Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 51, seria 2

- Aylin e aici ? - A plecat acum trei ore.

- Ce ? - Hai s-o căutăm !

Nihal...

Nihal !

Ştiam eu...

Au ieşit rezultatele testului ?

- Cum vă numiți ? - Aylin Akarsu.

Mă uit imediat.

Poftiți, dnă Aylin.

Aylin !

Aylin !

Aylin !

Ce s-a întâmplat ? Aylin, ce s-a întâmplat, fata mea ?

Ce e, puiule ?

Aylin, revino-ți ! Aylin !

Dă-mi să văd, Cemile !

Dă-mi !

E însărcinată.

- La naiba ! Să vă ia naiba ! - Taci ! Te rog, taci.

De câte ori v-am spus ? E pe o cale greşită !

- M-a ascultat cineva ? - Taci ! N-o vezi ?

De ce să tac ? Taci tu ! Ce-o să se întâmple ? Ia !

Te rog, taci...

Aylin, hai să mergem.

Hai, Aylin ! Vino. Ridică-te !

Ce s-a întâmplat ? De ce plânge ?

S-a simțit cam rău. Acum e bine. Noi plecăm.

Vă grăbiți, dle Soner. E prea devreme să ieşiți din spital.

M-am plictisit aici. Vreau să mă duc acasă.

- Nu sunt bolnav. - Sunteți rănit.

Dorm acasă.

Bună !

Ce s-a întâmplat ? V-ați însănătoşit, probabil !

Da. Mă simt foarte bine.

Se simte atât de bine, încât iese din spital.

- Cred că glumiți. - Nu glumesc.

- Abia ați ieşit din operație. - Vreau să mă duc acasă.

- Mă odihnesc acolo. - Nu. Nu permit asta.

Să mergem !

E nevoie de controale. Şi de analize.

Nu vi s-au vindecat rănile.

Doamnă doctor, nu plec pe munte. Mă duc acasă.

- Dar nu e ca în spital. - Asta sper şi eu.

Dle Soner, cred că nu m-ați înțeles. Starea dv. a rămas gravă...

Tată...

Te rog, nu-i face nimic.

Nu eram eu focul din inima ta ?

Totul pentru tine, soarele tău ?

Nu mi-ai spus că eu sunt

Singura femeie care te face fericit ?

Nu îți eram eu sortită ?

Nu eram bucuria şi durerea ta ?

Nu mi-ai spus să nu mă tem de viață,

Că te am pe tine ?

Ai mințit ? Nu ai conştiință ?

M-ai înşelat, nu ai îndurare ?

Mi s-a întunecat lumea, Nu ai milă ?

E atât de greu să trăiesc fără tine...

Nu ai...

Nu ai...

Nu îți eram eu sortită,

Nu eram bucuria şi durerea ta ?

Nu mi-ai spus să nu mă tem de viață,

Că te am pe tine ?

Ai mințit ? Nu ai conştiință ?

M-ai înşelat, nu ai îndurare ?

Mi s-a întunecat lumea. Nu ai milă ?

E atât de greu să trăiesc fără tine...

Nu se poate aşa. Vă rog să ascultați !

Dnă Gulay, sunteți uimită fiindcă nu ne cunoaşteți, nu ştiți cum trăim.

În situații asemănătoare, nici n-am trecut pe la spital. O zi bună !

Drumul acesta...

... nu duce la notar.

Ai răbdare, scumpo. Nu te grăbi.

- Hai, vino ! - Urma să ne ducem la notar.

Selma, vii, te rog ? Nu ai de ce să te fereşti.

Vino !

De ce am venit la conacul acesta ? Du-mă de aici.

Selma, te calmezi, te rog ?

Vino !

Vreau să mă întorc. Nu vreau să mă duc acolo.

Selma, te rog !

- Vino ! - Nu vreau.

Vii, te rog ?

Vreau să mă întorc.

- Lasă-mă ! - De ce te porți aşa, Selma ?

De ce te porți aşa ? Care e problema ? De ce eşti irascibilă ?

Dă-mi drumul ! Vreau să mă întorc !

- Ajutați-ne ! - Lasă-mă !

Dnei Selma i s-a făcut rău iar. Veniți !

- Lasă-mă ! Dă-mi drumul ! - Ajutați-ne !

Ajutați-ne !

I s-a făcut rău. Ajutați-mă s-o ducem în conac.

- Lasă-mă ! - Hai ! S-a îmbolnăvit din nou.

- Nu vreau ! - Vino, scumpo !

Nu vreau ! Dați-mi drumul ! Lăsați-mă !

Nihal !

Nihal !

Nihal !

Nihal !

Mete...

Mete !

Ştiam eu... Ştiam eu că n-a murit !

Bine. Stai calm.

O să te vadă acum. Pleacă !

Vreau să vorbim.

Vreau să vorbim.

- Pleacă ! - Nu plec.

- Nu mai plec. - Hai, du-te ! Haide !

Nu plec. Nu mă interesează ! Nu plec.

Stai puțin.

Hai, pleacă !

Ne întâlnim mâine, la 11, în parcul Beykoz.

Hai !

Mete !

Mete, du-te ! Hai !

Nu se simte bine. Să stea aici o vreme.

Departe de priviri curioase.

Dacă încearcă să fugă, nu-i dați voie.

Bine, dle Kenan.

Biata dnă Selma ! Cât ne-am bucurat că s-a însănătoşit !

Nu ştiu motivul, dar vrea întruna păpuşa asta.

O ține mereu cu ea în brațe.

Parcă ar fi un bebeluş adevărat...

Ce faci, frumoaso ?

Te simți bine, bunico ?

Bine ați venit !

Bun-venit...

Ce s-a întâmplat ?

- Mamă, ce s-a întâmplat ? Tată ! - Ia haina.

Ce se întâmplă ?

Ce e, mamă ?

Ce s-a întâmplat ? Spuneți !

Aylin, ce s-a întâmplat ? Spune, fato !

Cred că ei nu pot spune nimic.

Acum se gândesc cum o să ies din situația grea în care mă aflu.

Ce înseamnă asta ?

Aylin, ce poate fi atât de rău ?

Eu...

Sunt însărcinată, soră.

Da, asta-i situația. Poftim libertate !

"Am crescut, nu vă băgați în viața mea !"

Poftim libertate ! Ce-o să se întâmple acum ? Ce-o să facem ?!

Aylin, scapi imediat de copil !

Discret, fără să se afle ! Bastardul ticălosului de Soner...

Scapi de el ! Faci imediat ce-ți spun !

Nu te uita aşa ! Individul a părăsit-o la cununie !

Are un copil în burtă ! Ce-o să zică lumea ?

- Te calmezi puțin ? - De ce să mă calmez ?

Nu m-ați ascultat ! Mereu mi-ați găsit cusur !

M-ați atacat ! Mi-ați zis să-mi văd de viața mea !

Uitați-vă la viața voastră !

Ce-o să se întâmple acum ? O să faci ce zic eu.

Scapi de copil ! Nu există altă cale. Imediat !

Tată, copilul e în pântecul meu. De ce nu-mi ceri părerea ?

De ce nu mă întrebi ce vreau eu ?

S-a ajuns aici din cauza dorințelor tale.

De asta nu te întreb ! Faci ce spun eu !

- Nu, tată. Fac ce vreau eu ! - Tot vorbeşti ?!

- Tată, ajunge ! - Ali, stai !

- Ajunge, tată ! - Ali, termină ! Stai !

- Lasă-mă ! Dă-mi drumul ! - Ce faci ?

Nu vezi că fata nu e lucidă ?

Vrei să se sinucidă, să fugă de acasă ?

Scandalul nu e o soluție !

Mamă, ne laşi puțin singuri ?

Ce e ? O să ascult iar cicăleli ?

- Spune. - Nu sunt cicăleli, Ali.

O să-ți vorbesc despre diferența dintre o femeie şi un bărbat.

Am învățat asta demult, Cemile. O ştie toată lumea. Spune altceva.

- Nu e ceea ce ştii tu. - Dar care e ?

- Ştii când devine tată un bărbat ? - Când are un copil, Cemile.

Nu când are un copil, ci când soția lui îi naşte un copil.

- Asta am spus şi eu. - Nu, n-ai spus aşa.

- Dar o femeie când devine mamă ? - La fel.

Adică ?

Atunci când are un copil. Când naşte, Cemile. Când să devină ?

O femeie devine mamă când află că poartă în pântec un suflet.

- Pricepi ? - Am înțeles, Cemile.

- Femeile sunt superioare bărbaților. - Nu e vorba despre asta.

Indiferent de situație, nu-i spui unei gravide

să facă aşa şi pe dincolo, să scape de copil.

Nimeni nu are dreptul ăsta.

Pentru tine, copilul din pântecul lui Aylin nu reprezintă nimic.

E doar o sursă de ruşine.

Pentru ea, nu e aşa, Ali.

Aylin e mamă acum.

Nu mai țipa la ea.

Eu nu spun că e bine ce-a făcut.

Dar, chiar dacă a greşit,

ea e mamă acum şi trebuie s-o respectăm.

N-o putem priva de respectul pe care-l merită

doar fiindcă nu e măritată

şi nu va naşte copilul sub acelaşi acoperiş cu omul iubit.

Nu avem dreptul ăsta. Nimeni nu e mai presus de alții.

Bine. Dar ce o să spunem, Cemile ?

O să-i crească burta. Ce spunem ? Ce spune Aylin ?

- Ce-o să se întâmple ? - Aylin e fata noastră.

Noi am divorțat şi am trecut prin multe.

Lumea n-a vorbit şi despre noi ? N-a pus întrebări ?

Noi ce-am făcut ? Ce-am zis ?

Aylin n-a suferit ? N-a fost mâhnită ? Nu i-a fost ruşine ?

N-a fost nevoită să suporte întrebările lumii ?

Aylin e fata noastră.

Cum ea a suportat suferințele pe care i le-am provocat noi,

o să suportăm şi noi suferințele provocate de ea, Ali.

Eu asta ştiu.

- La revedere, Cemile ! - Pa...

Aylin...

Nu trebuie să afle şi Soner ?

Un om care m-a părăsit la cununie nu trebuie să ştie nimic.

Dar e tatăl copilului, fata mea.

Ce-o să se întâmple de acum încolo, ce-o să faceți...

Cred că trebuie să facă şi el ceva.

Aylin, mama are dreptate.

Trebuie să împartă responsabilitatea asta cu tine.

Nu e nevoie.

O să decid eu ce fac.

Toată responsabilitatea e a mea. N-am nevoie de Soner.

Dar te-ai gândit ce-o să faci ?

Cu bebeluşul...

Ne gândim mai târziu, mamă. Vedem. Acum vreau să dorm...

Suleyman...

Voiam să văd dacă vreți ceva.

- Nu vreau nimic, dar... - Da !

- Am o întrebare. - Spuneți.

De ce m-ai salvat, Suleyman ?

Ca să nu am o viață plictisitoare.

Dar eu am o viață foarte plictisitoare.

În ciuda prezenței tale...

Nu mai e nimic care să mă lege de viață, Suleyman.

Viața găseşte mereu o cale de a-l lega pe om de ea, dle Soner.

Eu zic să acordați o şansă vieții şi dv. înşivă.

Ne întâlnim mâine, la 11, în parcul Beykoz.

Într-o zi, am văzut un tablou.

În tablou era un singur copac în mijlocul câmpului.

Verde de tot, drept ca săgeata, demn...

Soarele strălucea deasupra lui.

Pe câmp nu era o altă umbră în afară de cea a copacului.

Cei loviți de arşiță se puteau adăposti la umbra lui.

Dar nu era niciun umbrar sub care să se adăpostească acel copac.

Copacul acela era mama.

Hai, a venit timpul să te culci, puişor.

Bunico !

S-a făcut târziu. Mâine ai şcoală. Haide !

Vino. Noapte bună, puişorul meu !

Noapte bună !

Noi am văzut şi am depăşit multe. O să treacă şi asta.

Ce ne-am fi făcut, dacă n-ai fi fost tu, să ne veghezi ?

Ia uite-o, nebuna !

Ce să faci ? Făceai ce-ai făcut. Ce legătură are cu mine ?

Tu... În oraşul tău natal, în Canakkale, e un monument.

Monumentul Eroilor.

Eşti lângă noi ca acel monument. Tăcută, dar fermă şi mândră.

Şi tu acum... De unde scoți vorbele astea ?

Trebuie să-mi găsesc o slujbă, mamă. Trebuie să lucrez.

La ce te gândeşti ? Ce-o să faci ?

Am fost în fruntea unei companii mari,

dar, sinceră să fiu, n-am simțit niciodată că aparțin acelui loc.

Fiindcă ai primit-o de-a gata.

De ce te uiți ? Zic greşit ?

Nu, mamă, nu zici greşit.

Dimpotrivă, ai mare dreptate.

Tu nu ştiai şi nu te pricepeai la treburile alea.

- Ai dat greş, normal. - Ai dreptate.

Omul trebuie să facă ceea ce ştie.

Doar când faci ce ştii eşti tu însuți şi nu devii jucăria altora.

Munceşti, depui efort şi culegi roadele. Eu asta ştiu.

Atunci e omul om !

Uită-te la casa asta ! Ai văzut atâta avere...

De ce n-ai schimbat casa ? De ce n-ai lăsat-o ?

De ce nu ți-ai luat o casă într-un cartier bogat, să stai acolo ?

De ce nu ai lăsat casa asta ?

De ce niciunul dintre noi n-a lăsat-o ?

Cum era casa asta când am venit prima oară ?

Gândeşte-te. Aminteşte-ți. Cum era ?

Era terminată pe jumătate. Era în construcție.

Nu era zugrăvită, nu avea geamuri... Nu era apă, nu era nimic.

Într-o asemenea casă ne-am mutat.

După aceea, n-am făcut noi totul ?

N-am zugrăvit-o noi, n-am pus noi geamurile ?

N-am adus noi apă şi curent electric ?

De aceea n-ai putut să laşi casa asta.

Şi noi toți, la fel.

Ne-am străduit pentru casa asta, Cemile.

Şi cât ne-am străduit...

Nu-ți zic să uiți ce ți-a făcut ticălosul de Kenan.

Dă-l în judecată. Fă-ți dreptate.

Dar treaba aia nu e de bun augur şi nici banii de acolo nu-s buni.

Poate faci o treabă chiar mai trainică şi mai greu de lăsat decât casa asta.

- Se poate, mamă ? - Cum să nu, dacă o faci tu ?

Nu te gândi.

Cemile a mea...

Ali...

Ce s-a întâmplat ?

- Iar ai o mutră posacă. - Nu-i nimic.

Ba e.

Eu îmi dau seama. Hai, spune !

Cemile a plecat de la firmă. Asta e.

Bine ? Ai răsuflat uşurată ?

Deci de asta eşti trist... Pentru Cemile.

Cemile e şomeră acum. Biata de ea ! În fine...

Eu sunt fericită, fiindcă eu am serviciu.

Unde e serviciul tău ? Unde lucrezi ?

Ali, de câte ori ți-am spus unde lucrez ?

- De câte ori ? - Nu eşti cu gândul la mine.

Nu mă asculți deloc.

Nu te interesez deloc. Eşti mereu cu mintea la Cemile !

Mereu la Cemile...

Soră !

Da, scumpo.

Plângi ?

Mi-e dor de Zehra.

Mi-e foarte dor de fata mea...

Ea e puiul meu, e totul pentru mine...

E viața mea.

Nu mai suport să-i duc dorul...

Mă ocup eu de acel teren. Nu vă faceți griji.

V-am spus, moştenitorii se judecă.

Dar nu vă faceți griji. Mă ocup eu. O să vă anunț negreşit.

- Bine. Bună ziua ! - La revedere !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

- Kemal, aici n-ai măturat ! - Eu sunt gunoier, Neriman ?

Nu bombăni ! Să fac curățenie peste tot singură ?

Asta-i bună !

Tată, uite, acolo n-ai măturat. Ocupă-te.

- Dacă-ți trag o mătură în cap... - Ce te-a apucat ?

Nu-ți convine nici când te ajut !

- Bine ați venit, dle Kenan ! - Bine v-am găsit !

- Ce faceți ? - Bine, mulțumesc. Dv. ?

- Bine ați venit, dle Kenan ! - Bine v-am găsit !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- Putem vorbi singuri, dle Kemal ? - Sigur. Veniți.

Vaporul va veni în port azi.

Să-mi faceți o favoare, cum am discutat mai înainte, dle Kemal.

Bine.

Şi, aşa cum ne-am înțeles, dl Ali nu trebuie să afle.

Nu vă faceți griji.

- Bună ! - Bună ! Ce s-a întâmplat ?

Am venit să văd atelierul nostru de tricotaje

şi am zis să-l felicit pe dl Kemal.

Dacă vreți, mergem împreună. Trebuie să ştiți şi dv. unele lucruri.

Bine, să mergem !

- Ne vedem mai târziu. - La revedere !

- Spor la treabă, Neriman ! - Mulțumesc, Ali !

- Ce ți-a zis ? - Nimic.

Cum nimic, Kemal ? Nu mă înnebuni ! Ți-a zis ceva.

Neriman !

Draga mea !

Ştii că am o casă cu etaj. A venit un antreprenor.

Vrea să ridice un bloc şi ne dă un apartament.

Vino, să vorbim înăuntru.

Mesude ! Vino...

Aylin...

Aylin...

Trebuie să iei o decizie, Aylin.

Fără să pierzi timpul.

Imediat.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 51, SERIA A DOUA