Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 64, seria 2

- Bună ! - Bună !

Veneam să văd ce faceți.

- Mă verificați ? - Da.

Mi-am făcut toate analizele.

- Adică ați terminat treaba. - Da.

E un bazar. Eu mă duc acolo peste puțin timp.

- Un bazar ? - Organizat de fundația spitalului.

- Lucrați şi la fundație ? - Ca voluntar.

Lucrăm ca să contribuim la tratarea copiilor nevoiaşi.

- De aceea facem şi bazarul. - Ce frumos !

Vreți să veniți ?

Nu ştiu. Ce să fac eu acolo ?

Vindeți jucării cu mine în folosul copiilor.

Venitul din vânzarea jucăriilor va fi folosit pentru copii ?

Desigur.

Bine, vin. Dar, mai întâi, trebuie să sun acasă, să anunț.

- Bine. Puteți suna din cabinetul meu. - Mulțumesc !

- Bună ziua ! Sunt doctorița Gulay. - Bună ziua, dnă Gulay !

Voiam să vorbesc cu dl Soner.

Vrea să vă vorbească.

Dnă Gulay...

- Bună, dle Soner ! - Bună !

De fapt, după ce aseară ați fugit aşa de lângă mine,

am ezitat mult dacă să vă sun sau nu.

Îmi cer scuze. Ştiu că am fost nepoliticos.

Vă rog să n-o considerați lipsă de respect față de dv.

E ceva legat de mine, de lumea mea interioară. Scuzați-mă.

Bine. Însă pantoful dv. a rămas la mine.

Bine că am numărul dv. de telefon ! Altfel, aş fi fost nevoită

să-i pun pe toți bărbații din țară să-l probeze ca să vă găsesc.

Da. Tocmai de aceea am fugit.

Maşina se transforma în dovleac, iar Suleyman, în porumbel.

Va trebui să-mi faceți o favoare ca să vă iert, dle Soner.

Dacă pot, desigur.

Azi e un bazar organizat de fundația spitalului

pentru copiii bolnavi, care au nevoie de ajutor.

Eu îi invit pe oamenii înstăriți din jurul meu.

Veniți şi dv. să faceți cumpărături ?

Vă felicit, e un comportament admirabil.

Îl trimit pe Suleyman cu o camionetă sau cu un camion,

ca să cumpere totul. De acord ?

Dle Soner, bazarul acesta e organizat

pentru a-i aduce la un loc pe copiii bolnavi şi pe binefăcători.

Nu e vorba doar despre bani.

Unde se ține ?

Bazar ? Ce bazar ? De unde s-a ivit asta ?

Cu cine te duci ? Cu dl Tarik ?

Ce rost are să faci asta acum, Aylin ?

Bine, Aylin. Să nu întârzii.

A închis.

Cică se duce la bazar cu dl Tarik.

Îl avem pe cap şi pe Tarik.

Poate se distrează, îşi schimbă gândurile. Nu ştiu.

Bineînțeles. Nu te frământa aşa pentru orice.

Cemile, ce e un bazar ?

Mamă, toți fac nişte lucruri, le aduc şi le vând.

Pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor. Strâng bani.

Foarte bine, atunci.

- Berrin şi Mete n-au venit. - Vin ei. Nu te îngrijora.

N-am putut deloc să mă gândesc, din cauza problemelor copiilor.

Trebuie să-mi găsesc de lucru. Nu ştiu ce să fac.

Cemile...

- Iclal nu-ți dă de lucru, nu ? - Nu-mi dă.

Ea de unde ia puloverele şi hainele,

ca să vă pună pe tine şi pe celelalte femei

să coaseți butoniere şi nasturi ?

De unde să le ia, mamă ?

De la fabrici, de la ateliere, de unde sunt țesute.

Mamă, ce proastă sunt !

De ce să le iau de la Iclal ? Nu ?

Le iau singură de la atelier ! De ce să slugăresc pentru Iclal ?

De ce râzi ?

Normal, de ce să te duci la Iclal ?

Ce proastă eşti... De ce să te duci la atelier, fato ?

- Dar unde să mă duc ? - Nicăieri.

Deschide-ți singură un atelier.

De ce te uiți aşa la mine ? N-ai mai făcut-o până acum ?

Iclal se pricepe la treaba asta cât tine ?

Nu mă face să râd. Nici nu se compară cu tine.

Mamă, e nevoie de spațiu, de maşini...

Punem toți banii pe care-i avem şi închiriem o prăvălie.

Luăm şi utilaje. Cât costă războaiele alea de țesut ?

Sunt scumpe.

Dar ştiu eu un loc unde se vând utilaje la mâna a doua.

- Luăm de acolo ! - Aşa !

O facem, nu, mamă ? Cine ar putea face asta mai bine decât mine ?

- Normal ! - Să trăieşti o mie de ani, mamă !

Cum de nu m-am gândit ?

Punem banii la un loc şi deschidem prăvălia ! Nu, mamă ?

O deschidem, cu voia Domnului !

Cum ți-a venit ideea asta ? Să trăieşti, mamă !

- Stai... Încet... - Te pup !

Fostul meu atelier e de închiriat. Îl închiriem !

- Îl închiriem, nu ? - Da.

- Oare cât e chiria ? - Du-te şi află.

Berrin ?

- Zehra a dormit ? - Da.

- Unde te-ai dus cu Ahmet ? - La avocat.

I-am spus să facă apel.

Renunți la divorț ?

Nu, mamă. Am contestat acordarea tutelei lui Hakan.

Ali, mai bine ți se rupea gâtul

şi se scufunda vaporul care te-a dus la femeia aia,

ca să nu se întâmple toate. E numai vina ta. Netrebnicule !

Mamă...

Vreau să-ți zic ceva, dar...

- Despre Ali. - Ce tâmpenie a mai făcut netrebnicul ?

El n-a făcut nicio tâmpenie.

Are legătură cu el, dar nu e ceva făcut de el.

Nu mă face să mor de curiozitate.

Azi i-am văzut pe Kenan şi pe Carolin.

Kenan o ținea pe Carolin de talie.

Când te uiți, îți dai seama...

Nu ştiu. Poate că m-am înşelat...

Ali n-a văzut. Era şi el cu mine.

Dacă e cum zici, cum să te înşeli ?

Te poți aştepta la orice de la târfa aia şi de la ticălos...

- Ali ştie ? - Nu i-am spus.

Nu cumva să-i spui nici tu !

Dacă ar afla, s-ar duce şi i-ar împuşca pe amândoi.

- Ar face-o, mamă. - Ar face-o, zău !

Mă duc până la prăvălie, mamă, ca să aflu cât e chiria.

Puteți veni, dnă Melda ?

Intrați.

- Da, dle Ali. - Vino, Melda.

- Închide uşa. - Sigur.

Melda, îi ştii pe foştii acționari, domnii Halil şi Sami.

- Da. - Poți să-i suni ?

- Vreau să vorbesc cu ei. - Am înțeles.

- Şi să nu ştie nimeni, da ? - Desigur, dle Ali. Bine.

Berrin !

Berrin !

- Berrin ! - Ce e, bunico ?

Eu ies puțin. Am nişte treabă.

Dacă vine Osman de la şcoală înainte să mă întorc eu,

te ocupi de el. Bine ?

- Bine. Dar tu unde te duci ? - Am treabă.

Bun venit la bazarul fundației de întrajutorare a Spitalului Fatih,

pentru copiii bolnavi care au nevoie de ajutor

Vrei ?

Joacă-te puțin.

Uite, avem şi aşa ceva...

Aici !

Ia !

Îi dați doamnei.

La doamna...

Am vândut mult. Aş fi o vânzătoare bună !

Bună ziua ! Bine ați venit !

Poftiți ! Uitați, avem aşa ceva...

Gulay !

Poftim !

Bună ! Aveți cumva...

- Vrei ? - Bună ! Ce faci ?

- Bine. Tu ce faci ? - Bine.

Îi plătiți doamnei.

- E şi dna Aylin aici. - Mă ajută.

- Bună ! - Bună !

- Tu te simți bine ? - Da...

Se dă peste cap frumos, nu ?

Într-adevăr, ce frumos e !

Hai să luăm o pauză. Ne uităm şi la celelalte tarabe.

- Şi cum rămâne cu asta ? - Se ocupă Gulay de ea.

- De acord ? - Sigur, mă ocup eu...

- Hai ! - Bine.

- Mulțumesc. - La revedere !

- E cartea preferată a lui Osman. - Îmi place "Ocolul Pământului"...

Da ? Dar eu cred că "Doi ani de vacanță" e mai frumoasă.

Uite...

- Nu reuşesc deloc ! - Nici eu nu mă pricep.

- Unchiule Tarik ! - Bună !

Uite, păpuşii mele i s-a rupt mâna.

- O operăm repede ? - Sigur !

Bine. Dar am nevoie de o asistentă.

Eu !

Uite ce asistentă frumoasă mi-am găsit !

- Ce faci, Mehmet ? - Bine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea tot ce vă doriți !

Ne jucăm cu mingea, Tarik ?

Bine. Dar e aglomerație aici. Ne jucăm mai târziu afară. Bine ?

Toți copiii ăştia aleargă şi se joacă datorită dv. Fiți binecuvântat !

Da, dle Tarik. Îl ştiți şi pe al nostru.

Nu aveam bani să-l tratăm. Ce-am fi făcut, dacă n-ați fi fost dv. ?

Vă rog... Încerc să fac tot ce pot.

Fiți binecuvântat ! Fără dv., mi-aş fi pierdut fata.

Nu fac eu totul. Facem împreună cu fundația...

Nu fiți atât de modest, dle Tarik, că n-o să vi se ştie valoarea.

- Poftim ! Pentru că te-ai făcut bine. - Mulțumesc, Tarik !

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea tot ce vă doriți !

- Mulțumim mult pentru tot, dle Tarik. - La revedere !

- La revedere ! - La revedere !

Îmi dădusem seama că sunteți un om bun,

dar nu mă aşteptam să fiți chiar aşa...

- Pentru mine ? - Da.

Vă priveşte de dimineață: "De m-ar lua doamna asta frumoasă acasă !"

Ce timid e !

- Puteți cânta ? - Încerc.

Încercați.

Îmi cer scuze... Îmi cer mii de scuze.

De ce vă cereți scuze ?

Pentru că eu v-am chemat aici...

Dar credeți-mă... Nu ştiam că dna Aylin o să vină.

Vă rog să mă iertați că am provocat asta.

Nu sunt într-o poziție atât de înaltă, încât să pot ierta pe cineva.

Am făcut ceva foarte rău.

Poate că...

Ați făcut ceva bun.

Cine ştie ?!

M-ați obligat să accept un adevăr

de care fugeam, fiindcă nu suportam nici măcar să-l văd.

Da...

Eu vreau să vă ajut.

Aveți o privire atât de tristă şi de îndurerată,

încât sunt distrusă când mă uit la dv.

Poate că nu vă pot rezolva problema...

Dar vreau să fiu alături de dv.

Nu se poate altfel.

Pentru că...

- Pentru că ? - Nu mă pot comporta altfel.

V-aş face nefericită.

Mă faceți deja nefericită...

Să-mi iau geanta şi haina...

Pasă !

Gol !

Intră acolo...

Hai, continuă !

Ce faci, băiete ? Nu ziceai că te pricepi ?

Hai !

- Băiete... - Dă-mi mingea ! Dă-o !

De închiriat

- Bună ziua ! - Bună ziua, dnă Cemile !

De închiriat pentru afaceri Imobiliare Akarsu

- Sus. Încă puțin. - Aşa ?

- Aşa ? - Puțin mai jos.

- Sus. - Aşa ?

- Puțin mai sus. - Jos sau sus ?

Puțin mai jos şi puțin mai sus, Kemal.

Vine Cemile.

- Bună ! Spor la treabă ! - Bună ! Mulțumim.

Tu ştiai drumul către prăvălia asta ? Sper că-i de bine.

Să dea Dumnezeu ! Am văzut anunțul de închiriere de la atelier.

Da. E de închiriat.

- Cât e ? - De ce întrebi ?

- Ce-o să faci, dacă ştii prețul ? - Vreau să închiriez atelierul.

Vrei să-l închiriezi ? De ce ?

Ce-o să faci cu el ?

Asta-i bună ! Ce te priveşte ce-o să fac, dragă ?

Tu spune-mi prețul.

Cum adică ce mă priveşte pe mine ? E posibil ?

Sunt ditamai femeia de afaceri ! Am o funcție, responsabilități...

Ridică-te, fato !

Proprietarul apartamentului vrea să ştie ce va face chiriaşul.

Şi e dreptul lui.

Deunăzi, a venit un om şi a zis că deschide o cafenea.

Proprietarului nu i-a plăcut fața lui şi nu l-a dat.

Deschid un atelier de tricotaje.

- O să redeschizi atelierul ? - Da.

Dacă noi ne-am deschis prăvălie, acum se ia toată lumea după noi.

De unde o să faci rost de bani, dnă Cemile ?

Treaba mea ! Tu spune-mi cât e chiria.

175 de lire, maică !

Când eram noi acolo, chiria era 80 de lire. Vrea prea mult.

Nu ştiu, dragă. E poziționat la bulevard.

Care bulevard ? E o stradă lăturalnică.

Eşti de pomină, Cemile !

Conform planului, strada asta o să devină bulevard.

- Peste 40 de ani. - Nu contează !

Sigur, mai e şi comisionul meu.

În fine, să mă gândesc, să mai caut puțin.

Gândeşte-te. Doar te gândeşti !

Femeia asta parcă-i Hopa-Mitică.

Când zici că a căzut, iar se ridică !

Puişorul meu e aici ! Puişorul bunicii !

Vine puişorul bunicii ! Te mănânc !

S-a făcut băiat mare ! Puiul meu !

- Ți-a fost şi ție dor de bunica ? - Mi-a fost...

- Te mănânc când zici aşa ! - Bunica...

Mustafa ! Bună, mamă ! Ce faci ?

Mustafa al meu e aici ! Ce mult a crescut !

Mi-a fost foarte dor de tine, scumpule !

- Maică-sa nu e ? - N-a venit încă. Dar vine imediat.

- De ce întrebi de maică-sa, mamă ? - O să vorbesc puțin cu ea.

- Sănătate ! - Noroc, puiule !

- Ce-o să vorbeşti cu ea, mamă ? - Am ceva să-i zic.

Vine muierea.

Cemile, de ce îl iei în brațe pe fiul meu ?

Nu eşti tu mama lui, ci eu. Dă-mi-l.

Vino, vino...

Du-l înăuntru pe Mustafa.

Hai să mergem.

De ce te uiți fix la mine ? Ce e ?

- Am ceva să-ți zic. - Mamă !

Da ? Ai ceva să-mi zici ? Spune.

Lasă-i pe fiul şi pe nepotul meu şi pleacă naibii !

- Întoarce-te în țara ta ! - Soacra mea mă alungă !

- Hai, mamă ! - Tu taci.

Aşa ar fi mai bine pentru tine. Îți zic eu.

Bine. Eu divorțez de Ali şi plec,

iar tu îl însori iar cu Cemile.

O să fii şi tu mulțumită.

Cum ziceți voi ? Să vă lingeți pe bot !

- Mamă, las-o ! Asta nu înțelege. - Taci !

Atunci, vorbesc şi eu pe limba ei.

Fii atentă... Ştiu ce tâmpenie faci.

Dacă nu pleci imediat, ai pățit-o.

Nu înțeleg ce zici. Ce înseamnă "tâmpenie" ? Ce fac ?

Îți faci de cap cu javra de Kenan.

Asta-i tâmpenia pe care o faci !

Minciuni... Nici pomeneală de aşa ceva !

- Te vezi cu Kenan sau nu ? - Minți ! Mă calomniezi !

Să divorțezi imediat de Ali ! Altfel, îi povestesc ce faci.

E o minciună.

Asta-i bună ! Nu-i semn bun să vă văd pe toate trei la un loc.

S-a întâmplat ceva, mamă ?

- Ali... - Spune, mamă.

- Fiule, vreau să-ți zic ceva. - Zi, mamă.

Mamă...

Cemile ?

Oricare ar fi maică-sa, dorul de nepot e un sentiment aparte.

Mi-a venit să-l văd pe Mustafa al meu.

Asta voiam să-ți zic. Să ştii şi tu să-ți prețuieşti copiii !

Bine. Ştiu, mamă. Asta-i tot ?

L-am văzut pe Mustafa al meu. Mi-am ostoit dorul. Asta-i tot.

Hai să mergem, mamă.

La revedere, Ali !

Cemile !

Azi am vorbit cu domnii Halil şi Sami.

Trebuie să-ți povestesc lucruri importante.

- Bine. Vorbim altă dată. - În regulă. Vin mâine la voi, da ?

Hai !

Dacă n-ai fi fost tu, i-aş fi zis.

Să se gândească ei la restul.

Mai bine că nu i-ai spus, mamă. Îl ştii pe Ali.

- Tu ce ai făcut cu spațiul ? - M-am uitat. Chiria e foarte mare.

- Cât ? - 175 de lire.

Mai e şi comisionul lui Neriman...

- Neriman ? Ea de ce se amestecă ? - Ea se ocupă de prăvălie.

Mamă ?

Mamă !

Unde te duci ?

Casa e în Zeyrek. E foarte frumoasă, cu grădină.

O să vorbesc eu cu proprietarul.

Sau aranjez să vă întâlniți singuri, să vorbiți.

- Neriman ! - Stai, Kemal. Vorbesc de afaceri.

Vin mama şi Cemile.

Dragă, vine un client. Te sun eu peste puțin timp, da ?

Bine. Scuză-mă. O zi bună !

- Ia uite cine e aici ! Bun-venit... - Gura, Neriman. Taci !

Ia zi-mi, cât e chiria prăvăliei din fața casei lui Ali ? A atelierului.

I-am spus lui Cemile, mamă. 175 de lire.

E ieftin !

Ține.

Mai e şi comisionul meu.

- Cât ? - 17,5 lire.

Da ? E puțin.

- Ia 20. Păstrează restul. - Eşti culmea, dnă Hasefe !

Mi nu mi-ai da niciun bănuț din pensie.

Dar, când vrea dna Cemile, întinzi banii pe masă. Să nu te deochi !

Aşa e. Cemile e prețioasă. Ce dacă ?

Ce rău ți-am făcut, dnă Hasefe ?

- Ce ți-am făcut eu ? - Hai, hai...

M-am dat peste cap pentru tine, dar n-am reuşit să-ți fac pe plac.

Mereu am fost nora cea rea.

Mereu m-ai umilit. Mereu te-ai răstit la mine.

Lipsesc cinci lire de aici.

Îți dăm.

Stai aşa...

Unde e bancnota de cinci ? Ține.

Gata. Acum sunt toți.

Pregăteşte contractul. O să vină Cemile să-l semneze.

Cemile, să fie într-un ceas bun, fata mea !

Mama mea...

Draga mea...

Mulțumesc, mamă. Mulțumesc.

Hai să ieşim de aici.

- Vă mulțumesc că m-ați adus. - Pentru puțin.

Acesta e al dv.

Luați-l.

- E nevoie să-l probez ? - Nu. Sunt sigură că e al dv.

Mulțumesc...

Atunci, o să mă faceți regina dv. ?

Prefer să fiți regele meu.

Sunt slabă față de dv., dle Soner.

E imposibil să nu vă dați seama care e motivul. Totul e limpede.

Aşa stând lucrurile,

n-ar fi corect

să vă ascund o chestiune pe care o ştiu

şi care sunt sigură că e importantă pentru dv.

- De aceea... - De aceea ?

Spuneți-mi... Ce este ?

Despre ce e vorba ?

- Ce are ? - E însărcinată.

- Soțul ei nu vrea bebeluşul ? - Nu e măritată.

Gulay, nu spune nimănui, de acord ? Aşa vrea dna Aylin.

- De ce nu-mi spuneți ? - Fiindcă...

Fiindcă mi-e frică.

De ce ?

Să nu vă pierd.

Dnă Gulay...

Dnă Gulay !

Mulțumesc pentru ziua asta.

Dar dv. nu sunteți prea mulțumită. Iarăşi v-ați întristat.

Am petrecut o zi foarte frumoasă. M-am distrat.

A fost cea mai frumoasă zi a mea din ultima vreme.

- Dar... - Până a venit dl Soner.

Când a venit el, vi s-a împrospătat durerea.

N-am ce face...

Nu pot să scap.

Credeam că nu vreți să scăpați.

- Vreau. Dar nu e uşor. - Nu fiți deznădăjduită.

Ați spus că azi v-ați distrat. Asta s-ar putea repeta.

- Nu ştiu... - Puneți capăt luptei cu trecutul.

- Nu-l pot ierta pe Soner. - Dar pe dv. ?

Pe dv. vă puteți ierta ?

Eu cred că pe dv. nu vă puteți ierta, de fapt, dnă Aylin.

Nu vă puteți ierta pe dv.

Nu fiți atât de dură cu dv. Sunteți şi dv. om.

În plus, sunteți tânără. Oricine poate greşi.

Greşeala pentru care vă învinovățiți sau ce considerați a fi o greşeală...

Pedeapsa nu trebuie să fie să vă luați viața. Ar fi prea aspră.

Dacă nu o să mă pot ierta, iar pedeapsa mea o să dureze toată viața ?

Vă mulțumesc pentru azi.

- Bine ați venit ! - Bine te-am găsit, fiule !

- Aylin şi Berrin au venit ? - Sunt în cameră.

- Bine ai venit, mămico ! - Bine te-am găsit !

Osman unde e ?

Au sunat de la şcoală. Are repetiție.

- O să-l aducă învățătorul acasă. - Bine.

- Ți-ai făcut analizele ? - Da.

- Tu ai văzut-o pe Nihal ? - M-am văzut cu ea azi.

Era şi Suleyman acolo, nu ştiu de ce.

A vrut să mă ajute şi m-a ajutat. M-am văzut cu Nihal azi.

- Ea cum se simte ? - Bine.

Mi-e frică să nu-i facă ceva oamenii lui Hakki.

I-am explicat situația unui coleg azi.

O să se ocupe de dosar.

Mulțumesc, soră. Printre toate necazurile tale...

E nevoie de bani pentru proces şi pentru avocat.

Să-mi găsesc din nou un club... Strâng formația.

- Dacă nu, fac una nouă. - Nu-ți face griji, fiule.

Eu şi bunica voastră am făcut un pas mare azi.

Am închiriat spațiul vechiului atelier.

- Ce-o să faceți acolo ? - Ce făceam şi înainte. Tricotaje.

- O să putem ? - De ce să nu putem, fata mea ?

Avem câțiva bănuți deja.

Intrăm, organizăm locul, facem curățenie.

Apoi, luăm câteva maşini la mâna a doua şi începem să lucrăm.

- Lucrez şi eu, mamă ! - Puiul meu...

- Ajut şi eu, mămico. - Facem tot ce putem.

- O să lucrăm cu toții, împreună. - Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, dragii mei. Vă mulțumesc tuturor.

Stai, că deschid eu.

E Osman.

Nu m-au făcut prinț. Sunt unul dintre cei şapte pitici.

- Care ? - Bucurosul.

Nu râdeți !

- Pe cine au făcut prinț, fiule ? - Pe cine crezi ? Pe Arif !

Iar Gulden e prințesa. Acum, Arif o s-o pupe.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 64, SERIA 2