Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 39, seria 2

Ce caută ăştia ? Eu nu mă pricep la treburile astea. Unde o să ajungă ?

Dacă e vreo neregulă sau vreo datorie la Fisc, se dă o pedeapsă.

- Cum adică ? Ce pedeapsă ? - Poate fi o amendă sau... nu ştiu...

Se schimbă în funcție de gravitatea faptei.

- Şi unde s-ar ajunge ? - Nu ştiu.

Dar ştiu că s-au dat pedepse grele în situații asemănătoare.

Dar nu avem nimic de făcut. Aşteptăm.

În fond, noi nu avem niciun punct slab. Nu ?

Sunt ultimele zile ale lui Cemile în companie, Ibo.

O să se întoarcă la viața săracă dinainte. Mai e puțin.

Ce facem cu micii acționari ? Sami, Halil ?

Treaba aia e uşoară, Ibo. Dosarele lor sunt pregătite.

Sforile lor sunt în mâinile noastre. Dacă tragem de ele, s-a zis cu ei.

Şi Nuri ? El s-a dovedit a fi cinstit. El nu are dosar.

Dar am văzut că nu are curaj. Nu-i aşa, Ibo ?

Am înțeles, patroane. În regulă.

Da...

În curând, compania Karci o să fie a adevăratului proprietar.

- Ce-i ? De ce te-ai oprit ? - Lasă cutia din mână.

Te iubesc. Sunt foarte fericită că o să fiu soția ta mâine.

- Ce ai, Ali ? - Mă duc la cununie. Vino, dacă vrei.

- A cui cununie ? Cine se căsătoreşte ? - Aylin.

Aylin se căsătoreşte ? Cu cine ?

Cu Soner.

Dar Aylin e măritată deja cu fratele lui.

Au divorțat.

- Şi acum se mărită cu Soner. - Da.

Nu ai înțeles ? Eşti surdă ?

Aylin se mărită cu Soner.

Ți-am zis eu că umbla cu Soner când era măritată cu Murat...

Uite, l-a părăsit pe Murat şi se mărită imediat cu Soner !

Nu e nimic când o face Aylin !

Dar tu ai divorțat de Cemile şi te-ai însurat cu mine !

Apoi, eu am fost considerată cocota !

Ajunge ! Taci ! Gata ! E vina mea, că ți-am spus.

- N-ai decât să nu vii ! Eu mă duc ! - De ce te înfurii pe mine ?

Aylin se mărită cu Soner, şi tu te înfurii pe mine !

De ce nu-i zici nimic ei ? De ce nu te înfurii pe ea ?

- Ali... Ali ! - Dă-mi drumul !

Aşteaptă ! Vin şi eu ! Vin şi eu la nunta lui Aylin.

Să vedem ce-o să facă toată lumea acolo. O să văd şi eu.

- Aylin se mărită cu Soner, Ali ? - Da. Se mărită cu Soner.

- Adică a divorțat de Murat. - Da, a divorțat.

Nu pot să cred ! Soner e fostul meu logodnic.

- E posibil aşa ceva, dragă ? - Bineînțeles ! E posibil ?!

Nu se poate, Ali. Cum să permiți aşa ceva ?

- Se cuvine din partea ta ?! - Nu se cuvine !

Cum îi permiți fiicei tale

să se căsătorească cu bărbatul care ți-a părăsit nepoata, cumnate Ali ?

Asta-i dragostea. Se iubesc şi se căsătoresc.

Ce vă priveşte pe voi ? Ce-i priveşte pe alții ?

Nu veniți la cununie, la nuntă, şi gata !

Ba nu, nu-i aşa ! O să venim !

O să venim şi o să fim martori, cu voia lui Dumnezeu,

la ruşinea asta istorică, în numele întregii omeniri !

Faceți ce naiba vreți. Clar ? Duceți-vă dracului acum ! Valea !

Eşti foarte frumoasă, Aylin.

- Sunt oricum frumoasă. - Isteațo !

Ce să fac ?

- Eşti emoționată ? - Da, foarte mult !

Şi eu sunt emoționat !

Peste puțin timp, o să mănânc tort şi o să beau limonadă. Măiculiță !

Dă-mi asta...

Mi-am dat eu seama...

Când râdeau toți din familia noastră în acelaşi timp,

eu mă înfioram.

Aceste clipe de fericire intensă şi trecătoare

parcă erau o capcană pregătită pentru a accentua efectul tragediei ce urma.

- Arătați bine. - Mă simt bine.

- Sunteți puțin emoționat ? - Sunt. Chiar foarte mult !

Foarte bine.

- A venit ofițerul Stării Civile ? - Mai e o oră.

Nu mai spune ! Ce mult mai este !

Ați răbdat foarte mult, dle Soner. Ce mare lucru e o oră ?!

Vreau să se facă cununia asta cât mai repede, Suleyman.

Alo ! - Bună, Suleyman !

Bună !

- Fratele meu e acolo ? - Nu, nu-i aici.

Nu mă minți, Suleyman. Ştiu că fratele meu e acolo.

Hai, dă-mi-l la telefon !

Ce se întâmplă, Suleyman ? Cine e ?

Dl Murat.

- Alo, Murat ! - Bună, frate !

Am auzit că azi te căsătoreşti.

- Da, Murat. - Eu nu pot veni la nunta ta, frate.

Mi-aş fi dorit foarte mult, dar nu pot veni.

Aş fi vrut să te pot vedea.

Aş fi vrut să putem vorbi măcar câteva minute.

Să nu fi fost certați,

ci să ne fi împăcat şi, apoi, să te fi căsătorit.

Aş fi avut inima împăcată. În fond, suntem frați.

Unde eşti, Murat ? Spune unde eşti, şi vin imediat la tine.

- Chiar ai face asta ? - Bineînțeles că aş face-o.

- Adică ai veni acum la mine ? - Aş veni, frate. Spune unde eşti.

Mulțumesc, frate.

Bine. Vin imediat.

Eu mă duc la Murat, Suleyman. Mă întorc într-o oră.

Descurcă-te tu. Să nu spui nimic nimănui, da ?

Dle Soner, nu vă duceți.

Murat a vrut să mă vadă înainte de cununie, Suleyman.

A spus că o să se împace cu mine. Trebuie să mă duc.

Intră !

M-ați chemat, dle Murat.

Dă-mi ceva care să-mi diminueze durerile.

Abia v-am dat, dle Murat.

O supradoză ar fi foarte periculoasă pentru dv.

Pentru mine nu mai există niciun pericol, omule.

Dă-mi medicamentele !

- Al cui nume îl scrii ? - Al lui Ayten, desigur.

Doamne...

A venit ofițerul Stării Civile, dnă Cemile. Am vrut să vă anunț.

- Soner e gata ? - Da.

A intervenit o mică problemă, pe care trebuia s-o rezolve imediat.

S-a dus acolo, dar e pe punctul de-a se întoarce. Nu-i nimic important.

Eu mă ocup de ofițerul Stării Civile. Mă scuzați.

A venit dl Soner.

Să intre.

Murat...

Fratele meu...

Eşti bine ?

Sunt bine, frate.

Îți stă foarte bine în costumul de mire.

- Murat... - Nu e nevoie să spui nimic, frate.

Nu-i nimic de vorbit. S-a spus tot ce era de spus.

E prea târziu pentru a spune lucrurile care nu au putut fi spuse.

De acum înainte, trebuie să privim spre viitor.

Nu-i aşa, frate ?

Ai dreptate.

Da, am dreptate.

Vreau să-ți dau un dar, frate. Un dar de nuntă.

Ce dar, băiete ? Ce rost are acum ?

Nu, nu... Se poate ? Suntem frați.

Ar fi ruşinos dacă nu ți-aş da un dar de nuntă.

O să-ți dau un dar de nuntă

pe care n-o să-l poți uita cât trăieşti.

Cu bine, frate !

Aylin, ți-l prezint pe Murat.

- Bine ai venit ! - Bună ! Bine te-am găsit !

Aylin... Adu-mi-o...

Adu-mi-o pe Aylin... Mi-ai promis, frate...

Te căsătoreşti cu mine, Aylin ?

Te căsătoreşti cu mine ?

Da.

Murat !

- Eşti soția mea. - Pe hârtie !

Aylin !

Nu te iubesc, dar încerc să fiu cât de respectuoasă pot.

Eu nu vreau să fiu soția ta !

Vreau să divorțez.

Murat !

Murat, frate ! Frate !

Ce ai făcut ? Cum ai putut face asta ?!

Deschide ochii ! Deschide ochii !

- Deschide ochii ! - Dle Murat ! Dle Murat !

Deschide ochii ! Deschide ochii !

Cum ai putut să-mi faci asta ?

Dle Soner !

Cum ai putut face asta, Murat ? Cum ai putut face asta ?

Dle Soner, dați-vă la o parte, să mă uit !

- Cum ai putut face asta, Murat ? - Dle Soner !

Cum ai putut face asta, Murat ? Cum...

Fratele meu...

A murit.

Unde s-a dus dl Soner înaintea cununiei ?

Nu ştiu, mamă. Numai să nu fie vreo problemă.

- Suleyman, a venit Soner ? - Vine imediat. Nu vă agitați.

- Dar n-a spus unde se duce ? - A spus că se întoarce imediat.

Haideți, grăbiți-vă puțin ! Aşteaptă ofițerul Stării Civile. Hai !

Aylin, a venit Soner !

Dv. pregătiți-vă. Eu mă ocup de dl Soner.

Hai, hai !

- Gata, gata ! - Să te dăm cu parfum...

Bine ! Am părul suficient de umflat ?

- Asta... - Gata, am îndreptat...

- Gata ? Sunt gata ? - Gata.

O să-ți dau un dar de nuntă pe care n-o să-l poți uita cât trăieşti.

Cu bine, frate !

Cu bine, frate !

Dle Soner !

Dle Soner !

Ați reuşit să-l vedeți pe dl Murat ?

Dle Soner...

Dle Soner, reveniți-vă puțin. Dle Soner, veniți-vă în fire, vă rog !

Dle Suleyman ! Haideți, grăbiți-vă ! Eu o iau pe Aylin ! Haideți !

Bine, dle Ali ! Venim şi noi imediat !

Gata. E clar că discuția cu Murat n-a decurs deloc bine.

Dar acum nu e momentul să vă gândiți la asta.

Haideți, să nu se agite lumea...

Dle Soner ! Veniți-vă în fire, vă rog ! Dle Soner !

Mă speriați. Haideți !

Haideți, veniți !

Reveniți-vă ! Haideți !

Dle Soner, vă rog, veniți-vă în fire odată ! Haideți !

Soner, te simți bine ?

Soner, aşteaptă ofițerul Stării Civile. Hai să mergem !

Ne-am strâns aici azi pentru a-i uni în sfânta căsătorie

pe dl Soner şi pe dna Aylin, care au declarat că vor să se căsătorească

şi au depus o cerere oficială în acest sens.

Dle Soner, vă rog, uitați odată ce ați trăit şi reveniți-vă !

Vă căsătoriți. Luați loc.

Luați loc, dle Soner.

Dnă Aylin, de bunăvoie şi nesilită de nimeni,

îl luați în căsătorie pe dl Soner ?

Da.

- Dle Soner, de bunăvoie... - Eu nu mă pot căsători.

Ați spus ceva, dle Soner ? Dle Soner !

Dle Soner, ați spus ceva ?

Eu... nu mă pot căsători.

- Ce a zis ? - Ce se întâmplă aici ?

Soner, vino-ți în fire. Ce tot spui ? Ce se întâmplă ?

Eu... nu mă pot căsători cu tine.

Mamă !

Aylin ! Aylin !

Aylin !

Aylin...

Aylin ! Aylin ! Ajutați-ne !

- Mete ! - Tată !

Stai !

Ce se întâmplă ? Spune ceva !

Spune ceva ! E a nu ştiu câta oară când te joci cu viața fetei mele !

Spune ceva !

De vreme ce nu aveai de gând să te însori cu fata mea,

de ce ai făcut-o de ruşine ? De ce i-ai distrus viața ?!

Tu îți bați joc de noi ? De ce ?! Îți bați joc de noi ?!

- Suleyman, lasă-mă ! - Lasă-l !

Lasă-l !

Aylin, revino-ți ! Nu te lăsa pradă disperării !

Aylin... Dă-mi...

Bea, fata mea... Bea puțin, fata mamei ! Bea !

Aylin, te rog, Aylin...

I se întâmplă ceva...

Miroase.

Aylin...

Aylin, nu te lăsa pradă disperării, te implor ! Uită-te la mine, Aylin !

Aylin, unde te duci ? Aylin !

Aylin !

Ridică-te ! Ridică-te şi loveşte-mă !

Ridică-te şi loveşte-mă !

Hai, ridică-te !

Cum ai putut să faci asta ?! De ce i-ai făcut asta lui Aylin ?!

Aylin !

Toată frumusețea dragostei

aparține vremii în care înmugureşte în inimă şi devine reciprocă.

Atunci, inima ne e caldă, plină de soare.

În această vreme, suntem fericiți şi puternici.

Când dragostea ia sfârşit,

sorii se sting, inima ni se răceşte.

Dragostea dintre Aylin şi Soner

coborâse în inima lui Murat ca gerul nopții.

Acum, Murat aducea noaptea şi gerul

în inima lui Soner şi a lui Aylin.

- Aylin, încotro ? - Aylin !

Aylin !

Aylin !

Aylin !

- Fata mamei... Aylin... - Eu mor...

Eu mor...

Mă doare, mamă !

Mă doare !

Mă doare... Mă doare foarte tare...

Mor, mamă ! Mor !

Haideți, adunați-vă ! Plecăm !

- Haideți ! - Hai, ridică-te !

Hai, puiule, ridică-te ! Hai !

- Să vă duc la spital... - Nu, Suleyman.

Ne ducem în altă parte.

Murat... s-a împuşcat, Suleyman.

Mi-a dat moartea lui ca dar de nuntă.

S-a împuşcat... în fața mea.

S-a împuşcat privindu-mă în ochi...

Să nu ştie nimeni.

Să nu ştie nimeni.

Oricum, era bolnav.

Oricum, avea să moară.

Să nu ştie nimeni că s-a împuşcat, Suleyman.

Să nu ştie nimeni.

Oricum, toată lumea ştia că e bolnav.

Aşa să se facă toate procedurile. Faceți totul...

Bine, dle Soner. Rezolv eu.

Ai obținut ce-ai vrut, Murat. Te poți odihni în pace.

Aylin şi Soner sunt acum două cadavre vii.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 39