Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 30, seria 2

Ați venit la timp. Mi-a fost frică singură.

- Unde e copilul ? - În maşină.

Luați-l şi veniți imediat.

Frate, e târziu. Să încheiem socoteala şi să plec.

Îți bați joc de mine ? Aştept de două ore, din omenie,

ca să nu stea doamna singură cu copilul.

Ia şi pleacă !

Să urcăm în maşină !

Ia valiza !

Carolin, îți fac cunoştință cu soția mea, Selma.

Eu v-am mai văzut...

Şi eu, pe dv.

În ziua în care dl Ali şi Hikmet s-au amenințat cu pistoalele.

Atunci i-ați dat dlui Ali vestea bună că o să fie tată.

Da, îmi amintesc.

Mergem la hotelul din Beylerbeyi.

Carolin, Selma a fost foarte mâhnită când a aflat în ce situație sunteți.

A venit şi ea să ajute.

Mulțumesc.

Vă instalăm la hotel. După aceea, vedem.

Femeia aia e arțăgoasă, nu se poate vorbi cu ea.

L-a luat pe Mustafa şi a plecat.

Ce-o să se întâmple cu el ? Ce-o să facă pe străzi ?

- Nu ştiu, mamă. Nu ştiu. - Tu ce căutai acolo, mamă ?

E o problemă la atelier. M-am dus să discutăm.

Care e problema ?

- Ce s-a întâmplat ? - La ce sindicat lucrezi tu ?

Sindicatul Muncitorilor Confecționeri.

- Muncitorii noştri sunt membri. - Da ?

- Mâine încep greva. - Ce ?

- Grevă la atelierul tău ? - Da.

- Cum e posibil, mamă ? - Nu ştii cum e o grevă ?

Eu ştiu, dar tu înțelegi ce faci ?

- Ce fac, mă rog ? - Nu ştiai despre grevă ?

Nu ne anunți ca să nu-i trădezi pe frații tăi, muncitorii, nu ?

Nu ştiam, Hakan. Oricum, nu vă anunțam. E diferit.

- Ne-ai trădat. - N-are legătură. E o negociere.

Părțile o să negocieze. Se înțeleg şi se termină greva.

- Unde e trădarea ? - Tu de ce parte o să fii ?

Sunt avocata sindicatului. De partea muncitorilor.

Mamă, nu zici nimic ?

Sunt foarte obosită. Mă culc. Scuzați-mă. Noapte bună !

- Noapte bună, mămico ! - Noapte bună !

O instalez pe dna Carolin şi vin imediat.

Te aştept.

Bună seara ! O cameră pentru doamna şi pentru copilul ei, vă rugăm.

Desigur.

Luați loc până se pregăteşte camera.

- Dle Kenan... - Da.

Ali are un bilet. O misivă.

- Da ? - Cred că Cemile a scris-o.

- Da ? - Cemile mă calomniază.

Domnule, camera e pregătită.

Se pare că e gata camera.

Eu n-am prea mult timp. Mă aşteaptă Selma.

Vin mâine-seară. Luăm cina împreună şi discutăm mai pe larg.

Bine.

Dar să nu ştie Ali că sunt aici. Să nu afle niciodată.

Altfel, nu ne-ar lăsa în pace.

Să nu ştie nici Cemile. Vă rog mult.

Bine. Nu vă faceți griji. N-o să le spun.

Noapte bună !

E de necrezut ce-a făcut dl Ali.

- Trebuie să fie o greşeală. - Dl Ali a mai făcut aşa ceva.

Carolin spune că dna Cemile e implicată în asta. Cică a calomniat-o.

- Nu e posibil. - De ce ?

- Fiindcă Cemile n-ar face asta. - Nu fi atât de sigură, scumpo.

Ştii că ți-am spus şi eu că am nişte îndoieli legate de dna Cemile.

În plus, Carolin nu spune deloc lucruri bune despre ea.

- Dă-ne dreptate şi nouă. - Femeia nu e de încredere.

Nu uita că dl Ali era însurat cu Cemile.

S-au despărțit din cauza lui Carolin.

Nu pot gândi ceva rău despre Cemile după vorbele dlui Ali sau ale ei.

Îți recomand şi ție să faci la fel.

Nu vrea să ştie nimeni că stă la acest hotel. Să nu se afle unde e.

- Ai auzit, scumpo ? - Am auzit.

Cine te cunoaşte pe tine în Bursa ? Cine mă cunoaşte pe mine ?

Cemile a făcut asta. Ca să ne facă rău, ca să ne despărțim.

- Cemile n-ar face aşa ceva. - N-ar face ? De ce ?

O cunosc pe Cemile ! N-ar face aşa ceva !

Atunci, du-te şi întreab-o ! Du-te şi întreab-o pe Cemile !

Intrați !

Am anunțat că ați convocat urgent consiliul director la o şedință.

Mulțumesc.

A venit dl Ali. Vrea să discute cu dv.

Să vină !

Bună, Cemile !

Ce e ? Ai vreo veste despre Mustafa şi despre Carolin ?

- Nu. Au plecat. - Stai jos.

Ali, cum poți fi atât de indiferent ?

Cum de le dai voie să plece ? E vorba despre Mustafa.

Da, Mustafa...

De care tu ai avut grijă doi ani ca de copilul tău.

Dar important este că e fiul tău.

Despre asta am venit să vorbim, Cemile.

Ce înseamnă asta ?

Uite...

- Ce-i asta ? - Citeşte.

Ce ?

- Cine a scris asta ? - Nu ştiu.

Asta vreau şi eu să ştiu.

De ce te uiți aşa, Ali ?

Biletul l-am primit în Bursa, Cemile. Mai ştii ? Când ne urcam în maşină,

a venit fuga băiatul de serviciu şi mi-a dat un plic. Era acest bilet.

Da.

Acolo nu erați decât tu şi dl Kenan.

Dl Kenan nu poate şti atâtea amănunte despre mine şi Carolin.

Cine a scris acest bilet, Cemile ?

Adică rămân numai eu, aşa-i ?

Idiotule ! Eşti un idiot, Ali !

- Tu îți dai seama ce spui ? - Cemile...

Cine crezi că sunt eu ? Ce crezi că sunt ?!

Cemile, te calmezi, te rog ?

Sunt confuz. Nu înțelegi ?

Tu n-ai face aşa ceva. Dar cine a fost ?

Între Carolin şi Ekber era o relație dubioasă.

Ba chiar Ekber a răpit-o.

A fost adevărat ? A fost o minciună ? S-au prefăcut ? Nu ştiu.

Am îndoieli. Nu ştiu ce să fac. Am venit la tine.

Poate ştii ceva, poate ai văzut pe cineva la hotel.

Tot idiot eşti, Ali ! De unde să ştiu eu ce nu ştii tu, omule ?

Nu sunt idiot, Cemile ! Am bănuieli. Sunt confuz.

Nu desluşesc situația.

Când îmi bat capul cu atâtea, apari şi tu ! Parcă eu n-aş fi confuză !

Carolin m-a acuzat când a plecat, nu ?

Ți-a spus că eu am scris biletul, iar tu vii şi mă întrebi cu neruşinare !

Uite, te-a ajuns blestemul meu ! Tu meriți toate astea, Ali.

Bravo lui Carolin ! Acum, zvârcoleşte-te şi îndoieşte-te.

Bine, Cemile. Mulțumesc...

De vreme ce n-am scris eu asta...

Intră !

A venit dna Cemile, dle Kenan. Vrea să discutați.

- Să vină. - Intrați, dnă Cemile !

- Bine ați venit ! Luați loc ! - Nu, mulțumesc.

Ați convocat o şedință.

- O să vorbim despre asta ? - Nu.

- Am venit să vorbim despre altceva. - Vă ascult.

Ştiți că Ali şi Carolin s-au certat aici.

Se mai întâmplă în familie.

Chestiunea a depăşit puțin limitele familiei.

Cum adică ?

Au continuat cearta şi acasă, în cartier.

Am fost şi eu martoră la o parte din ceartă.

Iar Carolin a plecat de acasă.

De ce îmi povestiți mie toate astea ? Ce pot eu să fac ?

Bătrânii spuneau să nu te bagi între soți. Cred că au mare dreptate.

Azi se ceartă, mâine se împacă, poimâine se dezmiardă.

E util să păstrăm distanța.

Când am plecat de la hotelul din Uludag, a venit un băiat

şi i-a adus un bilet lui Ali, ştiți ?

- Nu ştiu. Aşa s-a întâmplat ? - Da.

Poftiți ! Biletul acela...

Mustafa nu e copilul tău, căpitane Ali. E al lui Ekber.

De asta s-a certat căpitanul Ali cu Carolin ?

Nu se poate spune că e un motiv rău. Important e cine a scris biletul.

- Cine l-a scris ? - Există doi suspecți, dle Kenan.

- Unul sunt eu, celălalt, dv. - Interesant !

Carolin e sigură că eu l-am scris. Ali are îndoieli.

Din perspectiva lor, e normal să existe doi suspecți.

Dar eu sunt sigură de un lucru. Nu am scris eu acel bilet.

Atunci, rămâne un singur suspect. Eu. Aşa-i ?

Nu ştiu. Dacă unul dintre noi chiar l-a scris, n-am fost eu aceea.

Poate că nu l-a scris niciunul dintre noi.

Poate că l-a scris dl Ali. Cine ştie ?!

Poate că mințiți dv.

Poate că dv. mințiți, dle Kenan.

Ați văzut ? Asta zic şi eu.

Niciunul dintre noi nu are informații despre asta.

De ce ne supărăm ?

Vino !

A venit dl Ali, dle Kenan.

- Să vină. - Eu plec.

Nu plecați, fiindcă trebuie să fie şi dl Ali aici.

- Vin mai târziu, dacă vreți. - Bine ai venit, căpitane Ali ! Ia loc !

S-a convocat o şedință, şi eu...

Dna Cemile vorbeşte despre un subiect care vă priveşte şi pe dv.

Despre ce ?

Din acest motiv v-ați certat cu soția dv.

Cemile, eu ți-am povestit ceva intim. Umbli din uşă în uşă şi povesteşti ?

Pentru asta ți-am povestit necazul meu ?

- Ca să bârfeşti ? - Vino-ți în fire ! Ce bârfă ?!

Nevasta ta mă acuză, spune prostii despre mine în cartier.

Tu vii şi mă întrebi dacă eu am scris acest bilet. Eu am bârfit ?

Ai zis că două persoane puteau scrie biletul. Şi nu l-am scris eu !

Am întrebat cealaltă persoană. Ce vrei ? Doamne...

Cum m-ai întrebat pe mine, întreabă-l şi pe dl Kenan. Hai !

- E în fața ta ! - M-ai făcut de ruşine !

N-ai învățat asta toată viața.

Tu te faci mereu de ruşine, iar eu încerc să-ți acopăr ruşinea.

Dar apoi vii la mine şi-mi spui că eu te-am făcut de râs.

Dna Cemile are dreptate, căpitane Ali.

Nu e nicio problemă. De ce vă necăjiți ?

Eu nu mă feresc de nimic. Din politețe, nu mă întrebați,

dar eu vă răspund. N-am scris eu acel bilet.

N-am nevoie de aşa ceva şi nici n-are rost.

Caracterul şi filosofia mea de viață nu-mi permit aşa ceva.

I-am spus şi dnei Cemile.

Nu avem informații, aşa că nu are sens să ne jignim reciproc.

Altfel, se iscă prejudicii imposibil de reparat.

Imediat începem o şedință foarte importantă.

Vom discuta chestiuni mai importante.

Dnă Cemile, dv. sunteți în fruntea acestei companii.

Ar fi posibil să fiți puțin mai stăpână pe dv. şi mai calmă ?

Ne vedem la şedință.

Dă-mi voie.

Femeile...

O să dansezi şi tu cu greviştii ?

Dar la întrevedere o să stai în fața mea.

O să fie şi Ahmet acolo, nu ? O să stați unul lângă celălalt.

Dacă sunt inclusă în comisie, vin şi stau.

N-am de unde să ştiu dacă Ahmet vine sau nu şi unde stă.

Eu îmi văd de treaba mea.

- Atât de simplu e... - Da, atât de simplu e.

Aş vrea să înțelegi şi să vezi şi tu asta.

Bună ziua !

Bine ați venit !

Toți suntem curioşi, dnă Cemile. Care e motivul şedinței ?

Muncitorilor din atelierul din Zerek li s-au înjumătățit salariile.

Cinci persoane au fost concediate.

- Cine a decis asta ? - Eu.

Fiindcă am văzut că salariile sunt prea mari şi sunt prea mulți muncitori.

De aceea, am scăzut salariile la jumătate şi am concediat cinci inşi.

Pe mine de ce nu m-ați anunțat, dle Kenan ?

Trebuia să facem economii, dnă Cemile.

Şi n-am bănuit că problema asta mică o să creeze atâta zarvă.

Acum începe adevărata zarvă. Ştiți ?

Muncitorii încep greva de azi.

Vor să li se redea salarii şi să fie reangajați cei concediați.

- Vă dați seama ce ați provocat ? - Nu doar în atelierul din Zerek.

Au intrat în grevă şi muncitorii din celelalte fabrici şi ateliere.

Astea sunt plănuite de acei sindicalişti ticăloşi.

Corect. Există oameni care ar lucra pe jumătate din salariul ăstora.

În țară e şomaj, dar uite ce fac ăştia...

Muncitorii vor primi vechile salarii,

cei concediați vor fi reangajați

şi vom discuta cu sindicatul, dacă e nevoie.

De a cui parte sunteți, dnă Cemile ?

Nici sindicaliştii nu i-ar apăra aşa pe muncitori.

Nu uitați, dnă Cemile. Dv. sunteți patroană, nu preşedintă de sindicat.

Eu sunt conştientă de funcția mea, dle Kenan.

Nu cumva asta vă deranjează, de fapt ?

Poate asta vă face să comiteți greşeala de a lua decizii fără ştirea mea,

de parcă ați fi patron.

Şi ce-o să faceți în această situație, dnă Cemile ?

Le împărțiți muncitorilor bani cu sacul,

angajați muncitori în plus şi hrăniți oameni inutil ?

Nu e de ajuns că ați produs pagube companiei,

acum aveți de gând s-o băgați în faliment ?

Despre ce pagube vorbiți ?

N-am scăzut salariile ca să chinuiesc muncitorii, dnă Cemile.

Suntem într-o situație dificilă.

Din cauza dv. am fost păcăliți în afacerea din Bursa.

Ce ? N-am înțeles.

Dacă vă amintiți, eu şi dl Ali ne-am opus

cumpărării acțiunilor fabricii din Bursa şi parteneriatului cu ea.

Dar dv., cu încăpățânare şi cu insistență,

ați cumpărat acțiunile şi ați creat parteneriatul.

În acea afacere am pierdut, dnă Cemile.

Pentru că utilajele din fabrica pe care ați alipit-o companiei

sunt doar fier vechi.

Nu se mai produc şi nu au piese de schimb.

Nici în Turcia, nici în străinătate.

Nu e posibil. Vă înşelați.

Dna Cemile are dreptate. Nu e aşa cum spuneți.

Avem şi certificatul de la fabrică.

- Da ? Pot să-l văd ? - Iată-l !

Utilajele se produc. Se găsesc şi piese de schimb.

Iată aici certificatul de garanție şi asigurare dat de fabrică !

E fals.

- N-am înțeles. - Aceste certificate sunt false.

Am şi eu certificate pe care le-am cerut

de la fabrica germană care a produs utilajele fabricii din Bursa.

Scrie că aceste utilaje şi piesele de schimb nu se mai produc.

Am făcut câteva copii.

Luați-le şi analizați-le.

Ce ?

Am fost escrocați, dnă Cemile. Din cauza dv.

Sunați-i pe directorul fabricii din Bursa şi pe asistentul lui.

O să-i puteți găsi ?

Probabil că au fugit în străinătate

cu banii pe care i-ați dat pe acțiunile alea fără valoare.

V-am avertizat de nenumărate ori, dnă Cemile.

Dar nu m-ați ascultat. Nu m-ați luat în serios.

De fapt, dl Ali mi-a deschis ochii.

Aş fi vrut să-l fi ascultat cu toții la fel ca mine.

Aş fi vrut să fi putut împiedica paguba companiei. Asta e...

Dnă Cemile, nu mi s-a întâmplat aşa ceva în 25 de ani de carieră.

Îmi pare foarte rău. Sunt şocat.

Dnă Cemile, după o asemenea pagubă, o să provocați una nouă ?

Dacă revenim la subiectul anterior,

continuați cu poveştile naive despre drepturile muncitorilor ?

Dacă cei de la sindicat vor să ne vadă, măcar ne vom vedea cu ei...

Domnilor, stați calmi. Nu aveți de ce să intrați în panică.

Nu vă faceți griji. Se rezolvă totul.

Dle Ali...

Noi doi ne pricepem la treaba asta.

Ei o să ne asculte. O să învețe treaba asta de la noi.

O să-i învățăm noi. Azi doar au primit prima lecție.

Cum e posibil ?!

Tocmai când ne confruntăm cu greva, cum să fim păcăliți aşa ?

Cum să-şi dea dl Kenan seama şi să ne reproşeze în văzul tuturor ?

Îmi cer mii de scuze, dnă Cemile. Sunt surprins.

- E prima oară când pățesc asta. - Şi mi s-a întâmplat tocmai mie !

Intră !

- Dl Ali vrea să discute cu dv. - E rândul dlui Ali să se distreze !

- Mă scuzați, dnă Cemile. - Dle Nuri, vorbiți cu sindicatul.

Aranjați neapărat o şedință azi. Trebuie să rezolvăm !

Bine, dnă Cemile.

Ce e ? Nu ți-a ajuns că m-am făcut de râs la şedință ?

Acum o să joci de bucurie în fața mea ?

- Te calmezi puțin, te rog ? - Nu pot, da ? Sunt nervoasă !

Cemile, tu ai orbit. Nu vezi realitatea

din cauza urii față de mine şi a furiei şi a neîncrederii față de dl Kenan.

Faci greşeli în lanț, Cemile.

N-o să am încredere în dl Kenan fiindcă a avut dreptate la Bursa ! Clar ?

Poate să aibă dreptate şi de o mie de ori, că tot nu am încredere !

Ai face bine să nu mai umbli după el !

Eu am venit să-ți zic să nu persişti în greşeală.

- Şi mă jigneşti. E ruşinos ! - Vorbeşte frumos ! Eşti în biroul meu.

Scuteşte-mă cu biroul tău ! Nu te pricepi la afaceri !

Doar teorii. Falimentează-ți toate afacerile !

Du-te să te îmbrobodească greviştii şi dansați împreună !

Dacă e nevoie, dansez ! Am fost şi eu muncitoare.

Nu uit de unde am venit.

Tu scufunzi corabia în ape liniştite, ca un începător.

Echipajul ajunge hrană pentru peşti ! Habar n-ai !

Hai, du-te şi stai la biroul tău acum ! Auzi, birou...

Aici este grevă !

Muncitori, uniți-vă !

- Bună ! - Bună !

- Bună ! - Bună ! Bine ați venit !

- S-a înveselit atmosfera. - E abia începutul.

- Preşedintele sindicatului e aici ? - E domnul de acolo.

- Sunteți preşedintele sindicatului ? - Da.

Sunt aici ca reprezentant al preşedintei companiei

de care aparține atelierul unde faceți grevă.

Dna Cemile vrea să se rezolve problema cât mai repede.

M-a trimis să vă anunț. Ce răspuns îi dați ?

- De acord. Să ne vedem. - Îi transmit răspunsul dv. afirmativ.

- Spuneți-ne unde şi când. - Bine.

Sincer, nu mă aşteptam la asta atât de devreme.

- Bine ai venit, Berrin ! - Bine v-am găsit !

- Ce cauți aici ? - Sunt avocată la sindicat.

Să nu-ți fie de deochi ! La revedere !

De fapt, trebuie să ştiți ceva important.

Cemile Karci, de care a pomenit omul...

- Preşedinta companiei. - Da.

Cemile Karci e mama lui Berrin.

Mama ta e preşedinta companiei ?

Dacă nu vreți, nu participați la şedințe, dnă Berrin.

Nu-i aşa, domnule preşedinte ?

Sigur. Oricum, e dna Ayten. Să nu-i creăm inutil necazuri dnei Berrin.

Vreau să fiu prezentă. Sunt avocată şi lucrez la acest sindicat.

Vreau să-mi fac meseria, indiferent de condiții.

- Deci nu e nicio problemă. - Nu.

- Au venit, dnă Cemile. - Poftiți-i înăuntru.

Intrați !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Bine v-am găsit !

Bine ai venit !

Aşa...

Cu toții cunoaştem chestiunea.

Sper să plecăm de aici ajungând la un compromis

care să mulțumească şi sindicatul, şi pe muncitori, şi pe noi.

O să vedem.

Da, o să vedem.

Ce anume vă putem da, ca să fiți mulțumiți ?

Răsplata pentru ce v-am dat noi ca să fiți mulțumiți.

Din cauza ta vorbeşte aşa fata mea. Ştii ?

Dacă chiar aşa este, sunt mândru de asta.

- Îți sparg fața ! - Hakan !

Cine eşti tu ?!

- Boule ! - Gata !

- Stai calm. - Lasă-mă !

Hakan, stai jos ! Termină !

- Ahmet ! - Dă-mi drumul ! Lasă-mă !

- Îl auzi, mamă ?! Nesimțitul ! - Hakan are dreptate ! E un nesimțit !

Tu nu te amesteca ! Nu pune paie pe foc !

- Calmați-vă, domnilor ! - Nu riposta, Ahmet !

Gata ! Stai potolit şi tu ! Opreşte-te !

- Stați calmi. - Gata !

Calmați-vă, domnilor, vă rog !

Domnilor, nu putem rezolva nimic aşa ! Vă rog, stați calmi ! Aşezați-vă !

Nu ne aşteptam să fim primiți aşa.

În aceste condiții, e imposibil să discutăm.

Noi ne retragem. Să plecăm, prieteni !

Vă felicit ! Bravo tuturor !

Ați rezolvat totul foarte frumos ! Bravo !

Şedința a decurs mai bine decât speram.

Berrin !

- Să vorbim. - Mai târziu.

- Acum ! - Dă-mi drumul, Hakan !

- Nu te băga, Ahmet. - Nu cumva !

Încetați ! Aici e locul potrivit ?

- Berrin, tu rămâi. Trebuie să vorbim. - Eu plec.

Vii cu mine, împreună cu Hakan. Mergi !

- Plecați. Eu vin apoi... - Mişcă !

Ce crezi că faci, Berrin ? Cum poți să vii aici cu Ahmet ?

Poate nu te gândeşti la mama ta şi la mine !

- Dar nu te gândeşti la soțul tău ? - Lucrurile astea nu se discută aici.

Să rezolve problema acasă la ei !

Nu-i mai priveşte doar pe ei, Cemile !

Uită-te la mine, Berrin !

Nu te aliezi cu Ahmet, punându-i în încurcătură

pe mama ta şi, mai ales, pe soțul tău !

Eu îmi fac doar meseria. Nimic altceva !

- Nu insistați ! - Scuteşte-mă cu meseria ta !

Taci, Ali ! Te rog, taci odată, până nu scapă lucrurile de sub control.

Fata mea, du-te acasă la tine.

Tu du-te în biroul tău şi calmează-te. Vorbim după aceea.

Încetează şi tu cu atitudinea asta de şef !

Ce-ai rezolvat până acum cu asta ?

Idiotule !

Doamne, unde am ajuns ?

- Poftă bună ! - Sărut mâna !

Sărut mâna, bunico !

Cum te înțelegi cu Jale ?

Nu merge bine, soră. Ne-am despărțit.

O iubeşti ?

O iubeam oare ?

Nu ştiu.

Dacă ai fi iubit-o, ai fi ştiut.

Ai dreptate. Nu e dna Inci.

Mete, tu ai căutat-o în fata aia pe dna Inci,

dar ea nu mai e.

- Pentru mine, există mereu, soră. - Să existe.

Să existe, sigur. Eu nu zic să nu existe.

N-o uita toată viața.

Dar n-o căuta în alte femei.

Ai trăit ceva, dar s-a terminat.

Să rămână într-un colț al inimii tale.

Dar nu-ți face viața un calvar.

Asta şi-ar fi dorit şi dna Inci de la tine.

O să-ți iasă alte femei în cale. O să trăieşti alte iubiri.

Da, dar...

Cum o să-mi dau seama că sunt îndrăgostit ?

Când o să fii îndrăgostit cu adevărat, o să simți.

Chiar dacă nu-ți dai tu seama, îți spun eu.

- Mulțumesc. - Cu plăcere !

Dar...

Tu te-ai putea îndrăgosti de altcineva în afară de Soner ?

Soner e viu.

Tu ai putut renunța la dna Inci cât era în viață ?

Nu.

Cât timp amândoi trăim, nu pot renunța la Soner.

Nu deschide robinetele iar, smiorcăito !

- M-a durut ! - Te-a durut !

Nu mă lovi ! Mi-ai rupt nasul !

Cară-te ! Nu te alinta !

Ia mâna !

Ce mână grea ai !

Nu vă ciondăniți !

Sunteți ditamai oamenii ! Mâncați-vă mâncarea !

O să faceți mizerie... Abia am măturat !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 30, SERIA 2