Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 59

Fiul camionagiului e adus în 15 minute.

Ce e, mamă ? Se întâmplă ceva ?

Vine maşina poliției.

Prieteni...

Ne scuzați...

Să ne aşezăm.

Îi e frig ? De ce tremură ?

Nu tremură de frig. A intrat în stare de şoc după incident.

Când ne-a văzut în fața lui, a început să tremure.

Nu vorbeşte. Nu a scos nici măcar o vorbă din ziua crimei.

Aşa a zis tatăl lui. E foarte speriat. Oricum, se vede.

Cu ce o să ne ajute, dacă nu vorbeşte ?

Când o să-i vadă pe Mete şi pe Nihal, o să i se dezlege limba.

Tu, acolo !

Tu, aici !

Voi aşteptați afară.

Ia spune, care dintre ei a tras în acel om ?

Ea ?

Sau el ?

Nu ai de ce să te temi, băiete. Bine ?

Nimeni nu-ți poate face nimic aici. Nu te teme.

Care dintre ei ?

Hai, flăcăule !

Bine. Nu vorbi. Arată cu degetul.

El sau ea ?

Hai, arată ! Arată ! Care dintre ei ?

Arată cu degetul. El sau ea ?

Hai, arată ! Care dintre ei ?

Hai, arată, băiete !

Hai, arată ! Care dintre ei ?

Arată cu degetul ! El sau ea ?

Arată cu degetul !

Gata, băiete, nu mai plânge. Gata !

Gata. Scoateți-l afară !

Nu mai chinuiți copilul. Eu vă spun adevărul. Eu am făcut-o.

- Nu, eu am făcut-o. - Nu mă mai apăra, Nihal !

- Tu nu mă mai apăra pe mine ! - Nihal !

Gura !

Explicați-i procurorului ! Hai !

De ce nu ne spun nimic ? Ce se întâmplă înăuntru ?

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă ?

Frate...

Mete !

Mete !

Mete ! Unde-mi duceți fiul ?!

Unde te duci, Mete ?

Mete !

Mete ! Unde-mi duceți fiul ?

- E ceva în neregulă, Suleyman. - Mă duc să văd.

- Stați calmi... - Unde îl duc ?

Domnule polițist, n-a zis nimic copilul martor ?

- A vorbit copilul ? Ce s-a întâmplat ? - Stați calmi.

Domnule, eu nu am nicio informație despre asta.

Întrebați pe cineva.

- Treceți la locul dv., vă rog ! - Asta-i bună...

- Nu mă obligați să folosesc forța. - Ce s-a întâmplat ?

Stați calmi. Vă aşezați, vă rog ?

Suleyman, i-au luat şi pe Mete, şi pe Nihal.

Ce a zis copilul ? Nu ştim nimic.

Dați-mi voie. Stați calm. Intru şi încerc să aflu.

- Ce s-a întâmplat ? - Suleyman o să încerce să afle.

Ce s-a întâmplat ?

Fiul camionagiului a fost foarte speriat. Nu a vorbit.

Poliția i-a trimis pe Nihal şi pe Mete la procuratură.

- Doamne... - Mamă, situația nu e clară încă.

Încă nu s-a schimbat nimic.

- Trebuie să fim calmi. - Ce-o să se întâmple, Berrin ?

Există un martor. Fără declarația lui, incidentul nu poate fi lămurit.

De aceea, e musai să i se ia o declarație.

Procurorul o să aştepte asta.

Nu are niciun rost să mai aşteptăm aici.

Mamă, tată, Aylin, plecați. Nu puteți face nimic.

Eu nu-l las pe Mete.

Mamă, Hakan are dreptate. Unde o să te duci ?

Găsesc o cafenea la procuratură şi stau acolo.

Nu pot să stau acasă. Mă sufoc.

- Mamă... - Poate se întâmplă ceva.

- Nu. Eu îl aştept pe Mete. - Mamă, degeaba...

Nu-mi da sfaturi ! Am zis că nu mă duc acasă.

- Cemile, dacă vrei... - Nu vreau.

Atunci, mă duc să găsesc un taxi.

Nu vă pot promite nimic, dar o să fac tot ce pot.

Mulțumim, Suleyman.

- Voi unde vă duceți ? - Mete e şi fiul meu, Cemile.

Scuteşte-mă...

- Vin şi eu, mamă. - Şi eu.

Voi ați înnebunit ? Ce o să facem acolo cu toții ?

Tu du-te acasă, puiule. Eşti bolnavă.

Dar, mamă, eu...

- Ți-ai făcut analizele ? - Da.

Le-am făcut în mare parte. Restul, mâine.

Hai, Aylin, du-te acasă, te rog !

Dna Cemile are dreptate. Ar fi bine să nu obosiți.

Dacă vreți, vă pot conduce eu.

Hai, fata mea, du-te acasă !

Bărbatul de lângă Aylin nu e doctor ? E doctorul care m-a operat.

Da, el este.

- Cum îl cheamă ? - Tarîk Rumeli.

Fiul camionagiului... Copilul acela trebuie să vorbească, Suleyman.

Da, dle Soner.

Să mergem !

MINISTERUL JUSTIȚIEI PROCURATURA DIN ISTANBUL

Procurorul le-a luat declarații lui Mete şi lui Nihal.

- Oare ce a zis Mete ? - Nu ştiu.

Dar amândoi şi-au asumat crima în continuare.

De unde ți-ai dat seama ?

Procurorul i-a trimis pe amândoi la tribunal, ca suspecți de crimă.

Ce-o să facem ?

Mai întâi, o să găsim un avocat foarte bun.

Mulțumesc. V-ați deranjat...

Dnă Aylin, ştiu că încă sunteți supărată pe mine.

Dar eu am făcut totul pentru binele dv.

- Iertați-mă, vă rog. - Mulțumesc.

Indiferent dacă mă iertați sau nu,

aveți grijă de sănătatea dv., pentru dv. şi pentru bebeluş.

Şi veniți mâine la spital, să vă faceți analizele rămase.

- O să încerc să vin. - Nu încercați. Veniți neapărat.

Cu bine !

- Bine ați venit, domnule ! - Bine te-am găsit !

A venit dna Gulay. Vă aşteaptă înăuntru, dle Soner.

Nu ascultați deloc, dle Soner. Iar ați ieşit.

Şi răposata mea mamă se plângea mereu de asta.

- Asta mi-e firea. - Adică sunteți încăpățânat.

Să zicem că țin mult la libertatea mea.

Luați loc.

Semănăm.

În privința încăpățânării.

Şi eu umblu cu încăpățânare după dv., ca să vă însănătoşiți.

În privința asta...

Eu mă simt bine. M-am însănătoşit.

Adică îmi spuneți: "Redați-mi libertatea, doamnă doctor."

Nu. Nu am vrut să spun asta.

Ba da, asta am vrut să spun.

Nu vreau să fiu nerespectuos cu dv.

Chiar vă sunt foarte recunoscător pentru ce ați făcut pentru mine.

Vă mulțumesc.

Dar, vedeți, sunt un om care se plictiseşte uşor.

Înțeleg.

Bine. Aveți ceva împotrivă dacă vorbim ca prieteni ?

Bineînțeles că nu.

Dv. sunteți proprietarul companiei Talaşoglu, nu ?

Da. De ce întrebați ?

Şi tatăl meu se ocupă de comerț.

E proprietarul firmei de construcții Yapî.

- Mehmet Akar e tatăl dv. ? - Da, e tata.

Am aflat deunăzi, în timpul unei discuții, că vă cunoaşte.

Da. Am lucrat împreună ani întregi.

Ba chiar ne vedeam foarte des până de curând.

- Deci sunteți fiica dlui Mehmet. - Da.

Am venit de multe ori la dv. acasă, dar nu v-am văzut niciodată.

Am studiat în străinătate.

Mi-am încheiat studiile acolo şi am lucrat o vreme.

Adică nu am venit de mult timp în Istanbul.

Deci aşa...

I-am spus tatei despre accident şi că sunteți pacientul meu.

Pe scurt, vrea să vă viziteze.

- Desigur. Mi-ar face mare plăcere. - Bine. Când sunteți disponibil ?

Dacă sunteți liberi şi dv., să ne vedem în seara asta.

Mi-ar prinde bine să vorbesc cu tatăl dv.

Îmi convine şi mie în seara asta.

- Nu sunt de gardă la spital. - Bine. Atunci, în seara asta.

Tata o să se bucure foarte mult. Eu plec.

- Ne vedem diseară. - La revedere !

Berrin...

Eu mă duc acasă. Dacă pot să fac ceva, mă suni.

Bine.

Ce s-a întâmplat ?

Nihal şi Mete au fost trimişi la tribunal, mamă.

Apropo, s-a apropiat şi audierea noastră. Ştii asta.

- Da. - Nu mâine. Poimâine.

Cred că totul o să se clarifice.

Situația noastră, la cine o să rămână Zehra...

Da.

- Ce-o să se întâmple acum ? - Instanța o să decidă asta.

Atunci, la revedere !

La revedere !

Berrin...

Pup-o pe Zehra din partea mea.

- Fata mea a adormit ? - E în cameră.

Nu avem o altă soluție decât să aşteptăm până la proces.

Să dea Dumnezeu să vorbească martorul pe care l-au găsit !

Tocmai acum a amuțit şi copilul acela... Doamne, iartă-mă...

Desigur, dacă vorbeşte, nu ştim ce-o să zică. Mai e şi asta...

Fiul meu n-ar putea fi un criminal.

Trebuie să fim pregătiți pentru orice, Cemile. Pentru orice.

Nu se ştie cine şi de ce e în stare.

Noi nu am fost acolo. Nu avem de unde şti.

Poate că omul acela, Hakkî, voia să-l împuşte pe Mete.

Poate că voia s-o împuşte pe Nihal.

Dacă a fost aşa, oricine ar împuşca pe oricine ca să salveze pe cineva.

Eu ştiu...

În fine... O să aflăm adevărul când va vorbi copilul care a văzut totul.

Până atunci, nu avem nimic de făcut.

Eu plec.

- Aveți nevoie de ceva, Cemile ? - Nu.

Ține de un colț. Hai !

Aşa...

Alo !

Alo !

Linia e întreruptă, scumpo. E o defecțiune.

N-o să funcționeze o vreme.

S-a închis. Alo !

Veniți încoace !

Da, domnule.

Duceți-o pe dna Selma în camera sa.

Eu trebuie să plec la companie. Aveți grijă.

Să fiți cu ochii în patru şi cu urechile ciulite la ea.

Ştiți că e bolnavă. Duceți-o în camera ei.

Bine, domnule.

S-o încălțăm pe fata mea frumoasă şi cu botoşeii,

să nu-i fie frig la picioare. Nu, scumpa mea ? Bravo ție !

- Berrin, când e audierea voastră ? - Poimâine, mamă.

Să fie într-un ceas bun !

Bunicuțo, eu trebuie să mă duc la serviciu.

Ar fi bine să plec şi eu.

Mă duc să-i dau bani avocatului, pentru audiere...

Acum, e şi situația lui Mete. Nu se ştie ce-o să se întâmple.

- Ai bani ? - Am puțini, mamă. Mi-a dat şi Mete.

Mamă, am şi eu nişte economii. Şi o să iau salariul peste câteva zile.

Nu, fata mea. Ai o mulțime de nevoi. O ai pe Zehra.

Putem termina treburile astea până diseară ?

Pare greu.

Atunci, să duc ce-am terminat, ca să luăm nişte bani.

Hai să punem astea în sac ! Apoi, plecăm.

Gata. Nu sacul acela. Ăştia.

Mamă ! Te simți bine, mamă ?

- Ce se întâmplă, mamă ? - Sunt bine. M-a luat amețeala.

Mă simt bine.

S-au ținut lanț multe lucruri...

Organismul meu nu mai suportă.

Hai, puişorul bunicii...

La revedere, mamă !

Vine mama diseară, scumpo.

- Mamă, ai grijă de tine. - O să am.

La revedere, bunico !

Dle Erman !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Ce faceți ? - Bine, mulțumesc.

Voiam şi eu să vorbesc cu dv. Noroc că mi-ați ieşit în cale !

Da ?

- Putem vorbi puțin în biroul meu ? - Imposibil.

- Mă grăbesc. Trebuie să plec. - Dle Erman...

De fapt, vreau să vorbesc față în față cu dna Nermin.

Dna Nermin e în America.

Dați-mi numărul ei de telefon, s-o sun.

E bolnavă, de aceea nu vrea să fie deranjată.

Spuneți-mi mie ce aveți de spus. Îi transmit eu.

Dle Erman, vreau să vorbesc ceva cu dna Nermin.

Cum v-am spus, e bolnavă şi nu vrea să fie deranjată.

Mai vreți să vorbiți ceva cu mine ?

- Nu. - Atunci, mă scuzați. Bună ziua !

Ce s-a întâmplat, căpitane Ali ? Ce cauți aici ?

Nimic. Mă gândeam.

Cum să te gândeşti aşa, țeapăn, în picioare ?

Nu-i nimic important, dle Kenan.

Vaporul nostru a venit în port. Eu mă duc acolo.

- Bine. Vin şi eu. - Vino !

Mi-aş fi dorit să fie Cemile mama ta,

să fiu un om fericit...

Crede-mă, totul ar fi fost cu totul altfel, fiule.

Auzi, să fi fost Cemile mama lui Mustafa...

O să vă văd eu şi pe tine, şi pe Cemile.

- Bună ziua ! Spor la treabă ! - Mulțumesc !

Familia lui Cemile e ca familia Kennedy, zău !

Apar întruna în ziar.

- Bună, Cemile ! - Bună !

- Să te ajut ? - Nu, mulțumesc.

Aveți un vânzător de chiftele ?

Da. Toată lumea umblă să-şi câştige traiul.

Să fie cu noroc !

DE ÎNCHIRIAT

Cemile !

Cemile ! Cemile, Mete a apărut iar în ziar.

Îmi pare foarte rău, dragă !

- Să treceți cu bine peste asta ! - Mulțumim.

Ce-i asta ? Să văd...

Ce-s astea ?

Parcă eşti un atelier de tricotaje ambulant.

- Unde te duci, fato ? - La Iclal.

Iclal ? Cea care se ocupă de tricotaje ?

Da.

- Lucrezi pentru ea ? - Da.

Coşi şi eşti plătită la bucată...

- Da. - Tu, care erai patroană cândva !

- Cum e posibil ? - E posibil. Se întâmplă.

Cândva, ai lucrat ca menajeră. Ce mare lucru e asta ?

Dacă e muncă cinstită,

pot fi şi menajeră, şi croitoreasă la bucată.

Uite, tu stai în fața prăvăliei ! Ca să-ți câştigi traiul, nu ?

Facem acelaşi lucru ? Eu sunt patroană aici !

Tu ce eşti ? Muncitoare ! O muncitoare ordinară !

- Ce are asta ? - Mete iar a intrat în belele.

De data asta, e destul de grav. Iese cu greu din puşcărie.

Din cauza asta e supărată mătuşa Cemile, normal.

Copilul acela e rebel.

Ce cară asta ? Lucrează ca hamal ?

Ceva de genul ăsta. Coase saci cu haine ca să câştige câțiva bănuți.

Cu alte cuvinte, cea care era patroană cândva a ajuns muncitoare.

E prea mult şi să fie muncitoare. Femeia asta trebuie să fie sclavă.

Merită asta.

Unde se duce asta ? Stai să mă uit !

Nu te prosti, fato. De ce te priveşte pe tine ce face ?

Nu ți-ai băgat mințile în cap. Vrei să vină iar Kenan pe capul nostru ?

Hai, intră ! Intră în prăvălie !

- Bine ai venit, Cemile ! - Bună !

Am adus ce-am lucrat.

- Intră. - Nu, nu intru.

- Parcă sunt puține. - Nu le-am putut termina pe toate.

- Aduc restul mâine-dimineață. - Dar să nu întârzii.

Ia banii ăştia. Îți dau restul când aduci toată marfa.

Nu mi-o lua în nume de rău. Munca e muncă...

Ai dreptate.

- La revedere ! - La revedere !