Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 28

Dacă sunteți gata, putem începe, dle Şadan ?

Desigur, putem începe, dnă Cemile. Suntem gata.

Bună ziua !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Eram pe punctul de a semna, dle Kenan. Nu trebuia să vă deranjați.

Nu m-am deranjat degeaba, dnă Cemile.

Dacă pot împiedica greşeala pe care o faceți,

nu m-am deranjat degeaba.

Nu fac o greşeală.

Dnă Cemile, am vorbit cu dl Ali.

A spus că fabrica e veche şi că utilajele au probleme cu piesele.

Eu îl cred.

Pentru aceşti domni,

acest contract care-i salvează de la ruină e o binecuvântare rară.

Dar pentru compania Karci sunt bani aruncați pe fereastră.

Cumpărați o epavă,

un monstru fără valoare, care înghite bani încontinuu.

- Dle Kenan... - Domnilor, vă rog să nu obiectați.

- Asta e problema noastră. Vă rog ! - Controlați-vă, dle Kenan.

Dl Nuri a făcut cercetări. Am vizitat fabrica, ne-am uitat...

- Nu e niciun motiv de îngrijorare. - Da ?

Dnă Cemile, vă cred că ați vizitat fabrica,

v-ați uitat, dar nu ați văzut.

O singură persoană a văzut ce se întâmplă. Dl Ali.

Ce anume a văzut dl Ali, şi nu am văzut noi ?

Spuneți, dle Ali. Vorbiți !

Eu mi-am mai spus părerea de câteva ori.

- Utilajele acelea sunt foarte vechi. - Da, dar...

Dle Zihni, asta e treaba noastră. Vă rog, nu vă amestecați.

Dnă Cemile, eu mă opun acestei asocieri.

Şi dl Ali, la fel. Aş zice să vă gândiți bine.

Motivul pentru care vă opuneți e că utilajele sunt vechi ?

Da. Nu e o problemă suficient de mare ?

Garanție, piese de schimb, asigurare...

Fără astea, nu putem vinde utilajele nici ca fier vechi.

Însă fabrica germană care le-a produs oferă garanție şi asigurare. Poftiți !

Dle Ali, ştiați despre acest act ?

Da, ştiam. L-am văzut, dar...

- Mie nu mi-ați spus despre el. - Da.

Totuşi, acele acte nu schimbă realitatea că utilajele sunt vechi.

Acele utilaje sunt foarte vechi şi sunt inutile. O să ieşiți în pagubă.

Da, s-ar putea să aveți dreptate.

Dar, dacă există un asemenea act,

nu avem niciun temei să ne opunem înțelegerii.

Atunci, putem semna, dle Kenan ?

E decizia dv., dnă Cemile.

Responsabilitatea e tot a dv.

- Să fie cu noroc, dnă Cemile ! - Pentru noi toți !

Să sperăm că o să fie de bun augur pentru noi toți, dnă Cemile.

Mulțumesc, dle Kenan.

- Pe mine vă rog să mă scuzați. - Vă rog, dnă Cemile !

- Ne retragem şi noi. - Da.

- Să fie cu noroc ! - Să fie cu noroc !

Să fie cu noroc !

Să fie cu noroc !

- Să fie cu noroc ! - A fost cu noroc pentru dv.

Să fie cu noroc !

Vă întoarceți imediat la Istanbul sau aşteptați până mâine ?

Nu ne întoarcem împreună ?

Dna Cemile aşteaptă să se încheie toate formalitățile. Pleacă mâine.

Atunci, ne întoarcem şi noi mâine, cu maşina dumneaei.

- Nu-i aşa, căpitane Ali ? - Cum credeți de cuviință.

Cum doriți.

Nu vă necăjiți, căpitane Ali. Aşa e în afaceri.

Dv. ați făcut ce se cuvenea.

- Au făcut o mare greşeală, dle Kenan. - Şi eu cred la fel.

Sper să ne înşelăm noi. În caz contrar, o să fie probleme.

Dna Cemile nu se pricepe la aşa ceva.

În privința mea avea deja prejudecăți.

A orbit-o şi vrăjmăşia cu dv.

Va trebui să fim foarte atenți de acum încolo, căpitane Ali.

Trebuie să evaluăm fiecare decizie a dnei Cemile

şi, dacă e nevoie, să ne opunem.

Consider că ați avut o atitudine corectă în afacerea asta. Bravo !

Mulțumesc mult, dle Kenan.

Trecutul meu în marină e plin de laude şi de succese.

În ultimii câțiva ani, am trăit nişte experiențe foarte neplăcute.

Am fost acuzat şi umilit întruna.

De aceea, cuvintele rostite de dv. sunt foarte valoroase pentru mine.

De mult n-am mai auzit asemenea vorbe. O să fac tot ce pot pentru dv.

Mi-am dat seama că sunteți un om de încredere

de când v-am văzut prima oară, căpitane Ali.

Mulțumesc.

- Dnă Aylin ? - Suleyman ?

E ceva foarte important şi urgent. Trebuie să veniți imediat.

Ce s-a întâmplat ? A pățit ceva Soner ?

Nu vă pot spune la telefon. Timpul e prețios. Vă rog, veniți imediat !

Alo ? Kerim, sunt Aylin. Poți să trimiți un taxi la noi ?

Bine.

- Nihal, te fugăreşte cineva ? - Da !

Hai, urcă ! E frig.

Ce ai ? Chiar te urmărea cineva ?

Nu. Am...

Am întârziat şi mi-a fost teamă că o să fiu concediată.

- Eram speriată. - Stai liniştită. Nu vei păți nimic.

Plec.

Da.

Cu bine !

La revedere !

- Da, Suleyman. - Da, dle Soner.

Cine e ? Uite !

E tata.

Bate cineva la uşă. Mă duc.

- Bună, Carolin ! - Intrați !

Ce faci, Mustafa ? Uite pe cine ți-am adus !

Melike, doica despre care ți-am spus.

Vorbiți, faceți cunoştință şi sper să vă înțelegeți.

- Cum te cheamă ? - Melike.

Melike... Eu mă numesc Carolin.

O să ai grijă de fiul meu. Îl cheamă Mustafa.

- Ai mai făcut asta până acum ? - Da, dnă Carolin.

- Câți bani vrei ? - 50 de lire pe săptămână.

- E mult. - Se poate, doamnă ?!

Întreabă în jur. Nu lucrează nicio doică pe mai puțin de 75 de lire.

Eu sunt cam strâmtorată în perioada asta...

E foarte ieftin !

Bine. În regulă.

Acum, fă cunoştință cu Mustafa. Să vedem dacă o să te îndrăgească.

Ce mizerie !

E praf peste tot...

Ce femeie murdară !

- Suleyman ! - Din păcate, ați întârziat, dnă Aylin.

- Ce e ? La ce am întârziat ? - Dl Murat l-a sunat pe dl Soner.

I-a spus că-l va ierta dacă pleacă în Anglia şi nu se mai întoarce.

A zis că uită totul, dacă face întocmai ce i-a spus.

Iar dl Soner s-a dus la aeroport, să ia avionul.

Avion ? Se întoarce în Anglia şi nu mai vine niciodată ?

Suleyman, adu-mi repede cheia maşinii !

Eram pregătit pentru asta.

Opreşte maşina ! Trebuie să vorbim ! Opreşte !

Opreşte maşina !

Soner, nu te pot lăsa să pleci aşa ! Opreşte !

Întoarce-te acasă, Aylin ! Întoarce-te acasă !

Opreşte !

Dacă nu opreşte, dau cu maşina peste tine şi murim amândoi !

Scăpăm amândoi de chin ! Ai înțeles ?!

Deci voiai să pleci aşa, da ?

Trebuie să plec.

Schimbăm două vorbe aici, ne emoționăm, iar tu pleci din nou.

- Eşti hotărât, nu-i aşa ? - Aşa este.

Bine.

Ce cauți ?

- Hai ! Mereu ții unul pe-aici. - Ce țin ?

- Dă-mi pistolul, Aylin ! - Ți-l dau, că nu mă pasionează !

- Să-ți anulez mai întâi zborul... - Aylin !

Ia-ți pistolul.

Aşa ! Deoarece zborul a fost anulat, acum putem vorbi liniştiți.

Nu e nimic de vorbit. Clar ? S-a terminat.

- Ce s-a terminat ? Cum s-a terminat ? - Pur şi simplu, s-a terminat !

Nu ! Eu am să-ți spun ceva !

- Nu vreau să ascult ! Nu înțelegi ? - Nu înțeleg !

Opreşte !

Eşti nebună ?! O să te calc ! Dă-te la o parte !

Ori mă calci, ori nu pleci ! Trebuie să mă asculți !

- Dă-te la o parte, Aylin ! - Nu poți pleca !

Spune ! Spune ! Ce ai de zis ?

- Ce ai de zis ?! Zi ! Ce e ? - Nu poți pleca fiindcă vrea Murat.

- Trebuie să te întreb pe tine ?! - Da !

Tu m-ai întrebat când ai plecat de acasă ?

M-ai ascultat când ți-am zis să nu pleci ?

- Atunci trebuia să plec ! - Iar acum trebuie să plec !

Murat te forțează ! Nu înțelegi ?!

Vrea să suferi şi tu, fiindcă suferă el !

Chiar dacă te-ai duce în Anglia sau în altă parte...

Şi pe Lună dacă te-ai duce, ce s-ar mai schimba ?

- Murat te iubeşte ! - Murat ştie că eu te iubesc pe tine.

Atacă cu disperare, ca un animal rănit. Nu e lucid.

- Suferă din cauza mea. - Nu.

Suferă pentru că ştie că n-o să mă mai întorc niciodată la el

şi că o să te iubesc pe tine în continuare.

- E numai vina mea. - E bolnav.

Oricum, dragostea nu e altceva decât o boală.

Noi suntem diferiți ? Suntem foarte sănătoşi ?

Suntem în toate mințile ? Cu ce ne deosebim de Murat ?

Şi el e deznădăjduit, şi el e disperat, şi el e furios !

Murat vrea să fie din nou cu tine.

Nu e posibil. Nu a fost niciodată.

Asta numim noi dragoste.

Atunci, între noi ce este ?

Dragoste.

Nu trebuia să mă întorc din Anglia.

Dacă plec, tu şi Murat puteți fi din nou împreună...

Eu şi Murat am decis să divorțăm.

Vă despărțiți ? Adică tu ai decis să divorțezi de Murat.

Nu, nu eu. Am decis împreună.

- Tu cu Murat ? Voi doi ? - Da.

Imposibil. Murat n-ar renunța niciodată la tine.

Am început deja procesul de divorț.

Cum s-a întâmplat asta ? Cum l-ai convins pe Murat ?

- Ce i-ai zis ? - I-am zis...

"Nu te iubesc. Îl iubesc pe Soner."

"De aceea, vreau să divorțez de tine."

"Dacă nu divorțezi de mine şi îmi creezi dificultăți,"

"dezvălui tot adevărul la proces şi divorțez imediat de tine."

Ce adevăr ai zis că dezvălui la proces ?

Eu şi Murat...

Nu am fost niciodată soț şi soție în adevăratul sens al cuvântului.

Am promis să nu spun asta până nu divorțez,

dar văd că şi tu ai nevoie să te trezeşti la realitate, ca Murat.

De aceea ți-am spus lucrurile astea. Sper să fie de folos.

Vino, să te conduc acasă.

Te-am iubit ani întregi, M-a ars dragostea de tine,

Te-am iubit ani întregi, M-a ars dragostea de tine,

Acum nu mai cred în dragoste,

Acum nu mai cred în dragoste,

Am suferit mult de când o iubesc,

Dacă mă părăseşte, Să mă părăsească, nu-mi pasă !

Dacă inima mea Care bate pentru ea ia foc,

Dacă arde, să ardă, Eu nu ard...

Te-am iubit ani întregi, M-a ars dragostea de tine,

Acum nu mai cred în dragoste,

Acum nu mai cred în dragoste.

Poftiți !

Vino aici !

Ai zis că mă iubeşti, Ai mințit...

Te salută dl Hakki. A zis să nu mai faci mofturi.

Dă-mi drumul !

Nu rage un măgar aici. Sunt om şi îți explic ceva. Răspunde !

Răspunde !

- Ți-am zis să-mi dai drumul ! - Răspunde !

Răspunde !

- Ia mâna de pe fată ! - Ce te priveşte pe tine ?

Cară-te !

- Gata ! - Lasă-l ! Cărați-vă !

Ia mâna ! La o parte !

Lasă-mă !

- Ia uite ! - Cine sunt ăştia ? Cine ?!

Mete, eşti teafăr ?

Da, n-am nimic.

Cine sunt acei indivizi ?

Nu ştiu.

Dacă te mai deranjează, anunță-mă.

- Ne vedem în Istanbul. - Bine, dnă Cemile.

Până diseară, termin şi eu aici şi ne vedem mâine.

Să urcăm şi noi în maşină !

Dle Ali !

Acest bilet e pentru dv. A fost lăsat la recepție.

Pentru mine ?

- Cine l-a lăsat ? - Nu a văzut nimeni. Nu ştim.

Bine, mulțumesc.

Hai să mergem !

Vă simțiți bine, domnule ? Să trag pe dreapta ?

- Te simți bine ? - Căpitane Ali, ți-e bine ?

- Ce ai ? - Bea puțină apă.

Ali...

- Ce este ? Ți-e bine ? - Ți-e bine ?

Bea.

Mergem la spital ?

E o veste proastă în acel bilet ?

A trecut, să mergem... A trecut. Haide !

Poftim ! Mai bea puțină apă.

- A adormit Mustafa ? - Da, dnă Carolin.

Când se trezeşte, o să-i fie foame. Să-i dai de mâncare.

- Bine, nu-ți face griji. - Să nu transpire.

- Dacă transpiră, schimbă-l. - Bine. Ți-am zis să nu-ți faci griji.

Bine. Eu plec.

- Mă întorc înainte să pleci tu. - Bine.

Supraveghetor de grevă

Noi producem, patronul fură.

- S-a terminat ! - Deocamdată.

- Mâine o să reînceapă în alt loc. - Şi o să continue, nu ?

Nu ne chinuim ca să nu fie mereu aşa ?

Am obosit. Să ne odihnim azi. Merităm atâta lucru.

Spor la treabă !

- Tu ce-o să faci ? - Ceva ce n-am mai făcut de mult.

O să vagabondez, o să umblu haihui. Tu ?

Nu ştiu. Cred că mă duc şi eu să ling vitrinele.

Ce înseamnă asta ?

Când vezi genți, pantofi, rochii care mai de care mai frumoase,

dar nu ai destui bani să le iei, "lingi vitrinele", uite-aşa...

Tu nu cobori, Ali ?

Dacă îmi dați voie, mă duc până acasă. Bine ?

Da. Ați obosit. Duceți-vă acasă şi odihniți-vă puțin.

Atunci, după ce-l laşi pe dl Ali, treci pe acasă şi lasă şi valiza mea.

- De acord ? - Am înțeles.

Să ai spor, căpitane Ali !

COMPANIA KARCI

- Bună ! Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Luați loc !

- Ali unde este ? - Cred că s-a dus acasă. Avea o treabă.

Eu plec.

Carolin !

Cine eşti, omule ? De ce bați la uşă ca nebunul ? Ce se întâmplă ?

- Tu cine eşti, fato ? - Sunt doica lui Mustafa.

- Ce ? De când ? Cine te-a angajat ? - Dna Carolin. Azi am început lucrul.

- Bine. Coboară şi deschide uşa. - Nu pot. Cine eşti ? Nu te cunosc.

Fato, eu sunt... tatăl lui Mustafa, soțul lui Carolin ! Deschide uşa !

Nu pot să deschid.

- Unde e Carolin ? - A ieşit.

- Unde s-a dus ? - Nu ştiu. Nu mi-a spus !

- Bine, fato ! Deschide uşa ! - Nu pot.

Cine eşti tu, să nu mă primeşti în casă, nebuno ?!

Asta-i bună !

Deschide uşa, fato !

Deschide uşa !

Unii oameni sunt ca un compas.

Partea ascuțită se înfige în pământ, iar cea cu creion se mişcă întruna.

Dar nu pot face altceva decât să se învârtă în jurul aceleiaşi axe.

Cred că merg înainte, dar lasă în urmă un cerc uriaş.

Kerim !

Ai văzut-o pe Carolin ? Ai dus-o undeva ?

- Am dus-o, căpitane Ali. - Unde ?

- La compania Karci. - Hai !

Prietenul

Un bilet la "Prietenul", vă rog.

Mulțumesc.

- Să-ți fac cunoştință cu Semra... - Bună !

Ea e Mama-Natură.

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit...

Bine ați venit !

- Cemil, facem chiftele. Mănânci ? - Mai întrebi ?!

- Mănânci şi tu ? - De acord. Mănânc.

Bună !

Unde-i Cemal ?

Mai întâi, cade o scânteie,

Creşte încetul cu încetul,

Şi descoperi că e un vulcan

Şi te-a ars, prietene...

Golul lăsat de tine nu poate fi umplut

Nici de mamă, nici de frați,

Acesta e cel mai frumos

Şi mai cald sentiment, prietene,

Să împărtăşim orice bucurie,

Orice necaz şi orice întristare

Şi să mergem împreună, mână în mână,

O viață întreagă.

Să nu existe deloc lacrimi

În acei ochi care surâd profund,

Chiar dacă drumurile

Ni se despart, prietene...

Ce înseamnă emanciparea ?

- Unde ai auzit ? - Tu vorbeai despre asta.

Cei de aici nu sunt prea mulțumiți de tine.

Se întreabă ce tot vorbeşti cu servitorii şi cu muncitorii.

- Tu ce zici ? - Sunt doar curioasă.

- Ce vrei să ştii ? - Ce-ai vorbit cu ei.

Împrăştiați-vă, ticăloşilor ! Vine Tarkan !

Aoleu ! Vai de mine ! Aoleu !

Iartă-mă, coane Tarkan ! M-am predat, coane Tarkan !

- O să-ți ispăşeşti pedeapsa ! - Nu face asta !

Stai aşa...

Tocmai acum ! Eram la partea cea mai frumoasă !

- Alo, mamă ! Bună ! - Bună, Cemile !

Scuză-mă, mamă. Te-am făcut să alergi ?

- Ce s-a întâmplat ? Gâfâi. - Nu, nu... Mă luptam cu Tarkan.

Adică mă joc cu Osman. Tu ce faci ? Te-ai întors ?

M-am întors, mamă. Sunt la companie.

- Ce faceți ? Bine ? - Da, slavă Domnului ! Stai liniştită.

Am vrut să te anunț că întârzii puțin diseară.

Bine. Numai bine !

- Pupă-l pe Osman din partea mea. - Bine. La revedere !

Vino încoace, să te pup.

Dar aşa a zis mama ta.

Cum să-l pupi pe Tarkan, când se luptă cu sabia ?

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 28, SERIA 2