Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 29

Dv. l-ați trimis pe Ali în Bursa cu afaceri.

Dar a fost urgent, a plecat imediat.

Ştiu. A trebuit să se ducă dumnealui, fiindcă a intervenit ceva urgent.

A fost necesar.

Dar era şi Cemile acolo, cu el. Nu se poate aşa.

Ştiți că ea e fosta soție a lui Ali.

Ştiu. Sunt sigur că a fost supărător pentru dv. şi pentru căpitanul Ali.

Tot ce a pățit Ali a fost din vina lui Cemile.

Ali a împuşcat un om, a făcut puşcărie.

Eu am trăit momente foarte grele. E numai vina lui Cemile.

- Da, aşa a fost. Am aflat. - Trebuie să avem grijă cu Cemile.

Nu vă faceți griji. Sunt perfect de acord cu dv.

Trebuie să avem grijă cu Cemile. Nu vă îngrijorați.

N-o să permit să vi se întâmple vreun rău dv. şi dlui Ali.

Îmi faceți un bine.

De ce ?

Nu vă fac un bine. Îmi apăr propriile interese.

Prezența dv. şi a dlui Ali alături de mine

cred că e de bun augur.

Mă înşel ?

Nu vă înşelați, dle Kenan. Aveți dreptate.

Atunci, eu plec.

Dacă aveți nevoie de ceva, sunați-mă neapărat. Pentru orice.

Vă mulțumesc.

La revedere !

Ali ?

Ali !

- Stai, Ali ! Ce faci ?! - Ce faci aici ?

Ce cauți aici ?

Azi te-ai întors de la Bursa. Ce dacă am venit ?

Da ? Ți-a fost dor de mine ? Nu mai puteai de dorul meu, nu ?

- Nu minți ! - Nu țipa la mine !

Te-ai dus la Bursa cu Cemile

şi ați stat în hotelul în care ne-am petrecut noi luna de miere !

- Ce ? - Eu nu zic nimic.

Dar tu vorbeşti întruna şi țipi mereu la mine !

- Trebuie să-mi explici ceva. - Dă-mi drumul ! Mă doare !

- Căpitane Ali ! - Lasă-mă !

Ali, ce faci ?! Duceți-vă şi rezolvați-vă problema acasă !

- Nu e nici locul, nici momentul ! - Calmează-te, căpitane. Vino în birou.

Bine. Scuze...

- Ce se întâmplă, mamă ? - Nu ştiu.

Dar simt că o să se întâmple lucruri rele.

- Te simți mai bine, căpitane Ali ? - Da, mulțumesc.

Astea sunt chestiuni personale.

N-aş vrea să intervin, dar, dacă pot să fac ceva...

Mulțumesc. E o situație excepțională. Nu puteți face nimic.

Căpitane Ali, se poate spune că suntem o familie acum.

- Dacă aveți vreun necaz... - Bine. Mulțumesc.

Mă scuzați, eu plec.

Prietene...

Absența ta nu poate fi compensată

Nici de mamă, nici de frați,

Acesta e cel mai frumos

Şi mai cald sentiment, prietene,

Să împărtăşim orice bucurie,

Orice necaz şi orice întristare

Şi să mergem împreună, mână în mână,

O viață întreagă.

Să nu existe deloc lacrimi

În acei ochi care surâd profund,

Chiar dacă drumurile

Ni se despart, prietene...

Da, prietene, tu mi-ai spus cine şi ce sunt,

de unde vin şi încotro merg.

Tu m-ai luat de mână şi m-ai scos la lumină.

M-ai învățat din nou să merg mână în mână şi întotdeauna înainte.

Chiar dacă într-o zi o să ne despărțim,

ştiu că drumurile noastre n-o să fie niciodată separate.

Atâta timp cât mergem pe acelaşi drum,

mâinile noastre o să se unească prieteneşte din nou într-o zi.

Chiar dacă ne despărțim, nu ne putem rupe unul de celălalt.

Unde e tata, fata mea ?

Aici este !

Unde e, unde e ? Unde e tăticul ?

Ne jucăm, fata tatei...

- Berrin ? - Am venit.

A venit mama fetei mele ? A venit mama ?

Hai să mergem la mama ! Să mergem la mama !

Vino...

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Mama ta s-a întors de la Bursa. - Da ?

Ce ai ? Eşti obosită ? S-a întâmplat ceva ?

Nu, nu s-a întâmplat nimic. Sunt doar obosită.

Să-mi las geanta...

N-am fost niciodată soț şi soție...

Am promis să nu spun asta până nu divorțez,

dar văd că şi tu ai nevoie să te trezeşti la realitate, ca Murat.

Ridică-te, să mergem !

Ca pe vremuri.

- Ca pe vremuri ? - Da.

N-am putut să opresc !

Ce faceți, vagabonzilor ? O să plătiți paguba ca dobitocii !

Dar dacă plătim ca oamenii ?

Ține ! E suficient ?

- Cu banii ăştia, cumpărați şi localul. - Nu-l vrem.

Dă-ne doar mâncare. Ne e foame !

Desigur, domnule. Luați loc !

Faceți-le loc, domnilor ! Luați loc !

Ia te uită !

Era să ne omori pe toți !

Acesta e un loc respectabil ! Cei ca voi nu au ce căuta aici !

Niciun om respectabil nu poate ajunge la acest statut social

păstrându-şi decența.

Idiotule ! Atunci, tu de ce eşti aici ?

Tu eşti idiot ! Ți-am zis eu că sunt un om respectabil ?

I-am zis ?

- Aiuritule ! - Cine eşti tu ?

- Ce faceți ?! - Afară !

Ce faceți ?!

Ieşi afară ! Valea !

Sunteți amabili să-l urmați ? Nu mă obosiți. Afară !

Ia-ți poşeta !

Sunteți un impertinent !

- Cum e masa ? E bună ? - Să nu facem scandal. E bună.

Dar trebuie curățată.

Gata, stați calmi. Nu s-a întâmplat nimic.

Strângeți imediat aici, băieți ! Repede, repede !

Strângeți iute...

- Bine ați venit ! Ce doriți ? - Dă-ne de mâncare !

- Desigur. - Satură-ne !

Băieți, umpleți masa imediat ! Aduceți de toate !

Nu vă lăsați mâncarea să se răcească. Continuați.

Continuați !

Mâncați !

Bine ați venit, domnule !

Mai doriți ceva ?

Poftă bună !

- Puteți începe. - Mâncăm. Am început.

Puteți începe să vorbiți.

Doar nu am ieşit din casă ca să mâncăm !

Murat şi Aylin divorțează.

Am înțeles.

- Vorbim pe scurt sau pe larg ? - Nu e nicio limită.

E o situație grea.

Desigur, orice criză este şi o oportunitate.

V-ați străduit să-i aduceți şi să-i țineți împreună,

dar asta v-a făcut nefericiți pe dl Murat, pe dna Aylin şi pe dv.

Poate că această criză o să vă dea şansa să fiți un om obişnuit

şi să trăiți pentru propria fericire, ca orice om obişnuit.

Crezi că eu şi Aylin am putea fi împreună ?

- Am putea fi fericiți ? - N-ați fi mai nefericiți decât acum.

Dar Murat ?

Acelaşi lucru e valabil şi pentru el.

Omul nu trebuie să-şi dorească ceva la care nu poate renunța.

Orice lucru la care nu poate renunța îl face prizonier.

Asta e valabil şi pentru mine şi Aylin.

Desigur. Aşa că renunțați cu toții.

Poate că divorțul vă oferă tuturor acest prilej.

După aceea, lăsați totul în voia sorții. Nu forțați lucrurile.

Credeți-mă, o să fie mult mai bine.

Dar dacă unul dintre noi nu reuşeşte să profite de prilej

şi forțează lucrurile ?

Cine face asta pierde.

- Aşa zici ? - În acelaşi timp, mai zic ceva...

Pe cât de greşit e să-ți doreşti ceva la care să nu poți renunța,

pe atât de greşit e să fii nepăsător față de ceea ce trebuie să-ți doreşti.

Aşadar...

E simplu. Ascultați-vă vocea inimii.

Ai fi putut spune asta de la început. N-ai fi fost nevoit să vorbeşti atât.

Atunci, n-ați fi înțeles ce vreau să spun.

Să mergem !

Hai !

Ce-i cu hărmălaia asta ?

Cine sunt idioții ăştia ?

Cred că sunt beți.

Golani !

- A venit Carolin ? - Nu, nu a venit încă.

Eu am întârziat, dar nu pot să plec.

- Bine, pleacă. - Mulțumesc mult.

- Mustafa unde este ? - Doarme, domnule.

V-am pus valiza aici.

Dl Kenan nu a venit încă. Cine îl caută ?

Alo ! Alo ! A închis.

- Cine era ? - O femeie.

A zis că vrea să vorbească cu dl Kenan.

Când am întrebat-o cum o cheamă, a închis.

- Da ? - Da.

Fă-mi legătura.

- Alo, dnă Nimet ! - Bună seara !

- S-a întâmplat ceva, dnă Nimet ? - Da, dar sper să fie de bine.

Ce este ? E vreo problemă ?

Dnă Cemile, trebuie să discutăm față în față despre ceva important.

Bine, de acord. Trec mâine pe la atelier şi vorbim.

- Dar e urgent. - Urgent ?

Ne putem vedea în seara asta ?

Bine, vin acum.

Cine ?

Dna Nermin ? Bine, faceți-mi legătura imediat.

Ce este ?

Ce s-a întâmplat ?

Ai sunat acasă ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis să nu suni niciodată acasă ?

Aici se face grevă !

Greva e dreptul nostru ! "Nu" concedierilor !

- Dnă Nimet ! - Bine ați venit, dnă Cemile !

Bine v-am găsit ! Ce se întâmplă ?

- Mâine începem greva. - Ce ?

De ce ? Mie nu mi-ați spus nimic. Eu nu ştiu nimic.

Asta e decizia muncitorilor. Nu ne consultăm cu patronul.

- Dacă mi-ați fi spus... - Nu ştiați ce se întâmplă ?

Ce nu ştiam ?

Ne-au redus salariile la jumătate şi cinci colegi au fost concediați.

- Ce ? Cum e posibil ? - Nici noi nu am înțeles, dnă Cemile.

Nu ne-a întrebat şi nu ne-a explicat nimeni.

- De ce au fost concediați oamenii ? - Fiindcă fac parte din sindicat.

De ce credeți ? Au zis că sunt prea mulți angajați. Pretexte !

Noi ştim adevărul.

Aşa că ne-am înscris şi noi în sindicat. Mâine intrăm în grevă.

O să țină până ne primim drepturile.

Dnă Nimet, vă ajut eu. Nu e nevoie de grevă.

Vă măresc salariile şi îi angajez din nou pe cei concediați.

- Dar acordați-mi ceva timp. O zi. - Situația ne-a depăşit, dnă Cemile.

Nu e grevă doar aici. E grevă generală.

Nu facem această grevă doar pentru drepturile muncitorilor de aici,

ci pentru drepturile tuturor muncitorilor din sector.

Da ?

Dv. ne sunteți dragă, dnă Cemile.

Toți muncitorii de aici vă iubesc şi vă respectă.

Iertați-ne, dar această grevă nu e împotriva dv., ci a patronilor.

Să fie de bun augur pentru toată lumea !

Vreau să vorbesc ceva cu tine, Suleyman.

Dar să revenim la normal.

- Bine ați venit ! - Bine te-am găsit !

Ia loc, te rog.

- Ce voiați să-mi spuneți, dle Soner ? - Vreau să fac ceva, Suleyman.

Şi am nevoie de ajutorul tău pentru asta.

Vino ! Vino încoace !

Vino, că avem de vorbit.

- Ce-i cu tine, Ali ? - Ce scrie aici ?

De ce îmi faci asta ? Fiindcă am venit la serviciu la tine ?

Citeşte !

- Asta e o greşeală ? - Citeşte !

"Mustafa nu e copilul tău, căpitane Ali. Tatăl lui e Ekber."

E adevărat ?

- Ce-i asta ? - E adevărat ?

- Glumeşti cu mine ? - E adevărat ?!

Nu, nu e adevărat ! Ai înțeles ? Nu e adevărat ! E o minciună !

De unde să ştiu că e o minciună ? De unde să ştiu ?

De unde să ştiu ?!

Mă gândesc aşa...

Te-ai dus în Olanda. Ekber te-a răpit.

El a murit în Olanda, iar tu erai lângă el când a murit.

Ai făcut multe chestii dubioase. Cum să te cred ?!

Tu eşti tatăl lui Mustafa, Ali.

Crede-mă. Spun adevărul.

- Spune, cine ți-a scris biletul ? - Ce importanță are ?!

- Cine ți l-a dat ? - Ce importanță are cine mi l-a dat ?!

Ce contează ? Contează doar că e posibil să fie adevărate !

La naiba ! Există o asemenea probabilitate ! Există !

Atunci, eşti un prost !

Tu însuți l-ai adus pe Ekber şi ai făcut afaceri cu el !

De ce ai adus un bărbat străin în casă ? Ce fel de bărbat eşti ?

Tu eşti în măsură să-mi jigneşti bărbăția ?

Dar tu mă jigneşti pe mine ! Mă bănuieşti !

Bineînțeles că te bănuiesc !

Eu eram însurat când m-ai cunoscut ! Ți-a păsat ?

Nu ți-a păsat câtuşi de puțin ! Nu ți-a păsat ! Cum să nu te bănuiesc ?

Nu mi-a păsat fiindcă te-am iubit.

Dar şi tu m-ai iubit pe mine.

Nu mi-ai zis aşa ? Acum ce s-a întâmplat ?

- Ce s-a schimbat ? - Asta s-a schimbat !

Asta s-a schimbat ! Asta s-a schimbat ! La naiba ! Asta !

Cineva vrea să ne învrăjbească ! Înțelege !

- Cine ? - Stai calm. Gândeşte-te puțin.

- Când ți s-a dat acest bilet ? - În Bursa !

Cine te cunoaşte pe tine în Bursa ? Cine mă cunoaşte pe mine ?

Cemile a făcut asta. Ca să ne facă rău, ca să ne despărțim.

Cemile n-ar face aşa ceva.

- N-ar face ? - N-ar face !

- De ce ? - O cunosc ! N-ar face aşa ceva !

Atunci, du-te şi întreab-o ! Du-te şi întreab-o pe Cemile !

- Taci ! - Du-te şi întreab-o pe Cemile !

Nu da vina pe Cemile. Era şi Kenan acolo.

De ce să facă asta Kenan ? Ce are de câştigat ? Nimic.

Dar Cemile nu-i aşa. Ea e geloasă. Nu ne iubeşte !

- Vrea să-l ia pe Mustafa ! - Nu o calomnia pe Cemile ! Gura !

- Aşa faci mereu ! - Du-te naibii !

- Pleacă naibii din casa asta ! - Mereu umbli după Cemile !

De ce te-ai dus la Bursa ? Pentru Cemile !

- Taci ! Te sugrum ! Taci ! - Umbli ca un câine după Cemile !

Taci ! Pleacă din casa asta ! Pleacă naibii din casa asta !

- Mă alungi din casă ? - Nu te alung ! Îți cruț viața !

Du-te naibii ! Altfel, fac iar moarte de om !

Pleacă naibii ! Du-te naibii ! Cară-te !

Doamne...

Doamne...

Bine, Ali. O să plec.

Dar o să-l iau şi pe Mustafa, fiindcă tu nu îl vrei nici pe el.

Doamne, dă-mi răbdare...

Doamne, dă-mi răbdare...

Doamne, dă-mi răbdare...

E numai vina ta !

Eşti fericită acum ?

Plec de acasă împreună cu Mustafa. Eşti fericită ? Îți place ?

Eşti nebună ? Ce tot spui ?

Mereu m-ai invidiat ! Mereu !

- Nu ai plecat încă ? - Tu m-ai păcălit ! M-ai păcălit !

Te-ai însurat cu mine, dar erai cu gândul la Cemile !

Să te ia naiba ! Eşti câinele lui Cemile !

- Eşti câinele lui Cemile ! - Gura ! Te omor !

- Ali ! Ali ! - Doamne, înnebunesc !

Tu te străduieşti să ne desparți ! Mereu ai umblat după Ali !

Te străduieşti să ne desparți ! Ştiu eu !

Fac moarte de om ! Pleacă ! Mă împingi la crimă !

Femeia asta umblă după soțul meu !

Din cauza ei, soțul meu m-a alungat de acasă !

M-a aruncat în stradă cu copilul...

Din cauza acestei femei !

Tu ai făcut-o ! Tu ne-ai făcut acest rău !

Vrei să mi-l iei pe Ali ! Te răzbuni pe mine ! Tu eşti de vină !

- Dă-mi drumul ! - Gata, calmează-te...

- Ce am făcut ? Ce tot spui ? - Parcă n-ai şti ! Eşti o viperă !

- Femeia asta e o viperă ! - Mai taci !

Ne-ai făcut de râs pe toți !

Cred c-ai înnebunit ! Eu nu ştiu nimic !

- Opreşte ! Opreşte ! - Doamne sfinte...

O să vă cer socoteală ! O să vedeți !

O să vă cer socoteală tuturor... Să mergem !

Hai ! La ce vă holbați ? E prima oară când vedeți asta ? Cărați-vă !

Mulțumesc...

Ce se întâmplă, Ali ? Ce-i scandalul ăsta ?

Unde s-a dus femeia asta cu Mustafa în toiul nopții ?

Nu ştiu. Să se ducă unde o vrea.

Te-ai zăpăcit. Ce-o să facă cu Mustafa în timpul nopții ?

E copilul tău. Nu te gândeşti deloc la el ?

Nu ştiu. Nu vreau...

- Alo ! - Vreau să vorbesc cu dl Kenan.

- Cine sunteți ? - Mă numesc Carolin Akarsu.

O femeie vrea să vorbească cu dl Kenan.

Cică o cheamă Carolin Akarsu.

- Anunță-l pe dl Kenan. - Bine, doamnă.

Dle Kenan, mi-ați zis să vă sun dacă am nevoie de ceva.

De aceea vă sun.

Mă simt foarte rău. M-am certat cu Ali.

Ali m-a aruncat în stradă împreună cu Mustafa.

Am rămas pe drumuri.

Nu am bani. Sunt într-o situație foarte dificilă.

Doamne !

Vă cer ajutorul. Vă rog !

Bine, doamnă. Nu vă întristați.

O să găsim o soluție. Doar n-o să vă lăsăm pe stradă !

- Unde sunteți acum ? - În Gultepe.

- Bine. Vin imediat. Aşteptați-mă. - Mulțumesc.

Carolin, soția dlui Ali...

Cred că s-au certat. A plecat de acasă. E pe drumuri, cu un copil mic.

Au nevoie de ajutor. Cred că n-au nici bani, nici adăpost.

Îmi cere ajutorul.

Bine, dar astea sunt probleme conjugale.

Trebuie să fii prudent.

Ea îți spune varianta ei, el, varianta lui.

Mai întâi, trebuia să afli ce se întâmplă.

Ai dreptate, scumpo. Sunt de acord cu tine.

Mă duc să aflu ce se întâmplă şi o să mă comport ca atare.

Tu de unde o cunoşti pe femeia asta, pe Carolin ?

Ne-a făcut cunoştință dl Ali.

Azi a sunat o femeie. Când am întrebat-o cine e, a închis.

- E posibil să fie Carolin ? - Nu cred.

De ce nu şi-ar spune numele ? Adineauri l-a spus, când a sunat.

Uite ce zic eu... Hai să mergem împreună, dacă vrei.

O vezi şi tu pe dna Carolin.

Biata femeie a rămas de izbelişte cu copilul.

Să vezi şi tu... Poate îi ajutăm, găsindu-le un adăpost. Ce zici ?

- Bine. Să mergem împreună. - Hai să mergem !

- A adormit Zehra ? - Da.

- Ce veşti ai ? - Am intentat procesul.

A venit avocatul lui Murat. Vrea şi Murat să divorțeze.

A dat o declarație. A adus-o avocatul lui.

- Adică nu-i nicio problemă. - Slavă Domnului !

- Ce bârfiți acolo, în şoaptă ? - Nimic, bunico. Vorbim aşa...

Unde e mama ? Mi-e foarte dor de ea.

Nu țipa, țestos grăsuț, că te bat.

Încet !

- Vino încoace ! - Îl doare !

- Încet ! - Mete, o să pățească ceva...

- Termină, Mete ! - O să-l doară !

- Te-am doborât ! - E ceai...

- Te-am doborât ! - Încetați !

- Dă piciorul încoace ! - A venit mama !

Stai aşa...

Mamă !

Mi-a fost foarte dor de tine, mamă !

Şi mie, de tine !

- Osman, nu mai sta în brațele ei ! - Nu vreau !

- Mi-a fost foarte dor de mama ! - I-auzi !

- Bine ai venit, mămico ! - Bine v-am găsit !

- Bine ai venit, mămico ! - Bine v-am găsit...

Mama a adus castane confiate ! Poftiți !

Aşteptați-ne şi pe noi !

Nu tăbărî pe toate, fiule ! Dă-le şi fraților tăi.

- V-am adus şi vouă o cutie. - Mulțumim, mamă. Bine ai venit !

- Mulțumim, mamă. - O cutie ?

- Câte persoane suntem ? - O împărțim. Ce are a face ?

- Sunt bune. - Poftă bună !

Ce s-a întâmplat, mamă ? Nu au mers bine afacerile în Bursa ?

Am făcut nişte lucruri. Sper să fie bine.

- Pari apatică. - Sunt obosită, copile.

Spune drept.

Osman, haide, du-te la culcare, fiule !

- Mai stau puțin ! - Dar s-a făcut târziu.

Mai mănânc o castană confiată şi mă culc.

Bine.

E un castan şi în grădina lui Lemi.

Când se termină astea, aduc castane, şi tu le confiezi.

Alea sunt castane sălbatice, copile. Nu sunt bune de nimic.

Castanele sălbatice au o culoare aprinsă şi o coajă lucioasă.

Arată mai bine decât castanele. Dar n-au gust bun, sunt amare.

Castanele sălbatice sunt ca oamenii care-şi şlefuiesc exteriorul

ca să-şi ascundă amărăciunea din suflet. Sunt false.

- Mai aşteptăm, doamnă ? - Încă puțin. Vin acum.

Hai la culcare !

Vino !

Mamă, l-ai trimis pe Osman la culcare. Ce s-a întâmplat ? Ce te-a supărat ?

Ali şi Carolin s-au certat.

Nu cred ! Serios ? Nu cred !

Ce-i cu asta, mamă ?

- Ai văzut tu ? - A văzut tot cartierul, mamă.

Carolin l-a luat pe Mustafa şi a plecat.

A plecat cu Mustafa ?

Auzi, pupăza !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 29, SERIA 2