Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 65, seria 2

Tu nu te duci la serviciu, fata mea ?

Mă duc după-amiază, mămico.

- Osman unde e ? - În camera lui.

Cică nu se duce la şcoală azi.

Cum adică nu se duce la şcoală ?

Nu plânge, fata mea frumoasă.

Osman ! Osman, hai, scoală-te, fiule !

- Bună, dnă Cemile ! Sunt Nedim. - Spuneți, dle Nedim.

Vreau să vă spun. Am vorbit cu Hakan

despre decizia de a pleca în Germania.

Ce a spus ?

Din păcate, nu l-am putut face să se răzgândească.

- Îmi pare foarte rău. - Înțeleg.

O clipă...

Bună dimineața !

Vă ascult, dle Nedim.

Bună dimineața, copii !

Berrin, ce faci, fata mea ? Te simți bine ?

Fata mea frumoasă...

O altă chestiune pe care trebuie să v-o spun e următoarea...

Din câte am aflat, dl Kenan a depus o cerere la tribunal

în privința soției sale, dna Selma.

Pentru Selma ? De ce ?

Se pare că are un raport al unei comisii medicale

care arată că dna Selma şi-a pierdut sănătatea mintală.

Vrea să-i ia în custodie întreaga avere şi toate acțiunile de la companie.

- E de necrezut. - Asta-i situația, dnă Cemile.

- Dar când e procesul dnei Selma ? - Nu ştiu, dar pot afla şi vă anunț.

Bine. Ar fi bine, dle Nedim. Mulțumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Era dl Nedim, nu ? - Da.

Ce e ? Ce zice ?

Nu am veşti bune.

Ce s-a întâmplat ?

Ce zice ?

Dl Nedim a vorbit cu Hakan.

Nu a reuşit să-l convingă să nu plece în Germania.

Cemile, ce a zis despre dna Selma ? Ce se întâmplă ?

Kenan a luat un raport de la o comisie medicală,

care arată că Selma şi-a pierdut sănătatea mintală.

A intentat proces de tutelă, ca să pună mâna pe toată averea ei.

Selma se simțea foarte bine.

Kenan sigur pune ceva la cale.

Eu mă duc puțin s-o văd pe Selma. Aveți grijă de Berrin.

Vin şi eu. Am ceva de vorbit cu tine pe drum.

- La revedere, copii ! - Aveți grijă.

La revedere, mamă !

Ieri am vorbit cu domnii Halil şi Sami, Cemile.

- Şi ? - E ceva ciudat la mijloc.

De pildă ?

Nermin Adali le-a luat acțiunile cu forța, prin şantaj.

Da. Iar dl Nuri i-a vândut acțiunile lui Nermin Adali înainte să moară.

Te-ai aştepta la aşa ceva din partea acelei femei ?

Nimeni nu s-ar aştepta.

În plus, nu pare genul de femeie care să se bage în asemenea treburi.

Şi mai ciudat e că dl Kenan te-a sâcâit atât pe tine,

dar de Nermin Adali nu s-a legat deloc.

Ce vrei să spui ?

Cred c-o să se complice lucrurile rău de tot, Cemile. Aşa simt.

O să cercetez. O să vedem.

Bună ziua ! Voiam s-o văd pe dna Selma.

Am sunat-o acasă şi mi-au spus că e aici.

Da, dna Selma e aici, dar e foarte bolnavă.

Nu poate să vadă pe nimeni. E interzis.

Dar era ceva important. Vreau să vorbesc cu ea.

Cemile...

Nu puteți s-o vedeți, doamnă. E interzis.

De ce nu vreți să înțelegeți ? V-am spus că e important.

Eu fac ce mi s-a spus, doamnă. Vă rog, nu insistați.

- Ce-ar fi s-o întrebăm pe ea ? - N-o pot întreba, doamnă !

V-am spus că e bolnavă.

- Selma ? - Cemile...

Selma, ce faci, dragă ? Cum te simți ?

- Lasă-mă... Dă-te... - Nu-mi creați necazuri, dnă Selma.

Ce faceți ?! Îmi dați voie, doamnă ? Ce faceți ?

Dați-vă la o parte, vă rog ! Lăsați-o să vorbească. Dați-vă...

Stați aşa, să vorbească puțin ! Lăsați-o să vorbească.

Ce faceți, domnule ?! Dnei Selma îi e interzis să iasă afară !

Selma, te simți bine ? Mi-am făcut multe griji pentru tine.

Scoateți-mă de aici...

- Lăsați-le să vorbească ! - Îi e interzis să iasă afară !

- Du-o în casă pe dna Selma ! - Las-o ! Treci încoace !

- Vreau să ies de aici. - O să te scoatem.

Taci ! Treci încoace ! Nu comenta ! Stai !

- Opriți-vă ! Ce faceți ? - Cemile...

Ăştia vor s-o ia pe dna Selma, domnule.

Le-am zis că ați dat ordine stricte, dar nu ascultă !

Bine, bravo ! Poți pleca.

Duceți-o pe dna Selma în camera ei.

- Haideți înăuntru, dnă Selma ! - Eu vreau să ies de aici !

- Eu vreau să ies, Cemile... - Selma !

- Vreau să ies de aici... - Haideți !

Ce încercați să faceți ?

Dar dv. ce credeți că faceți, dle Kenan ?

Ea nu vrea să stea aici. De ce o închideți aici ?

Pentru binele ei.

Dnă Cemile, Selma e bolnavă şi trebuie să fie sub supravegherea medicului.

- Din păcate ! - Selma nu mai e bolnavă.

Dv. ştiți mai bine decât doctorul ? Avem un raport medical incontestabil.

Dacă mă scuzați, trebuie să mă ocup de bolnava mea.

Încet ! Nu alergați !

Nu mă interesează ! Nu mă duc la şcoală !

Trebuie să te duci ! Opreşte-te !

Te-au făcut Bucurosul. E foarte frumos. Nu, Aylin ?

E foarte frumos ! Hai să te îmbraci !

Nu mă păcăliți ! Eu nu sunt pitic !

- Hai, vino ! - Vino...

- Vino încoace ! - Nu vreau !

- Eu nu sunt pitic ! - O să te duci la şcoală. Stai...

Bună, mamă !

Fiule, ce cauți acasă la ora asta ?

Nu am putut să-l trimitem la şcoală. A făcut scandal.

Nu mă duc la şcoală ! M-au făcut pitic !

E posibil aşa ceva, fiule ?

Nu mă interesează ! Eu o să fiu prinț !

Altfel, nu mă duc ! Eu nu sunt pitic !

Fiule, există un singur prinț, şi l-au ales deja.

Doar n-o să-i facă pe toți prinți !

Atunci, să facă republică, să nu existe niciun prinț ! Clar ?

Doamne ! Ce-o să ne facem cu el ?

E copil. Nu te necăji !

- Ia zi-mi, ai văzut-o pe Selma ? - Am văzut-o, mamă.

E într-o stare rea.

Stai...

Bună, mamă ! Am venit s-o iau pe Zehra.

Hakan, fiule...

Te rog ! Ce-ar fi să găsim o cale de mijloc ?

- Să găsim o soluție. - Nu există nicio cale de mijloc.

Oricum, firma a luat biletele. Mâine plec în Germania cu Zehra.

Să se termine odată. Să n-o mai lungim.

N-o duce pe Zehra !

Dacă o să fie despărțită de mama ei, o să plângă mult. Eu ştiu.

Şi eu am fost despărțit de mama şi am plâns foarte mult.

N-o duce pe Zehra !

Îmi pare rău, Osman, dar Zehra vine cu mine.

Osman...

Hai să mergem în camera noastră. Hai, Osman !

- A venit Hakan. - Am auzit.

- Totul e gata ? - Da.

Atunci, îmbrac-o pe Zehra !

N-o lua !

Nu îngreuna situația, Berrin !

Dă-mi-o !

Ploaia nu se potoleşte deloc,

Fiecare picătură e ca durerea.

Hakan !

- Lucrurile Zehrei. - Aruncă-le jos, mamă.

- Vino şi ia-le, Hakan. - Mamă, aruncă-le, te rog !

- Vino, Hakan ! - Nu pot, mamă. Hai, le arunci ?

Du-te cu bine ! Drum bun !

Du-te cu bine ! Dumnezeu să te apere !

Du-te cu bine, Drum bun !

Du-te cu bine, Dumnezeu să te apere !

Bebeluşii nu au cuvinte. Nu pot spune ce simt.

Când cresc suficient ca să vorbească, uită ce au trăit.

Întâmplările uitate ies la iveală,

deghizate uneori într-o supărare, uneori, într-o nelinişte,

alteori, într-o bucurie fără rost sau o agitație fără motiv.

Atunci, cuvintele nu sunt de-ajuns, şi înțelesurile devin superficiale.

Iată, atunci, omul devine poet.

Scrie noi înțelesuri pentru cuvintele vechi.

Ştiți de ce se întâmplă lucrurile astea ?

Din disperare şi din obligație față de viață.

Mamă !

Mamă !

Ploaia nu se potoleşte deloc, Fiecare picătură e ca durerea,

Fără tine, ziua nu se termină,

Parcă acesta ar fi destinul meu.

Du-te cu bine, Drum bun !

Du-te cu bine, Dumnezeu să te apere !

Du-te cu bine, Drum bun !

Du-te cu bine, Dumnezeu să te apere !

- Mulțumesc, Kerim. - Hakan !

Am auzit că te duci în Germania.

Da.

În sfârşit, ai fost deştept şi te-ai despărțit de femeia aia.

Acum, mai fii deştept o dată şi vino la mine,

să pregătim un viitor frumos pentru tine şi pentru Zehra.

Fiule, ce rost are să te duci în străinătate ?

Nu-i nevoie să fugi de femeia aia.

Nu se poate, tată.

Nu te încăpățâna atât, Hakan. Fiule...

Accelerează !

Bună ziua ! Sunt doctorița Gulay.

Bună ziua, dnă Gulay ! Eu sunt Suleyman. Vă amintiți ?

- Desigur. Ce faceți ? - Bine, mulțumesc.

Vi-l dau pe dl Soner. Bună ziua !

- Bună, dle Soner ! - Bună, dnă Gulay !

Vreau să-mi cer scuze de la dv.

- De ce ? - Fiindcă am fugit de dv.

Ați uitat ? Şi eu fugisem de dv. Suntem chit.

Eu vreau să mă văd cu dv. şi să vorbim. Se poate ?

Bineînțeles că se poate.

Atunci, ce-ar fi să luăm micul-dejun împreună mâine ?

De ce nu ?

Eu plec.

Dacă plecați şi dv., vă conduc.

Bine. Îmi iau geanta şi haina şi vin.

Aş vrea s-o putem lua şi pe Zehra şi să plecăm foarte departe.

Doar noi trei...

Undeva unde nu ne cunoaşte şi nu ne-ar putea cere socoteală nimeni.

Şi tu eşti disperat, ca mine.

- Există mereu o soluție, Berrin. - Unde ? Ce ?

Nu ştiu.

Durează mult să se dea verdictul apelului.

În acest timp, Hakan ar duce-o pe Zehra în Germania.

Acum, spune, unde e soluția ?

Cemile...

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Berrin nu este. A plecat.

- Totul e gata, Kiraz ? - Da, dle Hakan.

Foarte bine. Taxiul trebuie să sosească.

Fata mea... Plecăm, fata tatei.

Hai, nu plânge, fata mea...

Ce loc frumos !

Da. E un loc foarte frumos.

Dacă vrei, întâi comandăm, apoi vorbim.

Bine.

A venit maşina.

Mai e vreuna ?

Ce voiați să-mi spuneți ?

Vă ascult.

- De fapt... - Spuneți.

Vreau să vă...

- Cred că trebuie să ştiți asta. - Ce ?

- Dle Soner... - Spuneți.

Tata...

Dnă Gulay...

- Mă scuzați puțin ? - Desigur.

Hai, Gulay ! Hai, spune-i şi scapă.

- Mai e vreo valiză ? - Nu.

Vino, fata tatei. Vino, vino...

Cine o să aibă grijă de Zehra în Germania ?

O să aibă doică acolo. Totul e aranjat.

O să ne întâmpine când aterizăm.

Tu supraveghează casa. O să-ți trimit eu plata.

Când ne instalăm acolo, o să închid complet casa asta.

Hakan !

Vreau să-ți spun ceva.

Stai, fata mea...

Da.

Dacă mă întorc la tine şi accept să fiu din nou soția ta,

renunți la ideea de a te duce în Germania ?

Tu şi Osman rămâneți aici, mamă.

Stați aşa !

Răspunde, Hakan !

Cum adică ? O să te întorci la mine, acasă ?

Da.

Cum rămâne cu Ahmet ?

El n-o să mai existe.

Ce zici ? Spune !

O să-l uiți complet pe Ahmet ?

Da.

- Cum să te cred ? - Promit.

Promiți.

Vino !

Vii ?

Familia ta e aici.

Spune-le şi lor că n-o să-l mai vezi niciodată pe Ahmet.

- Am spus deja. - Mai spune o dată.

Să audă şi ei.

Spune, Berrin.

Promit că n-o să-l mai văd niciodată pe Ahmet.

Dacă nu mă duc în Germania,

Berrin a promis că n-o să-l mai vadă niciodată pe Ahmet.

Sunteți martori şi voi.

Berrin ?

Hakan spune adevărul.

Răspunde ! Ce zici ?

Kerim !

- Kerim ! - Da, dle Hakan.

Descarcă valizele. Nu plec.

M-am răzgândit.

Hai, intră în casa ta, la fata ta !

Hai, fata mea, du-te la fiica ta !

Haideți să plecăm şi noi !

Cumnate !

Să te ajut cu valizele ?

Aş putea să ridic singur şi taxiul, băiete.

Scumpa mea, fata mea frumoasă...

Mama e aici, scumpo. N-o să te mai lase niciodată.

Fata mea frumoasă !

Mama e aici...

N-o să te mai las...

E foarte frumos să vă văd din nou aici, aşa.

Eu mă duc până la dl Nedim, să vorbesc cu el.

O să-i spun că nu mă mai duc în Germania.

Bine.

Ne vedem diseară.

Mă bucur foarte mult pentru Berrin şi Hakan.

Şi eu mă bucur foarte mult pentru Zehra.

Nu vorbeşte, dar ea e cea mai supărată. Ştiu eu.

Fiul meu isteț !

Fiule, tu de ce nu te-ai îmbrăcat cu uniforma ?

- Unde ți-e ghiozdanul ? - Nu mă duc la şcoală.

- Nici azi ? - Nici azi.

Cum să nu te duci la şcoală, fiule ? Bineînțeles că te duci.

Nu mă interesează ! Eu v-am spus !

Dacă nu sunt prinț, nu mă duc la şcoală ! Eu nu sunt pitic !

Ce pitic ? Ce prinț ?

Tată, e o piesă de teatru la şcoală, "Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici".

Învățătorul m-a făcut pitic !

Eu nu vreau să fiu pitic. Vreau să fiu prinț.

Osman vrea să fie prinț şi s-o pupe pe Gulden.

Aylin, nu râde, că sar pe tine şi te trag de păr !

Eu nu sunt pitic şi nu mă duc la şcoală, tată.

Bineînțeles, fiule.

De ce să fie pitic fiul meu ? Bineînțeles că o să fie prinț.

- Ce înseamnă asta ? - Doamne, tu mai lipseai, Ali !

Copilul nu e pitic. O să joace rolul unui pitic.

De ce să fie pitic, când poate fi prinț ? Asta-i bună !

Să mergem la şcoală la el, să vorbim cu învățătorul.

- Nu se poate aşa ceva. - Serios, tată ?

Mete, hai la şcoală, fiule !

Mamă !

Fiule, condu ! Mergem acasă. Ce şcoală ?!

Mergem la şcoală, Cemile ! De ce să fie pitic copilul ?

- Nu, ne întoarcem acasă ! Cum adică ?! - Unde mergem ? Hotărâți-vă !

Ce se întâmplă dacă e pitic ? Nu înțeleg !

Mi s-a făcut rău. Mergi drept, Mete !

- Ce să fac, fato ?! - Leşin...

- Mete, mergem la şcoală, fiule. - I s-a făcut greață fetei !

Ce frumos este, Mete ! Să mergem numai aşa !

Stai ! Coboară ! Mi s-a întors stomacul pe dos.

Fiule ! Nu pot să cred !

- N-o să fie pitic. - Ne-ai adus aici ca să nu fie pitic.

- N-o să fie. De ce să fie pitic ? - Ce-o să-i zicem omului ?

- Arată el ca un pitic ? - O să-i zicem să nu-l facă pitic ?

- El să se gândească. - Asta-i bună ! Doamne...

- Nu pot să cred că am venit aici. - De ce ? Care-i problema ?

- Ce-o să-i zici învățătorului ? - Să fie prinț. De ce e pitic ?

- Doamne Dumnezeule... - Hai, fiule !

Fiul meu n-o să fie pitic !

De ce e pitic ? De ce nu e prinț ?

Dle Ali, nu se poate aşa, cum are chef fiecare.

E un singur prinț în piesă. Nu-i putem face prinți pe toți.

- Asta e piesa. - Bine, atunci, schimbați-o.

Să fie "Prințesele şi prinții Albi-ca-Zăpada". Care-i problema ?

Fetele ar fi prințese, iar băieții, prinți.

Nu s-ar supăra niciunul. Nu-i păcat de copii ? E o piesă !

Dle Ali, nu e aşa şi în viața reală ?

Noi facem toate activitățile astea ca să-i pregătim pentru viață.

I-auzi ! Poate că noi vrem să ne pregătim fiul să fie prinț.

Ce-o să se întâmple ?

Toți copiii noştri sunt prinți şi prințese.

Dar n-ar fi bine pentru ei să cunoască şi alte vieți ?

Nu mă interesează, domnule învățător. Fiul meu n-o să fie pitic.

Scoateți-l din piesă, să nu mai joace.

N-ar fi corect. N-ar fi bine nici pentru Osman.

- De ce ? - Nu e vorba că nu-l înțeleg.

Până şi actorii profesionişti separă rolurile în mari şi mici.

Însă un rol e un rol. Nu are legătură

cu adevărata personalitate şi identitate a actorului.

Acordați-mi puțin timp.

Cred că Osman o să se răzgândească după câteva repetiții.

Oricum, o să înceapă repetiția peste puțin timp.

Înnebunesc ! Eu nu vreau ca fiul meu să fie pitic. Clar ?

Să nu fie ! Să nu joace ! Fă-l pitic pe copilul tău !

Ce s-a întâmplat ?

Învățătorul o să stea de vorbă cu tine, fiule.

Eu şi tatăl tău plecăm. Tu aşteaptă aici.

Am rămas pitic.

Nu există roluri mari sau mici, Osman. Există actori mari sau mici.

Să nu cumva să uiți asta...

Există roluri mari sau mici. Există şi actori mari sau mici.

Învățătorul meu, care mi-a spus contrariul,

era un actor mic şi avea un rol mai mare decât merita.

Încerca să mă facă să înghit ditamai minciuna, spunându-mi că e adevărul.

- Scuzați-mă. - Nu-i nicio problemă.

- V-am lăsat puțin singur. - Nu contează.

- Vă simțiți bine ? - Da.

Eu aştept plin de curiozitate să aud ce o să-mi spuneți.

Data trecută, nu mi-ați spus fiindcă vă temeați să nu mă pierdeți.

De fapt, sunt curios să ştiu şi ce s-a întâmplat de v-a trecut teama.

- Nu mi-a trecut. - Atunci...

Poate că aveți şi dv. ceva de pierdut.

Poate de aceea mă tem.

Ce ştiți despre mine ?

Ştiu, de pildă, că ați trăit o dezamăgire foarte mare

şi că sunteți îndurerat.

Asta înseamnă că am pierdut deja tot ce puteam pierde.

Nu am de ce să mă tem.

- Sunteți sigur de asta ? - Sunt sigur.

Dle Soner, ceea ce vreau să vă spun...

Papa !

- Papa... - Ce ?

Ia ! Asta ? Asta.

Arată pe care o vrei. Pe asta ? Pe asta. Din asta.

Te mănânc ! Ia ! Papă !

Bravo ție ! Dragul meu !

- V-a deranjat. - Nu-i nicio problemă.

- E un copilaş foarte drăguț. - Mulțumesc.

Să nu-i fie de deochi !

- Dar dacă aveți ? - Ce să am ?

- Dacă aveți încă ceva de pierdut ? - Nu am înțeles nimic.

Bine. Lăsați-o baltă...

Bine. Bun, s-o lăsăm baltă.

- Dv. ce voiați să-mi spuneți ? - Da.

Ştiți că lucrez la spital ca voluntară, pentru tratarea copiilor nevoiaşi.

De aceea s-a organizat bazarul de ieri, pentru a ajuta.

Da. Eu nu am putut ajuta cu nimic. Dar o să rezolve Suleyman.

Foarte bine.

Pentru că trebuie să luăm aparate noi şi moderne pentru Pediatrie.

Majoritatea sunt foarte scumpe. Bugetul spitalului nu e suficient.

- Adică dv., în această privință... - Desigur.

Să mă sune şi să stabilească suma. Rezolv eu. Fac orice e nevoie.

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

Da ?

- Dv. voiați să-mi spuneți ceva. - V-am spus.

- Asta era ? Aparatele. - Da.

În fond, chiar nu-i prea uşor să ceri bani cuiva, fie şi ca ajutor.

Corect.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 65