Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 62

Totuşi, Mete a scăpat ieftin. Putea fi şi mai rău.

- Cine o fi ? - Deschid eu, bunicuțo.

O să spargă uşa.

Am văzut dubița. A venit fratele meu ?

- Da, a venit. - O să stea acasă de acum înainte !

- Nu e vinovat, nu ? - Nu. O să stea acasă mereu.

Ura !

- Ura, a venit Mete ! - Salut, țestosule !

- Luați, domnule. - Mulțumesc.

Am veşti bune.

Nu am mai auzit de mult veşti bune...

- Ce este ? - Fiul camionagiului a vorbit.

A spus că Nihal l-a omorât pe Hakki. Mete a fost eliberat.

Însă a fost o încăierare la ieşirea din tribunal.

Oamenii lui Hakki au încercat s-o omoare pe Nihal.

- Fata trăieşte ? - A fost împuşcată, dar n-a murit.

Se vede treaba că poliția aştepta un asemenea atac.

Au îmbrăcat-o cu o vestă antiglonț.

Fata are de furcă. N-o să fie lăsată în pace în puşcărie.

Aşa cred şi eu.

- Mete o prețuieşte pe fata asta. - O să fac tot ce pot să nu sufere.

Acum, tu ai mâncat mărul otrăvit şi ai murit.

Tu eşti cei şapte pitici. Bine, bunico ?

Eşti foarte tristă şi plângi,

fiindcă tu crezi că Albă-ca-Zăpada a murit. Bine ?

Bine, dar eu pot să fiu toți cei şapte pitici ?

Ce să facem, bunico ? Unde să găsesc eu câte un pitic pentru fiecare rol ?

Bine, nu te supăra, domnule regizor. Nu te supăra.

Eu nu sunt regizor, bunico ! Eu sunt prințul !

- Hai să începem, că adorm aici. - Bine, bine...

- Ce fac acum ? - Vino aici.

- Aici ? - Aici, aici...

- Ajutați-l pe prinț ! - Aici.

- Şi ? - Plângi, bunico !

Citeşte.

Stai să muşc din mărul ăsta frumos mai întâi.

E tare bun...

Citesc. Ascultă...

Ruşinosul: "Ce frumoasă era Albă-ca-Zăpada !"

Bucurosul: "Şi ce drăguță era !"

Ăsta cine este ? Mutulică: "Plină de iubire..."

- Îi merge mintea. - Aşa !

Morocănosul: "Sensibilă..."

Somnorosul: "Amabilă. Amabilă..."

Hapciu ! Cu toții ! Hapciu ! Hapciu !

- El zice că-i delicată. - Ce se întâmplă aici ?

"Albă-ca-Zăpada a murit", zice Înțeleptul.

Deci a murit. Îmi pare foarte rău.

Măcar să mă uit la ea pentru ultima oară...

Te petrec pe ultimul drum, prințesa mea frumoasă. Adio !

Ce mi s-a întâmplat ?

Prințul meu ! Prințul meu ! Prințul meu !

- Prințul meu ! Prințul meu ! - Bravo !

Tu te bucuri foarte mult, bunico. Dansează !

Ajunge ! Atât, din partea mea. Atât, din partea mea !

Nu pot să țopăi la vârsta asta.

Te pregăteşti pentru rolul prințului, dar dacă nu te alege pe tine ?

Eu o să fiu ! Nu mă interesează !

Ce ambiție ! Dacă n-o să fie ales, am pățit-o.

Să duc astea la Iclal până nu se face prea târziu.

S-a trezit Zehra.

- Să vin şi eu cu tine ? - Nu. Asta e treabă pentru tine ?

Să-i zicem "la revedere" bunicii. La revedere, bunico !

Bună dimineața !

Gata, am venit ! Asta-i bună !

- Bună, Ali ! - Bună, frate ! Vino !

S-a întâmplat ceva, şi am zis să trec pe la tine, să te anunț.

Ia loc.

- Ce s-a întâmplat ? Spune. - În legătură cu acel vapor...

- Ai zis... Ai întrebat... - Da, frate.

Ai întrebat dacă s-a dus în Izmit.

Am avut nişte dubii, frate. De aceea te-am sunat.

Mi-am dat seama. Dar nu ai de ce să te agiți şi să intri la bănuieli.

Am cercetat eu, Ali. S-a defectat un motor pe vapor.

Ştii că e greu cu piesele, cu reparațiile...

De aceea, vaporul s-a dus în Izmir, în Aliaga. Nu-i nicio problemă !

Bine, dar eu de ce nu am ştiut despre asta ?

Nu ştii cum merg treburile la noi ?

Durează o săptămână să ajungă un act dintr-un birou în altul.

Totuşi, nu am inima împăcată, frate.

Nu-ți face griji aiurea !

Ali, să nu spui nimănui că ai auzit asta de la mine.

- Nu mă amesteca în asta, te rog. - De ce ? Ce-i cu asta ?

Nimic... Totuşi...

- Bine. Nu-ți face griji. - Bine ? În regulă...

- Eu plec. Mă aşteaptă Neriman. - Vin şi eu cu tine. Mă duc la firmă.

Asta-i bună...

Alo ! Când a sosit actul de pe biroul meu ?

- În dimineața asta, domnule. - Bine. Mulțumesc.

Dle Ali, ce se întâmplă ?

Vaporul nostru nu a descărcat petrolul în Izmit, ci în Aliaga.

- De ce nu m-ați informat ? - Nici eu nu ştiam.

Actul acesta a sosit în această dimineață. Acum îl văd.

Dle Ali, dv. sunteți în fruntea acestor afaceri.

Dacă nu ştiți dv., cine să ştie ?

Vă rog să fiți mai atent. Să nu ni se mai întâmple aşa ceva.

Am mai fost şi muştruluit, la vârsta asta...

- Tu erai, Cemile ? Bun-venit ! - Bine te-am găsit !

- Am adus ce am lucrat. - Bine...

Unde sunt cele noi ? Nu sunt gata ?

Nu sunt gata încă.

Când o să fie gata ? Să vin mâine-dimineață ?

Nu mai veni la mine, Cemile.

- Cum adică ? - Nu-ți mai dau de lucru, Cemile.

De ce ? Nu ți-a plăcut ce-am lucrat ?

Nu e vorba despre asta. Nu mai dau de lucru acasă.

Termin astea şi le aduc mâine-dimineață, Iclal.

- Pregăteşte banii. - Bine...

- Deci nu dai de lucru acasă. - N-o mai lungi, Cemile. Aşa este.

Să-mi spui de ce nu-mi dai de lucru, Iclal.

Nu-ți dau, Cemile. N-o mai lungi.

A fost Ali, nu ?

A venit Ali şi te-a amenințat, ca să nu-mi mai dai de lucru.

- El a făcut-o, nu ? - Cemile, pleacă de-aici !

Ruşine ! Să-ți fie ruşine !

Să-ți fie ruşine...

Îți cer eu socoteală, căpitane Ali...

- Poftă bună ! - Mulțumesc...

Astea sunt din partea casei. În cinstea inaugurării.

- Să-ți facem safteaua măcar... - Data viitoare.

Mulțumim.

Să te întreb ceva, maestre... Ai deschis tejgheaua aici.

Proprietarii magazinului nu au zis nimic ?

Nu, dimpotrivă. Mi-au dat cadou un set de farfurii şi mi-au urat succes.

Bravo lor !

- Bun. Să fie într-un ceas bun ! - Mulțumesc...

Ali !

Uită-te la mine !

Ce s-a întâmplat ?

- Vin de la Iclal acum. - Şi ?

A spus că n-o să-mi mai dea de lucru.

Tu ai făcut-o, nu ?

Te-ai dus şi ai amenințat-o, ca să nu-mi mai dea de lucru, nu ?

- Nu, nu am făcut-o eu, Cemile. - Nu spune minciuni.

Nu mint, Cemile. Nu am făcut-o eu. De ce să fac aşa ceva din senin ?

Nu ai mai făcut-o până acum ?

Nu ai făcut-o pe femeia în a cărei casă lucram să mă concedieze ?

- Nu ai făcut-o ? - Bine, am făcut-o !

Am făcut-o, bine ? Am făcut de multe ori ce nu trebuia !

Dar m-am schimbat ! Nu mai sunt ca înainte !

Nu am făcut eu asta ! Bagă-ți asta în minte ! Pricepe odată !

- Cine a făcut-o, atunci ? - De unde să ştiu eu, Cemile ?

M-am săturat să mă acuzi pe mine de orice, Cemile !

Pricepe odată ! Ajunge !

Dă-te la o parte şi tu !

- Tu de ce te uiți ? Ți-a plăcut ? - Astea sunt zilele tale bune.

DE ÎNCHIRIAT

Chiar o să puteți suporta

ca dna Aylin să aibă o altă viață şi să iubească pe altcineva ?

Dnă Gulay, îmi acordați un dans ?

- Iertați-mă, dle Ayhan. - Aşa să fie.

Dar, dacă nu dansăm o dată în seara asta, mă supăr.

Bine.

Ce ai, îngeraşul meu ? De ce stai aşa, tristă ?

- Te-a supărat ceva ? - Nu am nimic, tată.

Scuteşte-mă ! Eu sunt tatăl tău şi îmi dau seama. Ai tu ceva...

Îți doreai mult să vină cineva, şi nu a venit ?

Tată...

Unde eşti, dragule ? Te caut de două ore. Invitații întreabă de tine.

Stăm de vorbă ca între tată şi fiică, scumpo.

Vino. Ocupă-te puțin de oaspeți.

Draga mea...

- Ce faci ? - Bine, mulțumesc. Voi ?

Bine ați venit ! Mulțumesc mult...

Scumpo, eu am o treabă. Mă întorc imediat, bine ?

- Unde te duci ? - Am zis că mă întorc imediat.

Nu lăsa pe nimeni să observe că lipsesc, da ?

Dle Soner, de ce stați în bucătărie, într-un colț ?

V-aş fi pregătit eu o masă frumoasă în sufragerie.

Nu contează, Nazli.

Vezi-ți de treabă. Mă simt bine.

Dle Soner, aveți un musafir.

Dle Mehmet !

Bine ați venit ! Ce surpriză !

- Bună, dragă Soner ! - Bună !

Te rog să mă ierți că am venit aşa, fără să anunț.

Cum tu n-ai venit în seara asta, am zis să vin eu la tine.

- Am de gând să te iau de aici. - Unde ?

Adică eu... Urma să mergem undeva împreună ?

- Scuzați-mă, sunt foarte confuz. - Nu are importanță.

Ieri te-am invitat la cina aniversară a firmei.

Scuzați-mă. Am uitat complet.

- Iertați-mă. - Nu are nicio importanță.

Dragă Soner, ieri mi-ai părut cam necăjit şi prostdispus.

Acesta e motivul pentru care am venit.

Te rog, vino cu mine. Asta o să-ți împrăştie gândurile.

De fapt, şi eu îmi împrăştiam gândurile dincolo.

- Hai să continuăm împreună. - Bine.

- În regulă. Să mergem ! - Bine.

Nu pot să înțeleg ce a făcut Iclal.

Dacă Ali zice că el nu i-a spus nimic lui Iclal,

cine a putut face aşa ceva ?

Nu ştiu, mamă. Dacă aş câştiga mare lucru de acolo,

aş zice că dl Kenan a făcut-o,

dar nu cred că ar face aşa ceva pentru câțiva bănuți.

Şi de ce îi mai pasă de mine ?

Să vorbesc şi eu cu Iclal.

Nu, Mete ! Nu. Tu să nu te amesteci deloc în asta.

Să nu auzi ce se discută aici. Nu mă face să regret că am povestit.

Să nu îndrăzneşti, îți zic ! Să nu îndrăzneşti !

Bine, mamă. Bine, nu mă amestec. E bine ?

Gata ! Asta-i bună ! Am zis că nu mă amestec !

Voi mâncați. Rezolv eu. Găsesc eu o soluție.

Nu se poate, Mete ! S-a terminat !

Voiam să-i spun ceva surorii mele, mamă.

- Ce anume ? - Stai, mamă. Auzi când îi spune.

Să spună ce are de spus. Spune !

Soră, ştiu că ai şi tu destule necazuri pe cap,

dar îi găsim un avocat bun lui Nihal, nu ?

- Îi găsim, scumpule. Nu-ți face griji. - Mulțumesc.

Mulțumesc că mi-ai dat voie să vorbesc, sultană Cemile.

Cu plăcere.

- Ahmet ? - Bună !

Pe cine aştepți ? Berrin e liberă două zile.

Ştiu. Pe tine te aşteptam.

- Pe mine ? - Da.

Da ? De ce ?

Mâine e procesul de divorț al lui Berrin.

- Da. - Vreau s-o văd înainte.

Pe Berrin ?

Sigur că pe Berrin vrei s-o vezi...

Dar trebuia să nu vă vedeți până la finalul procesului.

- De aceea am spus aşa... - Ai dreptate.

Dar eu vreau s-o văd înainte de proces.

- Şi ce vrei de la mine ? - Ajutorul tău.

Desigur. Ce vrei să fac ?

- Bună seara, Hakan ! - Bună seara, Nedim !

Adineauri a sosit răspunsul pe care îl aşteptai.

Cererea ți-a fost acceptată.

Hakan !

- Aici sunt. - Ce zici ?

Sunt uimit.

Ai timp până dimineață să-ți revizuieşti decizia.

- Gândeşte-te. - Bine.

Atunci, vă spun dimineață ce decizie am luat.

- Bună seara ! - Bună seara !

Dragii mei prieteni,

23 de ani nu reprezintă o perioadă scurtă pentru o firmă.

Desigur, depinde cum o folosiți.

Noi, Construcții Yapi, am muncit din greu în această perioadă.

Din acest motiv, suntem o marcă de frunte

în domeniul construcțiilor din țara noastră.

Fireşte că cel mai mare merit pentru acest succes

îl aveți voi, prietenii mei !

De aceea, vă felicit pe toți, prieteni !

La mulți ani, Construcții Yapi ! La mulți ani !

Mulțumesc ! Mulțumesc mult. Totul vi se datorează dv...

În sfârşit, am scăpat !

- A fost un discurs foarte frumos. - Mulțumesc !

- Ai văzut-o pe Gulay ? - Nu.

Nu suportă aglomerația din copilărie.

Hai să ne îndepărtăm şi noi.

- E mare aglomerație, nu ? - Da.

Gulay, ce faci aici, singură, fata mea ?

M-am plictisit. Am vrut să rămân puțin singură.

- Bine, dar mi-ai ratat discursul. - Iartă-mă, tată.

Las-o baltă ! În fiecare an, se schimbă doar cifrele.

Discursul e acelaşi în fiecare an. Adică nu ai ratat nimic.

În fine, eu mă întorc în salon.

Probabil că mama ta a început de mult să mă caute. Ştii asta.

- La revedere, dragă Soner ! - La revedere, dle Mehmet !

Ce faceți aici singură ?

M-am plictisit. Am vrut să rămân singură.

Asta e minciuna pe care i-ați spus-o tatălui dv. Eu nu sunt tatăl dv.

Ce faceți aici singură ?

M-am plictisit şi am vrut să rămân singură.

- Aşteptați pe cineva ? - Aşa pare ?

Da.

Îmi pierdusem speranța. Credeam că n-o să mai veniți.

- Am venit. - Sunt foarte bucuroasă.

Sunteți foarte frumoasă.

Mulțumesc.

V-aş fi invitat la dans, dar am nişte coaste rupte...

Ar fi vreo problemă dacă aş dansa ?

Întrebați-vă medicul.

Bine. E vreo problemă dacă dansez, doamnă doctor ?

Nu, cu condiția să fie cineva lângă dv.

Îmi place să lucrez cu specialişti.

Puteți fi alături de mine când dansez ?

O să mă simt mai în siguranță.

Cu plăcere.

- Eşti foarte frumoasă. - Mulțumesc.

De data asta, nu ți-am luat rochii şi bijuterii.

M-am gândit că steaua asta de mare e de ajuns.

- Te-ai gândit bine. - Şi amintirile...

Dle Soner !

Dle Soner...

S-a întâmplat ceva ?

- Vă simțiți bine, domnule ? - Vă simțiți bine ?

- Gulay, ce se întâmplă, fata mea ? - Nu ştiu.

- Ce este ? - S-a întâmplat ceva. Mă duc să văd.

- Vă simțiți bine, dle Soner ? - Suleyman, adu maşina.

Dle Soner !

Dle Soner !

Dle Soner...

Doamne, ce se întâmplă ?

Bună, mătuşă Cemile ! Sunt Ayten.

- Bună, fata mea ! - Sunteți bine ?

Să zicem că da. Tu ce faci ?

E aici. Ți-o dau. Bună seara, fata mea !

E Ayten.

- Alo, Ayten ! - Bună ! Vreau să-ți spun ceva.

Ahmet o să vină în fața casei voastre în noaptea asta. Bine ?

La miezul nopții. Mi-a cerut să-ți spun.

- Bine ? - Bine. Mulțumesc. Noapte bună !

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic.

Mi-a povestit ce s-a întâmplat la serviciu, că eu nu m-am dus.

- Ce s-a întâmplat ? - Aceleaşi lucruri...

De vreme ce nu s-a întâmplat nimic şi sunt aceleaşi lucruri,

de ce dă telefon ? Cheltuială inutilă ! Ca să stea la taclale...

- I-am spus. - Mulțumesc.

Unde te duci, Ayten ?

Ayten !

- Aşteaptă, să te conduc eu. - Nu vreau.

Trebuie să plec. Am treabă.

Eu am vrut. Eu am spus.

Am zis că vin, că fac...

Au acceptat. Au fost de acord.

Ce o să fac ?

Spune.

Nu vorbeşti, nu ?

Spune. Ce să fac ?

Nu se poate să taci aşa. Trebuie să spui şi tu ceva.

Ce o să fac ?

Taci.

E greu, nu ?

E greu să decizi.

Ce o să fac ?

De ce te-oi fi întrebând pe tine ? De unde să ştii tu ?

De fapt, ştiu eu pe cine să întreb.

Ştiu pe cine să întreb.

Ahmet...

Berrin, nu am putut să mă țin de cuvânt.

Nu am putut rezista să nu te văd. Iartă-mă.

Nu mai pot suporta să nu fiu cu tine.

Mai e puțin. Totul o să se termine mâine.

- Berrin... - Spune.

Oricare ar fi verdictul mâine, să fii puternică.

Trebuie să fii pregătită pentru orice.

- Dacă Zehra... - Taci.

Dacă instanța i-o dă pe Zehra lui Hakan,

să nu cumva să te laşi pradă disperării, Berrin...

Intentăm proces din nou. Nu renunțăm.

Numai să fii puternică, să nu te prăbuşeşti niciodată.

Bine ?

Te iubesc foarte mult.

Orice ar fi, o să fiu mereu alături de tine. Să ştii asta, da ?

Orice ar fi, te iubesc.

Şi eu te iubesc foarte mult.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 62