Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 66, seria 2

- Kiraz ! - Da, dnă Berrin.

Zehra a adormit. Eu mă duc la serviciu.

- Îi dai laptele când se trezeşte. - Nu vă faceți griji, dnă Berrin.

Vă mulțumesc pentru micul-dejun şi pentru ajutorul pe care o să-l dați.

N-aveți pentru ce. Gulay...

Eu...

Nu pot răspunde în acelaşi fel interesului dv. față de mine.

Vă rog să nu mă înțelegeți greşit. Dar, cum observați şi dv.,

inima mea îi aparține lui Aylin, chiar dacă nu am speranțe.

Şi aşa o să fie până o să mor.

Dar de ce nu sunteți cu ea ?

Fiindcă e imposibil.

- Aylin a fost soția fratelui dv. - Nu vreau să vorbesc despre asta.

O invidiez.

Ce norocoasă este !

Aş fi vrut şi eu să fiu iubită aşa.

Nu. Nu ați fi vrut.

Orice femeie ar vrea să fie iubită aşa.

Nicio femeie nu ar vrea să fie iubită aşa.

Nicio femeie n-ar vrea o asemenea iubire blestemată.

Nu ar trebui să vrea asta.

Dv. să nu vă pierdeți în întunericul nefericirii mele.

Sunteți o femeie foarte frumoasă.

Bărbații s-ar întrece să vă cucerească.

Salvați-vă de mine !

Dar dacă eu prefer iubirea dv. blestemată ?

- Da, aveți dreptate. - În ce privință ?

Sunteți la fel de încăpățânată ca mine.

La revedere !

Bună ! Bine ai venit !

Bună, Ayten !

- Berrin... - Mă simt bine.

Hakan şi Zehra au plecat ?

Nu te necăji, draga mea ! Totul o să fie în regulă cu timpul.

În plus, sentința nu e definitivă. Ştii asta.

Poate Curtea de Apel dă un verdict în favoarea ta.

Ayten...

Ia scrisoarea asta şi du-i-o lui Ahmet !

Chiar acum.

Te rog !

Bine, dragă. De acord.

Osman are dreptate. E îndreptățit să nu vrea.

Bine, dar e un copil. Dacă faci tot ce vrea el, cum va sfârşi ?

- Te-ai gândit ? - Fireşte că mă gândesc !

- Asta-i bună ! Eu sunt prost ? - Se vede.

De ce îți bați joc de mine ? Vorbeşte-mi frumos !

Doamne, nu mai suport. Mete, lasă-mă să cobor. Opreşte maşina.

Nici pomeneală ! Eu cobor ! Tu nu poți să cobori.

Eu cobor ! Fiule, opreşte maşina !

- Eu cobor ! Asta-i bună ! - Tu stai ! Eu cobor !

- Eu cobor. - Lasă-mă ! Cobor. Opreşte !

- Cemile, unde te duci ? - Ce te priveşte pe tine ?

- Cemile, unde te duci ? - Ce te interesează ?

- Tu unde te duci ? - Eu am întrebat mai întâi ! Spune !

În plus, ce te priveşte pe tine unde mă duc eu ?

- I-auzi ! Dar tu mă întrebi pe mine. - Fiindcă te duci în direcția opusă.

- Casa e în partea asta. - Nu mă duc acasă.

- Dar unde ? - Ce te priveşte pe tine ?!

- Să-ți chem un taxi... - Nu vreau ! Merg pe jos !

Te duci la avocatul acela, nu ? De aceea nu-mi spui.

Doamne sfinte...

Stai, aşteaptă.

Nu-i aşa ? Te duci la bărbatul acela, la Nedim.

- De ce îmi ascunzi asta ? - De ce să-ți ascund ?

Ce să-ți ascund ? E avocatul meu. De aceea mă văd cu el, dacă mă văd.

În plus, dacă ar fi altceva, ce te interesează pe tine ?

Auzi, că nu se supără ! Ce idiot eşti !

În ce hal vorbeşti ?! Fii cuviincioasă !

- Cum să vorbesc ? - De ce ascunzi asta ?

- Zi motivul ! De ce ? - Nu ascund nimic !

Ce faceți în mijlocul drumului ?

Ce se face cu tatăl tău, fiule ? Ne certăm.

Tu unde te duci ?

Dacă reuşesc să vă duc acasă, mă duc s-o văd pe Nihal.

- Bine. Du-mă pe mine ! - Încotro ?

O să caut scaune şi mese pentru atelier. Bine ?

- Ce atelier ? - De tricotaje.

Am închiriat fostul atelier. Îmi deschid un atelier de tricotaje.

Ayten ?

- Ce s-a întâmplat ? - Ți-am adus ceva.

- Ce anume ? - Asta.

Ți-a trimis-o Berrin.

Vino înăuntru !

"Ahmet, inima mea e prinsă între două văpăi."

"Pe de-o parte, tu, pe de altă parte, Zehra."

"Nu am nicio şansă să vă am pe amândoi."

"Am fost nevoită să aleg."

"Mă întorc la Hakan, fiindcă numai aşa o pot avea pe Zehra."

"Pentru că a acceptat să nu mai plece în Germania, dacă mă întorc."

"O să încerc să te uit, fiindcă pe Zehra mi-ar fi imposibil s-o uit."

"N-o să-ți cer să mă ierți, fiindcă nu am acest drept."

"O să-ți cer doar să mă uiți şi tu pe mine."

"Pentru fericirea ta... Adio !"

Ce s-a întâmplat ? Ce scrie ?

Cum ai putut să ne faci asta din nou ?

Cum ?

- Ahmet, unde te duci ? - Lasă-mă !

Nu te las până nu-mi spui unde te duci !

- Dă-te la o parte, Ayten ! - Spune !

- O să-i cer socoteală ! - Cui ?

Lui Berrin, lui Hakan, Zehrei...

Mie însumi...

Singurătății mele... De la toți şi de la toate...

De la toate...

Nu eşti singur, Ahmet.

Mă ai pe mine...

Nu eşti singur.

Mă ai pe mine...

Nu plângeți acum.

Voi sunteți cauza tuturor celor întâmplate.

Nihal, de ce spui asta, fata mea ? Nu ştii situația tatălui tău ?

Ajunge, mamă ! Taci !

Fata mea, înțelege-ne puțin şi pe noi.

Eu ? Eu să vă înțeleg ?

Nu vedeți unde şi în ce hal sunt ? Uitați-vă şi apoi vorbiți !

- Mi-ai distrus fata ! - Mamă !

Voi m-ați distrus !

Mamă, tată, haideți, plecați !

Dacă-i mai spuneți vreo vorbă lui Mete, nu vă mai las să mă vedeți.

Haideți, plecați în linişte !

Te simți bine ?

- Da. Tu ? - Mă simt bine.

Am angajat un avocat pentru tine. E o cunoştință a surorii mele.

Am vorbit.

Faptul că ai comis crima ca să mă aperi pe mine e o circumstanță atenuantă.

Adică judecătorul ți-ar da sentința cea mai mică. Aşa a zis.

Dar ți-a spus şi de câți ani e sentința cea mai mică ?

Nu, nu mi-a spus. De câți ani este ?

Nu ştiu nici eu.

Poate că eşti eliberată condiționat şi judecată în stare de libertate.

- Cine ştie ?! Poate. - Rezistă, Nihal ! O să treacă toate.

Nu-ți face griji ! Rezist.

Dar cum o să se plătească onorariul avocatului ?

Nu te gândi la asta ! Le rezolv eu pe toate.

Nu-ți face griji ! E suficient să nu-ți pierzi speranța.

Nu-mi pierd niciodată speranța când eşti tu alături de mine.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc pe tine.

Vizita s-a încheiat ! În pavilioane !

Vizita s-a încheiat ! Toată lumea, în pavilioane !

Hai, Nihal !

Am trimis vorbă la "mititica".

Femeia a acceptat s-o elimine. Nihal e ca şi moartă.

Dacă o facem de oaie şi de data asta, s-a zis cu noi, să ştii.

Nu-ți face griji ! De data asta, s-a rezolvat.

- Ce mari le tai ! - Vezi-ți de treaba ta !

Ai speriat fata. De ce te uiți insistent la ea ?

Vezi-ți de treaba ta !

Ce mai bârfiți, fato ?

Îți faci de cap cu ticălosul ăla de Kenan.

- Asta-i tâmpenia pe care o faci ! - Minți ! Mă calomniezi !

Aylin, deschide uşa, fata mea, că eu spăl vasele.

Am venit !

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Mamă, eu sunt. - Bună, Cemile !

- Ce faci, fata mea ? - Bine, mamă.

Am cumpărat nişte lucruri pentru atelier: mese, scaune...

O să le aducă oamenii peste puțin timp.

Dacă Mete e acasă, spune-i să vină să ne ajute.

A venit acum. Ieşim imediat şi venim acolo.

Nu, voi nu veniți ! Nu-i nevoie. E suficient să vină Mete.

- Se poate, dragă ? Venim şi noi. - Bine.

- La revedere ! - Ce s-a întâmplat, bunico ?

Maică-ta a cumpărat mobilă pentru atelier. Te cheamă să-i ajuți.

- O să mă duc. - Vin şi eu. Aşteaptă !

- Vin şi eu. - Tu nu te obosi !

Ce o să fac, dragă ? Doar n-o să car mobilă !

Bine. Hai să ne pregătim toți !

Muzzafer, ai grijă, frate !

Vin doi inşi ?

Voi cărați alea...

- Spor la treabă ! - Mulțumim, dnă Aylin !

Ia ăsta...

Ce se întâmplă ?

Cemile cară mobilă în atelier.

Kemal, unde te duci ?

Să le urez succes şi să văd dacă au nevoie de ajutor.

Să nu întârzii ! Du-te fuga să ajuți !

Mergi, fato ! Să ne ducem şi noi. Tatăl tău nu trebuie lăsat singur.

Amărâtul e milos. S-ar duce şi-ar munci ca un sclav acolo. Mergi !

Fiți binecuvântați ! Mulțumesc mult.

Pe asta... Stai, mamă !

- Spor la treabă ! Bună, mamă ! - Mulțumim.

- Să fie într-un ceas bun, Cemile ! - Mulțumesc.

Ce abruptă e scara !

- Să fie cu noroc, dragă Cemile ! - Mulțumesc, Neriman.

- Maşinile unde sunt ? - Nu le-am luat încă.

Ce-o să faci fără maşini ? Deschizi un atelier de stat degeaba ?

- Dacă ai nevoie de ajutor, Cemile... - Nu, frate, mă ajută vecinii.

Să punem asta aici.

Oricum, Kemal are multă treabă la prăvălie.

Dacă nu mai e nimic, noi plecăm, dnă Cemile.

Bine. Vă mulțumesc mult. Fiți binecuvântați !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc mult pentru tot.

- Plăcerea a fost de partea noastră ! - Vă mulțumim.

Aylin, nu ridica lucruri grele, fata mea !

I-am adus un scaun bunicii, mamă.

Care-i problema ? E un scaun mic. De ce nu-l poate ridica ?

- Aylin are ceva ? - Nu, dragă.

O doare mijlocul de două zile. De aceea am zis...

Multă sănătate, Aylin !

Ai grijă de tine, fato !

Hai să mergem, Kemal ! Uite, au o grămadă de treabă. Să nu-i încurcăm.

Spor la treabă, din nou !

- La revedere ! - La revedere !

Mulțumesc...

- Eşti culmea ! - Ce să fac ?

- Ce faci, Carolin ? - Ce se întâmplă ? Ce căutați aici ?

Cemile redeschide atelierul de tricotaje. Nu ştiai ?

Ba chiar îl deschide de una singură.

Kemal, tu du-te la prăvălie. Noi şi Carolin o să bârfim un pic.

Te-ai plictisi.

- Să nu întârziați. - Bine. Du-te.

Carolin, să te întreb ceva... Aylin are ceva ? Tu ştii ceva ?

Nu, nu ştiu. De ce mă întrebi asta ?

Nu ştiu. Carolin i-a zis adineauri să nu ridice greutăți. Nu ştiu de ce.

- S-a agitat brusc. - Eu nu ştiu.

În fine, dacă e ceva, o să se afle oricum.

La revedere ! Mergi, fato !

Iar a venit în fața mea.

Ai mare încredere în tine. Dar pe mine mă cheamă Hasefe.

Trebuie să fii pregătită pentru orice.

Eu şi Berrin ne-am iubit de la bun început. Şi încă ne iubim !

Există întotdeauna o soluție, Berrin.

Nu vreau să mai stau despărțit de tine, Berrin.

Te iubesc foarte mult. Nu vreau să stau departe de tine.

Să nu cumva să te laşi pradă disperării...

Orice ar fi, o să fiu mereu lângă tine. Să ştii asta.

Orice ar fi. Te iubesc.

Unde am greşit ?

- Tu n-ai greşit. - Ba da.

- Eu sunt prost ? - Nu, dragă.

De ce să fii prost ? Orice om...

Atunci, de ce am ajuns aşa ? Am ajuns o jucărie.

De ce ?

Mă dau atât de deştept... Am citit atâtea cărți...

Am fost în multe locuri.

Dar am dat greş în dragoste.

Am dat greş !

Nu am reuşit. Nu m-am descurcat.

Ahmet ?

- Ahmet ! - Îmi vin poezii în minte.

Versurile mi se înşiră pe vârful limbii.

- Spune-le ! - N-o să le spun. O să beau rachiu.

- O să beau. - Nu mai bea ! Ajunge.

Mă ia amețeala rău de tot.

Hai să te duc în cameră, să te întinzi puțin.

Hai, ridică-te !

Berrin...

- Bună seara, căpitane Ali ! - Bună seara !

Dna Cemile munceşte. A deschis atelierul.

- Bravo ei ! Azi a adus mobilă. - Da ? Să fii sănătos !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

- Fă două sendvişuri mici. - Imediat.

- Cine este ? - Eu sunt, Cemile.

- Ce s-a întâmplat ? - Deschide uşa.

Asta-i bună ! Deschide !

- Bună ! - Bună !

Ai muncit foarte mult toată ziua şi ai obosit. Mi-au spus cei de jos.

Ți-am adus un sendviş cu chiftele. Te odihneşti puțin. Mâncăm împreună.

Nu era nevoie.

Aş vedea şi cum e înăuntru, Cemile. Lasă-mă să intru !

E foarte curat. Arată bine.

- Să fie într-un ceas bun ! - Mulțumesc.

Hai, Cemile !

- Hai, începe, Cemile ! - Mănânc mai târziu.

Mai târziu se răceşte. Nu se mănâncă aşa. Haide !

Nu-l mănânci fiindcă e adus de mine, nu ?

Pentru Dumnezeu, haide !

- Când vin maşinile ? - Numai alea au mai rămas.

O să iau câteva la mâna a doua.

Du-te acasă, Ali !

De când ai plecat tu, aia nu mai e casa mea, Cemile.

De fapt, tu şi copiii mei o făceați să fie casa mea.

Din păcate, am înțeles asta foarte târziu. Foarte...

După ce am distrus şi am făcut praf multe...

De fiecare dată când intru în casa aia fără tine,

îmi retrăiesc suferințele.

Dezamăgirile şi regretele nu-mi dau pace deloc. Deloc...

Deloc.

Hai, ia !

- Te-ai săturat ? - Da.

Şi eu...

Să nu vă fie de deochi ! Porumbeii stau de vorbă.

Ce faci ? Ce faci cu femeia asta ?

Stăm de vorbă. Care e problema ?

Eu sunt soția ta. De ce umbli după femeia asta ?

Şi tu ai umblat după el când era însurat.

Crezi că toată lumea e ca tine.

Parcă eu nu văd, nu înțeleg... Ai umblat mereu după femeia asta.

Ştii şi tu asta. Vii mereu lângă noi.

Nu sunt prăvălii în altă parte ? Ai venit iar vizavi de noi !

De ce ? Pentru Ali.

Eu caut să-mi câştig traiul, bine ? Am încheiat de mult vechile socoteli.

Minți.

Carolin !

Ai dreptate.

Ai dreptate.

Eu o iubesc pe Cemile, bine ? Da, o iubesc pe Cemile.

Umblu după ea.

Ce n-aş da să mă iubească din nou !

Dacă ai şti... Ce n-aş da !

Dar tu nu înțelegi un lucru. Cemile nu mă iubeşte. Da.

Dacă m-ar iubi acum şi mi-ar zice să vin, să mă întorc la ea,

m-aş duce în fugă, fără să mă uit în urmă.

În fugă...

Bine ? Ăsta e adevărul. Ai înțeles ?

O să-mi plăteşti pentru toate astea, Ali.

Ai înțeles şi tu asta ?

De ce mă priveşti aşa, ca şi când m-ai compătimi ?

- Cum să te privesc ? - Nu mă privi, Cemile.

Nu mă privi.

- Ali... - Da.

Du-te !

Tu cum o să pleci singură ? Vrei să te conduc ?

Îl sun pe Mete. Vine el şi mă ia.

Bine.

Orice ai spune, orice ai aştepta De la Dumnezeu sau de la destin,

Nu obții lucrul dorit, Dacă n-ai luptat pentru el,

Orice ai spune, orice ai aştepta De la Dumnezeu sau de la destin,

Nu obții lucrul dorit, Dacă n-ai luptat pentru el.

Parcă te-ar sufoca,

Parcă ai renaşte,

Parcă ai muri uneori,

Dacă nu i-ai răbdat Suferința şi tortura...

Înfăşurate în jurul gâtului, Fărâmițate în sufletul tău,

Cu priviri întrebătoare la uşa ta, Amintirile tale frânte te aşteaptă.

Înfăşurate în jurul gâtului, Fărâmițate în sufletul tău,

Cu priviri întrebătoare la uşa ta, Amintirile tale frânte te aşteaptă.

Dacă n-ai ştiut Să iubeşti şi fără să fii iubit,

Să ştii cărui lucru îi duci dorul,

Să vezi adevărul şi să-l spui totuşi, Chiar dacă ar fi dureros,

Dacă n-ai ştiut Să iubeşti şi fără să fii iubit,

Să ştii cărui lucru îi duci dorul,

Să vezi adevărul şi să-l spui totuşi, Chiar dacă ar fi dureros...

Parcă te-ar sufoca,

Parcă ai renaşte,

Parcă ai muri uneori,

Dacă nu i-ai răbdat Suferința şi tortura...

Înfăşurate în jurul gâtului, Fărâmițate în sufletul tău,

Cu priviri întrebătoare la uşa ta, Amintirile tale frânte te aşteaptă,

Înfăşurate în jurul gâtului, Fărâmițate în sufletul tău,

Cu priviri întrebătoare la uşa ta, Amintirile tale frânte te aşteaptă.

Înfăşurate în jurul gâtului, Fărâmițate în sufletul tău,

Cu priviri întrebătoare la uşa ta, Amintirile tale frânte te aşteaptă.

Berrin !

Berrin !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 66