

Fii drăguță, Nadia.

Nu ţi-e ruşine? Un tată face asta pentru copilul lui.

Nu moare nimeni, calmează-te.

Te-a impresionat povestea? Dacă vrei copilaşi, sunt pregătit.

Încetează.

- Un pupic? - Dă-i un pupic.

- Haide, un pupic! - Pe bune?!

Eşti invidioasă! Eu am contract ca la carte!

- Să aranjăm puţin ursuleţul. - Nu pot, încep programul.

- Şi eu. - Eu l-am plătit.

A dat 20 de euro şi se crede şmecher.

- 251 - Totuna! Calicule!

- Aici e ursuleţul. - Jungla...

- Tu l-ai găsit? Mulţumesc mult. - Cu plăcere, Când putem ajuta...

Nu e ursuleţul fiicei mele.

- Ba da, sunteţi emoţionat, nu... - Am venit degeaba.

Nu l-aţi văzut de mult timp. E un miracol, priviți!

Ăsta e. Fără discriminare, toţi urşii sunt la fel.

- Ce-i cu tâmpeniile astea? - Luaţi-l, fata n-o să-şi dea seama.

- Nu ai copii. - Nu văd legătura.

Vă rog, o clipă. Când aţi pierdut ursuleţul?

Săptămâna trecută, când am coborât din avion.

Staţi, vă ajut să-l găsiţi. Dar trebuie să ajungem la o înţelegere.

Spui că ai găsit ursuleţul şi vrei să-mi iei banii?

N-am spus asta. Ştiu pe toată lumea aici, intru peste tot.

Sofiane.

Michel. Nu-ţi primeşti banii până nu recuperez ursuleţul, clar?

Nicio problemă, veniţi cu mine.

Fir-ar, nu mă lasă în pace! Fosta iubită.

- Cine e? - Lea. Greu dau de tine.

- Asta li se spune fotomodelelor. - Lasă prostiile, mă grăbesc.

- Nu mai ai răbdare să ne vedem? - Nici vorbă.

Atunci de ce m-ai sunat?

Am predat apartamentul. Dacă nu-ţi iei lucrurile azi, ajung la gunoi.

E drăguţ că mă anunţi în ultima clipă.

Tu când m-ai anunţat că pleci? La uşă, ca un măscărici.

"Nu vreau ceva serios, mi-e frică. Vreau o pauză".

- N-am spus asta. - Ba da, asta ai spus!

N-are rost să vorbim, am mers mai departe.

- Ai pe cineva? - Nu te priveşte.

Bineînţeles că mă priveşte, ai pe cineva sau nu?

Da..

- De cât timp? - De patru luni.

Fir-ar! N-ai pierdut timpul, ne-am despărţit acum cinci luni.

- Pot să ştiu cine e băiatul? - Poate e o fată.

- Nu e amuzant, Cine e? - Nu te priveşte, ţi-am spus.

Dacă e nenorocitul de la Darty... L-am văzut cu...

N-ai înţeles. S-a terminat, ies cu cine vreau, fac ce vreau. Bine?

- Plec din Paris. - Unde te duci?

- Mă întorc acasă. - Unde?

- Îţi baţi joc de mine? - Nu, nu ştiu unde e casa ta.

Idiotule!

- Idioato... - Probleme?

Ne-am despărţit de puţin timp şi nu mă lasă în pace.

Da..

Am ajuns la biroul lui Thierry.

El se ocupă de terminalul 3, Îşi face treaba bine.

Specialistul doarme, nu?

Aşteptaţi-mă aici.

Thierry...

- Te-am prins pe picior greşit! - Nu!

- Vorbeşte, ai încurcat-o! - Sunt Sofiane.

- Cu cărucioarele... - Fir-ar! Ai grijă, Sofiane!

- Îmi pare rău. Te-am trezit? - Nu, nu dorm niciodată.

Bine că te-am recunoscut, se pot întâmpla lucruri groaznice.

- Nu... - Ai grijă.

- Bine... - Ce pot să fac pentru tine?

Am un amic, Michel. A pierdut ursuleţul fiicei lui.

- Trebuie să-l ajutăm să-l găsească. - Bine.

- E aici. - Bine, să mergem.

Vino.

Sunteţi amicul lui Sofiane, vă ajut să găsiți ursuleţul.

Nu suntem prieteni. Dar vă mulţumesc pentru ajutor.

Înțeleg, şi eu am o jucărioară. Cu ea, dorm ca un bebeluş.

Bine! Să facem planul.

Cea mai bună pentru aşa ceva e Blonduţa, simte tot. Fetiţa mea.

E puţin obosită, ne-am uitat aseară la "101 Dalmaţieni".

Nu vă faceţi griji, e câine de urmă.

Tatăl, GPS. Unchiul, Ghid. Mătuşa, Girofar.

- Anul G-urilor? - Nu, de ce?

Bine... Să mergem.

Haide!

Eu primul, întotdeauna. Civilii...

Înainte! Prinde-l!

Suntem în misiune.

Încălzirea! Şezi!

Culcat!

Sus! Bravo!

Capitala Marocului? Marrakech! Răspuns corect.

Aveţi un lucru de-al fiicei?

Nu mă aşteptam... Staţi! Am elasticul ei de păr, e bun?

Ce-i ăsta? Haide! Prinde-l!

Uite! Haide! E un câine bun!

Ce câine bun!

- Nu faceţi asta, mă ocup eu. - Bine.

Haide, Blonduţa!

E în formă.

Alaltăieri, a găsit 200 de grame de cocaină la un mexican.

"N-am făcut nimic!",

- Erai acolo? - Da.

Am stat zece minute, o să mă ţină minte Pepito.

Cine-i aici? Fetiţa mea!

V-a adus ursuleţul în pungă.

E un câne bun.

- Nu-i este foame? - Nu mănâncă în timpul...

Ne întoarcem. Ţine! Era cam flămândă...

Sunteţi amabil. Mă descurc, mulţumesc mult.

Staţi!

Domnule! Nu s-a terminat.

- Alt număr de circ? - Nu, trecem la verificări.

Spune-mi dacă ţi-e foame. De ce nu-i spui lui tati?

Sandviciul meu! Javra ta e turbată!

- Cum vorbeşti despre fetiţa mea?! - Fetiţa ta are boaşe!

Prinde-l!

Cere-ţi scuze!

Sunt peste 40 de camere în tot terminalul. Dacă e aici, îl găsim.

Ochi-de-vultur, nimic nu-i scapă.

- Văd totul. - Bine.

Asta e zona cu magazine.

Fir-ar!

Aveţi noroc, rar vezi aşa ceva.

Minunaţi! Sigur e lapte de migdale înăuntru.

- Gata? - Relaxaţi-vă, dle.

Aşa stai de pază?

Numărul zborului, ora sosirii şi ziua în care am pierdut ursuleţul.

- N-am venit aici pentru prostii. - Nici noi.

Asta e ziua, marţi, 12.

Unde sunteţi? Un chelios înalt...

- Despre cine vorbeşte? - Dă înapoi.

Derulează.

Măreşte.

- Ce bunăciune! - E soţia mea.

- E soţia lui? - Nu...

Ba da, e nevastă-sa. Frumos cuplu.

- Măcar v-am găsit. - Da... Haide, fă-ţi treaba.

- Uite-l! - Am găsit ursuleţul. Bravo, Alex!

La Sosiri...

- Alex, tu eşti? - Fir-ar, eu sunt! N-arăt rău.

- Ce-i asta? Ai luat ursuleţul. - Ce-ai făcut cu el?

Nu mai ştiu.

- Nu! De ce nu l-ai predat? - Nu ştiam de recompensă!

Ursuleţul fiicei mele! Eşti nebun!

Ştiu că e nebun. O să-l găsească.

- Bine. - Se grăbeşte.

- Haide! - Nu pot să derulez mai repede!

Următorul zbor, de la Roma. Ursuleţul e acolo.

- Ce face bunicuţa? - Nu ştiu.

Nu, lasă ursuleţul.

- Nu... - Pune-l la loc! Nu!

- E pierdut. - Bravo, Alex!

- Am plecat. - Staţi, poate mai e o şansă,

Ştim numărul zborului şi compania. E un grup de vârstnici.

- Şi? - Dacă se mişcă aşa, sunt tot acolo.

Bună ziua, sunt Alex Costa. Biroul de pază, Roissy.

Tony? Ce faci, prietene? Nu erai în concediu?

Am o întrebare despre un grup de bătrâni.

Zborul 1453, de la Roma. Marţi, 12.

- Adresa azilului. - Grozav, mulţumesc.

Încă o chestie. Bastonul bunicuţei are un cap de rață la capăt.

- V-am spus, suntem specialiști. - Mulţumesc, beţi în cinstea mea.

Câţi sunt? Să văd, Îşi bate joc de mine. Staţi!

- 10 euro sunt ai mei. - Bine.

- Pot să-mi primesc banii? - Eu pot să recuperez ursul?

Aveţi adresa azilului, nu mai aveţi nevoie de mine.

- Nu scrie "fraier" pe fruntea mea. - E loc destul.

Adică?

Nu aveţi păr...

Am scuter, pot să vă duc la azil.

În weekend, autobuzul vine peste 30 de minute. O să fie plin.

- Deci? - Bine...

Merg să mă schimb. Îl ascultați pe Cabrel?

Îl cheamă Michel, a pierdut ursuleţul fetiței lui. Vin!

Să începem! Atmosferă!

Vai, Michel! Ai pierdut ursuleţul fetiței.

La terminalul 3, de unde pleacă avioane de hârtie.

Îţi doresc să-l găseşti,

poate e ascuns undeva.

Mulţumesc. Bravo! N-am mărunţiş.

Nu e rău, nu? L-am înscris la "The Voice", nicio veste.

- Dă-mi cheile. - De ce?

- Conduc eu. - Nu stau în spate ca o puicuţă.

Nu mergem pe banda bună, vin maşini din toate părţile.

- Gata. - Depăşeşte.

Dacă toţi ar face ca mine, ar fi mai puţine probleme cu parcarea.

- Eşti sticlete? - Nu, mă ocup de drumuri, în Poissy.

Avem aceeaşi meserie. Eu mă ocup de cărucioare, la Roissy.

- Nu e aceeaşi meserie. - Ba da, ne ocupăm de ceva.

- Nu.. - Ba da.

Ba nu.

Nu insistaţi. Dacă nu sunteţi rude, nu intraţi. Asta e regula.

Lăsaţi-mă pe mine.

Bună ziua, mă numesc Sofiane. Mă ocup de cărucioare, la Roissy.

- Da? Sunteţi o rudă? - Da, unchiul meu e aici.

- Numele? - Pistache. Georges-Alain Pistache,

- Alo? - Pistacheffistic?

Da, Pistache. Îmi asum riscul, încerc!

Presupun că, dacă ne oprim aici, nu-mi primesc bani.

- Presupui foarte bine. - Ţineţi la ursuleţul ăla.

- Ştii ce e? - O jucărie care miroase urât,

Nu, e un obiect care îl face pe un copil să se simtă în siguranţă.

Ce-i cu fraza asta luată de pe Wikipedia?

Fiica mea nu doarme fără ursuleţul ei!

- N-are rost să ţipaţi. - Pardon, faceţi-mi loc.

- Scuzaţi-mă, locuiţi aici? - Da.

Trebuie să vorbesc cu nişte bătrâni, au venit de la Roma. Nu pot intra.

Ţine, nu mai pot.

- Veniţi. - Mulţumesc. Pistache...

- Arată bine azilul. - O să vă simțiţi bine aici.

- Sunt rudele mele. - Pot să intre, astea sunt regulile.

Altfel nu pot să intre, astea sunt regulile.

Ar fi trebuit să aduc un cărucior, ne-am fi mişcat mai repede.

- Puţin respect, te rog. - Pensia e aproape...

O prospătură?

Scuze.

Dai...

- Lebeau Francis, încântat! - Sofiane.

Michel, bună ziua! Sunteţi în formă,

Mi-a strivit mâna. Îşi fac efectul medicamentele, bunicule?

Am pensie de handicap, blegule. Mă prefac, să iau banii.

- Şmecher... - Poţi să spui asta.

Caut ursuleţul fiicei mele.

Ursuleţul... Deocamdată, îmi instalați Internetul. Haide!

Altfel aţi venit degeaba!

- Acum? - Da.

- E ursuleţul fiicei mele. - Am înţeles.

- Merge? - Da. Nu era deja Wi-Fi?

Ba da, cu acordul familiei. |ţi dai seama? La vârsta noastră...

- Ce site-uri vă interesează? - Tu ce zici, isteţule?

La ce te uiţi pe Internet, când eşti văduv de 12 ani?

E haios bunicuţul.

- Nu e genul meu. A doua... - Eu ador roşcatele.

- Ne ocupăm de ursul fiicei mele? - Nu te uiţi pe Internet?

- Îmi iubesc soţia. - Am auzit de toate.

Ursuleţul... A venit un grup de la Roma, acum o săptămână.

Îi ştiu, Nicio puicuţă de acolo nu ţine pasul.

Caut o doamnă cu un baston cu un cap de raţă. Vă sună cunoscut?

Cap de raţă? O cunosc pe doamna aceea.

Vă rog, e vorba despre ursuleţul fiicei mele.

- Ce e? - Am memoria slabă.

- Toată lumea vrea bani. - Mulţumesc.

Internetul costă mult.

- Sofiane! - Scuze.

Marie-Luce Gramont. La ora asta e la muzeul Grevin.

Dna Gramont, aţi luat ursuleţul când v-aţi întors de la Roma.

Un ursuleţ de pluş, maro. Vă amintiţi?

Da, îmi amintesc.

- E la dv? - Da.

- Îl aveţi? - Da.

La mulţi ani, Simone!

Am uitat să vă spun că e ruptă de realitate.

Mi-am dat seama.

70 de puncte!

- E departe... - În lumea ei.

Aşa e tot timpul?

Îşi revine când cântă. Când cântaţi, e mai bine,

- E nemţoaică? - Nu, simpatizantă.

Stimate general Von Ruber, acest cântec v-a fost dedicat,

Trăiască al Treilea Reich! Mulţumesc pentru apartament.

Şi un cadou.

Ce fac aici? Nu e ora cinei.

Acum, mergeţi.

Dna Gramont, unde aţi pus ursuleţul luat de la Roissy?

| l-am dat nepoatei mele.

- Ursul ăsta? - Da.

Pe nepoata ei o cheamă Marie-Christine Gramont.

Numărul părinţilor ei.

Mulţumesc mult pentru ajutorul preţios.

- La revedere! - Mulţumesc, bunicuţule.

- Ce e? - Să mai veniți.

Sigur că mai venim să vă vedem. Mulţumim!

Lebeau Francis!

- Merg după scuter. - De ce vorbeşti în şoaptă?

Aduc scuterul.

Bună ziua! Sunt Michel Barre, vă sun de la azil,

în legătură cu mama dv, Marie-Luce Gramont...

Scumpo, mama a murit.

- Nu! - Ba da...

Nu, dle... Alo?

Domnule... Alo?

Domnule? Mă auziţi? Alo?

Domnule, mama dv. nu a murit.

- Cum adică n-a murit? - Trăleşte.

Nu... Sunteţi sigur? Luaţi-i pulsul, la naiba!

Sunt sigur, liniştiţi-vă.

- Baba trăieşte. - Fir-ar! Nu se poate...

Nu mai pot! Despre ce e vorba?

Sunt bine.

- Nu te-ai lovit? - Nu.

M-ai speriat! Înțelegi de ce voiam să conduc eu?

Din cauza colegilor dv., sunt de toate pe jos.

Eu lucrez la Poissy, nu la Paris. Am o veste grozavă!

Am numărul nepoatei, ştiu unde o găsesc.

Grozav!

- Eşti liber. - Suntem doi, Michel.

- Plăteşti? - Da...

- Pot să iau chipsuri? - Dacă vrei.

Mie îmi arăţi semnul ăsta? Te învăţ eu să fii politicos!

- Nu e frumos să faci asta. - Du-te naibii!

Nu e frumos!

Deschide portiera!

Încetează!

Dezaxatule!

Ustură!

Ţi-am spus că el a început.

În regulă. Aţi fost agresat de un copil de opt ani, foarte bine.

Nu vă faceţi griji, o să-l găsim.

- Nu se mai vede nimic? - Nu.

Fir-ar!

Bună ziua!

Arată bine!

Sunt multe fete aici, ar fi trebuit să-mi continui studiile.

O să mă înscriu din nou.

Istorie, amfiteatrul Descartes.

- Încă un lucru inutil. - Ba nu, istoria e foarte utilă.

Viitorul contează, e nevoie de cursuri despre viitor.

Impresionant!

În august 1539,

Francisc l ratifică celebra ordonanță de la Villers-Cotterets.

Un detaliu interesant:

este cel mai vechi text legislativ, în vigoare în prezent.

- Cât durează? - Încă două ore.

Unde te duci, Sofiane?

Bună ziua. Ordonanţa a fost inventată de Francisc l.

Marie-Christine Gramont e aici?

Căutăm...

Sticleţii!

Nu..

Ordonanţa...

Vino înapoi!

Sticleţi!

Nu suntem de la poliţie!

Sticleţi!

Sticleţi!

Nu sunt de la poliţie!

Sticleţii!

Scuzaţi-mă, n-aţi văzut o fată care fugea?

Nu sunt turnător.

Eu ştiu unde e. A intrat pe uşa aceea.

- Mulţumesc pentru ajutor. - E normal, vom fi colegi.

Mă pregătesc pentru admitere. Dacă mă ajutaţi cu un stagiu...

Întreabă de Michel Barre la comisariatul 12,

Să trăiți! Pot să vă ajut s-o încătuşaţi?

- Ce faci aici? - Nu vă apropiați, sar!

N-ai decât să sari, am obosit!

- Nu! Putem vorbi? - Nu!

Ascultă, e o confuzie. Nu suntem de la poliţie.

- Numele meu e Michel Barre. - Nume de sticlete!

- Cum m-aţi găsit? - Părinţii tăi ne-au spus unde eşti.

M-au turnat, eram sigură.

Nu te-au turnat, nu suntem sticleţi! El e Michel Barre.

Eu sunt Sofiane, mă ocup de cărucioare, la Roissy.

- Slujbă de rahat. - Respectă-mă, am contract!

Fără cărucioare nu duci bagaje. N-ai bagaje, adio vacanţă.

Ce dovadă am că nu sunteţi nişte psinopaţi?

E grea de cap.

O pun pe jos.

- Mă descurc, Michel. - Da...

- Chiar lucrezi la Roissy. - Bravo!

- Arăţi groaznic în poză! - Sari!

Stai! Unde e ursuleţul?

Aţi mers la azil, e o nebunie!

Ştiţi că bunica a făcut parte din mişcarea de rezistenţă?

Ne-am dat seama.

Îmi pare rău. Am cumpărat iarbă, credeam că sunteţi sticleţi.

Michel aproape e, lucrează la primărie.

Lucrez la Administraţia drumurilor.

Vă ocupați de trotuare. Sticleţii se ocupă de curve,

Ce repede îmi merge mintea de la asta!

E ursuleţul fiicei mele, îţi aduci aminte?

L-am lăsat la Maxence.

- Poţi să-l suni, te rog? - Nu mai vorbim.

De ce?

E simplu, ne-am despărţit. A invitat-o la film pe Louise.

Camille şi Lola l-au prins cu Eglantine, verişoara pompierului.

Mă simțeam nasol. Am mers la petrecerea Renatei, e pe invers.

Ce să fac? Să rămân cu tâmpitul ăla?

N-a mers cu Zoubir. l-am dat ursuleţul, cadou de despărţire.

Măscăriciul voia o amintire.

Ai numărul lui Zoubir? E fostul tău iubit, nu?

- Nu, Pedro e fostul. - Ba nu, Maxence.

La cine e ursuleţul?

- La Renata, care e pe invers. - Nu, la Maxence.

Stă departe?

În arondismentul 7, Dar merge la castelul bunicului lui.

- Are castel şi n-ai rămas cu el? - Nu, de ce?

- E departe? - Drumul 92, lângă Saint-Cloud.

Bine, Rougival. Mulţumesc. O să-l găsim.

- Facem o poză? - Dacă vrei.

- Frumoasă proprietate! - Castelul lui Harry Potter.

Îl cheamă Maxence, i se potriveşte.

Ce poartă! E din fier forjat.

Tata lucra cu fier forjat. Avea o fabrică la Beauvoisin, în Gard.

Făcea de toate. Pergole, verande...

Un tip a comandat ceva special. Voia pantaloni din fier forjat.

- L-a făcut! - Grozav.

Mulţumesc că ai venit cu mine, am ajuns la capăt.

Vreau să-mi primesc banii.

- Eşti obsedat de bani. - Asta înseamnă să fii sărac.

Adio, viaţă de nimic!

- E frumos aici. Ce face? - Domnule!

Nu! Desfă nodul!

Ouăle lui sunt pe nasul meu! Nu aşa! Ajută-mă!

Puştiule, trezeşte-te! Fă-i respiraţie gură la gură.

Fă-i tu!

N-ai făcut cursul de prim ajutor la Roissy?

- N-am mers! - Grăbeşte-te! Haide!

- O să-şi revină. - Haide!

Îşi revine!

Da! Îşi revine!

Limba! M-a mângâiat!

Te cunosc, eşti iubitul lui Marie-Christine!

Ai venit cu taică-tău, să râzi de mine? Nu vă mişcaţi!

E țicnit!

- Cu cine ne-a confundat? - Cu cine ne-ai confundat?

- Unde se duce? - Unde te duci?

Nenorocitul! Noi îi salvăm viaţa şi el dezleagă câinii!

- Nu săruţi bine. - Nimeni nu s-a plâns!

Vă arăt eu, nenorociților!

Tâmpitule!

- De ce-l insulţi? - Pentru că mi-e frică!

Scăpăm!

- Am căzut în rahat! - Mă duc la fund!

Vă omor! Dar întâi, o să-i înghiţi fundul lui taică-tău!

Nu sunt tatăl lui.

Maxence, ce-i cu tărăboiul ăsta?

Bună seara, domnilor.

Sunt derutat, Să-ţi atragi rivalul în capcană e o dovadă de laşitate.

- Un Chaberteau nu face asta. - Nu-i nimic.

Era s-o sfeclim.

Maxence, ne-ai făcut familia de ruşine!

- Ai împroşcat-o cu noroi! - lartă-mă, bunicule.

Nu putem rămâne aici, trebuie să plecăm. O să murim!

E elegant.

Eu arăt ca Pompidou, iar dumneata pari un profesor de istorie.

Arătaţi minunat, domnilor.

Mulţumim pentru haine, sunt superbe.

Puteţi să le păstrați. Un dar modest, care, din păcate,

nu compensează comportamentul ruşinos al nepotului meu.

N-a pățit nimeni nimic, asta contează. Să uităm totul.

Aveţi un suflet mare, Sunteţi de viţă nobilă?

Sunt din Poissy. Michel Barre, lucrez la Administraţia drumurilor.

Ceva nu a funcţionat în educaţia lui Maxence,

- Greşelile tinereţii... - Are 19 ani!

La vârsta lui, Guido Chaberteau era deja general de brigadă!

A sărbătorit Paştele într-un bordel, unde s-a îmbolnăvit de sifilis.

Un bun strateg, dar sodomit. A murit după trei săptămâni.

De sifilis?

Nici vorbă. O tragedie, în bătălia de la Gravelotte!

18 august 1870. Era pe cal, în luptă. A bătut în retragere.

În dreapta, tabăra franceză. În stânga, tabăra duşmanilor.

De neînţeles, a plecat în galop spre prusaci!

- Au tras ca într-un iepure! - Doamne!

Încă ne întrebăm cum un strateg ca Guido a greşit direcţia.

- Nu v-au dat ace de cravată? - Nu e nevoie.

- Nimic nu merge. - Nu vă deranjaţi, avem şosete.

Iertaţi-o pe Maria, camerista noastră mexicancă.

- Nu se pricepe. Maria! - Da?

- Maria! - Sunt aici, vin, dle conte.

- Ce s-a întâmplat? - Unde erai?

La bucătărie, fac nachos.

Foarte bine, Maria. Le poţi da două ace de cravată domnilor?

Nu, nu ştiu unde sunt.

Dumnezeule! Scuzaţi-mă, trebuie să fac totul de unul singur.

O familie pe cinste.

- Mulţumesc. - Nu aveţi pentru ce.

La revedere.

- Ţine-ţi gura. - Când o să te reclam...

Îmi pare rău, Marie-Chris mi-a explicat totul.

Am crezut că eşti noul ei iubit, am clacat.

Am pe cineva de cinci ani, sunt serios.

- Fata aia n-are leac. - Are Cu cine să semene.

Bunica ei a făcut parte din mişcarea de rezistenţă.

Da... ştim.

Mulţumesc că nu i-aţi spus bunicului nimic despre frânghie şi cal.

- N-ar fi trecut peste asta. - MĂ pun în locul lui.

Un Chaberteau de Rougival nu dă greş dacă se sinucide.

- De ce voiai să mori în chiloţi? - Dădea bine, prietene.

De ce ai încercat să mă săruţi cu limba?

Nu-mi explic asta. Dar săruţi foarte bine.

- Am simțit ceva. - Vezi-ţi de treabă.

Sofiane! Marie-Christine ţi-a spus că eu caut ursuleţul fiicei mele.

Bineînţeles, aşteptaţi. Maria! Vino, te rog.

Vin! M-aţi chemat?

Caut un ursuleţ maro, care era în camera mea.

De pluş. L-am pus între lucrurile pentru "Amitie Guantanamo'.

"Amitie Guatemala", Maria.

Acelaşi lucru. Trebuie să termin fajitas.

Ce e "Amitie Guatemala"?

O asociaţie pe care o sprijină familia noastră.

Totul a plecat dimineaţă. Ursuleţul nu mai e aici.

E o glumă, salvaţi Guatemala cu un urs de pluş?

Aveţi adresa asociaţiei?

Pot să v-o notez. Capela liceului Sainte-Sophie, în Saint-Cloud.

- Un loc foarte frumos. - Haide...

O să vedeţi. Simţi de când intri.

- E impresionant! - Scrie!

Îmi pare tare rău. Dacă aş fi ştiut, aş fi păstrat ursuleţul.

Maria, ai pierdut ursuleţul domnului din Poissy.

Ai distrus reputaţia familiei Chaberteau de Rougival! Apără-te!

- O să se termine rău, nu? - Nu, nu sunt încărcate.

Bunicule!

- Nu, Michel! Să mergem! - Ziua asta e lungă!

Mexicanca m-a împuşcat în genunchi!

Nu sunt mexicancă! Sunt din Quarzazate!

- Este lume. - Ştiu toţi unde e Guatemala?

Nu cred.

- Vă salut, Sir. - Nu sunt englez.

Nu, prieteni. Nu mă aplaudaţi, eu sunt doar un amator.

Ele mare! Călăuzitorul nostru!

Pe El puteţi să-l aplaudaţi! Domnul lisus!

Mulţumesc.

Operaţiunea "O jucărie de pluş pentru un zâmbet" e o reuşită,

Am reuşit să strângem 3 000 de jucării de pluş,

ca să le aducem bucurie copiilor!

Picilor, cum le spun eu.

Veţi spune: "De ce să salvăm nişte orfani? ”,

O întrebare bună. Aştept răspunsurile voastre.

Dar le ştiu! Răspunsul e iubirea.

Un escroc...

Aceeaşi emoţie. Ştiţi unde se simte? Aici.

În spaniolă i se spune "corazon". Ţineţi minte.

Anne-Catherine, Guy-Patrick, stâlpii parohiei din Saint-Cloud.

O să vă cer să veniți alături de mine,

pe această estradă, construită cu scânduri şi sudoare.

Grozav!

- Emoţionată? - Foarte emoţionată!

Împărtăşim emoţia, pentru că astăzi,

vă veţi întâlni cu copilul vostru,

un puşti guatemalez pe care îl cheamă Pedro.

Orfan de la şase luni...

La opt ani, a intrat într-o bandă. Acum are 14 ani.

ŞI toată agresivitatea a rămas în trecut.

Să-l primim cu bucurie pe Pedro!

Modestia creştină mă Împiedică să vă spun

din ce condiţii sordide l-am luat pe acest tânăr,

Dragi prieteni, vă pot spune doar că atunci când l-am găsit

era aproape ca un animal sălbatic.

Anne-Catherine...

E tare drăguţ, Îl vom creşte, va fi al şaselea nostru copil.

În sfârşit, un fiu! Mulţumim, Doamne!

Fetelor, vi-l prezint pe fratele vostru, Pedro,

Tu şi fetele tale o să ajungeţi pe stradă.

Un fu care sper că-mi va călca pe urme, ca notar.

- Pedro, notar! - Să vă audă Domnul!

Vorbiţi cu fiul Lui!

Vă omor pe toţi, nenorociţilor!

Gura.

Vă amintesc că şi dv. puteţi să fiţi părinţii

unui copil atât de afectuos şi respectuos ca Pedro,

în schimbul sumei modice de 85 000 de euro.

O mare parte din această sumă este scutită de impozite.

O faptă bună este răsplătită.

Cum spun prietenii noştri latini, "viva el vida”!

E trist, dar nu vă pot ajuta.

De ce?

Nu-i luăm jucăria unui copil. Nu astea sunt valorile mele.

Vreau doar să recuperez ursuleţul fiicei mele.

Eu aş vrea să fiu lângă Hristos. Toţi avem visuri, dar nu se poate.

Nu văd legătura.

Nici eu. Aş vrea să vă ajut, dar nu sunteţi membru al asociaţiei.

Şi dv. vreţi să-mi luaţi banii?

Bani... Doar cuvântul ăsta.

Vorbesc despre o donaţie, am o asociaţie.

Cât?

Cât doriţi, începând de la 100 de euro.

Cât?!

Atât iau eu pentru o zi de căutări.

Uşor, eu muncesc de zece ani, nu-mi dai lecții.

Aduceţi-mi înapoi ursuleţul fiicei mele, vă rog.

Paco! Unde sunt jucăriile de pluş?

Toate sunt în containerul pentru Guatemala, dle.

- Avionul decolează dimineață. - Toate jucăriile de pluş?!

Stai, Michel. De unde pleacă avionul?

Nu ştiţi numărul transportatorului?

Poate.

- Am înţeles. - Mulţumesc.

O veste bună, Michel! Avionul pleacă de la Roissy.

Trebuie să-i dăm timp lui Alex, găseşte containerul.

Eu o să trec pe la fosta mea iubită,

O anunţ pe soţia mea, îşi face griji.

Eşti tâmpit?! Stai!

E drăguţ aici. O fi cineva acasă?

Bună seara, dna Mouton. Scuzaţi-ne că vă deranjăm...

Te cunosc, Sofiane. Dra Lea a plecat.

- Bună seara, Sir, - Nu sunt englez, dnă.

- Ştiţi unde pot s-o găsesc? - Îl trimit corespondența.

În Reunion?!

- N-a glumit? - Şi-a luat toate lucrurile.

Bine... Mulţumesc, dna Mouton.

Regele cărucioarelor!

- Vă salut, Sir. - Nu sunt englez.

Sunteţi bine, dle Mouton?

Mai bine ca tine, Nevastă-mea n-a plecat cu copilul.

Fir-ar, nu ştia. Felicitări, puştiule!

Lea e însărcinată?

Îmi pare rău că afli aşa. Trebuie să închid, e o emisiune la televizor.

Cine e tatăl? Dna Mouton! Dle Mouton!

Vă rog!

Nu-mi spun cine e tatăl! Poate e...

Tu eşti tatăl.

Ce a spus?

- Ai auzit, tu eşti tatăl. - Nu...

- E extraordinar! - Ba nu.

- Ba da. - Ba nu...

Sofiane! Hello, Sir.

E frumos că te-ai întors de la Londra să-ţi achiţi datoria.

- N-am chef... - E în regulă, mă ocup eu.

Cât îţi datorează?

59 de euro. Nu ştiu să calculez în lire,

- Nu sunt englez. - Atunci nu vă îmbrăcaţi aşa.

De ce nu mi-a spus nimic? Am vorbit dimineață la telefon.

- Nu ţi-a spus? Surprinzător. - Nu mi-a spus nimic.

- Ai pe cineva? - Nu te priveşte.

Bineînţeles că mă priveşte. Ai pe cineva sau nu?

Da..

- De cât timp? - De patru luni.

N-ai pierdut timpul, ne-am despărţit acum cinci luni.

- Pot să ştiu cine e băiatul? - Poate e o fată.

- Ţi-a spus. - N-a fost clar.

- Ce i-ai răspuns? - l-am răspuns...

Eram nervos, i-am răspuns...

N-am văzut, l-ai luat prea repede.

Arată-mi. Pot să văd?

Nu voiam să-i trimit...

"Ţie şi iubitului tău vă doresc diaree pe viață".

Sofiane! Nu se poate, de ce ai scris asta?

Ştiu că e o tâmpenie,

S-a terminat. Nu s-a rupt totul dimineaţă...

Ştiu că sunt un puşti imatur.

De-asta am părăsit-o.

Şi eu am fost tânăr. Un ţicnit, uite.

Aveam o trupă rock, Les Cravates.

- Tu eşti, cu perucă? - Nu e perucă, e părul meu.

Acum sunt Michel Barre, tată. Lucrez la Administraţia drumurilor.

Totul merge bine.

Asta trebuie să mă liniştească?

Nu, îţi spun că uneori te maturizezi brusc.

Îmi pare rău, e mult prea repede. Dimineaţă eram puştiul de la Roissy.

- Iar acum am ajuns ca... - Ca?

Ca Michel Barre, de la Administraţia drumurilor.

Sunt etape înainte..,

- Fir-ar! - Lea?

Nu, e Alex. A găsit containerul, ne aşteaptă la Roissy.

- Să mergem. - Poate ai ceva mai bun de făcut.

Deocamdată, nu pot să fac nimic pentru copilul meu,

dar măcar pot să-l ajut pe al tău.

Haide, Michel!

Am primit mesajul. Eşti grozav, venim!

Bine.

Să-ţi spun ceva; o să fiu tată!

Poftim?! De când n-am vorbit?

- Sofiane o să fie tată. - E un lucru bun.

Îi doresc să aibă o fetiță la fel de frumoasă ca Blonduţa.

Nu-i aşa? Dă-i un pupic lui tati,

Uite ce frumoasă e. Creşte repede. S-a făcut mare, îţi dai seama?

Când o să vină cu primul dulău, o să fiu pe baricade,

Ăsta e cursul lucrurilor. O să crească şi..

Asta e viaţa.

Du-te la culcare.

Să se culce cu primul venit, Asta e viaţa?

- Nu! Nu asta voiam să spun. - Spune direct, e mai rapid.

- Ce fac? - Nu-ţi place compania mea?

Mie? Ba da, foarte mult.

- Nu ne înţelegem bine? - Ba da...

- Sofiane! Felicitări! - Mulţumesc.

- Ce-i cu costumul ăsta? - L-am găsit la un castel...

N-avem timp de dulcegării, mişcaţi-vă!

- Prezentarea, Alex. - Containerul e în zona 51.

Decolează peste o oră, cu ursuleţul lui Michel.

Zborul Air France 642, cu destinaţia insula Reunion.

Pleacă de la terminalul M, după o oră,

cu copilul lui Sofiane, finul meu.

- Cum ai ajuns naş? - Cine altcineva să fie?

Trebuie să ştiţi un lucru.

Dacă sunteţi prinşi, o încurcaţi la zdup.

Te aranjează băieții.

- Vrei s-o păţeşti? - Nu.

- Tu vrei s-o păţeşti? - Nu.

Bine. M-am gândit la ceva.

Nu! Te rog, Sofiane. Nu mă bag în asta,

Păcat, găureşte.

V-am pregătit o maşină, o să treceţi neobservați.

Mulţumesc pentru ajutor.

- Îmi fac datoria. - Mulţumesc, Thierry.

- Cu un deget. - Văd...

Bine, am înţeles,

Vezi? Un pupic.

Dacă ne prind, spunem că lucrăm la terminalul 3

şi îi ajutăm pe băieţii de la terminalul 2, ai înţeles?

- Am înţeles. - Ce-ai înțeles?

- Ce-ai Spus. - Ce-am spus?

Dacă ne prind, spunem că lucrăm la terminalul 3

şi am venit să-i ajutăm pe băieţii de la terminalul 2.

Da, am înţeles.

Îmi spui un lucru şi ţin minte.

Nu-mi scapă, se ştie.

"SOS Planet France"...

"Help Portugal”. Sunt lame de ras.

Nu e ăsta...

"Help Etiopia”. "Un iPad pentru un copil”.

Să verificăm dacă nu e aici ursuleţul.

Concentrează-te, Sofiane.

Nu mănâncă iPad-uri în Etiopia!

Fiecare pe un rând, verifică în stânga.

Ăsta...

Fir-ar!

- "Amitie Guatemala", - Grozav!

Ai grijă!

La naiba!

Eu încep de aici, tu verifică acolo. Haide!

- Ştii cum arată? - Bineînţeles, ţin minte,

Unde eşti, prietene?

- Sunt prea mulți, n-o să-l găsim! - Ştiu...

Sunt peste tot,

Maimuţe, crocodili, iepuri... Măgari, veveriţe...

Michel!

Ele!

- Unde-i? Fir-ar! - Stai... ÎN găsisem.

Gata!

E închisă.

Aici lucrez, ştiu cum să ieşim. Nu te mişca.

Deschideţi! E cineva? Suntem încuiaţi în container!

Aflu c-o să fiu tată şi plec în Guatemala, în aceeaşi zi.

Bună ziua, sunt Michel Barre, de la Administraţia drumurilor.

Dacă găsiţi această înregistrare video...

Ce faci? N-ai semnal.

Înseamnă că nu mai trăim, nici eu, nici Sofiane.

Încetează! Ce faci?

Mesajul acesta e pentru familie.

N-o să murim. Ajungem în Guatemala, mergem la ambasadă.

O să ne trimită înapoi, se rezolvă.

Suntem într-un container, o să ajungem în cala avionului.

La minus 80 de grade! O să murim!

Mesajul acesta e pentru fetiţa mea.

Jeanne, sunt tati. Uite, l-am găsit!

Strânge-l la piept şi gândeşte-te la tatăl tău,

care te iubeşte mult şi e în Ceruri, lângă mama lui Bambi.

Te iubesc, Jeanne.

Sper c-o să înveţi bine şi că vei ajunge departe.

- Ai clacat? Ce faci? - Taci.

Clara, draga mea... Vino mai aproape.

Dacă ai şti cât te iubesc...

Le transmit un mesaj colegilor din Poissy.

Băieţi, sunt Michel Barre. Am ajuns pe lumea cealaltă.

Ultima mea dorinţă e să-i daţi postul meu

lui David Martino, care se ocupă de spaţiile verzi.

Ce e?

E cineva? Vă rog, suntem închişi în container!

- Ce e? - Fekir!

Cine e Fekir?

Mai rău decât în Guatemala! Trebuie să decolăm!

Ridicaţi containerul!

Nu..

Ţi-am spus c-o să te găsesc.

Bună seara, suntem de la terminalul 3 şi am venit...

- Ţine-ţi gura! - Sigur.

- Ai venit la furat? - Nu!

- Te strivesc! - Plecăm!

- Nu pleci nicăieri. - Te rog!

- O rezolvăm ca între bărbaţi. - Nu sunt bărbat.

- M-am ars! - Eşti frumos,

Domnule! Treziţi-vă! Vă simțţiţi bine?

Da..

- N-am vrut să vă lovesc. - Doare.

Am aflat de fiica dv. ŞI eu sunt tată.

- E vina lui. - Poftim?

- Nu s-a terminat! - lartă-mă, uite ce am pentru tine.

- Carnetul! - Poţi să agăţi toate stewardesele.

Bine, plecăm...

- Adică? - Trebuie să plecăm.

Aţi încurcat-o, vine paza. Ar trebui să simulez un atac.

Baftă! Mulţumim.

E aici, ce să fac?

Dă-mi eşarfa. Ţine.

Uită-te la mine.

- Ce să-i spun? - Spui ce simţi.

- Ce înseamnă asta? - Să te descurci.

Bine... Mulţumesc pentru tot.

Mă bucur că ne-am cunoscut, eşti băiat bun.

Eu îţi mulţumesc.

Arăţi bine.

Du-te!

- Ursuleţul! - Scuze, am emoţii.

Curaj!

Bună.

Ce faci aici?

De ce te-ai îmbrăcat aşa?

E lungă povestea, dar ştiu totul. Ştiu că eşti însărcinată.

- Şi? - Sunt un nemernic, am greşit.

Atât?

Michel!

- Aşteaptă-mă, nu s-a terminat! - N-ai rămas cu Lea?

S-a întors cu taxiul, ne vedem mai târziu.

Foarte bine.

- Să te duc undeva? Gratis. - Nu e nevoie.

Vreau s-o văd pe mica ta prinţesă.

Salut!

- Ce faceţi? - Bine.

Ai văzut ursul? Nu riscaţi să-l pierdeţi.

Mulţumim.

- Ce frumos e? Cum îl cheamă? - Michel.

- Nu se poate. - Nu!

- Ai întârziat. - Scuze.

Ele sunt!

- N-ai luat cafele? - Le-am băut.

- N-ai înţeles nimic. - Adică?

Interesant, foarte interesant.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro