Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 34

E foarte frumoasă casa voastră, Cemile.

Ați făcut-o foarte frumoasă. Bravo !

Mete a făcut-o, cu banii câştigați din primul lui cântec.

Apoi, am făcut şi noi câte ceva. A ieşit frumos.

Puteți sta într-un cartier mai bun, într-o casă mai spațioasă, Cemile.

De ce nu faceți asta ?

Noi iubim casa asta. Am trudit mult pentru ea.

Valoarea lucrului obținut prin trudă e aparte.

Noi nu vrem o altă viață. Nici eu, nici copiii mei.

- Mete, te simți mai bine, fiule ? - Da, mă simt bine.

Bine. Eu plec.

Ai vreo veste despre Mustafa ? Unde sunt el şi maică-sa ?

- Nu ştiu. Nu am aflat. - Găseşte-l pe Mustafa !

Sunt foarte îngrijorată pentru copilaş.

Mă doare inima.

Bine, mamă, o să caut o soluție, da ?

Am venit !

- Erați împreună ? - Vino. Ne-am întâlnit pe drum, bunico.

- Bună, tată ! - Bună, dragă Aylin !

Osman... Vino, fiule.

Din familia mea, pe tata l-am îmbrățişat cel mai puțin.

Dar mirosul lui mi-l amintesc cel mai mult.

Încă simt în nări

mirosul proaspăt de săpun al obrajilor lui bărbieriți.

Era mereu gata să plece, parcă ar fi ridicat ancora în orice clipă.

În privirea sa, mai mult decât iubire,

vedeam ruşinea şi tristețea unei despărțiri asumate.

Cu fiecare îmbrățişare, mă implora să-l iert.

Ştia că-i cunosc secretul.

De aceea, îmbrățişările noastre nu aveau bucurie în ele.

Eram mereu trişti.

Îmbrățişarea noastră nu era altceva decât înnoirea peceții secretului.

Ce s-a întâmplat ?

Mai târziu...

- Ce-a pățit fratele meu ? - Nimic. A căzut, fiule.

- A căzut din copac ? - Da.

Am dat buzna în grădina lui Lemi. Acolo am căzut.

Nepriceput mai eşti !

Aylin, tu ai avut proces, draga mea. Ce s-a întâmplat ?

Am divorțat.

Bine. Să fie într-un ceas bun, fetițo !

Aici ce-ai pățit ?

Fiule !

- Mă doare. Ce faci ? - Aici ce ai pățit ?

- Termină, fiule ! - Osman...

Ăsta se alintă. Tu eşti micuțul meu...

Aici ce-ai pățit ?

Osman !

Termină...

Stai...

Aici ce-ai pățit ?

Eu plec.

Bine.

Să ne întâlnim în seara asta. O să-ți spun lucruri importante.

Bine.

Da, bine. În regulă. La revedere !

La revedere...

Am întârziat la serviciu, scumpo. Trebuie să plec imediat.

La revedere !

- Kenan ! - Da, dragă.

- Carolin e tot la hotel ? - Da.

- Dar dl Ali ştie că stă acolo ? - Nu, nu cred.

Dl Ali nu ți-a spus nimic în această privință ?

Mi-a spus, dar astea sunt lucruri personale, scumpo.

În fond, nu trebuie discutate.

- Dar ție ți-a povestit. - Da, mi-a povestit.

Îți spun doar atât: ce mi-a povestit mi-a întărit convingerea

că dna Cemile e de vină pentru cearta dintre el şi Carolin.

Am întârziat. La revedere !

Alo !

- Bună, Aylin ! - Ce faci ? Bine ?

Eu sunt bine, dar mi-am făcut griji pentru tine. Cum a fost procesul ?

- Am divorțat. - Mă bucur pentru tine.

- Să fie într-un ceas bun ! - Mulțumesc. Mulțumesc mult.

N-ai de ce să-mi mulțumeşti, scumpo. Vorbim mai târziu.

Bine. La revedere !

- Te simți bine ? - Da.

Bun... Mă bucur mult.

Nu te duce la serviciu azi. Rămâi acasă şi odihneşte-te, da ?

Nu vreau să stau acasă, Hakan. Mă duc la serviciu.

Nu trebuia să te grăbeşti atât, Berrin.

Nu-ți face griji. Du-te la serviciu.

- Dacă nu mă simt bine, nu mă duc. - Bine.

- La revedere ! - La revedere !

De ce te uiți ?

Am auzit că faci o faptă bună dacă te uiți la o fată frumoasă.

- Soner, ce-i cu tine în halul ăsta ? - În ce hal sunt, mă rog ?

Tu...

Tu...

Seara trecută, în fața casei, tu ai dat ture, nu ?

Țipai şi dădeai ture cu motocicleta ! Iar cel de lângă tine era Suleyman !

- Voi doi erați, nu ? - Nu-mi amintesc. Eram cam beți.

Sunteți nebuni !

Ce zici, înnebunim puțin ?

Urcă !

Bună !

- Bună, Ahmet ! - Bună, Ayten !

- Bună ! - Bună !

- Eram curios să ştiu cum te simți. - Bine.

M-am gândit că nu vii la serviciu azi.

- E mai rău când stau acasă. - Vino, Ahmet.

Nici tu nu te simți bine.

- Mă doare mijlocul puțin. - Ai fost la doctor ?

- Nu am fost. Îmi trece. - Şi tu ai nevoie de odihnă.

Eu zic să vă duceți amândoi şi să vă odihniți.

Cred că ai dreptate, Ayten.

Cel mai bine este să ne ducem să ne odihnim puțin azi.

- Ne vedem mai târziu ! - La revedere !

La revedere !

Prietenul

Un bilet la "Prietenul".

Un loc lângă doamna care a intrat, vă rog.

Mulțumesc.

- Cel cu pălărie... - Prietenul.

Da, sunteți prietenul cu pălărie.

- Dar unde vă este pălăria ? - Pe capul lui Azem.

Adică pe capul domnului.

Dar păreați foarte serios când ați coborât din maşină.

M-ați speriat.

Aşa trebuia să par, ca prieten. Sunt serios când îmi fac datoria.

- Mă cunoaşteți ? - Cine sunteți ?

- V-am spus, prietenul. - Al cui prieten ?

Al unor oameni.

- Dar al meu ? - Şi al dv.

Acesta este locul despre care ți-am spus.

E foarte frumos.

- Dle Soner, bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Bine ați venit !

- Vă simțiți bine ? - Da, mulțumesc.

Să nu vă fie de deochi !

- Cred că doamna e cumnata noastră. - Da. Doamna e cumnata dumitale.

Bine ați venit, doamnă ! Bun venit !

- E pregătit locul nostru ? - Totul e pregătit cum vreți.

Am pregătit totul după dorința dv. Intrați !

Intrați, doamnă !

M-am întâlnit cu Murat.

- Când ? - Ieri, după ce m-ai lăsat tu.

Mă aştepta. M-a dus undeva şi am luat masa.

Nu am înțeles nimic.

La început, nu am înțeles nici eu. Ba chiar mi-a fost frică.

Dar apoi am înțeles că Murat s-a schimbat foarte mult, Soner.

Nu mai e deloc ca înainte.

Mi-a spus că vrea să fie prieten cu mine.

A spus să nu ne despărțim supărați.

Cred că a văzut şi el realitatea şi a acceptat-o.

Foarte interesant !

A spus că vrea să vorbească şi cu tine.

Nu vrea să fie certat cu tine.

Era foarte sincer.

- Nu te bucuri ? - Mă bucur foarte mult...

Dar mi-e greu să înțeleg schimbarea bruscă pe care a suferit-o.

S-au întâmplat multe lucruri neplăcute.

Dar Murat e fratele tău. Îi e uşor cuiva să renunțe la fratele lui ?

Nu.

Nu e uşor deloc.

Îmi puteți da un bilet la "Prietenul", pentru mâine, la 13:30, vă rog ?

Mulțumesc.

Un bilet la "Prietenul", pentru mâine, la 13:30, vă rog.

Dar să fie locul de lângă domnul care a cumpărat bilet adineauri.

Mulțumesc.

- A plecat Kiraz ? - De mult.

- Zehra ? - Te-a căutat pe tine.

A plâns. Am culcat-o cu greu.

De ce te-ai dus la serviciu ?

Abia te puseseşi pe picioare. Trebuie să te odihneşti.

Mă simt bine, Hakan. Ai venit devreme.

Am terminat treaba devreme.

Demisionează de la sindicatul acela, Berrin. Nu mai lucra.

Nu se poate.

Ahmet e motivul pentru care nu vrei să demisionezi, nu ?

Hakan, să nu începem iar, te rog !

Berrin, demisionează de la sindicatul acela.

Bărbatul acela e în preajma ta tot timpul.

S-a trezit Zehra.

A adormit.

- Ce-i cu biletele astea, Berrin ? - M-am dus la cinema.

La acelaşi film, de două ori.

Mai e un bilet şi pentru mâine.

Dar te-ai dus singură ?

Răspunde, Berrin ! Te-ai dus singură la cinema ?

- Hakan, eu... - Bine. Să te întreb mai clar.

- Ai o relație cu Ahmet ? - Hakan...

Răspunde-mi, Berrin ! Ai o relație cu Ahmet ?

Nu.

Mâine nu te duci la cinema.

Şi n-o să-l mai vezi niciodată pe individul acela, pe Ahmet.

Promite-mi, Berrin.

Berrin, promite-mi.

Promit.

Totul e gata. Toate sunt aici.

Bravo, Ibo !

Bravo ! Frumos...

Lațul se strânge treptat.

În seara asta, o să rezolv treaba cu Carolin la hotel.

E posibil să vină şi Selma. Ce zarvă !

Nu am scris biletul acela şi i l-am dat căpitanului Ali

ca să se işte zarvă ?

Trebuie să se işte zarvă,

ca să aibă un prilej saltimbancii ca noi, băiete. Nu ?

Cum poți fi atât de sigur că o să vină dna Selma ?

Bănuielilor nu li se poate face față, Ibo.

O să vină ca să scape de bănuieli.

Intră !

Dnă Cemile, a venit dl Ali. Vrea să vorbească cu dv.

Dar peste puțin timp începe şedința. Ce să fac ?

- Să vină. - Bine.

Cemile, nu te deranjez, nu ?

Îmi făceam griji pentru Mete.

- Se simte bine ? - Da. Am vorbit adineauri. E bine.

Bun... Slavă Domnului !

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Bine ați venit !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Dna Cemile ne aşteaptă. - Aşteptați s-o anunț.

Eu plec. La revedere !

Intră !

Dnă Cemile, au venit pentru şedință.

- Sunt toți aici ? - Da.

- Să vină. - Bine.

- Ce şedință e asta ? - De evaluare a deciziilor consiliului.

- V-a spus ceva la telefon ? - Poftiți !

Intrați ! Bine ați venit !

Puteți participa şi dv., dacă vreți, dle Ali.

Bine. Mulțumesc.

Da, domnilor, ca urmare a deciziei luate de dv. la dorința dlui Kenan,

toți muncitorii din atelierul meu au fost concediați.

Cei care ne-au atacat pe mine şi pe cei din familia mea

au devastat atelierul pe care l-am creat cu multe eforturi.

Vreau să ştiu ce aveți de gând să faceți acum.

Dnă Cemile, nici nu mi-ar trece prin minte să fiu nerespectuos cu dv.

De fapt, dl Kenan nu mi-a inspirat încredere de la bun început.

Dar situația companiei e clară. M-am temut să nu avem pagube.

De aceea am votat aşa la acea şedință.

Da, dnă Cemile, chiar aşa este.

Dnă Cemile, eu am încredere totală în dv.

Ştiți foarte bine ce părere am despre dl Kenan. V-am prezentat-o.

Dar situația asta a fost diferită. Era în joc viitorul companiei.

De aceea am luat o asemenea decizie şi credem în continuare că e corectă.

Compania nu dă faliment dintr-o grevă, domnilor.

Eu am plecat din acel atelier

şi nu pot sta pe acest scaun, lăsându-i de izbelişte pe acei oameni.

Acum va trebui să mai luați o decizie.

Ori vă schimbați hotărârea şi reangajați muncitorii, ori...

Ori plec fără să dau nimănui împuternicire pentru acțiunile mele.

Iar dv. rămâneți singuri cu dl Kenan. Decizia vă aparține.

O să aduc în discuție acest subiect la următoarea şedință a consiliului.

Vă anunțați decizia acolo.

Şedința s-a încheiat.

Dacă nu-şi schimbă deciziile, chiar pleci, Cemile ?

- Da. - Tu ți-ai pierdut mințile, Cemile ?

Nu mi-am pierdut mințile deloc. Voi vi le-ați pierdut.

Voi, care nu vă gândiți la oameni şi care le ignorați munca.

Ce lucru important voiați să-mi spuneți ?

- Am nişte lucruri să vă povestesc. - Ce anume ?

- Voiam s-o văd pe dna Carolin. - Sunt în salon. În partea asta.

Ce-o să faci acum ?

O să te duci să-i povesteşti dlui Kenan ce-ai auzit aici ?

Bineînțeles că nu, Cemile. De ce să fac aşa ceva ?

Nu-i treaba mea, totuşi, îți spun.

Acționezi ghidată de sentimente. Greşeşti, Cemile, să ştii.

Nu am de gând să primesc sfaturi de la tine.

- Aşa să fie. - Este deja.

Alo ! Fă-mi legătura.

Selma ?

Cemile, sunt la hotelul din Beylerbeyi.

Carolin stă la acest hotel. M-am gândit că ar trebui să ştii.

- Selma, te simți bine ? - Nu. Nu mă simt bine deloc.

- Doamnă... - Selma ?

- Doamnă ! - Selma !

Alo, Selma !

S-a întrerupt.

Se întâmplă ceva.

- Ce s-a întâmplat, Cemile ? - Trebuie să plec.

- Unde ? - E la hotelul din Beylerbeyi.

- Ce se întâmplă ? Spune ! - Selma a zis că...

- Ce a zis, Cemile ? - A zis că...

Ce ? Spune !

- Cică acolo stă Carolin. - În Beylerbeyi ? Carolin ?

Carolin stă acolo, în acel hotel ?

Stai, Ali ! Ali !

- Vă mulțumim pentru tot... - Cu plăcere !

Mă bucur că v-a plăcut. Vă mai aşteptăm.

Nu putem pleca pe vremea asta ! Trebuie să ne întoarcem !

Dle Soner !

Dle Soner, nu pleca ! Întoarce-te !

Nu poți pleca pe ploaia asta ! Nu poți pleca pe ploaia asta !

Vino înapoi ! Se închid drumurile ! Vino !

Nu se poate ieşi ! Vino...

Vă simțiți bine ? Veniți, să vă dau nişte haine uscate !

Veniți, veniți !

Să-i anunț pe ai mei. O să-şi facă griji.

Intrați imediat !

Bine, bunico ? Rămân la o prietenă. Să-i spui mamei.

Nu o cunoşti, bunico. Nu sunt copil. Noapte bună !

O să ți se facă frig. Hai !

Ce cald şi bine e aici !

Şi mie mi s-a făcut foarte frig. Ia, îmbracă-te cu astea.

Tu schimbă-te aici. Eu îmi găsesc un alt loc.

Bine.

- Pot veni ? - Poți !

Arăți foarte caraghios !

- Tu eşti şi mai caraghioasă. - Tu eşti mai caraghios !

De ce ?

Nu te-ai uitat deloc la tine ?

- Mie mi-e frig. - Şi mie mi-e foarte frig.

Am în suflet frigul acumulat de ani întregi.

Nu te teme.

Pot afla numărul camerei lui Carolin Akarsu ?

- Sunteți rudă cu ea ? - Sunt soțul ei.

Etajul 2, camera 25.

Caut pe cineva. O cheamă Selma. Selma Cetin. M-a sunat de aici.

Apoi, s-a întâmplat ceva. S-a întrerupt legătura.

Da. Am încercat s-o ajutăm pe acea doamnă.

- Ali, tu ?! - Da, Ali.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 34, SERIA 2