Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 55

Bine ați venit, dle Nedim ! Bună seara, doamnă !

- Am rezervat o masă. - Luați loc !

- Să vă iau haina... - Bine.

Mulțumesc.

Vreți să comandați imediat

sau vă aduc nişte aperitive înainte de masă ?

Ce spuneți, dnă Cemile ?

Dnă Cemile ?

- Peste puțin timp. - În regulă.

- Scuzați-mă, căzusem pe gânduri. - Nu am de ce să vă scuz.

- Dar vă deranjează ceva ? - Nu.

Vă temeți să nu vină dl Ali aici ?

Să mă atace sau să-mi facă ceva ?

Dv. de unde ştiți că Ali ar putea face aşa ceva ?

Sunt avocat, dnă Cemile.

Desigur, am cercetat puțin când am acceptat cazul dv.

Între timp, vrând-nevrând, am aflat informații şi despre dl Ali.

- Atunci, ştiți ce-a făcut. - Da.

- Şi ce ar putea face. - Da, bănuiesc, privind trecutul.

Nu vă temeți ?

Nu vă temeți să vă întâlniți aici cu mine,

fie şi numai pentru o cină de afaceri, să veniți să mă luați de acasă ?

Credeți că ar trebui să mă tem ?

Da.

Nu ați răspuns, dnă Cemile.

Credeți că ar trebui să mă tem de dl Ali ?

Dle Nedim, eu nu vreau să vă amestec în chestiunile mele familiale.

Nu vreau nici să aveți de suferit.

Nici eu nu vreau să mă amestec când îmi fac meseria.

Dar, în acelaşi timp, nu mă tem de presiunile îndreptate împotriva mea.

Amândoi suntem adulți. Nu trebuie să dăm socoteală nimănui.

Cu treabă sau de plăcere, ne putem întâlni, putem lua masa.

Nu-i aşa ?

Aşa este. Corect.

Dar în teorie.

De fiecare dată când am uitat,

viața mi-a amintit un lucru dându-mi o palmă, dle Nedim.

Importante nu sunt vorbele, ci faptele.

Da, cum ați spus, amândoi suntem adulți.

Nu trebuie să dăm socoteală nimănui.

Dv. nu sunteți căsătorit. Eu sunt divorțată.

Da, dar Ali, fostul meu soț,

bărbatul de care am divorțat,

poate să vină în orice clipă aici şi să transforme acest loc într-un iad.

A mai făcut-o. Poate veni în orice clipă.

Slavă Domnului că nu a venit...

Înseamnă că şi dl Ali a învățat din ce a trăit.

M-am obişnuit atât de mult ca viața să mă disciplineze numai pe mine,

încât nu pot să mă gândesc că altcineva s-ar putea învăța minte.

Viața îi învață pe toți, dnă Cemile.

Unii sunt elevi buni, alții, răi. Unii sunt silitori, alții, leneşi.

Iar rezultatul e în funcție de asta, desigur.

Unii trec clasa, alții rămân pe loc.

În fine, să ne întoarcem la subiectul nostru.

Să comandăm ceva. Vorbim în timp ce mâncăm.

Da, dle Nedim. Ce doriți ?

Stă tot acolo, țeapăn.

Nu ştii cât de încăpățânat e tata, bunico ?

O să i se facă frig.

O să-i omor !

Şi pe târfa de nevastă-mea, şi pe ticălosul care a răpit-o !

Şi pe voi !

Boi ce sunteți ! Creiere de vită !

Tâmpiților ! Mişcați-vă ! Urcați în maşină !

Mergi, ticălosule ! Deschide portiera !

Deschide portiera !

Cine ținea evidența impozitelor firmelor dependente de dv. ?

Colegii care se ocupau de treburile astea.

- Dv. verificați personal ? - Răposatul Nuri se ocupa de asta.

- Registrele sunt încă la companie ? - Probabil că da.

Nu ştiu, fiindcă nu m-am mai dus de mult acolo.

- Să le vedem... - Desigur. Cum doriți.

Apropo, dle Nedim, vreau să clarific şi onorariul dv.

Nu am discutat deloc despre asta.

Vreau să ştiu câți bani luați şi să vă plătesc.

Nu e nevoie să vă grăbiți.

Când se soluționează procesul, plătiți cheltuielile.

Mai mult decât atât, n-o să vă cer bani.

Nu e posibil. Scuzați-mă, dar nu pot să accept asta.

Sunteți avocatul meu. Eu sunt clienta dv. Munca e muncă.

O să vă primiți onorariul, oricare ar fi.

Chiar nu vreau bani de la dv., fiindcă...

Sunt de părere că suntem mai mult decât un avocat şi clienta lui.

De aceea, nu pot lua bani de la dv., dnă Cemile.

Dle Nedim, dv. sunteți avocatul meu.

Am încredere în dv.

Vă rog să nu vă faceți speranțe că v-aş putea privi altfel. Vă rog !

Vă rog ! Nu e posibil.

- De ce ? Din cauza dlui Ali ? - Nu. Deşi e un motiv suficient.

Nu din cauza lui Ali.

Sunt prea obosită ca să pot cunoaşte o persoană, dle Nedim.

Nu am putere pentru aşa ceva.

Eu ştiu să aştept.

Ați aştepta degeaba. Nu aş vrea să vă rănesc.

Să nu fim puşi într-o situație dificilă nici eu, nici dv.

Acum, vă rog, spuneți-mi care e onorariul dv. de avocat.

Bine, o să vă spun. Împreună cu cheltuielile de judecată.

- Ne-am înțeles ? - Ne-am înțeles.

- S-a făcut târziu. Plecăm ? - Bine.

- Dnă Cemile, vă simțiți bine ? - Mă scuzați...

Mă ia amețeala...

- Poți aduce paltoanele ? - Desigur.

Puteți merge ?

Dnă Cemile, vă simțiți bine ?

Aduceți-ne maşina, vă rog ! Dnă Cemile, vă simțiți bine ?

Dnă Cemile...

Dnă Cemile, vă simțiți bine ?

Trebuie să oprim undeva, să luăm benzină.

Accelerează ! Accelerează !

Eşti sigur, nu ? Era dubița acelui individ, a lui Mete, nu ?

Să nu faci vreo greşeală, că îți sparg capul !

Sunt sigur. Am văzut ! Era dubița acelui individ.

Accelerează ! Accelerează !

Condu mai repede !

Ali !

Mamă, ce cauți afară în toiul nopții ? O să ți se facă frig.

- Hai, intră în casă, te rog ! - Ce cauți tu aici în toiul nopții ?

Du-te acasă odată ! Nu te încăpățâna... Hai, fiule !

Cemile nu a venit încă, mamă. E târziu. Despre ce vorbesc atât ?

Nu ştiu, băiete ! Ce ne priveşte pe noi ?

- Du-te odată acasă la tine ! - Cât e ceasul, mamă ? Cemile nu este.

S-a dus, mamă. S-a dus cu individul acela.

Uite ! Nu a venit încă.

Procesul, tribunalul, toate sunt poveşti, pretexte...

Individul acela a pus ochii pe Cemile, mamă.

O să vină peste puțin timp. Tu du-te.

Hai, Ali, pleacă odată !

Eu am făcut tot ce-am putut, mamă,

gândindu-mă că o să fiu din nou cu Cemile, că o să se rezolve.

Chiar am făcut ce nu trebuia: am împuşcat, am bătut, am ucis...

Mi-am zis că, poate, se rezolvă dacă aştept.

Uite, n-a mers nici asta. Am tot aşteptat...

Mă amăgesc, mamă.

N-o să meargă.

Noapte bună, mamă ! Noapte bună...

- Fă plinul. - Bine.

Mulțumesc.

E mâncare în restaurant. Toaleta e înăuntru.

- Intrăm ? - Bine.

Mulțumim.

- Vreți mâncare ? - Eu vreau ceai.

- Două ceaiuri. - Sigur, imediat.

O să-i găsesc oriunde s-ar duce, chiar şi la poli !

De data asta, fără milă ! Fără milă ! Fără milă ! Fără milă !

Accelerează !

Dă-mi un ceai.

Gata, frate !

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Am văzut dubița ! Era în fața benzinăriei !

Opreşte ! Întoarce ! Întoarce !

Da, vă rog. Căutați pe cineva ?

- Cei din dubiță sunt aici ? - Da. Sunt înăuntru.

Dacă luați benzină, apropiați maşina de pompă.

Avem benzină.

Ia te uită ! Deci aici erau porumbeii noştri.

Dar locul ăsta nu e prea romantic, pentru nişte îndrăgostiți ca voi.

Să ieşim la o plimbare.

Hakki, eu îl iubesc pe Mete. Te rog, lasă-ne în pace.

- N-o să mi-o poți lua pe Nihal. - Te...

Îți arăt eu ție !

Vino cu mine...

Pune piciorul în palma mea, să ieşi.

- Pe tine cine o să te ajute ? - Mă descurc eu !

Nu se poate !

Deschideți !

Vin, Nihal ! Hai, pune piciorul aici !

- Bine ! - Hai !

Dă-te la o parte !

La naiba ! Duceți-vă după ei !

Grăbiți-vă ! Repede !

Nu sunt aici.

Împrăştiați-vă, să-i căutăm ! Voi doi căutați în spate.

Aici e o problemă.

Probabil că Mete a ajutat-o pe Nihal să iasă de aici.

Dar...

Fraierul de Mete cum a ieşit singur de aici ?

Fără ajutorul nimănui...

- Care-i răspunsul ? - N-ar putea ieşi.

Bravo !

Stai ! Opreşte-te !

Te împuşc !

Ridică mâinile ! Ridică-le !

Întoarce-te spre mine !

Cine eşti tu ?

Cum să-mi răpeşti nevasta ?! Te omor ! S-a zis cu tine !

S-a zis cu tine ! Te omor ! Eşti terminat !

Nihal ! Pleacă, Nihal !

Lasă-l !

S-a zis cu tine !

Lasă-l !

Lasă-l !

Mete ! Mete !

Mete !

Să ne ducem să ne uităm ?

E un pistol la mijloc, băiete. Mai bine rămânem aici.

Lasă-l !

Mete !

- Cine a tras ? Voi ați tras ? - Eu nu.

Nici eu.

- Unde e dl Hakki ? - El a tras ?

Dl Hakki a fost împuşcat.

A murit.

Fug ! Să ne ducem după ei !

Sunt ca şi morți deja. Să-l ducem pe dl Hakki acum.

Când ați venit, aveați tensiunea foarte ridicată.

Acum a scăzut puțin, dar nu e normală.

Odihniți-vă puțin. Vin iar după aceea, să vă controlez.

De ce să-i fi crescut tensiunea ?

Dna Cemile a spus că n-a mai avut probleme cu tensiunea până acum.

Ar putea fi pe fond nervos,

totuşi, n-ar fi corect să spun ceva înainte de analize.

Sunt aici. O să trec din nou pe la dv.

Cât e ceasul ?

E aproape 1:00.

- Cred că acasă sunt îngrijorați. - Dacă vreți, pot suna să-i anunț.

- Ar fi foarte bine. - În regulă.

Ce ai pățit, Ali ?

E aproape dimineață. De ce nu te culci ?

Nu mă bate la cap, Carolin !

"Nu mă bate la cap, Carolin."

Uită-te la tine ! Vii târziu acasă, bei rachiu şi vorbeşti urât cu mine.

Carolin, nu mă bate la cap, să nu provoc vreun accident. Pleacă !

Eşti puternic numai împotriva mea. Îmi dau seama. Te gândeşti la Cemile.

Cemile nu te bagă în seamă, iar tu vii şi-ți verşi nervii pe mine.

- Bietul Ali ! Prostule ! - Carolin, pleacă !

Te pocnesc peste gură ! Mişcă-te ! Pleacă !

- Hai, loveşte-mă ! - Mişcă-te !

- Loveşte-mă ! - Pleacă... Pleacă !

- Hai, loveşte-mă ! - Cară-te !

Mama n-ar fi întârziat niciodată atât de mult.

Ar fi anunțat măcar.

Stai, că răspund eu.

Alo ! Dle Nedim ?

Ce s-a întâmplat ?

Bine. Bine, venim imediat.

- Ce s-a întâmplat ? - Mamei i s-a făcut rău.

- Dl Nedim a dus-o la spital. - Bine. Vin şi eu.

Taci şi culcă-te ! Da.

Da, mamă.

Nu a venit ?

Cât e ceasul, mamă ? S-a dus cu individul acela !

S-a dus cu individul acela !

E la spital ? Ce are ?

La ce spital e, mamă ? Spune-mi la ce spital este !

Ce mă priveşte pe mine că s-au dus Berrin şi Aylin ?

Mă duc şi eu ! Spune-mi, mamă !

Bine. Mulțumesc.

A plecat...

Oprim pe malul mării ?

Nu mai avem unde să ne ducem, Mete.

- Te simți mai bine, nu-i aşa, mămico ? - Sunt bine, copila mea.

Eu m-aş fi dus acasă, dar nu mi-a dat voie doctorul.

Nu, mămico. E vreo grabă ? Odihneşte-te. Apoi, ne ducem acasă.

Vă mulțumim mult şi dv. că v-ați ocupat de mama.

Cu plăcere. Eu nu am făcut nimic.

Cemile...

Te simți bine ?

Cum te simți ? Multă sănătate ! Ce faci ?

Sunt bine.

- Tu de unde ai aflat ? - Mi-a spus mama.

Ți-a crescut tensiunea, aşa-i ?

Da. Probabil fiindcă sunt supărată.

- Te-a supărat ceva, Cemile ? - Ceva ?

Ali, gândeşte-te prin ce am trecut în ultima vreme.

Ai dreptate. Vorbesc şi eu...

- În fine, te simți bine, Cemile ? - Mă simt mai bine.

- Cum vă simțiți ? - Sunt mai bine, domnule doctor.

- Pot să mă duc acasă ? - Bine, puteți pleca.

Dar, cum v-am spus, nu neglijați să vă faceți analizele.

Bine.

- Mulțumim, domnule doctor. - Multă sănătate !

Pot să vă conduc acasă.

Nu, mulțumesc. Fetele mele sunt aici. Mă duc cu ele.

- Cum doriți. - Mulțumesc pentru tot.

Cu plăcere. Multă sănătate, din nou ! La revedere !

- Poți merge, mamă ? - Sigur.

URGENȚE

Mamă, tata te-a aşteptat toată noaptea la uşă.

- De ce ? - Mai întrebi, mamă ? Aşa e tata.

Sinceră să fiu, mamă, după ce-ai plecat cu dl Nedim,

am crezut că vine după voi şi îl bate, dar nu a făcut nimic.

A stat pe scări, pur şi simplu.

Apoi, când n-ai venit acasă, a crezut că-ți petreci noaptea cu avocatul

şi a plecat acasă plângând.

Mete unde este ? De ce nu a venit cu voi ?

S-a dus la Ankara, în turneu.

- Cemile, eu plec. Te simți bine, nu ? - Da.

Dacă ai nevoie de ceva, anunță-mă, da ?

Nu se întâmplă nimic. Nu-ți face griji.

Bine ai venit, Cemile ! Multă sănătate ! Te simți bine ?

- L-ai anunțat pe Ali, mamă. - Da.

Mamă, eu am făcut eforturi ani întregi ca acest om

să se întoarcă acasă, la copiii lui, la mine.

Acum vrei să depun eforturi ca să-l îndepărtez ?

Nu înțeleg de ce-l pui să alerge întruna după mine.

Nu ştiu, am zis să fie un bărbat cu tine.

Dacă e un bărbat lângă mine, să fie. Dar Ali nu e lângă mine, mamă.

Nu am spus asta ca să te întristezi. Ăsta e adevărul.

La ce te gândeşti ?

La nimic important. Căzusem pe gânduri.

Ştii, dna Aylin a fost măritată cu fratele dlui Soner.

- Da ? - Da.

Fratele lui a murit.

Iar dna Aylin e însărcinată.

La revedere !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 55