Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 24, seria 2

De ce nu mi-ai spus că s-a întors Ahmet ?

Nici eu nu ştiam. Am aflat după aceea.

Când te gândeai să-mi spui ?

- Nu voiam să-ți spun. - De ce ?

Pentru că ştiam ce se întâmplă dacă-ți spun.

Uite, am avut dreptate. Ți-ai ieşit din minți.

Cum să nu-mi ies din minți ?

Ahmet este îndrăgostit de tine. Iar tu...

Spune ! De ce ai tăcut ?

Eu şi Ahmet suntem doar colegi. Stai liniştit !

M-am liniştit. Mulțumesc.

Ce tot spui ? Voiai să fie altfel ?

Ce putea fi, când eu te iubesc aşa de mult ?

Ai o fată. Tu ai o fată !

Doar nu ai de gând să te ții după individul acela...

Taci, Hakan ! Taci !

N-o să mai lucrezi la acel sindicat.

- Te superi degeaba. - N-o să mai lucrezi, Berrin !

Ahmet nu este nici la birou, nici la sindicat.

L-am văzut la o şedință şi la grevă. Am vorbit doar despre muncă.

Dumnezeu ştie când o să ne mai întâlnim...

- Adică o să continui să lucrezi. - Nu are nicio legătură.

- La naiba ! - Încetează cu tâmpenia asta !

Încetează ! O trezeşti pe Zehra !

Dnă Cemile, în Bursa e o fabrică de materiale foarte eficientă.

Patronul este strâmtorat. Ne-a făcut o propunere de parteneriat.

Putem deveni parteneri cumpărând 51% din acțiuni.

Noi vom avea control administrativ şi financiar.

- Adică vi se pare o idee bună. - Da.

Atunci, să acceptăm propunerea.

Da, dar trebuie să vedem fabrica, să facem o evaluare.

Bine, mergeți.

- Dnă Cemile... - Vorbiți deschis.

Dacă era înainte... Înaintea dlui Kenan...

Ce legătură are dl Kenan ?

Dl Kenan a spus că se va ocupa personal de examinări

şi de pregătirea înțelegerilor. Vine şi el în Bursa.

Ar fi bine să veniți şi dv. la Bursa.

Bine, am înțeles. Vin şi eu.

- Când ? - Mâine.

Fiule, nu te mai juca ! Mănâncă.

- Ce-ai spus, bunico ? - Mănâncă pâinea.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit, mamă !

- Mamă ! - Ce s-a mai întâmplat ?

- Trebuie să-mi dai bani. - Pentru ce ? Mulțumesc.

O să vină Gulden, să ne uităm la televizor.

- Să iau suc şi "piscuiți". - Biscuiți.

"Piscuiți".

Ia !

- Aylin unde este, mamă ? - În cameră. E cam abătută.

- Mete ? - Tot în cameră.

Aylin ! Mete !

- Da. - Veniți puțin.

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Eşti bine, fata mea ? - Sunt bine, mamă.

- Trebuie să vorbesc cu voi. - Ce s-a întâmplat ?

Asta-i bună !

Berrin ? Bine ai venit !

Bine ai venit, frumoasa mea !

Bine ai venit, soră !

Dă-mi mie fata. Vino la mine !

Berrin, e totul în regulă acasă ?

M-am certat cu Hakan. A plecat. Am venit şi eu la voi.

- De ce v-ați certat ? - Nu le-ai spus ?

Tocmai voiam să le spun când ai bătut tu la uşă.

- Spuneți-ne odată ! - Intrați.

Ahmet este aici. S-a întors în Turcia.

Mai mult, e angajatul confederației din care face parte sindicatul nostru.

Muncitorii sindicatului nostru făceau grevă. Eu eram acolo.

Venise şi Ahmet. A venit poliția şi ne-a dus la secție.

Şi pe Ahmet ?

Da, şi pe Ahmet. Apoi...

Apoi, a venit Hakan în fugă. Era şi Ali la mine.

Ne-am dus la secție.

În timp ce o aşteptam pe Berrin, ne-am întâlnit cu Ahmet.

Ali şi-a ieşit din minți. Hakan s-a simțit prost.

Iar Hakan şi-a vărsat nervii pe tine acasă...

Eu n-am înțeles ceva. Ce căuta Ali la holding ?

Ali... A început să lucreze la holdingul Karci.

Cum aşa ? Tata lucrează la ordinul tău ?

E o poveste lungă.

Îl ştiți pe dl Kenan, soțul dnei Selma. Ne-am dus la nunta lor.

Da.

Dl Kenan a început să lucreze la firmă,

ca reprezentant al acțiunilor dnei Selma. El l-a angajat pe Ali.

Având în vedere că ați aflat totul, şedința s-a încheiat.

- Trebuie să-mi pregătesc geanta. - Unde te duci ?

Mâine-dimineață plec la Bursa. Călătorie de afaceri.

Am luat şi suc, şi "piscuiți".

Poate, lui Gulden îi place ciocolata.

- Dă-mi mie ciocolata ! - Nu e pentru tine, e pentru Gulden.

Nu ai de ce să te îngrijorezi atât, draga mea. Nu te mai necăji !

Mă gândesc la Cemile. Nu e deloc uşor pentru ea.

Nici pentru căpitanul Ali nu e uşor.

Draga mea, toți suntem oameni maturi. Şi căpitanul Ali, şi Cemile.

Mai mult, câştigă o pâine. Ce să facem ?

Stai liniştită. Lucrurile vor intra pe făgaşul normal.

Să-i lăsăm pe ei, să ne vedem de viața noastră.

Mâine plec la Bursa. N-o să fiu aici.

Să mergi cu grijă !

Câteva zile departe de tine mi se par câțiva ani.

- Îmi cer scuze. - S-a întâmplat ceva ?

- Dl Kenan este căutat la telefon. - Mă întorc imediat.

Alo !

Sultana mea ! Ți-am spus să nu mă suni aici.

Ştiu, nu eşti bine. Nu te supăra !

Crezi că eu sunt bine fără tine ?

De ce crezi că te-am adus de la Izmir la Istanbul ?

Ca să-mi petrec mai mult timp cu tine.

Dar ştii situația mea. Sultana mea...

Eşti bine ? Răspunde-mi !

Respiră ! Nu te lăsa !

Nu te lăsa ! Vin imediat.

- Kenan, ce s-a întâmplat ? - Trebuie să plec imediat.

- Spune ce s-a întâmplat. - I s-a făcut rău unui prieten.

L-au dus la spital. Trebuie să-l văd imediat.

Vin şi eu cu tine. Nu poți să mergi singur.

Nu, sunt bine. Nu-ți face griji !

- În ce salon este dna Nermin ? - Acolo.

- Acesta este salonul dnei Nermin ? - Da.

Cum se simte ?

Am făcut intervenția necesară. Aşteptăm.

- Pot s-o văd ? - Nu, trebuie să se odihnească.

Te rog !

- Iau doar una. - Te rog !

Să nu stați aici cât o să ne uităm la televizor, da ?

Şi unde să stăm ? Ce să facem ?

Duceți-vă şi stați în camere !

- Bună ziua ! Bine ați venit ! - Bună ziua !

Ca să vezi...

- Intrați ! - Nu, nu mai intru.

I-am promis dnei Filiz. Ați făcut cunoştință data trecută.

Este mama lui Arif. Când a rămas Osman agățat în copac...

- Bine, altă dată. - Vin s-o iau pe Gulden.

Bine. Să nu vă faceți griji ! E pe mâini bune.

- Bună, Osman ! - Bună, Gulden !

- Bună... Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Bună ! Bine ai venit !

Bună ! Încântată. Eu sunt Aylin.

- Bine ai venit ! Eu sunt Berrin. - Bună !

Eu sunt bunica lui Osman. Pupă-mi mâna ! Frumoaso...

- Eu sunt Mete. - Vă cunosc !

- Mă bucur mult să vă cunosc. - Hai să intrăm noi !

Şi eu...

Ia loc aici ! O să înceapă imediat.

Noi avem treabă. Să mergem !

A început !

- Tu cine eşti ? - Eu sunt Arif.

A venit mama lui Gulden la noi şi ne-a spus că este la Osman.

Am venit şi eu. Se poate, mătuşă ?!

- Nu se poate ! - Nu-i frumos față de Arif.

Bine, să vină.

Intră !

Baston de ciocolată ! Îmi place mult. Chiar două !

Ia. Unu, ție, unu, mie.

Omul n-ar trebui să-şi dorească nimic foarte mult în viață.

Cu cât îți doreşti ceva mai mult, cu atât devii sclavul acelui lucru.

Fie că obții ce vrei, fie că nu, rezultatul nu se schimbă.

Dezamăgirea este esențială şi permanentă.

Ce gălăgie ! Copilul abia a adormit. O să se trezească.

Ia astea !

Ăsta-i bărbatul casei ! Lucrează, câştigă bani...

N-o mai lungi !

- Ce face Mustafa ? - E bine. Acum a adormit.

Bine că te-ai angajat. Ai luat o decizie bună.

Să nu-ți pese de gura lumii. Toți spun că noi suntem răi.

Dar cine e bun ? Nimeni.

Iar ai ceva. Spune pe şleau.

- Spune ! - Stai jos.

- Azi am aflat ceva. - Ce-ai mai aflat ?

Aylin a făcut o înțelegere pentru a se căsători cu Murat.

S-a căsătorit cu Murat pentru bani.

Tu de unde ai aflat ?

Nu te-ai înfuriat, n-ai zis nimic.

Nu cumva ştiai ? Ştiai, Ali ?

Ştiu.

Fata ta face atâtea, iar tu şi Cemile vă supărați pe mine.

O să văd eu acum ce le spui lui Aylin şi lui Cemile.

Gata, n-o mai lungi.

Aylin s-a încurcat cu Soner.

- Şi asta ştiai ? - Ce tot spui ? Cu Soner ?

Aylin s-a încurcat cu Soner. Ştii ce înseamnă "s-a încurcat" ?

Minți.

Nu mint. Dacă nu mă crezi, du-te şi întreab-o pe Aylin.

Mulțumim pentru tot. La revedere !

Mergeți cu bine ! Vă mai aşteptăm.

- Ai văzut câte am pătimit ? - Am văzut, fiule.

Arif e un idiot.

Putem să venim ? A plecat musafirul ?

- Ce-a pățit ? - Întâlnirea nu a decurs prea bine.

Oare au uitat ceva ?

- Ce mai este ? - Trebuie să vorbim.

- Nu e nimic de vorbit. - Despre copiii noştri.

Ce să mai vorbim ? Au trecut vremurile alea.

- N-au trecut ! - Ce să vorbim ?

- Am auzit ceva. - Ce ?

Despre Aylin.

Ce-ai auzit, tată ?

Nu e momentul acum. Vorbim altă dată.

- Ba este ! - Ali !

- Acum e momentul ! - Mamă !

- Ali ! - Spune ce-ai auzit, tată.

Aylin, deşi eşti căsătorită cu Murat...

Cu Soner...

E adevărat ?

Nu te sfii, tată, spune. Ce să fie adevărat ? Ce-ai auzit ?

- Mi-e greu să spun, Aylin. - "Ai o relație cu Soner ?"

Asta vrei să afli ?

Întrebarea asta îți stă pe vârful limbii, dar nu poți s-o adresezi ?

- Spune ! - Nu e adevărat, tată.

Nu am o relație cu Soner.

Nu duc o viață mizerabilă.

Poate că nu sunt fericită, poate că în opinia multora greşesc.

Chiar...

Dacă aveam o fată şi făcea ce fac eu...

Aş fi făcut totul ca să renunțe.

Dar n-am făcut nimic ruşinos.

Am o viață plină de durere, nefericită, atât.

Nu recomand nimănui asta. Însă un adevăr nu trebuie uitat.

Eu îl iubesc pe Soner.

Nu uitați acest adevăr mic, simplu, ordinar.

Eu... îl iubesc.

Dacă e o ticăloşie să-l iubeşti nu pe cel cu care eşti căsătorit,

e onorabil să fii din obligație

cu un om pe care nu-l iubeşti ?

Eu îmi ascult vocea inimii.

Cândva, şi eu mi-am ascultat vocea inimii, Aylin.

Am crezut că o să-mi recapăt libertatea şi că o să fiu fericit.

Am crezut că o să fiu foarte fericit. Dar nu a fost aşa.

Eu am mers de mult pe drumul pe care mergi tu, Aylin.

Alergi după un miraj, Aylin. Fata mea...

Eu am alergat după acel miraj.

Am alergat după un miraj care m-a dus, fără să-mi dau seama,

în adâncurile şi în singurătatea unui deşert.

Apoi, am văzut că nu era niciun miraj.

Am rămas în mijlocul deşertului,

flămând, fără apă, singur, Aylin.

Te rog,

nu trăi ce-am trăit eu.

Mamă, o să răceşti. Intră în...

Nu, intrați voi. Închideți uşa.

Niciun om nu rămâne la fel. Facem ceva, ne schimbăm...

Dacă altcineva face ceva, tot ne schimbăm.

Fiecare clipă pe care o trăim e diferită de cea dinainte.

Odată trecută acea clipă,

ne trezim într-un alt timp, iar noi suntem alți oameni.

Îndesăm multe vieți într-una singură. Apoi, ne întoarcem şi întrebăm:

"Eu sunt acesta ? Viața asta este a mea ?"

Răspunsul este simplu: "Da, tu eşti. Asta este viața ta."

Berrin !

Berrin !

Berrin...

Dle Murat, sunteți bine ? Dle Murat !

Dle Murat...

Chemați medicul !

Chemați medicul !

În seara asta nu am treabă. Suntem toți acasă. Ce frumos !

Deschid eu ?

- Hakan ? - Bună seara !

Bună, fiule ! Intră !

- Berrin este aici ? - Da, este aici.

Era supărată. A luat-o pe Zehra şi a venit aici. Vino !

Poftă bună !

Bine ai venit, cumnate ! Te iubeşte soacra.

Intră !

Poftă bună, din nou !

Aproape am terminat de mâncat. Zehra doarme.

Mănâncă liniştită ! Aştept, nu-i nimic.

- Vino la masă ! - Nu mi-e foame.

Se poate să stai aici ?! Vino !

Nu, chiar nu mi-e foame. Mâncați liniştiți !

Bine.

Te-ai deranjat... Te odihneai şi tu acasă.

Nu, n-am obosit. Am spus doar aşa... Nu-ți face griji.

Când am venit acasă şi nu te-am găsit, mi-a fost foarte frică.

Am crezut că m-ai părăsit. Mi-a fost foarte frică.

Dar eşti lângă mine...

Ce spuneți, domnule doctor ?

Continuați să luați medicamente. Odihniți-vă !

- Emoțiile excesive şi oboseala... - Ştiu situația mea, doctore.

Vorbiți deschis cu mine. Cât mai am de trăit ?

Dle Murat, boala asta... Adică dv...

Ați arătat o rezistență nemaivăzută împotriva acestei boli.

Domnule doctor, cât mai am de trăit ?

- Puțin. - Cât ?

Cel mult două luni.

- Nimeni n-o să afle asta, doctore. - Sigur că da.

- Doriți să fac ceva ? - Nu.

Veniți aici.

- Spuneți, dle Murat. - Aduceți-o pe Aylin !

- Şi dacă nu vrea să vină ? - Aduceți-o !

Am înțeles.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 24