Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 45

Bine ai venit !

A durat mai mult la tribunal. Abia acum am putut veni.

- Pleci ? - Da.

- Tu ai ceva... Te simți bine ? - Nu sunt deloc bine, Berrin.

- Ce s-a întâmplat ? - Sunt foarte deprimată.

- Spune ce s-a întâmplat, Ayten ! - Cengiz...

- A murit. - Ce ?

A fost omorât într-o confruntare.

Cum ai aflat ?

Am auzit azi, la ştirile de la radio, când eram la Ahmet.

Ai fost şi azi la Ahmet ?

Mai devreme ai spus că a durat mai mult la tribunal.

Ieri l-am lăsat singur şi am plecat.

De dimineață, voiam să văd cum se simte şi am trecut pe la el.

Tu ce-ai făcut ? Hakan a adus-o pe Zehra acasă ?

N-a adus-o. Dar o să merg să văd.

- Care este starea dlui Soner ? - A suferit o comoție cerebrală.

Are fracturi costale care i-au provocat leziuni la nivelul plămânilor.

Am încercat să îndreptăm situația prin operație, dar e nevoie de timp.

Acum îl ducem la Terapie Intensivă. Trebuie să stea o vreme în spital.

E posibil să-l operăm din nou. O să-l ținem sub observație o vreme.

Înțeleg.

Gata. O să-l ducă la Terapie Intensivă în curând.

Putem să plecăm.

- Multă sănătate ! - Mulțumesc.

Zehra !

- Hakan, ce faci ? Ai înnebunit ? - Intră în casă, Kiraz.

- Zehra, fata mea ! - Am zis să intri în casă !

Zehra !

Hakan, lasă-mă să-mi văd fata !

Nu poți să calci dincolo de acest prag, Berrin.

Hakan, este fata mea. Dă-mi fata !

Trebuia să te gândeşti înainte la asta.

Înainte să fugi în brațele iubitului tău.

- Hakan, dă-te din fața mea ! - Am zis să pleci !

Pleacă naibii de aici, Berrin !

- Nu poți să fii un tiran. - Tu m-ai făcut să fiu aşa.

M-ai înşelat.

Nu poate fi vorba de asta când sentimentele nu sunt împărtăşite.

Tu eşti soția mea, Berrin. Tu încă eşti soția mea !

- Dar nu te iubesc. - Tu eşti soția mea !

- Hakan, o să divorțez. - Eşti soția mea...

- Hakan, vreau doar să-mi văd fata. - Mergi sănătoasă, Berrin !

Hakan...

- Eşti entuziasmat, căpitane Ali ? - Chiar sunt.

- Trebuie să fiți şi fericit, nu ? - Sigur că sunt fericit.

După atâtea zile grele, locul în care mă aflu acum...

- E greu de crezut. - V-am spus eu, căpitane Ali...

V-am spus că vom realiza treburi mari împreună. Am reuşit.

Uite dovada... Şi este doar începutul.

Ce părere ai ?

Ce părere să am ? Parcă ar fi un vis.

Ați câştigat, căpitane Ali. I-ați învins.

- Pe cine ? - Pe dna Cemile, fosta soție.

Pe copiii dv., care v-au condamnat fără să vă asculte,

pe vecinii şi pe rudele care au râs pe la spatele dv.

şi au considerat că aparțineți lumii lor mici.

Şi, cel mai important, pe Hikmet Karcî.

Dv. m-ați angajat fiindcă l-am împuşcat pe Hikmet Karcî ?

De ce să mint ? Mi-ați câştigat simpatia cu asta.

Ce problemă ați avut cu Hikmet Karcî,

de îl simpatizați pe cel care l-a omorât ?

Lăsați astea, căpitane Ali. Sunt chestiuni fără rost.

Să ne vedem de treaba noastră...

Dle Kenan, să vorbim deschis...

Dacă mi-ați oferit funcția şi toate aceste oportunități

ca s-o puneți pe Cemile într-o situație grea

şi m-ați considerat un aliat,

să ştiți că niciodată nu pot accepta o asemenea alianță.

Dacă aşa gândiți, spuneți-mi. Renunț la slujbă acum, pe loc.

Te înşeli, căpitane Ali. Te-am angajat ca să fii de folos firmei.

Nu uitați de unde ați venit şi unde puteți ajunge.

Bine, nu uit.

Cu permisiunea dv., urc în cabina căpitanului.

Au trecut ani buni. Îmi lipseşte.

Sigur, te aştept.

Aştept. Cu răbdarea mortului. Până va veni ziua.

Prostule !

Minunat !

Răspund eu.

Berrin !

Ce-ai pățit, fata mea ?

Iar te-ai certat cu Hakan ?

Hakan a adus-o pe Zehra acasă. Dar nu mă lasă s-o văd.

Nu m-a lăsat s-o îmbrățişez, s-o miros, s-o pup...

Nu plânge, Berrin.

Mamă, eu nu mai rezist. Îmi este foarte dor de fata mea.

- Eu plec, mamă. - Unde ?

O să vorbesc şi eu cu Hakan. Poate o să fie de folos.

Stai, deschid eu.

- Bună seara, Hakan ! - Bună seara !

- Nu mă inviți înăuntru ? - Intră, mamă !

- Zehra unde este ? - Înăuntru.

Scumpa bunicii... Bună, Zehra !

Bună...

Puiule, mi-a fost foarte dor de tine.

Ce dor mi-a fost de tine !

Puiul bunicii...

Ce dor mi-a fost de tine !

A venit timpul să dormim. Să plec şi eu...

Noapte bună, puiule !

Ia loc, mamă.

Berrin mi-a spus ce s-a întâmplat. Plânge în hohote acasă.

Nu face asta, fiule. Nu le despărți.

O mamă nu poate fi despărțită de copilul ei.

O mamă care se gândeşte la copilul ei nu fuge în brațele altui bărbat.

Fiule, problema cu Ahmet nu e nouă.

Nu ştiu cum rezolvați asta între voi,

dar, indiferent de rezultat, voi sunteți părinții Zehrei.

- Acel copil are nevoie de amândoi. - Berrin vrea să divorțeze, mamă.

Până când judecătorul va decide la care dintre noi rămâne Zehra,

o să stea la mine, în casa asta. Când se dă sentința, ne conformăm.

Până nu se dă sentința, n-o s-o laşi pe Berrin s-o vadă pe Zehra ?

Asta o să faci ?

Berrin m-a rănit grav, mamă. Şi continuă să mă rănească.

Ea a plecat de acasă. De ce vă supărați pe mine ?

De ce mă învinuiți pe mine ?

Fiule, nu te învinuiesc.

Dar te rog să nu faci asta.

Nu agrava situația. Nimic nu se întâmplă cu forța.

Nu te încăpățâna. Te consumi şi tu...

Ați decis să divorțați. Ce mai e de făcut ?

Hakan, dă-i voie lui Berrin s-o vadă pe Zehra.

Gândeşte-te la fata ta. Te rog, fiule ! Te implor !

Bine, mamă, spune-i lui Berrin să vină s-o vadă pe Zehra când vrea.

Însă aici, în casa asta.

Mai spune-i că o să fac tot ce pot ca să obțin custodia Zehrei.

O să plătească scump faptul că m-a înşelat.

Să-i spui lui Berrin să vină mâine s-o vadă pe Zehra.

Bine, îi spun. Mulțumesc.

- Mamă ! - Spune.

După cele întâmplate între noi, dacă vreți, pot să renunț la slujbă.

Pot să renunț să lucrez la holding.

Nu, nu e nevoie. Eu sunt mulțumită de tine.

Nu accept să rămâi fără slujbă.

Faptul este consumat. Nu mai e nimic de făcut.

Cemile, de unde vii ?

Hakan a adus-o pe Zehra acasă. Nu i-a dat voie lui Berrin s-o vadă.

M-am dus să vorbesc cu el. De acolo vin.

- Ce-a spus Hakan ? - S-a înduplecat puțin.

A spus să se ducă mâine s-o vadă. Însă e plin de ură față de Berrin.

N-o să se sfârşească bine, Ali.

- Aylin ce face ? - La fel.

Singura mea speranță este doctorul la care o să mergem mâine.

Nici Mete nu este acasă. Doamne ! Nu mai ştiu ce să fac.

- Mete unde s-a mai dus ? - S-a dus s-o caute pe Nihal.

Nu ştiu dacă s-a dus acasă la ea sau în altă parte.

Casa ei e acolo unde l-am găsit pe Mete zilele trecute, nu ?

- Da. - Merg eu acolo. Tu du-te acasă.

Când Carolin lipseşte, Cemile şi Ali rămân singuri.

Aveți o ocazie de câte ori nu sunt eu, nu-i aşa, Ali ?

Intră în casă !

- Unde te duci ? - În fundul iadului ! Vino !

- Ali ! - Vino !

Ali !

O să plăteşti pentru tot ce mi-ai făcut, nenorocitule !

Aylin, sora mea dragă...

Frumoasa mea...

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Ce s-a întâmplat ? - Am rezolvat.

- Mete a venit ? - Nu.

- Fetele unde sunt ? - În cameră.

Te rog să te aduni. Fii vechea Aylin.

Enervează-te, strigă, țipă, numai fii Aylin cea de altădată.

Nu pot fără tine. Am mare nevoie de tine.

Am mare nevoie de tine.

Mamă !

Am vorbit cu Hakan. Mâine poți s-o vezi pe Zehra.

Mulțumesc, mamă. Mulțumesc mult.

- Însă acasă. - Bine.

- A mâncat ceva ? - N-a mâncat, n-a băut, n-a vorbit.

Are pulsul scăzut, dar e normal în situația asta.

Reflexele sunt slabe.

Are un corp puternic.

Da, altfel, nu ieşea teafăr din accident.

- Este un bărbat chipeş. - Scriu şi asta ?

Mişcă-te !

Care este situația dlui Soner ?

A depăşit pericolul. Dar are nevoie de îngrijiri.

- Pot să-l văd ? - Din păcate, nu.

- Să-l lăsăm să se odihnească. - Am înțeles. Mulțumesc.

- Multă sănătate ! - Mulțumesc.

Mete, fiule, eşti bine ? Ai pățit ceva ?

- Nu. Pleacă. - Ridică-te !

Plecăm împreună. Vorbim după aceea.

- Mâncarea este foarte gustoasă. - Poftă bună, puişor !

Haide, Mete !

Deschid eu.

Mete, ce s-a întâmplat ?

Fiule, ce s-a întâmplat ? Ce ai ? Eşti bine ?

Ce s-a întâmplat ? Eşti bine, fiule ?

Eşti bine ?

Nu sunt bine, mamă. Nu sunt deloc bine.

De ce se întâmplă mereu aşa ?

De ce pierd mereu oamenii pe care-i iubesc ?

- De ce ? Ce fac eu ? - Fiule...

Fiule...

Mereu mi-am făcut griji pentru Mete. Am fost îngrijorat pentru el.

De câte ori pleca de acasă, stăteam mereu cu gândul la el.

Oare o să intre în vreun necaz, o să facă iar vreo prostie ?

Mereu mi-am făcut griji că inima lui de aur o să cadă pradă fragilității

şi o să fie rănită.

Parcă Mete era un copil, iar eu eram fratele lui mai mare.

Era sarcina mea să trec cu vederea infantilismul lui.

Nihal...

A murit.

Şi ea a murit.

Mi-a spus mama ei. A murit, mamă.

Vreau să merg în camera mea.

Eu plec.

Cemile, vin mâine-dimineață, s-o ducem pe Aylin la doctor.

- Nu-i nevoie. O duc eu. - Vin, Cemile. Nu-i nimic.

- Ți-am spus că nu e nevoie. - Asta-i bună ! Vin. Ce are ?

O ducem împreună.

Este tatăl ei. Să vină, poate o să fie de ajutor.

Chiar dacă nu aveți nevoie de ajutorul meu,

să mă sunați dacă se întâmplă ceva la noapte.

Te sunăm. Nu-ți face griji.

- Ce faceți, dnă Tulin ? - Pregătesc laptele dnei Selma.

- Lăsați-l, i-l duc eu. - Bine, domnule.

- Noapte bună, domnule ! - Noapte bună !

Ți-am adus laptele.

De ce te-ai deranjat tu ? Tulin unde este ?

O durea capul. Am trimis-o la culcare.

- Poftă bună ! - Mulțumesc.

- Să scoatem păpuşa asta de aici. - De ce ? E foarte drăguță.

Dă-mi-l mie.

- Tu nu te culci ? - Mă culc şi eu imediat.

Bună !

Ați avut un accident de maşină. Sunteți la spital.

- Murat... - Dle Soner, liniştiți-vă.

Murat...

Gata, dle Soner. Totul o să fie bine.

- Dv. cine sunteți ? - Mă numesc Gulay.

Casa noastră era tăcută.

Suferințele noastre şi strigătele noastre erau tăcute.

Sub un cer întunecat şi greu, într-o țară rece şi pustie,

casa noastră era un loc necunoscut.

Toți ne închiseserăm în camerele noastre.

Paturile noastre erau ultimul nostru refugiu.

Toată speranța noastră stătea în visurile noastre.

Visurile noastre ne duceau spre ținutul poveştilor.

Patul nostru devenise un covor zburător.

Ne ducea spre tărâmuri în care cei ce se iubesc nu se despart,

cei flămânzi mănâncă pe săturate, lacrimile nu curg...

Casa noastră dormea. Casa noastră visa.

Pentru că nu aveam o altă şansă de a înfrunta realitatea.

Casa noastră era conştientă de asta şi ne ocrotea.

A venit şi Ali. Aşteaptă.

Mamă, să stai cu ochii pe Mete. Osman să nu întârzie la şcoală.

- Nu-ți face griji, sunt eu aici. - Mulțumesc, mamă.

- Berrin, tu te duci la Hakan, da ? - Da, mamă.

Încearcă să fii calmă. E tatăl fetei tale, nu uita.

Încercați să găsiți o cale de mijloc.

Haide !

Doamne, ajut-o pe Aylin să se vindece !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Intră !

Zehra, draga mea, vino la mama.

Vino, fata mea frumoasă...

Scumpa mea, frumoasa mea...

Ce dor mi-a fost de tine !

Scumpa mea...

Bună dimineața, draga mea !

Eşti bine, Selma ?

Nu arăți bine.

Mă simt foarte obosită. Vreau să dorm.

Dormi, draga mea.

Dormi, draga mea, dormi...