Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 39

Aylin ?

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Adu un pahar cu apă.

Vino, copila mea...

Vino...

Intră, tată.

Deschide gura, fata mea... Deschide gura...

Vino...

Culcă-te...

O să treacă, scumpo. O să treacă.

O să treacă, fata mea frumoasă. O să treacă.

Asta e țara fericirii noastre, iar tu eşti regina ei.

De aceea, cheile trebuie să rămână la tine.

Sunt foarte fericită !

- Încă doarme ? - Da, doarme.

A luat o pastilă. Mai doarme. Hai, du-te şi tu la serviciu.

Nu, mamă. Îmi fac griji pentru Aylin.

Puiule, aici n-ai nimic altceva de făcut decât să aştepți.

Uite, eu sunt aici. Nu mă duc la serviciu azi.

- Bine. Atunci, vin mai târziu. - Bine.

Berrin...

Vezi în ce stare e Aylin. Nu face şi tu vreo greşeală, da ?

Eu nu fac nicio greşeală, tată.

Atunci, a fost degeaba atâta scandal în ziua aia ?

A fost degeaba ?

Când l-am dus pe Ahmet acasă, a spus deschis că sunteți îndrăgostiți.

Berrin, te rog, vezi în ce situație e Aylin şi învață-ți lecția.

Să nu te mai vezi cu Ahmet. Întrerupe legătura cu el, te rog.

Ali, acum e momentul să vorbim despre asta,

când încă suferim pentru Aylin ?

Vorbesc ca să nu ajungă şi Berrin ca Aylin, Cemile.

Vorbesc degeaba ? Ce-i asta ?

Una s-a îndrăgostit de fratele soțului ei,

cealaltă e măritată, dar e cu gândul la un alt bărbat.

Celălalt a răpit-o pe nevasta altuia de la nuntă. Ce se întâmplă ?

Băgați-vă mințile în cap ! Ce faceți ?

Tu uită-te la tine. Nu înțeleg cum poți încă să vorbeşti aşa.

Nu ți-e ruşine nici de mama ?

Ce repede ai uitat că ai înşelat-o şi ai aruncat-o în stradă !

Ne-ai tăiat pensia alimentară ca să-i faci casă nevestei tale, tată.

Nici măcar nu te-ai gândit ce-o să mâncăm şi ce-o să bem.

Acum ai venit iar pe capul nostru, fiindcă am fost îngăduitori cu tine ?

Crezi că eşti tată ? Nu e atât de uşor.

Nu v-ați săturat să-mi reproşați trecutul cu fiecare ocazie ?

E a nu ştiu câta oară ! Am făcut ce-am făcut ! Bine ?

A rămas în trecut. Eu sunt tatăl vostru, orice ar fi.

Trecutul nu se uită, tată. Crezi că l-ai uitat,

dar rămâne mereu undeva, se ascunde într-un colț al minții.

Chiar dacă tu îl uiți, eu nu-l uit.

Chiar dacă eu îl uit, mi-l aminteşte cineva.

Întâmplările pe care le-am trăit ne definesc ca oameni, căpitane Ali.

Tot ce-am trăit, bune şi rele...

Atâta timp cât existăm, trecutul nostru continuă să trăiască cu noi.

Când ne dai sfaturi, ar fi bine să nu uiți asta.

Ai fi mai puțin mâhnit.

Şi ne-ai înfuria şi pe noi mai puțin.

Pentru că...

Pentru că e o furie foarte mare față de tine în trecutul nostru, tată.

Să nu cumva să uiți asta !

Eu plec, mămico.

Berrin, vin şi eu. Trec pe la Nihal.

Te duc şi pe tine.

Mă duc să văd ce face Aylin...

Azi stai acasă, nu, Cemile ? Nu vii la firmă.

Nu, nu vin.

De fapt, eu şi Aylin...

Tu...

Tu du-te, Ali. Eu sunt aici. Nu-ți face griji.

- Dacă e ceva, te anunț. - Bine. Bine.

Orice fac e în zadar, nu ?

În zadar...

Nihal, eu sunt.

Nihal !

"Trebuie să mă întorc acasă, Mete. Iartă-mă..."

Ce nu-ți place la mine ?

Ce-mi lipseşte ? Nimic !

Sunt bogat ! Ce mai vrei ? Sunt bun la suflet.

L-am salvat de la faliment pe tatăl tău. Era la mâna cămătarilor.

L-ar fi omorât şi l-ar fi aruncat în vreo groapă de gunoi.

Datorită mie, a devenit om. Fii şi tu recunoscătoare puțin !

Am făcut toate astea pentru tine, doar ca să mă iubeşti.

Dar tu m-ai făcut de ruşine.

Nu-i nimic. Te-ai întors la mine. Uite, eu am uitat totul.

Dar nu vreau să te încăpățânezi. O să fii soția mea.

Pregăteşte-te !

Pleacă de-aici !

Vreau să vorbesc cu Nihal. A venit aici ?

Pleacă de-aici. Oricum, am avut necazuri din cauza ta. Pleacă !

Nihal e aici ? Spuneți-mi, altfel, va trebui să sparg uşa.

Înțelege odată, omule ! Pleacă ! Nu mai umbla după Nihal !

Şefule !

Băiete, nu intra fără să bați la uşă ! Te vede careva !

Scuză-mă, şefule. Sunt entuziasmat.

- Ce-i ăsta ? - Necrologul micilor acționari.

Halil şi Sami au acceptat din toată inima să-şi vândă acțiunile.

Ai în față acțiunile lor.

Sunt mulțumit de tine, Ibo. Sunt foarte mulțumit de tine. Bravo !

- Bravo ! Bravo, Ibo ! Bravo ! - Mulțumesc, şefule.

Acțiunile lui Nuri unde sunt ? Dedesubt ? Nu le-am văzut.

- E o mică problemă, şefule. - Ce problemă ?

Nuri nu a acceptat să vândă acțiunile.

Băieții noştri au zis să-l scoată în afara oraşului,

să-l convingă în nişte locuri pustii,

dar Nuri a sărit din maşină şi a fugit.

Au tras după el. A fost împuşcat.

E în spital acum. E în comă.

Dar indivizii noştri n-au căutat acțiunile acasă la Nuri ?

M-am dus personal, şefule. Am întors casa pe dos. Nu sunt.

- Ce nu sunt ? - Acțiunile...

Adică tu îmi zici acum că n-ai pus mâna pe acțiunile lui Nuri ?

- Aşa a fost. - Nu merge aşa, Ibo. Se poate ?!

Nu se poate aşa. Nu se poate să nu fie ale noastre acțiunile alea.

Se poate ? Nu se poate, Ibo ! Nu se poate ! Nu se poate !

Se poate ?! Să pui mâna pe acțiunile alea ! Ai înțeles ?

Să pui mâna pe acțiunile fraierului de Nuri !

Acțiunile alea o să fie ale lui Nermin Adalî !

Acțiunile firmei o să-i aparțină 100% lui Nermin Adalî !

Ai înțeles ? Toate ! Complet ! 100% ! Clar ?

Intră !

Au venit domnii inspectori, dle Kenan.

Vor să vă vadă. Sunt în sala de şedințe.

- Vin cu plăcere. - Bine...

- Ai înțeles ce ți-am zis ? - Am înțeles, şefule.

Hai, du-te !

Să-i vedem pe inspectori.

Să vedem cât de mult s-a înrăutățit situația dnei Cemile.

Spor la treabă, domnilor inspectori ! Ați vrut să mă vedeți.

Luați loc, dle Kenan.

- Dna Cemile nu este ? - Nu ştiu. Nu este ?

Dna Cemile n-o să poată veni azi. Are o problemă familială.

- Nu se poate fără dna Cemile. - Cred că vine mâine.

- Atunci, ne vedem mâine. - E vreo problemă ?

Avem anumite întrebări pentru dna Cemile.

Bună ziua !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Dle Kenan, dl Nuri nu este. Nu sunt nici domnii Halil şi Sami.

- Ştiți unde sunt ? - Nu ştiu. Poate au treabă.

Asta nu contează.

Eu trebuie să discut o chestiune importantă cu dv., dle Ali.

- Mergem în biroul meu ? - Bine.

Intrați, dle Ali.

Aruncați o privire pe acest dosar.

- Ce-i cu pozele astea cu vapoare ? - E vaporul pe care plănuim să-l luăm.

O să fie primul vapor din flota noastră.

Foarte curând, o să avem multe vapoare ca acesta.

Iar dv. o să fiți amiralul acestei armade.

Cunosc bine acest vapor. Nu am lucrat pe el, dar îl cunosc bine.

Cu vreun an înainte să ies eu la pensie... Da, un an...

Atunci a fost renovat complet acest vapor. E foarte bun.

- E o alegere foarte bună. Vă felicit. - Mulțumesc.

Luați acest dosar şi analizați-l bine, dle Ali.

Vreau un raport detaliat de la dv.,

pentru că dv. o să vă ocupați de cumpărarea acestui vapor.

De acum, atât autoritatea, cât şi responsabilitatea vă aparțin.

Dar nu uitați că eu o să fiu mereu în spatele dv.

Haideți ! Cum se spune ? Ridicați ancora ! Nu ?

Vă mulțumesc. Mulțumesc.

Doamne...

Vântul bate în favoarea muncitorilor.

Presiunile guvernului şi ale patronilor nu fac decât să-i unească.

Cine e presat vine la sindicat.

Ahmet ? Ştii încăierarea aia. A fost rănit.

Nu se simte deloc bine. Are şi febră.

Am zis să-l duc la spital, dar nu vrea.

Îl ştii pe Ahmet. E încăpățânat. Nu are cine să stea cu el.

Mi-a zis să plec, că se descurcă, dar sunt cu gândul la el.

Bine, la revedere !

- Da, dnă Berrin. - V-am adus acest dosar.

Da. Bine. Îl aşteptam. Mulțumesc.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, nimic.

- Bună ziua ! Ați venit la Ahmet ? - Da. Dv. cine sunteți ?

Am fost anunțat de la sindicat. Cred că Ahmet e bolnav.

- Îl cunosc de mult. Sunt doctor. - Sun la uşă, dar cred că nu-i acasă.

De fapt, unde să se ducă, în situația asta ?

Să mai sun o dată...

Ahmet ! Ahmet !

Cum se simte ?

I-am dat medicamente, dar încă are febră.

Eu trebuie să plec acum. Dv. rămâneți cu el, nu ?

Rămân.

Asta e cartea mea de vizită. Dacă e ceva, sunați-mă neapărat.

Bine.

- Spor ! - Mulțumesc.

Nu e nevoie să veniți.

Adio, frate !

Iartă-mă !

Iartă-mă...

Nu s-a trezit încă, nu ?

Medicamentele o fac să doarmă, mamă.

Stai...

- Alo ! - Bună, Cemile !

Ce faci ? Aylin cum se simte ?

Aylin doarme. Eu ce să fac ? Bine...

Cemile, să-ți spun ceva... Inspectorii au cotrobăit peste tot.

Cercetează totul,

mai ales profiturile şi cheltuielile firmelor de care te-ai ocupat tu.

Cred că li s-a pus pata pe tine, Cemile.

Azi au întrebat iar de tine. Le-am zis că vii mâine.

Ar fi bine să treci pe aici mâine, Cemile.

Se întâmplă ceva. Eu am intrat la bănuieli.

Cum să vin, când Aylin e în starea asta ?

Nu ştiu. Treci la un moment dat. Treaba ta.

- Bine, vedem mâine. - Bine. La revedere !

La revedere !

- Fiule, ce ai ? Te simți bine ? - Nihal a plecat.

- Unde ? - La acel ins, Hakkî sau cum îi zice.

- Nu fugise de el ? - S-a întors.

Las-o, nebunule. Dacă s-a dus, s-a dus.

Înseamnă că n-are minte. Las-o, nu-ți bate capul cu ea.

E ceva putred la mijloc. Nihal n-ar face aşa ceva din senin.

Doamne, puțină tihnă... Puțină tihnă...

Berrin...

Berrin...

- Berrin... - Sunt aici.

Nu pleca, Berrin. Rămâi cu mine.

Berrin...

Alo, domnule doctor...

Dle Hakan, eu trebuie să plec. Am întârziat foarte mult.

Kiraz, mai stai puțin, te rog !

Alo !

- Mamă, sunt Hakan. - Bună, Hakan !

- Berrin e la tine, mamă ? - Nu.

- Nu-i acasă ? - Nu este. N-a venit.

- Ai sunat-o pe Ayten ? Ea ştie. - Am sunat-o, mamă. Nu ştie.

- Oricum, au plecat de la serviciu. - Nu te agita. O să vină negreşit.

Mamă, tu...

Tu ştii unde e casa lui Ahmet ?

Nu ştiu. Ce treabă ai la Ahmet acasă, fiule ?

Dl Ali l-a dus acasă deunăzi. El ştie.

Hakan... Hakan !

Mamă ! Mamă !

- Ce se întâmplă ? Ce mai e ? - Eu trebuie să plec imediat, mamă.

Mă întorc repede. Tu ai grijă de Aylin, da ?

Ce se mai întâmplă ?

- Bună seara ! Dl Ali e acasă ? - Da.

Pot vorbi cu el ?

Ali !

- Hakan ? - Scuzați-mă că vă deranjez.

- Nu-i nicio problemă. Vino înăuntru. - Nu, nu vin...

- Păi... - Ce s-a întâmplat ?

Ştiți că m-am certat cu Ahmet deunăzi. Dv. l-ați dus acasă, nu ?

- Da. Eu l-am condus. - Puteți să-mi dați adresa lui ?

- Îți trebuie adresa lui Ahmet ? - Da.

- De ce ? Ce-o să faci ? - Nu am timp acum.

- Îmi puteți da adresa, vă rog ? - Spune-mi ce-o să faci.

Ce-o să faci ?

- Spune, fiule ! Ce s-a întâmplat ? - Berrin n-a venit acasă, tată.

- Şi ? - Bănuiesc că e la Ahmet, că stă acolo.

- Poate că s-a dus la mama ei. - Nu. Am sunat-o. Nu e nici acolo.

Berrin n-a venit acasă, iar Hakan şi-a făcut griji.

Ştiu. Hakan, fiule, nu te agita, te rog. Să mai aşteptăm puțin.

Mamă ! Tată !

Dle Ali, căpitane Ali, ce se întâmplă ? Ce se întâmplă ?

De ce nu-mi dați adresa ? De ce nu mi-o dați ?

Bănuiți că fata voastră e acolo ? De aceea vă temeți ? De ce ?

Se poate aşa ceva ? Nu e posibil.

Bine, atunci, dați-mi adresa, să mă duc !

Vă rog, dați-mi adresa, să mă duc odată !

Să mă duc, mamă...

Bine, Hakan. Vin şi eu. Te duc eu. De acord ?

- Aşteaptă, da ? Mergem imediat. - Vin şi eu.

Îmi pare foarte rău şi mie. Sper că nu e în casa altui bărbat...

Taci ! Intră în casă ! O să provoc un accident. Intră !

Berrin...

Ai febră. Ai bâiguit întruna.

Da ?

Cum te simți acum ? Ai dureri ?

Dacă o să rămâi mereu lângă mine, accept să mor de durere.

Am chemat doctorul. O să fie aici peste puțin timp.

Cred că a venit tovarăşul tău, doctorul.

Deci nu-i nimic între Ahmet şi tine, nu ?

Deci vă întâlniți doar pentru muncă din când în când.

Hakan, înțelegi greşit.

La mine nu te gândeşti deloc. Am înțeles.

Dar pe Zehra cum o uiți ? Nu ți-e ruşine, Berrin ?

Atât de mult te-a orbit dragostea pentru acel individ ? Atât de mult ?

Nu ți-e ruşine, Berrin ? Nu ți-e ruşine ?

- Hakan, ascultă-mă ! - Ce să ascult ?!

- Hakan ! - Ce să ascult ?

- Gata, mamă ! - Ce să ascult ? Ce să ascult ?

Nu te-am ascultat ? Nu am acceptat tot ce-ai vrut ?

Am renunțat la propria viață ca să te fac fericită pe tine !

- Hakan ! - Am renunțat la viața mea !

Calmează-te ! Gata !

Hai, Berrin ! Mergem acasă. Hai, Berrin !

Berrin, hai, fata mea, mergi ! Mergem acasă.

- Lasă-mă, mamă ! - Berrin !

Ai înnebunit ?! Ai înnebunit ?

- Mişcă-te ! - Mamă !

- Mergi ! - Nu pot să vin, mamă !

Nu pot veni. Nu-l pot lăsa pe Ahmet, mamă.

Ahmet !

Ce s-a întâmplat ? De ce e în picioare ?

Nu am zis că trebuie să se odihnească ?

Ahmet a fost rănit în timpul grevei.

Nu s-a însănătoşit. E singur.

E complet singur.

Nu am putut să-l las.

Nu l-am putut lăsa.

Berrin... Berrin, Berrin...

Fata mea, haide, vino cu noi, te rog !

Te rog ! Te rog, fata mea ! Te implor. Te rog !

Berrin...

Nu e prea târziu încă. Gândeşte-te la Zehra.

Gândeşte-te la fata ta. Hakan e aici.

Vă duceți acasă şi discutați totul. Rezolvați problema, Berrin.

Berrin, te rog !

Haide !

Vino cu noi.

Berrin !

Berrin !

Berrin !

Berrin !

Berrin !

Berrin !

Să te ia naiba !

Să te ia naiba !

Să vă ia naiba pe amândoi !

- Berrin ! - Duceți-vă naibii !

- Duceți-vă naibii... - Gata !

- Duceți-vă naibii... - Stai, Hakan !

- Hakan ! - Duceți-vă naibii toți !

- Hakan ! - Vino, Cemile. Vino !

- Ce facem ? - Hai, vino ! Urcă !

- Hakan ! - Hai, urcă, Cemile ! Urcă !

Duceți-vă naibii...

Hakan ! Opreşte-te, Hakan !

- Hakan ! - Te rog, tată ! Te rog...

- Vino, Hakan ! - Nu vreau să vin, tată !

- Te rog, lasă-mă, tată ! - Vino !

Te rog, tată... Lasă-mă...

Hakan...

Fiule, Berrin n-ar face nimic nepotrivit

cu acel ins, cu Ahmet. Berrin n-ar face aşa ceva.

Aşa că... Nu ştiu, probabil e confuză. Te rog, calmează-te şi tu, da ?

Dacă soția dv. şi-ar fi petrecut noaptea lângă un alt bărbat,

dv. ați fi putut fi calm ?

Noapte bună !

Iar am întârziat, dle Hakan. V-am aşteptat. Nu a venit nici dna Berrin.

Zehra a adormit. I-am dat să mănânce bine.

Mă scuzați. Bună seara !

I-am făcut o injecție calmantă. Să doarmă. O să-i prindă bine.

- Acum trebuie să plec. Mai vin. - Mulțumesc...

- Bună seara ! - Bună seara !

- Alo ! - Hakan... Sunt eu, Berrin.

Hakan, te rog ! Îmi fac griji pentru Zehra.

Trebuie să plec, Ahmet.

Ai dreptate.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 39