Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 47

Intrați !

Au venit dl Kemal şi dna Neriman, dle Ali. Vor să vă vadă.

Cheamă-i înăuntru !

Intrați !

Bună, Ali !

Ali, ce birou mare ai ! Să nu te deochi ! Bravo !

- Bine, tu ieşi. Mulțumesc. - În regulă.

- Ai şi secretară, Ali ? - Nu e secretara mea.

E o singură secretară. Se ocupă şi de dl Kenan, şi de Cemile.

Se face economie.

Cemile face asta ? Îşi mănâncă de sub unghii, zău !

Ce căutați aici, Neriman ? Ce vânt v-a adus ?

Am venit să te felicităm. Până acum, n-am putut veni.

Am avut treabă. Acum a fost să fie.

Mulțumesc.

- Kemal o să iasă la pensie. - Da ?

A zis să închirieze o prăvălie, că nu poate să stea degeaba.

A zis că se plictiseşte, că trebuie să muncească, să câştige bani.

Apoi, a zis: "De ce să închiriez prăvălia ? O cumpăr, şi gata."

- Ce multe a mai zis ! - A zis, dar nu-i ajung banii.

Nu-i aşa, Kemal ? Nu-ți ajung banii, nu ?

Da. Nu ajung, Ali. Costă o grămadă de bani.

Întrebi de o prăvălie mititică, şi îți cer o grămadă de bani.

Vreți să vă dau bani, frate ?

Ar fi fost bine dacă m-ai fi ajutat puțin.

Dacă îmi cumpăr prăvălia şi aranjez treburile, îți dau banii înapoi.

- Vreau un împrumut. - Nu am bani, frate.

Se poate, Ali ?! Ai o funcție importantă în ditamai compania.

Ai bani...

Mulți, cred ! Cred că ai bani mulți, Ali !

Ce-ar fi dacă i-ai da câțiva şi frățiorului tău şi l-ai ajuta ?

Eu nu sunt proprietarul companiei, Neriman.

Sunt salariat aici. M-am făcut înțeles ?

- Nu pot să vă dau atâția bani. - Ce-ar fi să-i cerem patronului ?

- Cui ? - Lui Cemile.

Lui Cemile !

Ce-i de râs în asta ?

Eu zic să vă întindeți cât vă e plapuma.

Găsiți-vă o prăvălie pe măsura bugetului vostru. Bine ?

Nu vă bazați pe mine sau pe Cemile.

I-auzi !

Noi n-avem nevoie de sfaturi, dle Ali.

Slavă Domnului, avem minte ! Bani nu avem.

Dacă ne dai, dă-ne bani, nu sfaturi !

Mergi, Kemal ! Plecăm.

- Kemal ! - Fugi !

Tranca-tranca...

Ali a devenit foarte zgârcit !

Decât să am o minte de doi bani, mai bine să am un ban în buzunar.

La ce e bună mintea, dacă n-ai bani ?

Parcă noi suntem idioți !

Dă-ne banii, şi o să vezi ce minte am !

Parcă noi suntem idioți ! Dă-ne banii, şi vezi atunci...

- Mă scuzați ! - Pe noi ne-ați strigat ?

Ce ați zis puțin mai devreme ? Minte de doi bani...

Decât să am o minte de doi bani, mai bine să am un ban în buzunar.

N-ați fi putut explica aşa de frumos capitalul

nici dacă ați fi scris o carte de zece volume !

- Eu sunt Kenan. - Eu sunt Kemal.

- Lucrați aici ? - Sunt membru al consiliului director.

Eu sunt Neriman ! Sunt soția lui Kemal.

Căpitanul Ali mi-a povestit despre dv.

- Lucrați la vamă, nu ? - Da.

- Dar o să ies la pensie. - Nu ieşiți.

Sunteți tânăr încă.

Nu, dragă, nici chiar aşa...

- Cred că plecați. - Da...

Dacă doriți, vă pot conduce eu.

Putem să bem un ceai împreună.

- Dacă nu e un deranj pentru dv... - Ce deranj, dragă ?! Urcați !

Mulțumesc mult...

Trebuie să-ți revii, Ahmet.

E nedrept.

E nedrept să moară Cengiz... Să moară cei ca Cengiz.

Ahmet...

Sunt într-o situație foarte dificilă, Ahmet.

Sunt căsătorită încă.

Înțeleg.

Mă simt prost aşa. Nu vreau să trăiesc în felul acesta.

Azi-dimineață am intentat procesul de divorț.

O să se rezolve totul.

O să fim fericiți ?

O să fim.

Avem şi noi dreptul să fim fericiți.

Lucrez la vamă de ani întregi. Se munceşte în schimburi de noapte.

Există contrabandişti, hoți, răufăcători... Am obosit.

Am vrut să-mi deschid o prăvălie cu prima de pensionare

şi să intru în comerț la scară mică.

M-am gândit că ar fi mai bine dacă prăvălia mi-ar aparține.

Am vrut să cumpăr una. Dar prima de pensionare nu-mi ajunge.

De fapt, eu ştiam că lucrați la vamă. Am discutat cu dl Ali.

- E musai să ieşiți la pensie ? - O să ies oricum într-o zi.

Dacă ies cât sunt în putere, poate îmi fac o afacere bună.

Cine îşi mai bate capul la bătrânețe ?

I-am cerut bani lui Ali. Un împrumut. Nu înțelegeți greşit.

Kemal voia să-i dea înapoi. Dar Ali nu ne-a dat bani.

Am zis să-i cerem lui Cemile, dar nu ne-a dat voie.

Dl Ali are dreptate.

În perioada asta, dna Cemile are o datorie mare la fisc.

Cu alte cuvinte, să nu vă mirați dacă vine să împrumute bani de la dv.

- Ce spuneți, dle Kenan ? - Aşa e, zău !

Deci banii picați din cer se duc pe apa sâmbetei.

De fapt, eu am nevoie de o persoană de încredere la vamă.

O să lucrăm mai mult decât înainte cu vama.

Avem anumite investiții. Afaceri noi.

Ce fel de afaceri ?

Ştiți dv. Vine marfă din străinătate şi trece prin vamă.

Treburile trebuie grăbite şi uşurate puțin.

Înțelegeți, nu ?

Până acum, eu am lucrat mereu cinstit.

Nici nu m-am îndoit de asta.

Nu am nicio îndoială că o să fiți cinstit şi în viitor, ca în trecut.

Eu am nevoie de un om cinstit.

Cum să faci afaceri cu unul necinstit ?

Uitați ce zic... Nu ieşiți la pensie.

Vreți să vă deschideți o prăvălie şi să faceți comerț ? Faceți.

Bine, dar eu sunt funcționar. Nu pot face o altă treabă.

Vă ajută dna Neriman. Ajută la treburile prăvăliei.

În plus, deschideți prăvălia în mod oficial pe numele dumneaei

şi, în timpul liber, vă duceți dv. şi o ajutați.

Dar continuați să lucrați şi la vamă.

Bine.

Bine, dar v-am explicat.

E nevoie de bani pentru prăvălie. Unde îi găsim ?

Cred că suma asta e de ajuns pentru a deschide prăvălia.

Măiculiță ! Măi, măi, adică...

O... Sunt bani buni, Kemal.

- Ne-am înțeles ? - Da, dar în ce privință ?

Uitați, dle Kemal...

Noi, compania Karci, avem investiții în domeniul maritim.

O să avem vapoare care o să transporte mărfuri din Europa.

Avem nevoie de cineva la vamă,

care să le faciliteze şi să le grăbească intrarea în țară.

Bine. Când ?

Vă anunț eu când vine timpul.

Însă dl Ali să nu afle. Asta e foarte important.

Categoric, nu trebuie să afle. Bine ?

- Bine. - Bun...

Cred că a fost o înțelegere bună pentru toată lumea.

Aşa a fost, zău !

Intră !

Ce s-a întâmplat ? Ai vorbit cu avocatul ?

Am vorbit, mamă. Ne aşteaptă. Ne întâlnim peste o oră. De acord ?

Peste o oră ? Atât de repede ?

Timpul e prețios. Să vorbim, să vedem ce zice.

Bine. Să mergem !

Cemile, încotro ?

Am aranjat o întâlnire cu avocatul. Ne ducem acolo.

- Bine. Vin şi eu, Cemile. - Nu-i nevoie.

- Care-i problema dacă vin ? - Nu vreau !

O să fim bogați, Kemal ! O să fim bogați !

Doamne, am apucat şi zilele astea !

Cemile are datorii, iar noi intrăm în comerț.

Kemal, dacă prăvălia noastră face afaceri bune,

o să fim şi noi proprietari de companie într-o zi, nu ?

- Lasă asta acum, dragă. - O să fim !

M-a scârbit treaba asta cu vama. Oare ce marfă o să aducă ?

A zis să nu afle Ali.

Ce să aducă ? Probabil, băutură, țigări...

- Ori nu ştii ? - Cum să nu ştiu, dragă ?

Kemal, nu fi prost... Ne-am dus la Ali.

Ce s-a întâmplat ? Ne-a dat vreun ban ?

Nu ne-a dat nimic. Ne-a dat sfaturi.

El se gândeşte la tine, ca tu să te gândeşti la el, dragă ?

Mamă, ce faci ?

Ce ați făcut ? Ați reuşit să smulgeți bani de la unchiul ?

De unde ?! N-am luat nici măcar un ban.

Dacă ai şti ce s-a întâmplat, fato !

Mor de curiozitate, mamă. Povesteşte-mi !

- A dat norocul peste noi ! - Ce s-a întâmplat ?

Ne-am dus la companie. Am vorbit cu Ali. Nu s-a întâmplat nimic.

Tocmai când ieşeam, s-a apropiat un bărbat de noi.

S-a prezentat. Îl cheamă Kenan. Are o grămadă de bani !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Sper că n-am întârziat. - Abia am venit şi eu.

- V-am vorbit despre dna Cemile. - Da.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Luați loc, vă rog.

Mulțumim mult că v-ați făcut timp pentru noi.

Nu-i nevoie de mulțumiri.

Dl Nedim e o legendă printre avocații începători ca noi, mamă.

E un avocat pe care-l luăm drept exemplu.

Mă faci să mă ruşinez, Hakan.

Ce faci, Ali ? Ce cauți aici ?

- Bună ziua ! - Ne cunoaştem, domnule ?

Pe dv. nu vă cunosc, dar pe doamna şi pe domnul îi cunosc.

Cu cine am plăcerea ? Eu sunt Ali Akarsu.

Dl Nedim, avocatul. V-am spus.

Am venit să discutăm despre amenda dnei Cemile.

Bine, să discutăm.

- Dv. nu puteți participa, dle Ali. - De ce ?

Eu nu-mi fac întrevederile de afaceri în public.

Nu-i nevoie de o aglomerație inutilă.

Cemile, pot participa la şedința asta ?

Nu participa.

Cemile, faci unele treburi singură, şi uite ce se întâmplă !

Uite ce țepe primesc de la bărbați, în lumea bărbaților !

- Cică sunt o femeie singură ! - Cum vorbeşti ? Vorbeşte frumos !

Te rog, poartă-te bărbăteşte şi pleacă de-aici !

Cemile, singura mea preocupare e să te ajut. Nu am o altă intenție.

- Uite ce faci tu ! - Pleacă !

Să-ți fie ruşine !

Asta-i culmea !

- Scuzați-mă. E fostul meu soț. - Nu contează.

Dnă Cemile, Hakan mi-a povestit pe larg ce ați pățit.

Dacă sunteți hotărâtă să-mi dați mie cazul,

o să mai discutăm despre asta. Dar trebuie să vă spun ceva imediat.

Acest proces o să dureze mult şi o să fie epuizant.

Şi, cel mai important, chiar dacă obiectați,

chiar dacă îi dați în judecată, e musai să vă plătiți amenda.

Dacă voi câştiga procesul ?

Primiți banii înapoi cu dobândă.

Puteți câştiga acest proces ?

Vă pot promite doar că o să fac mai mult decât îmi stă în putință.

Atunci, ocupați-vă dv. de procesul meu.

Cu plăcere.

- Ne vedem mâine ! - La revedere !

Dl Nedim pare un avocat bun. Am răsuflat uşurată.

Te-ai ocupat şi tu. Îți mulțumesc.

N-ai pentru ce, mamă. Bună seara !

Hakan...

Chiar îmi pare rău de tine şi de Berrin.

Bună seara, mamă !

- Dle Hakan... - Stai puțin.

- Zehra... - Ce-i cu ea, fato ?

A făcut febră. Şi nu-i scade deloc.

- Fata tatei, ce-ai pățit ? - Ce are fata mea ?

Copilul ăsta arde. Cheamă repede doctorul !

Bine.

- De ce n-ai anunțat-o pe mama ei ? - Am sunat, dar a plecat de la muncă.

E acasă la noi. Sună acolo. Stai, Kiraz.

Sun eu. Tu du-te şi adu apă călduță şi o cârpă udă.

Să-i punem comprese până vine doctorul.

Hai, fata mea frumoasă...

Fata mea frumoasă are febră ?

Puişorul mamei...

- Bună ! - Bună ! Bine ai venit, Carolin !

- Ali a venit ? - Da. E sus.

- Mustafa ? - El doarme. I-am dat să mănânce.

Bine.

Melike...

Câteva zile, o să stai aici şi noaptea. Bine ?

Fiindcă eu am o treabă. N-o să fiu acasă câteva zile.

- Bine, dar cum rămâne cu plata ? - O să-ți dau mai mulți bani.

Bine, de acord.

- Gata, tu pleacă. - Bine.

- Bună ! - Bine ai venit !

Şi tu eşti necăjită ? Şi tu ai devenit melancolică ?

- O să bei ? - Nu. Eu n-o să beau.

Nu există leac...

Pentru inima mea frântă...

Mâine plec în Belgia.

- Ce ? În Belgia ? - Da. Mâine plec în Belgia.

Asta-i bună ! De unde a apărut asta ?

- Cu treabă. - Cu treabă ?

Ce treabă faci tu ? La ce firmă lucrezi ? Ce faci ?

Pentru firma pentru care lucrez. Cu treabă.

- Bine. Ce treabă e asta ? - Firma se numeşte Porțelan Asfalya.

- "Socluri de porțelan". - Socluri... Ce nume are !

Ce face firma asta ?

Face piese electrice de porțelan folosite în industrie.

- O să vindeți porțelan în Belgia ? - Poate !

Nu ştiu atât de multe.

Cu cine te duci ? Câte persoane ?

Cu colegii. Ce te interesează cu cine mă duc ?

Eu te-am întrebat cu cine te-ai dus în Bursa ?

Tu mi-ai spus că ai fost cu Cemile ?

Acum, mă întrebi tu pe mine. Mâine plec. Să ştii, Ali.

- Cum rămâne cu Mustafa ? - Stă Melike, doica, aici.

Are grijă de Mustafa şi noaptea. Noapte bună !

Nu există leac...

Leac...

Leac...

Tulin !

Tulin !

- Da, dnă Selma. - Eu...

Da ? Voiați să ziceți ceva, doamnă ?

Eu... Nu-mi amintesc ce voiam să-ți zic.

În fine, pleacă. Te chem când îmi amintesc.

Bine, doamnă.

Cum se simte dna Selma azi ? E bine ?

Nu a mâncat nimic azi. E foarte gânditoare. Se gândeşte întruna.

- Puteți să ne pregătiți ceai ? - Desigur, domnule.

Ce faci, scumpo ? Te simți bine ?

- Sincer, nu arăți bine. - Eu... sunt cam slăbită.

Probabil că eşti plictisită. Nu ai de ce să-ți faci griji.

Nu ştiu de ce sunt aşa. Mă simțeam bine.

- Cum am spus, nu-i nimic grav. - Sper.

- Îl puteți lăsa acolo. Mă ocup eu. - Bine, domnule.

- Dnă Tulin... - Da.

Dna Selma îşi vrea păpuşa din dormitor. Puteți să i-o aduceți ?

- Desigur. - Kenan ?

- Eu... n-am cerut aşa ceva. - Ai cerut-o adineauri, scumpo.

- Am cerut-o ? - Desigur.

Dnă Selma, m-ați chemat adineauri să-mi cereți ceva,

dar nu v-ați amintit ce anume. Înseamnă că despre aia era vorba.

V-o aduc imediat, doamnă.

Mâine trebuie să plec în afara oraşului cu o treabă.

O să rămân cu gândul la tine, dar n-am încotro.

Bine că mă întorc repede !

- Dnă Tulin, puteți pleca. - Bine, domnule.

Bea-ți ceaiul, scumpo. Este exact cum vrei, cu un cubuleț de zahăr.

Mulțumesc.

Zehra ! Scumpa mea !

- Ce s-a întâmplat ? Ce are ? - Gata, calmează-te...

I-a scăzut febra puțin,

dar continuați să-i puneți comprese cu apă călduță.

I-am dat şi un medicament, care să-i scadă febra.

- Dacă îi creşte iar, mă anunțați. - Mulțumim.

Domnule doctor ! O clipă...

Mulțumesc mult.

- Multă sănătate ! - Mulțumim.

- Plec şi eu, dle Hakan. - Bine, Kiraz.

- Ne vedem mâine ! - La revedere !

Nu ai avut grijă de copil. Uite, s-a îmbolnăvit.

Dacă aş fi fost aici, nu s-ar fi întâmplat asta.

Trebuia să fii. Din cauza mea nu eşti în casa asta ?

Trebuia să fii lângă soț şi lângă copil.

Dar nu ai vrut. N-ai fost. Asta ai vrut.

Acum, dai vina pe mine. Ce-i cu neobrăzarea asta ?

- Hakan, iar deviezi. - Eu sau tu ?

Ai zis că lucrezi şi ai sacrificat copilul.

Iar acum, a apărut iubitul tău.

- Nu deveni vulgar, Hakan ! - Tu nu deveni vulgară !

Ce Dumnezeu se întâmplă cu voi, copii ?

Ce faceți ? Calmați-vă ! Copilul e bolnav !

Mamă, a mai spus ceva doctorul ? E ceva grav ?

Nu, puiule. A făcut febră. Acum, a scăzut.

Asemenea lucruri se mai întâmplă.

Ei sunt mai rezistenți la febră decât adulții.

Hai, nu-ți face griji...

Vino, scumpa mea... Vino, scumpa mamei...

Gata...

Nu pot s-o las pe Zehra în starea asta.

Rămâi aici în noaptea asta.

Cu Zehra.

Eu plec...

Hai, copila mea...

- Multă sănătate ! - Mulțumesc, mămico.

- Mănânci, nu-i aşa ? - Da, bunico.

Bravo ție !

Imediat !

- Cemile... - Bună, mamă !

- Berrin nu a venit ? - Nu.

Zehra s-a îmbolnăvit. Berrin a rămas acolo.

- E ceva grav ? - Nu. A răcit puțin. A făcut febră.

Dar acum se simte bine.

- Aylin şi Mete unde sunt ? - În camerele lor.

Nu beau şi nu mănâncă nimic, stau în pat precum cucuvelele.

- Ce-i aia cucuvea ? - Nu ştiu. O pasăre.

- Ce faci, puişorul meu ? - Bine.

Poftă bună !

- Pari foarte obosită. - Aşa sunt, mamă.

Sunt foarte obosită.

Ştii că au venit nişte inspectori la firmă.

- Ce s-a întâmplat ? - Au găsit lipsuri în registre.

Au dat o amendă mare.

Consiliul director mi-a pus amenda în cârcă.

Ce-o să se întâmple ?

Sunt foarte mulți bani, mamă. Mi-e imposibil să-i plătesc.

Afurisitul de Kenan a plănuit toate astea, nu ?

Aşa se pare.

Vasăzică, o să vină zile grele.

Chiar foarte grele...

Doamne... Ce-o să se întâmple cu noi ?

O să fie bine. Totul o să fie în regulă. O să vezi.

Cum poți vorbi cu atâta siguranță, mamă ?

Pe ce te bazezi ?

Pentru oamenii buni se găseşte întotdeauna o cale de ieşire.

Numai să aibă bunătate în inimă.

Pe asta mă bazez.

- I-a scăzut febra ? - Da.

Foarte bine.

Fetița mea...

Berrin, ai intentat procesul de divorț ?

Da.

De fapt, putem să nu divorțăm.

O putem lua de la capăt, uitând totul.

Chiar dacă nu pentru noi, o putem face pentru Zehra.

Nu pot, Hakan.

Nu mai pot.

Aylin...

Te-ai căsătorit cu fratele meu ?

Te-ai căsătorit cu Soner, Aylin ? Eşti fericită ?

Aylin...

Aylin !

Gata, puiule. Gata, fata mamei, a trecut.

Ai visat, puiule. Ai visat.

Nu te teme, copilul meu... Nu te teme. Sunt aici, puiule.

Sunt aici, fata mamei.

Murat...

Bună dimineața, draga mea !

Vino, scumpo ! Vino !

Să-ți pun ceai ?

Stai...

Puiule...

Uite, pâine caldă...

Să-ți curăț un ou, copila mea...

Te-ai însănătoşit, Aylin ?

Încerc să mă însănătoşesc, scumpule.

Ce bine !

- Mergem din nou la spital azi ? - Sigur că mergem. Poftim !

Mă duc singură.

Se poate, copila mea ?! Nu ți-ai revenit încă.

Mă simt bine. Mă duc singură.

De ce, copila mea ? Uite, aşteaptă maşina afară.

- Ne urcăm şi mergem împreună. - Nu sunt copil !

Mă duc singură, şi cu asta, basta ! Altfel, nu mă mai duc niciodată !

Bine. Calmează-te. Fie cum spui tu ! Bine.

Sună-l pe Kerim, mamă. Mă duc să mă îmbrac.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 47, SERIA 2