Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 52, seria 2

Eu ies în oraş azi.

- Unde te duci ? - La coafor.

Ai fost deunăzi. Ce repede îți creşte părul !

Nu e vorba că a crescut. Sunt femeie, Hakkî.

Părul trebuie vopsit, îngrijit...

În plus, patroana e prietena mea. Mai stăm de vorbă.

- E interzis ? - Bineînțeles că nu, scumpo.

Se poate ? Te duce unul dintre oamenii noştri.

- Nu pot să mă duc singură ? - Nici chiar aşa.

Te duc ei.

Dacă n-aş avea treabă, te-aş duce eu. Din păcate, am treabă.

- Bună ! - Bună !

Vreau să-mi văd fata.

Intră s-o vezi.

Eu oricum plec. Mă văd cu dl Nedim.

Ştii decizia instanței.

Nu cred că ai face vreo nebunie, s-o iei pe Zehra.

Consecințele ar fi mai grave. Nu ți-ai mai putea vedea fata.

Eşti avocată. Ştii...

Bine.

- Uite, a venit mama. - Fata mea... Vino...

S-o salutăm pe mama...

A venit mama, fata mea ? Scumpa mea !

Mi-a fost foarte dor de mirosul tău, scumpo.

Vrei să te mănânc ? Îți mănânc mânuțele moi...

Ia uită-te...

Ți-au crescut dinții... Draga mea...

Fata mea frumoasă !

Ți-a fost dor de mama ?

Ți-a fost dor de mama ?

Aşezați-vă puțin, dnă Berrin. Intrați în cameră.

Ți-a fost dor de mama ?

Vin imediat.

Fetei mele i-a fost dor de mama...

I-a fost dor de mama...

Sunteți hotărât, dle Kenan ?

Da, Ali. O să închid atelierul.

Oricum, deschiderea lui a fost o greşeală. Nu e bun de nimic.

Are cheltuieli mari. Nu aduce profit, ci doar pagube.

Bună, dle Kenan !

Bună, dnă Carolin !

Uitați cine vine !

Bună, Cemile !

Îți cauți de lucru, Cemile ?

Ce prostii vorbeşti iar ? Taci !

Ai plecat de la companie, Cemile. Acum eşti şomeră ?

Da, sunt şomeră. Poți dănțui de bucurie.

- Taci, Carolin ! Vorbeşti fără rost. - Nu fac nimic rău. Vreau s-o ajut.

- Taci ! - Dle Kenan, îi puteți face o favoare ?

Ce vorbeşti ?

- Carolin, vino ! - Dle Ali, vă rog, dați-i voie.

Să vedem ce spune dna Carolin.

- Ce ? - Nu e nimic de vorbit, dle Kenan.

Cemile vrea să lucreze. Are nevoie de o slujbă.

Cum o să câştige bani ? E mare păcat de ea !

Poate îi dă dl Kenan o slujbă.

Dle Kenan, îi puteți da o slujbă lui Cemile ?

Să lucreze iar la atelier ca muncitoare...

Aş fi vrut. Din păcate, e imposibil.

Ar face curățenie la companie. Ar şterge pe jos...

Nu-i aşa, Cemile ?

Tu m-ai pus la atelier să şterg pe jos. Îți aminteşti ?

- Carolin... - Ce fel de om eşti ?

- Acum faci tu curat, speli... - Taci, Carolin...

- Acum tu... - Să te ia naiba !

- Nu se dă în femei ! - Să te ia naiba !

- Dle Ali, vă rog... - Să te ia naiba !

- Ce fel de femeie eşti ? - Vă rog !

- Taci ! - Vă rog !

Drăcoaico !

Tu mi-ai zis să şterg pe jos ! Nu mi-ai zis ?

O să ne mai vedem noi ! Taci !

Sincer, s-o văd pe dna Cemile femeie de serviciu la companie

a fost cea mai bună idee pe care am auzit-o vreodată.

Cemile !

Cemile, te opreşti, te rog ? Îmi cer scuze, Cemile.

- Tu de ce îți ceri scuze ? - Îmi cer mii de scuze.

Tu de ce îți ceri scuze ?

Fiindcă totul s-a întâmplat din cauza mea.

Poate că aşa e.

Dar nu mai are nicio importanță.

- Unde e ? S-a dus acasă ? - Nu. S-a dus la serviciu.

Bună ! Ce faci ?

- Dv. ce faceți ? - Bine, mulțumesc.

Hakan !

Mă scuzați.

- Ce vrei ? - Ce faci, fiule ?

Te-ai gândit la ce ți-am spus ? Vii la mine cu nepoata mea frumoasă, nu ?

Nu, tată. Nu venim.

Drumurile noastre s-au despărțit cu mult timp în urmă.

Eşti prost, copile... Ce fel de bărbat eşti ?

Ce tot spui ? Ce-i cu bărbăția mea ?

Ai devenit jucăria acelei femei. Fiule, o să regreți.

Nu te mai poți refugia nici la Cemile.

Unde o să-ți găseşti de lucru ? Cum o să te hrăneşti ?

Nu-i păcat de nepoata mea, de Zehra ?

Tată, pleacă în treaba ta !

Am stat pe picioarele mele şi în lipsa ta.

Fiule, eşti terminat, dar nu-ți dai seama. Eşti jalnic !

- Ce tot spui ? - Hakan, gata. Stai calm. Încet.

- Scuze... - L-ai supărat rău pe tatăl tău.

N-a vrut deloc să mă însor cu Berrin. N-a putut accepta.

Acum a aflat că o să ne despărțim.

Şi-a făcut speranțe. Vrea să mă ia sub aripa lui.

- Ai plecat de la companie ? - Da, normal.

Foarte bine. Eu mă gândeam cum să te iau la biroul meu.

Nu e o firmă. Nu pot să-ți dau un salariu mare, dar e de muncă.

- Cum adică ? Îmi oferiți o slujbă ? - Da.

Ce te uiți ? Nu se găsesc peste tot avocați tineri şi talentați.

Când îi găseşti, trebuie să profiți. Ce spui ?

Nici la companie nu aveam un salariu mare.

Nu spune asta peste tot, băiete. Hai sus !

Dnă Nihal, când terminați treaba ?

- Cred că în vreo două ore. - Bine. Eu aştept aici.

Mujgan !

- Nihal, ce faci ? - Am nevoie de ajutorul tău.

Nu trebuie să întrebi. Spune.

Trebuie să folosesc uşa din dos.

Vino !

Mama ta a zis că ai murit... A zis că ai murit.

În lipsa ta...

- Viața a stat în loc pentru mine. - Şi pentru mine.

Dar uite, eşti în fața mea.

- Sunt aici. - Eşti aici.

M-ai mințit la Starea Civilă.

Am fost nevoită.

Viața ta şi viața familiei mele erau în pericol.

N-am ştiut ce să fac.

N-am reuşit nici măcar să mor.

Dar ieri, când te-am văzut, n-am putut să mă abțin. Am venit. Uite, sunt aici.

Am venit, deşi ştiu că ne-am pus viețile în pericol.

- Eu nu mă tem de nimic, Nihal. - Ştiu.

Dar eu mă tem.

Mă tem pentru tine.

Nihal...

- Eu te iubesc foarte mult. - Şi eu te iubesc pe tine.

Nu te întoarce în casa aia, bine ?

Vino cu mine. Nu te duce la acel om. Rămâi mereu cu mine.

Nu pot.

Eu sunt căsătorită cu Hakkî, Mete. Sunt soția lui.

- Nu pot veni. - Ai fost forțată să te măriți cu el.

Nu poți fi soția lui. Vino cu mine.

Nu pot veni. Înțelege-mă !

Să nu ne mai întâlnim niciodată, da ?

Te implor, nu-mi mai ieşi în cale !

Nihal ! Nu se poate, Nihal ! Nu-mi cere asta, te rog !

E imposibil să fim împreună.

Bine, am venit. Te-am văzut.

N-aş da clipa asta pentru nimic pe lume.

O să mi-o amintesc până la sfârşitul vieții...

Dar atât. Asta-i tot.

- Nu poate fi mai mult. - Ba poate fi !

Suntem aici ! Am venit amândoi !

E posibil, Nihal ! Poate fi mai mult de atât !

Eşti un copil...

Mai rău e că mă faci şi pe mine să mă port copilăreşte.

Nu pleca.

Nu pleca.

Cu bine, Mete !

Nihal, nu pleca !

Nihal, nu pleca !

- Nihal ! - Nu mă urmări ! Nu mă striga !

Dacă mai insişti, o să fac o greşeală care o să ne distrugă viețile !

Te rog, lasă-mă să plec...

Mulțumesc...

Hai, dați din mâini ! Dați întruna din gură !

O să apară omul la uşă, şi treaba nu-i gata !

Nu vine până diseară, şefă Iclal. Ştii şi tu. Nu face zarvă.

Tu ştii mai multe decât mine ! Nici n-ai terminat ce ai în față !

De unde ?! Toci din gură, tranca-fleanca !

Poftiți !

- Bună ziua ! - Da, vă rog. Ce vreți ?

Eu am venit pentru...

Pentru treabă...

Vrei de lucru ?

- Da. - Cemile ?

- Dnă Cemile ! Spuneți, ce doriți ? - Am zis. Vreau de lucru.

Poftiți, intrați... Intrați !

- Spor la treabă ! - Fato, de ce tot vorbeşti ?

Tranca-fleanca ! Lucrează puțin !

Scuzați-mă. Dacă nu mă fac văzută, stau la taclale.

Dnă Cemile, dv. aveați compania Karcî, nu ?

Nu mai lucrez acolo. N-am nici altă slujbă.

Ce să zic ? Eu nu dau mulți bani.

Cât le dați acestor doamne ?

5 bani pe o butonieră, 15 bani pe o haină. Aşa-i piața.

- Bine. - Bine ?

Bine.

Eu lucrez acasă. Îl trimit pe fiul meu mâine, să ia materialele.

- Bine. Le pregătesc până mâine. - În regulă.

Bună ziua ! Spor la treabă !

Ia te uită !

Omul trebuie să spună ce o să ajungă, nu ce a fost. Păcat...

- Bună ! - Bună !

- Ce faci ? - Bine. Tu ?

Bine. Ce să fac ?

- Ai reuşit s-o mai vezi ? - Pe cine ?

Ai înțeles tu, dragă. Mă refer la fata aia, frumoasa tristă.

- Pe Aylin ! - Nu, n-am văzut-o. Tu ?

- Eu... ce ? - Când vine dl Soner la control ?

- Eşti foarte rău ! - Şi tu.

Dlui Soner nu-i pasă nici de mine, nici de spital.

Nu cred că o să-l mai văd. Doar n-o să mă duc eu la el !

Dar ție ți-e uşor. Eşti bărbat.

Nu ştiu, îi dai un telefon, o saluți...

Amândoi suntem într-o situație grea.

Bem într-o seară, ne îmbătăm şi plângem. Nu e altă cale.

- Spor la treabă ! - Şi ție !

Poate îți va aduce aminte de mine.

Dacă fugi şi te răsteşti la mine din nou ?

Nu mai am putere să trec iar prin asta.

Îți promit că n-o să te mai las niciodată.

Dacă o să coasem 100 pe zi, la 15 bani bucata...

- Cât face ? O liră şi jumătate ? - 15 lire, mamă.

Pe săptămână...

E bine.

Aylin !

Aylin !

Aylin ! Ajutor, Cemile !

Aylin ! Vino fuga, Cemile ! Cemile !

Mamă !

Aylin a căzut ! Vino fuga !

Mamă ! Aylin !

N-o mişca, mamă ! Stai !

- Aylin ! - Aylin a mea...

Mamă, tu cheamă Salvarea ! Aylin !

Aylin... Grăbeşte-te, mamă ! Aylin !

- Alo ! - Alo ! Bună ziua !

Pot vorbi cu dna Aylin ? Sunt doctorul Tarîk.

Doctor ? Doctore, Aylin a căzut !

A căzut pe scări. Mă auzi, doctore ? Aylin a căzut pe scări !

Vin imediat.

Da...

Vi se vindecă rănile.

E foarte bine.

Totuşi, ați ieşit devreme din spital.

Veniți la o radiografie, ca să văd exact în ce stare sunteți.

Adică sunteți nevoit să veniți la spital.

Bine.

Vin la radiografie. Dacă nu rămân la spital nu contează.

Bine. Puteți veni mâine ?

- Bine. - Bun...

Mulțumesc.

Aveți o casă foarte frumoasă.

Frumoasă şi mare.

Cred că e plictisitor să trăiți singur.

E mai aglomerație în viața mea decât credeți.

- Aşa ? - Da.

Dacă îmi permiteți, vă pot întreba ceva ?

- Sigur. Spuneți. - Ați venit aici şi m-ați consultat.

Dacă e un serviciu pe care-l oferă spitalul dv. pentru orice bolnav,

mărturisesc că sunt uimit de nivelul de civilizație la care am ajuns.

Am oare dreptul să nu vă răspund ?

Desigur.

Bine. Atunci, plec.

- Ne vedem mâine, la spital. - La revedere !

Aveți grijă de dv.

Intrați !

Am primit o veste.

- Da ? Ce veste ? - Vaporul nostru intră în port.

- Da. Mă duc şi eu acolo. - Vin şi eu. Mergem împreună.

De acord.

- Alo ! - Alo, Ali ! Aylin a căzut pe scări !

A venit doctorul... A dus-o la spital.

- S-a dus şi Cemile cu ei. - Bine, mamă. Mă duc imediat acolo.

- Ce e ? - Trebuie să mă duc la spital.

- Aylin, fata mea, a avut un accident. - Sănătate ! Pot să vă ajut ?

Nu, mulțumesc. O să încerc să vin în port.

- Nu-i nevoie. Eu voi fi acolo. - Mulțumesc.

Clădirea de birouri Aytekin

Mi-am făcut griji pentru tine.

Judecătorul nu mi-a dat-o pe fata mea.

Procesul continuă. Încă există o speranță.

Cât timp mă văd cu tine,

nu există nicio speranță, Ahmet.

Berrin !

Sunt gata să fac tot ce vrei, Berrin.

Tot ce vrei.

Te iubesc, Ahmet. Ştii asta.

Dar şi fata mea e importantă pentru mine.

N-aş suporta s-o pierd.

De aceea, ar fi mai bine

să nu ne mai vedem până la soluționarea procesului.

Înțeleg.

O să te iubesc mereu.

Şi eu, pe tine.

O să aştept cu răbdare.

Am aşteptat până acum. Mai aştept.

Berrin !

Când se soluționează procesul, dacă tot nu reuşeşti s-o iei pe Zehra,

ce-o să se întâmple ?

Tensiunea i-a revenit la normal.

- Fata mea... - Copilul meu... Bebeluşul e teafăr ?

Sunteți însărcinată în continuare. Putem spune că ați scăpat ieftin.

Totuşi, trebuie să fiți supravegheată.

Mâine vin rezultatele analizelor dv. E mai sigur să rămâneți aici.

Bună ziua ! Multă sănătate !

Multă sănătate ! Slavă Domnului, n-ai pățit nimic, puiule...

Cum ai căzut, fata mamei ? Ți-ai pierdut echilibrul ?

Lasă-mă, mamă... A fost un accident.

Cemile, eu trebuie să mă duc în port.

- Bine, du-te. Eu sunt aici. - Bine.

Aylin, multă sănătate, fata mea ! O să mai vin.

Mulțumim.

Vă mulțumesc mult şi dv. Ne-ați sărit iute în ajutor.

Dacă n-ați fi venit, ne-ar fi fost greu.

Nu-mi mulțumiți. Mi-am făcut datoria. Multă sănătate !

Mulțumim.

Dle Kemal, datorită dv., marfa noastră a trecut prin vamă fără probleme.

- Mulțumim. - N-aveți pentru ce.

Sper să nu fie probleme, să nu ajungem într-o situație dificilă eu şi Ali.

Nu, dragă. Nu vă faceți griji.

Doar ca să scap de anumite formalități şi să câştig timp...

Nu aveți de ce să vă agitați. Oricum, v-ați luat "calmantul".

Cum merg treburile, dle Kemal ? Bine ?

- Bine. Datorită dv. - Totul e reciproc.

O mână spală pe alta.

Bună ! Scuze pentru întârziere. N-a fost nicio problemă, nu ?

Nu. Procedurile vamale s-au încheiat.

Vaporul se duce în Izmit, la descărcat.

Aş fi vrut să fiu aici, dar n-am reuşit.

- Am fost noi. - Au fost probleme la vamă ?

- Nu. De ce să fie ? Nu a fost nimic. - Foarte bine.

- Sărbătorim ? - Mulțumesc, dar eu nu pot.

Fata mea a avut un accident. Rămâne în spital azi.

- Cum se simte ? - E bine, slavă Domnului !

- Care ? Berrin sau Aylin ? - Aylin, frate. A căzut pe scări.

- Sănătate ! Ai nevoie de ceva ? - Nu, mulțumesc, frate.

E bine să ai un frate care să te ajute la greu. Nu-i aşa, dle Ali ?

Corect. E bine.

Totul e în regulă, dle Ekrem. Armele au fost încărcate în camion.

Bine.

- Mamă ! - Bună dimineața, fata mea !

- Ai putut să dormi ? - Am dormit.

Aylin, ai transpirat foarte tare. Ridică-te.

Dumnezeule ! Eşti udă şi pe spate.

Nu avem haine de schimb. Mă duc până acasă să-ți aduc. Bine ?

- Lasă, mamă. - Nu...

Şi trebuie să-i spun ceva lui Mete. Vin imediat.

Culcă-te. Mă întorc imediat.

Da !

- Bună ! - Bună !

- V-am adus micul-dejun. Pot intra ? - Intrați.

- Dna Cemile nu e ? - S-a dus acasă. Vine imediat.

Îi adusesem şi ei o porție.

Vă rog ! Un mic-dejun complet.

Asta nu e treaba infirmierei ?

Ea s-a îmbolnăvit şi s-a dus la spital.

De asta am adus eu mâncarea.

- E ceva grav ? - Nu.

Doctorul mi-a cerut să fiu aici când discutați. De aceea am venit.

Mamă, ce-o să se întâmple după ce vin analizele lui Aylin ?

Doctorul o să ne spună, fiule. Eu nu ştiu.

- Vin şi eu cu tine, mamă. - Bine, vino.

- Atunci, vin şi eu. - Tu nu veni. Te trimit în altă parte.

Unde ?

În cartierul din vale e o femeie pe nume Iclal.

Te duci acasă la ea şi iei pungi şi pachete de acolo.

- Le aduci aici. - Ai început să lucrezi, mamă ?

Lucru la bucată. Butoniere, nasturi...

Câştig nişte bănuți. Mai bine decât să stau degeaba.

Fiule, o să-ți dau adresa femeii. Iei lucrurile şi le aduci acasă, da ?

Mă duc, mamă. Dar tu de ce lucrezi ?

- Cum să stau fără să lucrez, copile ? - Sigur ! Ajut şi eu.

- Lucrăm împreună. Ce mare lucru ? - Vă ajut şi eu seara.

Bun... Facem ceva împreună.

Mamă !

Învățătorul a pus o întrebare, şi numai eu am ştiut !

Bravo, fiul meu ! Ce-a întrebat învățătorul ?

Cine a spart geamul !

Ai spart un geam ?

Am glumit, mamă ! E un banc !

Măgăruşule !

- Să văd... - Stai !

- Alo ! Tu eşti, Ali ? - Eu sunt, mamă.

Am sunat la spital. Cemile nu era.

- Ştii unde e ? S-a întâmplat ceva ? - E aici.

Strânge lucrurile lui Aylin şi se duce.

Atunci, spune-i să aştepte, mamă. Eu vin cu Kerim. Mergem împreună.

- Bine. Îi zic. - Bine, mulțumesc, mamă. Pa !

La revedere !

Ali vine cu Kerim. A zis să aştepți. Te ia şi pe tine, mergeți împreună.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 52, SERIA 2