Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 49, seria 2

Să fie cu noroc !

Semnați aici, vă rog.

Dle Erman, o puteți aştepta afară pe dna Nermin, vă rog ?

- Trebuie să discutăm. - Desigur.

Am reuşit, mamă. Am reuşit.

Te-au făcut să suferi ani întregi. Te-au făcut să plângi. Te-au umilit.

Dar cei care te-au tratat ca pe o târfă,

iar pe mine, ca pe un bastard sunt în pământ acum.

Uite, mamă... Tata...

Tata nu s-a uitat nici măcar o dată la mine.

Ramiz Karcî...

Omul care te-a folosit ca pe o batistă şi te-a aruncat într-un colț.

Iar ăsta e Hikmet. Hikmet Karcî.

Fiul drag al tatălui meu... Fiul lui legitim.

Fiul căruia i-a dat toate lucrurile de care m-a privat pe mine.

Tot ce a fost al lor e acum al nostru, mamă. Al nostru.

Compania Karcî e a noastră, mamă. Compania Karcî e a noastră !

- S-a întâmplat ceva, dle Kenan ? - De-ai şti ce s-a întâmplat...

- Poftim ? - Ieşi !

A mai rămas o mică problemă. O pietricică.

O particulă de praf.

Selma...

După ce rezolvăm şi cu ea, totul o să fie în regulă.

Kenan...

Da, mamă. Da, sultana mea ! Porunceşte !

- Am obosit foarte tare. - Bine, mamă. Bine.

Să vină imediat şoferul, să te ducă acasă. Vino !

Intră !

Mamă, n-o să se termine aşa.

O să vezi. O să câştigăm procesul, o să vii aici

şi o să-l expediem pe mizerabilul de Kenan.

Şi apoi ? Apoi, o să apară alții ca el, alți mizerabili.

Cemile, chiar îmi pare foarte rău. Foarte rău...

Nu vă întristați, dle Ali. Vă urez succes în carieră de acum încolo.

Ali, îți recomand ceva. Ai grijă ce paşi faci aici.

Fiindcă dl Kenan e obişnuit să arunce imediat la gunoi

lucrurile cu care nu mai are treabă. Ai grijă de tine !

S-o conducem, să nu plece singură.

La revedere, sultana mea !

- La revedere, dle Kenan ! - La revedere !

Plecați, dnă Cemile ?

Mergeți sănătoasă !

O să plăteşti pentru ce ai făcut. O să vezi, o să vină şi ziua aia.

Ne vedem deja. Azi e ziua aia. Ce crezi că facem ?

A existat şi ziua de ieri.

Ce ranchiună e asta ? Pentru ce ?

În plus, tu eşti angajatul meu. Eşti unul ca mulți alții.

- Nu-mi poți vorbi aşa. - Ba îți vorbesc !

Eu nu mai lucrez pentru tine. Mi-am dat demisia !

Cum vrei...

- Hakan, eşti sigur ? - Da, mamă.

Când vă întoarceți, dacă vreți, vin şi eu. Împreună cu dv.

Hai !

Dle Ali !

Dv. nu vă dați demisia ?

Cred că dna Cemile aşteaptă acest răspuns.

Nu, dle Kenan, eu nu-mi dau demisia. Sunt aici.

Să mergem !

Veți continua să folosiți maşina companiei, dnă Cemile ?

Dle Kenan, e prea mult deja. Ce încercați să faceți ?

Dna Cemile trebuie să vadă şi să înțeleagă adevărul, dle Ali.

Ea nu mai are nicio legătură cu această companie.

Nu faceți asta, dle Kenan. Eu zic să n-o faceți.

- Ce o să se întâmple dacă o fac ? - Ştii ce o să se întâmple ? Te...

Ali !

Dl Kenan are dreptate.

Eu nu mai am niciun drept în această companie.

De fapt, maşina asta, haina asta de blană,

cerceii, colierele, acțiunile de la companie...

Astea nu au fost niciodată ale mele. Când mi-au aparținut ?

La naiba ! Eu le-am aparținut lor. Când a fost maşina asta a mea ?

Geanta asta...

Haina asta de blană...

Eu am trăit şi fără astea ani întregi.

O să trăiesc şi de acum încolo, chiar foarte bine !

În plus, sunt grele şi fac omul să-şi îndoaie spatele.

Îl cocoşează !

Acum, datorită dv., am scăpat de cocoaşă.

Sunt în picioare, dreaptă.

Fii binecuvântat !

Mamă !

Tu nu-l cunoşti încă pe căpitanul Ali, dle Kenan.

O să-l cunoşti.

Şi o să regreți.

Ai rămas şomer.

Şi dv.

- Ce-o să faceți ? - O să trăiesc.

- Tu ce-o să faci ? - Ce-o să faceți şi dv.

- O ai pe Zehra. - Dv. aveți patru copii ca ea.

Mâine avem procesul. Totul o să devină şi mai neplăcut.

Îmi pare atât de rău...

- Mi-aş dori să fac ceva. - Şi eu mi-aş dori, mamă.

Mi-aş dori să poată face cineva ceva.

Mamă, ce-i cu tine în halul ăsta ? De ce eşti cu picioarele goale ?

- Intră în casă ! - Bine, vin.

Berrin are dreptate, mamă. Eu vă țin aici.

- Intrați, că o să vi se facă frig. - Intră şi tu, dacă vrei.

- Eu plec, mamă. - Bine.

- La revedere ! - La revedere !

Să-i aducem repede ceva de îmbrăcat ! Vino fuga aici !

- Bine, vin. - Intră repede !

Bine, am venit !

Mamă, ce s-a întâmplat ? De ce eşti cu picioarele goale ?

Unde-ți sunt pantofii...

- Ce s-a întâmplat ? - Povesteşte-ne, mamă !

- Spune ce s-a întâmplat ! - Ce-ai făcut cu hainele ?

- Unde îți sunt pantofii ? - Le-am aruncat pe toate.

- Le-ai aruncat ? - Ți-ai aruncat şi pantofii ?

Pantofii, blana, colierul, haina... Le-am aruncat pe toate.

Am scăpat de toate.

- Cum a rămas cu acțiunile ? - S-au vândut toate.

Au fost de ajuns pentru a-mi plăti datoria,

dar nu mai am niciun ban.

Sunt şomeră şi n-am bani. Asta-i tot.

Mamă...

Te simți bine, nu ?

Nu m-am mai simțit de mult timp atât de bine.

Nu sunt fericită. Am o mulțime de necazuri.

O să am şi altele. Dar mă simt eu însămi.

E foarte plăcut.

Am plecat de acolo certându-mă cu acel individ, cu Kenan.

S-a înfuriat şi Hakan. S-a certat cu el.

A făcut ceva ?

Şi-a dat demisia şi el.

A plecat şi el de la compania Karcî. E şomer acum.

Ali ce-a făcut ?

Ali a rămas acolo, mamă. Lucrează încă pentru dl Kenan.

Pe vremuri exista vreo companie ? Trăiam de minune !

O să trăim din nou, chiar mai frumos.

Bineînțeles ! E suficient să fim uniți. Nu mai e nevoie de nimic !

Tu să fii sănătoasă, mama mea frumoasă.

Ne e de ajuns să ne avem unii pe alții.

Dragii mei !

- Faceți-mi şi mie loc ! - Vino...

Vino, bunico !

De ce vă îmbrățişați în lipsa mea ? Vin şi eu !

Vino, vino !

- Bine ați venit, dle Hakan ! - Bine te-am găsit !

Dle Hakan, e ceva...

- A pățit ceva Zehra ? - Nu a pățit, dar...

Ce este, Kiraz ? Spune !

Bună, Hakan !

Tu ce cauți aici ?

Am venit să-mi văd nepoata.

- Nu avem bani deloc, mamă ? - Avem foarte puțini.

Sunt de ajuns pentru cheltuielile casei o vreme.

Dar trebuie să fac rost de bani şi pentru avocat.

- Costă şi doctorul meu. - Nu te gândi la asta, fata mea.

Eu am nişte bani. Nu sunt foarte mulți, dar ne descurcăm câteva luni.

În seara asta, am concert. O să mai avem nişte bani.

Nu vă faceți griji. Am eu grijă de voi.

Lucrez şi eu. Am salariu.

Îmi găsesc şi eu o slujbă, mamă. Lucrez.

Am strâns şi eu pensiile. Nu e Neriman, ca să ciugulească.

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc tuturor.

Dar găsesc eu o cale. Nu vă faceți griji.

- Eu trebuie să plec, mamă. - Bine, fata mea. Vino !

Plec şi eu, să mă duc la spital, la doctor.

Aylin, vin şi eu cu tine, fata mamei ?

Mămico, vii de săptămâni întregi. Lasă-mă, că mă duc singură.

Mă simt bine acum. Nu-ți face griji pentru mine.

Aylin, Soner e încă acolo. Mi-e frică.

Nu te teme, mamă. Nu am de gând să-l împuşc, dacă-l văd.

Am încheiat acel capitol.

Şi doctorul îmi spune că sunt mai bine pe zi ce trece.

Nu vă faceți griji. Foarte curând, o să fiu cum mă ştiați.

Să mă pregătesc...

Aşteaptă-mă. Vin.

- Aylin arată bine. - Slavă Domnului !

Ce-i aia ?

Sus cu bunicul...

Sus cu bunicul...

Hopa-sus cu bunicul !

Vino, vino...

Să nu-i fie de deochi, Hakan ! E un copil foarte frumos.

Seamănă cu tine.

- Kiraz ! - Da, domnule.

Ia-o pe Zehra. A sosit ora de culcare.

Vino, fetița bunicului... Vino, vino...

Ți-ai văzut nepoata. Pleacă odată !

- Unde e Berrin, soția ta ? - Nu te interesează pe tine.

Nu poți să spui, nu ?

Te-a părăsit, s-a culcat cu individul acela,

iar tu nu poți spune asta, nu ?

Uite în ce hal eşti ! Uite în ce situație ai ajuns !

Un amărât cu o casă dărăpănată, părăsit şi înşelat de nevastă

şi lăsat de izbelişte cu copilul !

- Tată... - Ai ajuns un amărât. Nu-i adevărat ?

Ce te priveşte pe tine ? Ce te priveşte pe tine ?

Pleacă din casa asta ! Pleacă din casa asta dărăpănată !

Pleacă din casa acestui amărât ! Înțelegi ? Pleacă de-aici !

Sunt foarte furios pe tine, Hakan. Foarte furios.

Dar eşti fiul meu. Ce să fac ?

Eşti fiul meu, sufletul meu...

Oricât m-aş înfuria şi aş țipa la tine, tot fiul meu eşti.

Bagă-ți mințile în cap, Hakan.

Uite, eşti şomer. Nu te mai poți baza nici pe dna Cemile.

Ce repede ai aflat !

Tu nu ştii cine sunt eu, copile ? Mă numesc Ekrem Tatlîoglu.

Corect. Ekrem Tatlîoglu.

Fiule, ia-o şi pe nepoata mea şi vino la mine.

Scapă de viața asta sărăcăcioasă şi de femeia aia.

Femeia aia nu e pe măsura ta. Te face de ruşine. Nu înțelegi ?

Femeia aia nu e pe măsura ta !

- Oricum divorțăm. - Bine. Foarte bine.

Atunci, ia-o şi pe Zehra şi vino la mine.

Dacă vrei, să mergem chiar acum.

Fiule, eu îți promit putere

şi răzbunare, dacă vrei să te răzbuni pe femeia aia.

Lasă viața asta sărăcăcioasă.

Pleacă de-aici, tată !

Te rog, pleacă de-aici !

Fii înțelept, Hakan. Gândeşte-te la ce ți-am spus.

Gândeşte-te. Gândeşte-te bine.

Intrați !

Dle Ali, voiam să vă întreb ceva.

În câte zile o să fie aici vaporul nostru plecat din Belgia ?

O să sosească în câteva zile. Ce s-a întâmplat ?

E prima călătorie, prima livrare. Cred că sunt cam emoționat.

- Ce livrare ? - Marfa. Adică petrolul.

Ce altceva ar putea fi ? La revedere !

- Dle Kenan, de ce nu mă concediați ? - Nu am înțeles.

De ce nu mă concediați ? Cemile a plecat.

Nu mai e nevoie să mă țineți lângă dv., ca aliat.

De ce nu mă concediați, ba chiar îmi dați o funcție ?

Adineauri era să ne certăm.

Dle Ali...

Căpitane Ali, chiar îmi pare rău pentru dna Cemile.

Dar aşa e în afaceri.

Cât despre dv., v-am mai spus.

Nu v-am angajat ca să-mi fiți aliat împotriva dnei Cemile.

Consider că sunteți un angajat de succes.

Atât timp cât continuați aşa, e imposibil să fiți concediat.

În plus, Hikmet Karcî ne-a distrus viața amândurora.

Asta ne face să împărțim aceeaşi soartă.

Cum a putut Hikmet Karcî să vă distrugă viața ?

Nici măcar nu-l cunoaşteți. Ce ne face să împărțim aceeaşi soartă ?

Nu mă luați în seamă, dle Ali. Corect, n-are nicio legătură cu mine.

Sunt furios deoarece i-a distrus viața Selmei.

Înțeleg.

La revedere !

Bună ! Am venit s-o văd pe Zehra.

Intră !

Scumpa mamei e aici !

Fata mea frumoasă !

Fata mea scumpă şi frumoasă e aici ?

Mamei i-a fost foarte dor de tine, fata mea frumoasă !

Fata mea frumoasă...

Fata mea cu miros de trandafiri !

Ia să văd... Te joci ?

Am auzit că ai plecat şi tu de la companie când a plecat mama.

Da. Aşa a fost.

- Ce-o să faci acum ? - Ce să fac ? Îmi găsesc o altă slujbă.

Dar cum ? Tatăl tău a închis toate uşile.

O să văd. Nu pot sta degeaba, fără să lucrez.

- Cu siguranță există o altă cale. - Aşa este.

Stai, scumpo...

Te duci şi tu la serviciu. Nu întârzia.

Ai dreptate. Trebuie să mă duc şi eu la serviciu.

Kiraz !

La revedere, scumpo !

Ne vedem mâine...

Pe curând !

Ai progresat rapid, Aylin.

Nu am eliminat efectul evenimentelor care ți-au marcat viața,

dar situația ta e promițătoare.

Azi sunt nevoit să particip la o şedință medicală,

aşa că întrerup întâlnirea noastră.

Dacă vii şi mâine, aş vrea să mă revanşez. Se poate ?

Desigur. O să vin.

- Atunci, ne vedem mâine. - Bună ziua !

Bună ziua !

- Bună ! - Bună, dnă Aylin !

Ne dați voie ?

- Unde îl duc ? - O să mai facă o operație.

Dnă Aylin, nu vă pot spune ce mult mă bucur că v-am văzut.

Sper şi vă doresc să fiți sănătoasă.

Acum, mă scuzați. Trebuie să mă ocup de dl Soner.

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

- Cred că o cunoşti. - Iarăşi femeia aia...

- Care femeie ? - Femeia aia.

O să vă însănătoşiți.

Bună ziua !

- Bună ziua, dle Soner ! - Bună ziua !

E ultima oară. O să vă vindecăm.

Hai !

Îți mulțumesc, mamă. Îți mulțumesc şi ție, bunico.

Nu era nevoie. Le căram eu.

- Trebuia să le cărăm până la dubiță. - Nu, nu... Rezolv eu.

Nu înțeleg, fiule, ce-i cu aglomerația asta ?

Tu nu te duceai cu atâta echipament, fiule.

Ce sunt astea, aşa de multe ?

Concertul din seara asta e într-un garaj mare, mamă.

Nu au echipament şi îl ducem pe al nostru.

Nu era nicio sală de cinematograf, copile ?

O să fie aglomerație, mamă.

Ca în Europa, e plin până la refuz şi toți stau în picioare.

E mai bine aşa.

Ce plăcut e să te văd entuziasmat, fiul meu frumos !

Te simți bine, nu ? Te simți mai bine.

Încerc să mă simt mai bine, dar imaginea lui Nihal mă urmăreşte.

Parcă o văd peste tot.

O să treacă, copilul meu frumos. O să treacă.

La fel ați spus şi despre dna Inci.

Tocmai când ziceam că a trecut, acum, Nihal...

Cred că cel mai bine e să nu mă îndrăgostesc deloc, pentru că doare.

- Hai, du-te la concert ! - Da, da. Hai...

Ajută-mă...

Ia, copile !

Mulțumesc, bunico.

- Hai ! - La revedere !

Să-ți dea Dumnezeu o minte limpede, nebunule !

Minte limpede ?! Mă duc la examen, bunico ?

- De ce a venit ăsta iar ? - Aduce ceva.

- Spor la treabă, Mete ! - Bine ai venit, tată !

- Ce s-a întâmplat ? - I-am adus lucrurile mamei tale.

Spor la treabă !

- Bună, mamă ! - Bună...

- Bună, Cemile ! - Bună !

Eu am mâncarea pe aragaz. Să mă uit la ea...

Ți-am adus lucrurile. Le-ai lăsat la firmă.

- Eu le-am aruncat, Ali. - Ia-le, Cemile, să rămână la tine.

Ai lucruri valoroase: geanta, cerceii, blana...

Pentru mine n-au nicio valoare.

Bine, Cemile, ia-le, să fie la tine. Poate îți sunt utile.

- O să ai nevoie de bani. Dacă vrei... - Ali !

Eu n-am luat bani de la tine nici în vremuri mai grele.

O să iau acum ?! Crezi asta ?

- Ce-o să faci, Cemile ? - O să lucrez.

- Nu te încăpățâna. - La revedere !

Nu te încăpățâna. Lasă-mă să te ajut, Cemile.

Cemile !

O să-mi dai mie banii luați de la dl Kenan ?

Nu am nevoie de banii tăi.

Eşti furioasă fiindcă lucrez în continuare acolo, nu ?

De aceea te porți aşa.

Până şi Hakan a fost mai orgolios decât tine.

Dacă stau acolo, o fac cu un motiv ! Înțelege !

- Am un motiv ! - Pleacă de-aici !

Stau cu un motiv ! Înțelege !

La naiba !

Încerc să fac tot ce pot ! Înțelege !

Oricine ar fi înțeles până acum ! Numai tu nu m-ai înțeles !

Deschide uşa ! Deschide şi ascultă-mă !

Cemile ! Deschide uşa !

Ce să fac ? Să mă sinucid ? Să renunț şi eu la mine însumi ?

- Ali, opreşte-te ! - Ajunge !

- Ce ai ? Ai pățit ceva ? - Luați-vă mâinile de pe mine !

- Intră în casă, să te bandajăm. - Lasă-mă, mamă !

Mamă, dă-te la o parte, te rog ! Dă-te şi tu, Cemile !

Intră în casă, să te bandajăm ! Stai !

- Lasă-mă, mamă ! - Stai, fiule ! Stai !

Asta-i bună...

Hai, intră în casă, aşa cum se cuvine. Hai !

Hai !

Cum a decurs operația ? Cum se simte dl Soner ?

E bine. A decurs foarte bine.

Adică am închis complet rana de la ficat.

Aşteptăm să se însănătoşească mai repede.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Tarîk ? - Du-te, vin imediat.

Bine.

Bună !

Bună !

Nu vă faceți griji. Pacientul dv. o să fie bine.

Dv. ați terminat întrevederea cu doctorul ?

Da, am terminat.

Dacă nu înțelegeți greşit, mi-am terminat şi eu programul.

Dacă plecați, vă pot conduce cu maşina.

- Nu vă deranjați. - Nu e niciun deranj.

Mi-ar face plăcere.

Vă rog să nu mă refuzați !

De acord.

- Stai, mamă. Dă-mi... - Stai, mamă.

Nu am putut să leg...

- Te doare ? - Puțin.

Aylin urma să se ducă la doctor azi.

S-a dus.

- E bine ? - E mai bine.

Nu există motive de îngrijorare.

- Bună ziua, dnă Cemile ! - Bună ziua, dle Nedim !

Am vorbit cu Hakan.

Am aflat ce s-a întâmplat la companie. Să treceți cu bine peste asta !

Ați fost nevoită să vă vindeți toate acțiunile.

Da, le-am vândut.

Probabil că v-am deranjat. Cred că nu e un moment potrivit.

Nu, nu-i aşa... Ba da.

Bine, plec. Am venit să întreb dacă aveți nevoie de ceva.

Ştiu că sunteți într-o situație dificilă.

Nu, slavă Domnului ! Mulțumesc.

De fapt, trebuie să discutăm şi despre proces.

Dar nu e nicio grabă. Vorbim când sunteți disponibilă.

Ar fi bine.

Probabil că trebuie să discuți cu avocatul tău.

Eu plec, să vorbeşti liniştită.

O să vă sun, ca să ne vedem într-un moment mai bun.

Bine, mulțumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

A trecut furtuna ?

Nu ştiu, mamă. Nu ştiu.

Trebuie să chemăm un geamgiu.