Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 21, seria 2

Închiderea fabricii e o infracțiune

Mă opun pentru copiii mei

În această întreprindere e grevă

Supraveghetor de grevă

Acela nu e Ahmet ?

Ba da, el este.

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Sunteți gata ?

Pentru ce ?

A trecut mai mult de o lună.

Muncitorii cântă, dansează şi lenevesc !

Nu lenevesc, fac grevă. Îşi folosesc drepturile democratice.

Acceptați-le cererile, ajungeți la o înțelegere, şi încep lucrul imediat.

Ce bine ! Ei au creat fabrica asta ? Ei au investit capitalul ?

Ori încep lucrul imediat, ori îi concediez pe toți !

- Suntem sătui de vorbele astea. - Bine. Chiar aşa ?

Atunci, voi cântați şi distrați-vă la poarta fabricii.

De vreme ce greva e dreptul vostru democratic, bine, folosiți-l.

Dar o să-mi folosesc şi eu dreptul democratic.

Avem şi muncitori destul de deştepți, de chibzuiți şi de recunoscători

ca să nu muşte mâna care îi hrăneşte.

Mâine o să vină la fabrică şi o să înceapă lucrul.

N-o să le permitem spărgătorilor de grevă să intre în fabrică.

- O să ne opunem. - Chiar aşa ?

- Hai, să vedem ! Care pe care ! - Care pe care !

Suntem gata ?

Sunt sigur că oamenii dlui Murat o urmăresc pe dna Aylin

într-un grup numeros.

Oare noi doi o să le facem față ?

Dacă ar şti că venim noi doi, sunt sigur că ar cere întăriri.

Mă simt mândru. Suntem gata.

Să mergem !

- Alo ! - Voiam să vorbesc cu dl Murat.

Vrea cineva să vă vorbească, dle Murat.

- Cine ? - Nu a spus cum o cheamă. O femeie.

- Dle Murat ? - Tu eşti ? Ce mai e nou ?

Dl Soner şi Suleyman au aflat că o urmăriți pe dna Aylin.

Bine.

Fratele meu şi Suleyman şi-au dat seama că o urmărim pe Aylin.

S-au înarmat şi au plecat de acasă.

Du-te şi anunță-i pe băieții noştri, să nu fie luați prin surprindere.

Patronul ne-a zis "care pe care", prieteni !

Ne-a dat un ultimatum !

Îi spunem şi noi "care pe care", prieteni !

Care pe care !

Să vină, să-i vedem !

Să le arătăm cine suntem !

Care pe care !

Trăiască clasa muncitoare !

- Nu dăm înapoi, prieteni ! - Nu !

Trăiască clasa muncitoare ! Trăiască !

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Azi se pare că n-o să se întâmple mare lucru. Mâine avem treabă.

Voi plecați, dacă vreți.

Să mergem, atunci.

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Ai grijă !

O să am. Nu-ți face griji.

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Trăiască solidaritatea muncitorească !

Soner şi Suleyman s-au prins cum stă treaba. Vin încoace.

Amândoi sunt înarmați.

- De unde au aflat ? - Nu ştiu.

Vin !

Nu vă mişcați ! Altfel, trag !

Soner !

Soner !

Urcă în maşină ! Te apăr eu.

Hai, Suleyman, că fug !

I-am pierdut !

Ne-ar fi dus până la Murat !

Ştiau că o să venim.

Probabil că ne-a pârât unul dintre angajații casei.

Să-l găseşti, oricine ar fi, Suleyman.

Bine, dle Soner.

Să schimb roata.

Vine dna Aylin.

- Eşti teafăr ? - Da. Nu am nimic.

- M-am speriat foarte tare. - Tu erai în siguranță.

Mi-a fost frică pentru tine.

Atunci, pot să mai provoc o încăierare.

- Ce s-a întâmplat adineauri ? - A izbucnit o încăierare.

Am văzut. Cine erau oamenii aceia ?

Oamenii lui Murat.

Am aflat că te urmăresc.

Erau oamenii lui Murat ?

Da.

Tu de unde ştii asta ?

Ai pus şi tu pe cineva să mă urmărească ?

Bineînțeles că nu.

Atunci, cum ai aflat ? Ai avut o presimțire ?

Soner, de ce ai tăcut ?

Şi tu ai pus pe cineva să mă urmărească, nu ?

Nu poți să spui acum.

Mi-a spus Carolin.

A văzut că erai urmărită când treceai cu maşina prin cartier.

Probabil că draga de Carolin s-a îngrijorat foarte tare pentru mine.

Vasăzică, a venit fuga şi ți-a zis. Câtă noblețe !

Nu e asta problema, Aylin.

Problema e că nu l-am găsit pe Murat şi nu înțeleg ce vrea să facă.

Murat vrea să ştie ce-o să fac eu.

Vrea să înțeleagă dacă o să mă întorc acasă la tine sau nu.

Aş vrea şi eu să înțeleg ce încerci tu să faci.

Ce rost are să te apropii atât de Carolin ?

Tu nu înțelegi ce vrea ea să facă ?

Umblă după tine, întocmai cum a umblat după tata cândva.

Nu vorbi prostii, Aylin. Eu doar îl caut pe Murat.

Suleyman, nu reuşeşti să schimbi o roată de două ore !

- Nu ai terminat ? - Am terminat.

- Hai să plecăm, atunci ! - Bine.

La revedere !

- La revedere, dnă Aylin ! - La revedere...

Grozav ! La etaj, vă rog !

Carolin, ce se întâmplă ? Ce sunt astea ?

Am cumpărat mobilă pentru casă.

Ai investit banii pe care-i aveai în mobilă ?

Ali, nu avem pe ce sta în casă.

- Mai ai bani ? - Foarte puțini.

Cum rămâne cu Mustafa ? O să rămână flămând copilul ?

Ali, nu eşti tată şi tu ?

Munceşte, câştigă bani şi ai grijă de Mustafa !

Mă faci să plec...

- Bună, mămico ! - Bună ! Ați luat mobilă ?

Carolin a cheltuit pe mobilă toți banii dați de Cemile pentru Mustafa.

- Tu unde te duci ? - Mă plimb puțin, mamă. Sunt supărat.

- Mă duc... - Ali...

Am strâns pensia. Cemile nu mă lasă să cheltuiesc.

Dacă ai nevoie...

Nu, mulțumesc, mămico. Nu-i nevoie. Mă descurc eu cumva.

Mulțumesc.

Se caută chelner

- Ştii să scrii şi să citeşti ? - Cum să nu ştiu ? Am trei clase.

Nu-ți fac asigurare.

Să nu te aştepți la prea mulți bani fiindcă ai şcoală.

Sunt şomeri peste tot. Cine găseşte o slujbă ține cu dinții de ea.

Cât îmi dai pe săptămână ?

Ia uită-te la el, javra ! O să ai o slujbă ! Negociezi plata cu mine ?

- Am copii... - Valea !

Cum am ajuns ! Ia uite-l, leneşul !

Mai şi întreabă de plată ! Munceşte, boule ! Te plătesc eu cât meriți.

Tu de ce stai la uşă ? Ori intri, ori ieşi !

Ce făceam ?

Copii, mâncați încet.

Să nu vărsați lapte pe voi. E fierbinte. O să vă frigeți.

- De ce te uiți aşa la mine ? - Voiam să-ți zic ceva.

- Ce ? - Ne-am cumpărat şi noi televizor.

- Serios ? - Da. Adică...

Osman, fii puțin mai atent. E prima oară când bei lapte ?

Vino la noi în seara asta, să ne uităm la televizor.

O să fie "Pantera Roz", desene animate !

Îmi plac la nebunie desenele animate !

- Ce mustață frumoasă ai ! - Ce mustață ?

- Tu ce voiai să-mi zici ? - Nimic.

Voiam să-ți zic să bei laptele cu grijă, să nu te îneci.

Bea şi tu cu grijă. Altfel, îți faci mustață.

Ce mustață ?

Osman, nu-ți bei laptele ?

Nu mi-e poftă.

Am tras în roată şi a explodat cauciucul.

Noi ne-am urcat în maşină şi am plecat.

- Ei au rămas acolo. - Fratele meu ce față a făcut ?

Era furios ? Era speriat ? Era nervos ?

Se citeau toate pe fața lui, dle Murat.

Era orbit de furie.

Era orbit de furie, vasăzică.

Aşa este. Probabil că a fost îngrozit că o să pățească Aylin ceva.

Aşa este. Ştiu.

Acum încă o duc bine. Acum o duc foarte bine...

Dle Murat !

Mijlocul... Spatele...

- Chemați un doctor ! - Nu ! Stai ! Nu te duce !

Stai, stai...

Acum mă simt mai bine.

Duceți-mă în camera mea. Trebuie să mă odihnesc.

Vreau să mă culc.

Alo ? O clipă...

Dna Carolin vrea să vă vorbească, domnule.

Bună ! I-ați găsit pe oamenii care o urmăreau pe Aylin ?

Da, i-am găsit. Aşa cum ați bănuit, erau oamenii lui Murat.

- L-ați găsit pe Murat ? - Nu. Încă nu.

Dacă nu i-am fi pierdut pe acei oameni, poate am fi ajuns la Murat.

Dar n-a fost posibil.

Totuşi, trebuie să vă mulțumesc. Datorită dv. am făcut şi atâta.

N-aveți pentru ce. Sper să-l găsiți pe Murat.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Asta ne-a pârât că ne-am dus să-i prindem pe oamenii lui Murat.

Scoate-o în grădina din spate şi împuşc-o în cap.

- Bine, dle Soner. - Vă rog, dle Soner !

- Fie-vă milă de mine ! Vă rog ! - Suleyman !

- Unde te duci ? - Să fac ce ați zis.

- Am glumit. - Adică ?

- Expediaz-o pe imbecilă. - Bine, dle Soner.

Cât devotament !

Căpitanul Ali e iar aici, pe malul mării.

- Stă pe gânduri ca o turturea. - Bine. Să se gândească.

Mai târziu, îți...

Bine. Da.

Vă trimit eu dosarul din nou mai târziu.

Bine. La revedere !

- Ce surpriză plăcută ! - Am trecut să te felicit.

Bine ai venit ! Să te servesc cu ceva de băut ?

Nu, vezi-ți de muncă.

Eu trec pe la Cemile. Vreau s-o felicit şi pe ea.

Bine. Vii pe urmă, nu ?

- Bine. La revedere ! - La revedere !

Intrați !

Au venit... dna Selma, doamnă. Vor să vă vadă.

- Cu câte persoane e dna Selma ? - Cu nimeni.

- Ai zis că au venit, fato. - Adică a venit dna Selma.

Aşa ! Pofteşte-o !

- Bine ai venit ! - Bună, Cemile !

Felicitări ! Ai devenit femeie de afaceri !

Nu, dragă, nu am devenit şi nici n-o să devin.

De două ore, nu reuşesc să înțeleg nimic din dosarele astea.

Ăsta e abia începutul. O să înveți oricum în scurt timp.

Ia loc.

Eu mă aflu aici dintr-un fel de obligație.

Aş vrea să fii şi tu aici. Mi-aş dori asta foarte mult.

Eu pot să nu fiu aici, fiindcă e Kenan.

El vine din domeniul comerțului. O să te ajute mult şi pe tine.

Eu cred că o să vă înțelegeți şi o să faceți afaceri de succes.

Am încredere deplină şi în tine, şi în Kenan.

Tu erai acasă ?

Bine ai venit, bunico !

Am trecut prin fața casei tatălui tău.

Era o camionetă la uşă. Adusese mobilă.

Madam Carolin a cumpărat canapele.

- Tata ce zice despre asta ? - Nu am înțeles. A plecat de acasă.

Mi-a părut rău când l-am văzut aşa.

Carolin sau cum naiba îi zice, se uita după el, cu nasul lipit de fereastră.

Eu plec, bunico.

Doamne sfinte ! Toți sunt ca vijelia.

Înseamnă că e ereditar.

Bună, Aylin ! Tatăl tău nu-i acasă.

Ştiu. Am venit să vorbesc cu tine.

- Vorbeşte, atunci. - La uşă ?

Intră !

Tu eşti soția tatălui meu ! Clar ? Ai grijă cum te comporți !

Nu înțeleg. De ce să am grijă ? Ce am făcut ?

Stai departe de Soner !

- Nu înțeleg ce spui. - Crezi că sunt proastă ?!

Tu îi farmeci doar pe bărbații slabi ! Pe mine nu mă păcăleşti !

- Să stai departe de Soner. Altfel... - Altfel, ce-o să faci ?

Îi spun tatei că încerci să-l seduci pe Soner.

Şi tu eşti femeie măritată. Eşti soția lui Murat.

Dar, din câte am înțeles eu, faci lucruri care-l dezonorează.

Nu poți să stai departe de Soner.

Eşti soția lui Murat, dar eşti îndrăgostită de fratele lui.

Tu să stai cuminte. Altfel, îi povestesc tatălui tău.

Eşti o scorpie, Carolin !

Nici tu nu eşti diferită de mine.

Eu sunt o scorpie mai mare, atât.

Dar, crede-mă, scorpiile se recunosc una pe alta după privire.

- Hai, urcă, fiule ! - Nu. Merg pe jos.

E o maşină nouă-nouță. Nu vrei să te urci în ea ?

Da, e nouă-nouță, dar nu am chef să mă urc în maşină.

O să merg pe jos. Poți pleca.

- Cred că eşti foarte supărat. - Da.

Povesteşte-mi ce s-a întâmplat.

Vreau s-o chem pe Gulden acasă la noi.

Cheam-o.

Dar nu reuşesc deloc să-i spun. Mi-e foarte ruşine.

Ticălosul de Arif o cheamă imediat pe Gulden acasă la el.

Eu rămân ca fraierul.

Fiule, să lăsăm denumirile astea la o parte şi să vorbim frumos, da ?

Să nu le lăsăm. E un ticălos !

- Fiule ! - Bine.

Se poate întâmpla aşa prima oară. Nu te necăji.

Mai încearcă o dată. Eu sunt sigură c-o să reuşeşti.

- Serios ? - Serios.

- Pe bune ? - Pe bune.

Tata a fost emoționat

prima dată când te-a chemat să te uiți la televizor ?

Pe vremea noastră nu exista televizor, fiule.

Cândva, nu exista televizor.

Nu existau telefon, cinema...

Nu erau maşini, avioane...

Nu era curent electric, nu era apă în case...

Existau femei şi bărbați.

Lumea era mare şi era mult timp.

Cine ştie ? Poate că atunci era mai mult loc pentru dragoste.

Cum merg treburile la sindicat ? E obositor ?

Nu. Adică nu prea...

Ce faceți ?

Ne ocupăm de procesele intentate de sindicat.

Desigur, tot noi ne ocupăm şi de formalitățile oficiale.

Bine. Şi noi ne ocupăm de treburi asemănătoare.

Desigur, nu e la fel, dar munca e muncă.

Munca e muncă.

Sună bine.

Dar iar n-am reuşit să te fac să râzi.

E vina mea. De fapt, am cam obosit azi.

Povesteşte-mi. Ne-am spune păsurile. Ți-ar prinde bine.

- Ce s-a întâmplat azi ? - A fost...

Grevă.

Ne-am dus unde e grevă, la fabrică.

A fost prima oară în viața mea când am văzut o grevă.

Cred că ți s-a părut interesant.

Da. A fost interesant.

Asta-i munca.

Aşa-i.

Alo ! Bine.

Dle Kenan, e dl Ibrahim la telefon. Vrea să vă vorbească.

- Tocmai acum ! - Dar zice că e foarte important.

Cred că are legătură cu munca, scumpo. Vorbesc din birou.

Desigur.

Gata, puteți închide.

- Alo, Ibo ! - Căpitanul Ali e tot aici.

Se uită fix la mare.

În regulă. Tu continuă. La revedere !

- Bună seara ! Sunt Kenan Cetin. - Bună seara, dle Kenan !

- Bună seara ! Îl sunasem pe dl Ali. - Nu-i acasă.

Da ? Scuzați-mă că v-am deranjat. Eram curios să ştiu ce face.

Sunteți foarte amabil. Mulțumesc.

Ali e cam deprimat, fiindcă nu-şi găseşte de lucru.

Da ? Îmi închipui.

Eu am încercat să-l ajut, dar...

Da, l-ați ajutat deja, i-ați oferit o slujbă,

dar el n-a acceptat, fiindcă e foarte mâhnit.

Ştiu. Dl Ali mi-a povestit ce s-a întâmplat.

Credeți-mă, îmi pare foarte rău.

Dar dl Ali a rămas în trecut. Trecutul trebuie lăsat în urmă.

Uitați ce idee am... Dv. sunteți soția lui.

Îl puteți convinge să lucreze cu mine. Propunerea mea e foarte bună.

Da, şi eu sunt de aceeaşi părere.

Nu vă faceți griji. Mă străduiesc. O să-l conving pe Ali.

Bine... Atunci, spor la treabă de pe acum. Noapte bună !

Da. Bine, dle Ibrahim. Bine. Nu-i nevoie să vă agitați.

Semnez mâine-dimineață documentele necesare.

La revedere ! Noapte bună !

Doar se agită.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, dragă.

E un document nesemnat sau nu ştiu ce...

Parcă nu-l pot semna şi trimite mâine-dimineață...

Nu face altceva decât să-şi vâre nasul în toate.

Îmi cer scuze că te-am lăsat singură.

Alo ? Voiam să vorbesc cu dl Soner. E urgent şi important.

Să-l anunț...

- Bună, dle Soner ! - Da !

Copilul meu, Mustafa, e bolnav... Ali nu-i acasă !

Sunt disperată. Nu ştiu ce să fac.

Trebuie să-l duc la spital, dar...

Sunt neputincioasă.

Vă cer ajutorul...

Alo, Carolin ?

Bine, nu vă faceți griji. Fac eu ce e necesar.

Copilul dv. o să meargă la doctor. Nu vă faceți griji.

Vă mulțumesc mult ! Sunteți un om foarte bun.

Mulțumesc... Vă aştept acum.

- Bună seara ! - Bună seara...