Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 16, seria 2

Aş fi vrut să rămâi aici câteva zile, să-ți revii.

Sunt bine, mamă, nu-ți face griji.

Ai grijă de tine, fata mea, da ?

Să nu faci vreo greşeală.

Dacă faci o greşeală, renunță.

- N-o repeta. Ai înțeles ? - Bine. Am înțeles.

- Ce ați vorbit aşa, codificat ? - Nimic. Ca între mamă şi fiică...

Încet, că doarme copilul.

Eşti un tată perfect ! Iar eu sunt o mamă bună.

O să fac mâncăruri bune pentru tine şi pentru Mustafa.

Ți-a căzut o piatră în cap ?

- Ce ? - Nimic.

2, 3, 4 !

"Numai eu sufăr în întunericul nopții ?"

"Ochii mi s-au acoperit cu muşchi pe cheiul celor singuri,"

"Am plâns toată noaptea în brațele valurilor..."

"Ochii mi s-au acoperit..."

N-o lua înainte, băiete ! Linişte ! Ascultă muzica !

Dacă nu auzi, numără în gând: 1, 2, 1, 2 ! Ştii să numeri, nu ?

Ce-i cu nervii ăştia, frățioare ? Cântăm aici, nu ?

Am repetat de atâtea ori, Necati. Să cântăm şi să trecem mai departe.

Dacă Jale e problema ta, eu sunt de acord.

Hai să facem scandal, să ne batem ! Trage-mi un pumn în gură !

Apoi, eu o să cad la picioarele lui Jale şi o s-o implor, o să leşin... Pe bune !

Mete, ce-ar fi să încerc şi eu ?

Îmi dați voie ?

- De acord. - Sigur. Să plec...

2, 3, 4 !

"Numai eu sufăr în întunericul nopții ?"

"Ochii mi s-au acoperit cu muşchi pe cheiul celor singuri,"

"Numai eu sufăr în întunericul nopții ?"

"Ochii mi s-au acoperit cu muşchi pe cheiul celor singuri,"

"Am plâns toată noaptea în brațele valurilor,"

"Ochii mi s-au acoperit cu muşchi pe cheiul celor singuri,"

"Am plâns toată noaptea în brațele valurilor,"

"Ochii mi s-au acoperit cu muşchi pe cheiul celor singuri..."

"Numai pe mine m-au uitat ? Pescăruşii au plecat în zbor,"

"Eu, nopțile şi marea, pe cheiul celor singuri..."

"Numai pe mine m-au uitat ? Pescăruşii au plecat în zbor..."

"Eu, nopțile şi marea, pe cheiul celor singuri..."

- V-a plăcut ? - Mie mi-a plăcut. Foarte frumos !

Ați cântat aproape mai frumos decât mine.

- Şi mie mi-a plăcut. - Zău aşa, tată...

- Dl Izzet e tatăl tău ? - Ce este ? Ți s-a făcut frică ?

Mi-am trimis fata în Europa, la şcoli de muzică.

Am văzut că nu m-am străduit degeaba.

Ce zici, Mete ?

Poate o aduceți şi pe Jale pe scenă din când în când, ca artist invitat.

Mete, Mete...

Nu mă întrebi de unde vin ?

- De unde vii ? - De la mama.

Bine ai venit !

Pe vremuri, când nu ştiai unde sunt, înnebuneai.

Îmi fac griji pentru Murat.

S-a făcut târziu. Hai să ne culcăm !

De acord. Să ne culcăm.

Alo ? Bine.

Dl Ibrahim vrea să vorbească cu dv., domnule.

Ce s-o fi întâmplat la ora asta din noapte ?

- Da. - Treaba e gata, patroane.

Ce vorbeşti, dle Ibrahim ? Acum, în noaptea asta ?

Bine, bine, vin imediat.

- Selma, depozitul... - Ce-a pățit ?

A fost o explozie. Arde depozitul. Trebuie să mă duc acolo.

- Vin şi eu cu tine ! - Scumpo, tu nu ai nimic de făcut.

Poliția şi pompierii sunt acolo. Tu aşteaptă acasă, te rog.

Dar...

- A fost greu ? - A fost uşor.

Câțiva litri de benzină, câteva chibrituri... Atât.

Frate, în fond, îți arde proprietatea. Nu te doare sufletul măcar puțin ?

Nu mă doare. Întreabă-mă de ce.

De ce ?

Fiindcă merită să sacrifici o găină ca să obții o gâscă.

- Nu pot să zic "noroc". - Nici nu-i nevoie.

De ce tragi de timp, fiule ? Mănâncă.

Uite, o să-ți vină colegii. Te duci la şcoală flămând ?

Mănânc, mamă.

S-au terminat reparațiile la atelier, mamă ?

Azi urma să se termine. Mă duc peste puțin timp. Azi începem lucrul.

- Ne luăm televizor, nu ? - Vedem...

Nu zice aşa ! Zici aşa ca să uit ! Parcă nu ştiu !

Ai memorat tabla înmulțirii ?

Am memorat-o.

9 x 7 ?

Nu am ajuns încă acolo.

- 4 x 8 ? - Nu ştiu.

Nu ştii tabla înmulțirii, dar ştii să citeşti Zagor !

Ce era înmulțirea asta ? Care era tabla ei ?

Cine şi cum mă năpăstuise cu ea ?

Era precum chinurile iadului. Un fel de tortură.

În cel mai neaşteptat loc, când nu mă gândeam, îmi ieşea în cale,

mi se împlânta ca o săgeată în piept şi îmi provoca durere.

Până şi acum, dacă pronunță cineva "tabla înmulțirii" lângă mine,

sar în picioare de frică şi stau drept, pocnind din călcâie.

Dacă luați un televizor, memorez toată tabla înmulțirii. Promit !

Nu, domnule. Memoreaz-o, apoi, luăm un televizor.

Mor până atunci !

Doamne fereşte...

Hai, mamă, te rog !

- Bine, o să luăm ! - Ura !

Gata, gata...

Atunci, după ore, vă aştept la magazinul de televizoare, da ?

Îl luăm şi îl aducem acasă !

- Tu de unde ştii unde-i magazinul ? - Ştiu, normal.

Sunt televizoare noi-nouțe acolo.

Bine, ne întâlnim în fața magazinului.

Eu plec, mamă. Dacă vrei, te duc şi pe tine.

- Şi pe mine ! - Vino. Bine, şi pe tine.

- Vino ! Te duc şi pe tine ! - Încet, că-l doare !

La revedere, mamă !

Încet, băiete ! Doamne sfinte ! Nu ai minte deloc !

Am adus ziarul, dnă Selma.

Depozitul Cetin Citrice S.A. s-a făcut scrum într-un incendiu.

Mi-am făcut multe griji pentru tine.

Nu am dormit toată noaptea. Te-am aşteptat.

Am privit incendiul. Oricum, n-am putut face nimic altceva.

Totul a ars, s-a făcut scrum.

Sunt distrus. Tot capitalul meu s-a dus.

Nu te întrista. Iei totul de la capăt.

Cu ce ? Cum ?

Nu mai am niciun ban.

- Te ajut eu. - Nu se poate. Nu pot accepta.

Ne-am căsătorit. Suntem soț şi soție, Kenan.

Suntem împreună şi la bine, şi la rău, nu-i aşa ?

Ce-o să faci ? O să-mi dai bani ?

O să mă iei sub protecția ta, ca pe un nevoiaş ?

Nu vreau aşa ceva. Nu aş putea accepta.

Ai înțeles greşit. Nu am vrut să spun asta.

Te rog ! Asta m-ar jigni.

Dar ce-o să faci ? La ce te gândeşti ?

- Nu ştiu. - Atunci ? Acceptă-mi propunerea.

Îți dau o sumă de bani şi faci capital.

Eşti inteligent. Îți creezi o afacere şi o dezvolți în scurt timp.

Apoi, dacă vrei, îmi dai banii înapoi. Dar să ştii că nu-mi pasă de bani.

Nu aş putea accepta aşa ceva.

Însă am o propunere care ne-ar putea fi utilă amândurora.

Spune.

Treci şi tu la conducerea firmei. Lucrăm împreună la companie.

O să te ajut. O să-mi pun experiența în slujba ta. Doar aşa se poate.

Dar eu nu voiam să mă ocup de afacerile companiei.

Bine, atunci, nu te ocupa. Administrez eu afacerile în numele tău.

Ştii că am experiență în această privință.

Aş avea inima împăcată doar dacă te-aş ajuta astfel.

De fapt, şi împuternicitul voia să preiau eu conducerea.

Poate că aşa ar fi cel mai bine.

Iau împuternicirea de la el şi ți-o dau ție.

Tu mi-ai administra acțiunile în numele meu.

Pe cine aş putea găsi mai de încredere decât tine ?

Draga mea ! Iubita mea bună la suflet !

Ai refuzat capitalul pe care ți l-am oferit.

Nu e exagerat să fii atât de sensibil şi de orgolios ?

- Ce fel de om eşti ? - Sunt un om îndrăgostit de tine.

- Suleyman, eu plec. - Stai aşa ! Încotro ?

Se adună Comisia Administrativă la companie. Mă duc acolo.

Ai înțeles foarte bine ce-am vrut să spun.

Nu poți să mă tratezi ca şi când nu aş exista !

Nu poți să vii aici şi să te prefaci că nu mă vezi !

M-am săturat ! M-am săturat !

M-am săturat !

Nu se sparge aşa.

Aşa se sparge.

Bine ?

- Strângi tu cioburile, Suleyman. - Întotdeauna. Nu vă faceți griji.

Asta-i treaba mea.

- Bună ! Nu a început şedința, nu ? - Nu.

Îi aşteptăm pe preşedinte şi pe consultantul confederației.

- O să întârzie puțin. - Hai să ne aşezăm.

Urma să se facă recurs în procesul meu.

- Ce s-a întâmplat, dnă Ayten ? - Am făcut recurs.

Audierea e săptămâna viitoare. Judecătorul o să dea verdictul.

Scuzați-mă, colegi. Consultantul abia a sosit. Pe el l-am aşteptat.

Vine imediat şi începem şedința.

Urma să se facă recurs la raportul specialistului, dnă Ayten.

- Cum a rămas treaba aia ? - Despre asta vorbeam.

Săptămâna viitoare e audierea. O să se rezolve. Nu vă faceți griji.

Bun... Intrați !

Bună, dle Ahmet ! Bine ați venit !

Îl cunoşteați pe dl Ahmet ?

Da. Ne cunoaştem din facultate.

Atunci, probabil că o cunoaşteți şi pe dna Berrin.

A fost la aceeaşi facultate cu dna Ayten. Au fost colege.

- Nu-i aşa, dnă Ayten ? - Ba da, desigur.

Nu am întâlnit-o niciodată pe dna Berrin. Nu ne cunoaştem.

Dacă ne-am fi întâlnit, mi-aş fi amintit negreşit.

Luați loc aici, dle Ahmet.

Bună ziua, dnă Berrin ! Eu sunt Ahmet.

Încântată. Eu sunt Berrin.

Bună ziua, colegi !

Politica guvernului de ignorare a drepturilor muncitorilor

şi de părtinire a capitaliştilor

ne împinge să ne folosim dreptul la grevă în mod inevitabil.

Trebuie să fim pregătiți atât în fabrici, în ateliere, pe străzi,

cât şi în domeniul juridic, mai ales.

O să dedicăm această întrevedere acestui subiect.

Cemile !

- Cum te simți ? Eşti bine ? - Sunt bine.

- Tu cum te simți ? - Sunt bine.

- Ce-ți face mijlocul ? - E bine.

Medicamentele îmi fac bine. Aproape mi-a trecut.

Dar mă cam doare gâtul, că am înghițit fum...

Şi pe mine.

Îți mulțumesc că m-ai salvat. Să fii sănătos !

Ce s-a întâmplat ?

- Mi-ai mulțumit. - I-auzi ! Cred că am greşit.

- Ce-i de râs în asta ? - Bine, dragă, nu te supăra imediat.

- Ce-am zis ? - Cum îmi vorbeşti ? Nu sunt draga ta.

- Nu începe iar, Cemile. - I-auzi ! Să nu ți se urce la cap !

Cemile !

De ce mă tot strigi în mijlocul străzii ? Ce este ?

- Mulțumesc. - Pentru ce ?

- Ştii ce dor mi-a fost ? - De ce ?

De cearta între soți.

Du-te şi ceartă-te cu nevastă-ta, atunci. Prostule !

"Prostule"...

Alo, centrala ! Am nevoie de un număr.

Compania Talaşoglu. Da, Talaşoglu.

Mulțumesc.

Avem ceva la micul-dejun ? Putem mânca ?

Pregătesc imediat.

- De ce râzi ? - Aşa...

Aşa...

Hai să luăm micul-dejun !

Berrin ! Berrin, încetează, te rog ! Vino-ți în fire !

Berrin, te rog ! Revino-ți !

Berrin...

Berrin, te implor, stăpâneşte-te !

Pe unde a trecut o iubire a ars lumea,

S-a pârjolit,

Pe unde a trecut o iubire s-a depus cenuşa,

S-au spulberat trandafirii,

Unii şi-au ascultat inima, alții s-au împotrivit,

Dragostea ne-a lovit azi.

E o apă care curge fără curs, n-a ascultat, n-a auzit,

Dragostea a fost lovită tot de dragoste.

Ca un secret în inima mea,

M-ar face să plâng dacă aş tăcea.

Ca un secret în inima mea,

Ar fi ca o otravă dacă l-aş spune.

E o apă care curge fără curs, n-a ascultat, n-a auzit,

Dragostea ne-a lovit azi.

Unii şi-au ascultat inima, alții s-au împotrivit,

Dragostea a fost lovită tot de dragoste.

Unii şi-au ascultat inima, alții s-au împotrivit,

Dragostea a fost lovită tot de dragoste.

- Bună ziua ! Ce faceți ? - Bine, mulțumesc, dnă Selma. Dv. ?

Şi eu sunt bine. Vreau să vă spun ceva.

Spuneți.

Ați insistat să preiau conducerea companiei.

Da, e adevărat, dnă Selma.

- M-am gândit din nou la asta... - Nu cumva...

Da. Ar putea fi o idee bună să mă ocup mai îndeaproape de administrare.

Da, doamnă.

De aceea, am decis să-l împuternicesc pe soțul meu, Kenan Cetin,

să mă reprezinte în consiliul de administrație.

Alo !

Am auzit, doamnă. Cum credeți dv. de cuviință...

De acum încolo, aranjați treburile în funcție de asta.

- Rezolvăm şi procedurile legale. - Desigur, doamnă, le rezolvăm.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Eşti fericit ? - Am inima împăcată acum.

Să fac ceva pentru tine îmi linişteşte conştiința.

Mă bucur mult.

Dnă Selma !

Îmi cer scuze. Au sosit noile perdele.

În sfârşit ! Ne vedem mai târziu, scumpule.

- Ibo ! - Ce s-a întâmplat ?

- S-a terminat treaba. - Cum adică ?

Dna Selma m-a împuternicit pe mine s-o reprezint.

- Nu mai spune ! - Am spus deja.

Ştii că acțiunile Selmei nu sunt de ajuns ca să conduci compania.

Împuternicitul lui Cemile te mănâncă cu fulgi cu tot.

Eu mă numesc Kenan. O să vedem cine pe cine o să mănânce.

Alo ! Aş vrea să vorbesc cu dna Cemile.

A plecat ? Bine, sun din nou mai târziu.

Berrin ?

Berrin ! Berrin, fata mea, unde te duci ?

Ce s-a întâmplat, fata mea ? Unde te duci ?

Nu s-a întâmplat nimic. Tu unde te duci ?

Mă duc în piață, la Osman, să cumpărăm un televizor.

În sfârşit, a obținut ce-a vrut !

Berrin, ce s-a întâmplat, fata mea ? Ce ai ?

Mamă...

S-a întors Ahmet.

- S-a întors... - L-ai văzut ?

Ne-am întâlnit azi la o şedință, la sindicat.

Ce mă fac ?

Ce mă fac, mamă ?

Revino-ți, să nu te vadă Hakan aşa, fata mea.

Hakan voia să mă invite la cină azi. Cum să merg în starea asta de spirit ?!

Îți vii în fire. Te duci la cină cu soțul tău.

Şi nu-ți permiți alte gânduri prin minte.

Bine ?

La revedere, mamă !

Unde ai fost, mamă ? Am murit de plictiseală !

Scuză-mă, fiule. Am întârziat. Ce să fac ?

- Vino ! - Ba tu să vii !

Poftiți, doamnă ! Bine ați venit !

- Bine v-am găsit ! - Luăm un televizor.

Ați venit în locul potrivit.

Televizoarele mele sunt cele mai bune din țară.

- Dv. le produceți ? - Nu, eu doar le vând.

Dar nu vând marfă proastă.

De pildă, vi-l pot recomanda pe acesta. Are şapte canale.

Când apăsați pe butoanele astea lungi, puteți alege canalul.

Deocamdată, transmite un singur canal.

În curând, o să se înmulțească numărul de canale.

Cumnatul meu lucrează la televiziune. El mi-a spus. De acolo ştiu.

Dar să rămână între noi.

Alegerea vă aparține.

Cumpără un televizor !

Sau acesta. Vi-l pot recomanda şi pe acesta.

Ăsta !

Am venit !

- Mamă ! - Ce e ? Te fugăreşte cineva ?

Mătuşa Cemile cumpără un televizor ! Am văzut cu ochii mei !

Kemal !

- Ce se întâmplă ? - Mişcă-te ! Plecăm !

- Unde ? - La magazinul de televizoare !

Dar, Neriman...

Berrin...

- Ce frumoasă eşti ! - Mulțumesc.

Kiraz ! Noi plecăm.

Cred că îi e foame. Dă-i laptele şi culc-o, da ?

Nu vă faceți griji, dnă Berrin.

- Plecăm ? - Să mergem !

Hai, mamă...

- Vino, vino, vino ! - Stai puțin...

- S-o punem aici... - Cu grijă...

Gata !

- Arată bine aşa... - Da, e mai bine aşa...

Întoarce încet...

- Cred că e bine aşa. - Nu era mai bine adineauri ?

Nu, bunico, e bine aşa.

Uite, stau pe canapeaua asta. Televizorul e exact în fața mea.

Şi masa, şi fotoliul... Televizorul se vede de peste tot !

Ia te uită !

- Haideți să-l instalăm ! - Haideți !

Să tragem măsuța asta, mamă...

- Vino încoace ! - Încet...

Ține cutia.

Doamne-ajută !

Aoleu, ai grijă !

Să nu se zgârie sticla, că explodează. Nu-mi trebuie...

Nu se întâmplă absolut nimic. Astea sunt ca stâncile !

Să pun şi antena...

- Se deschide acum ? O să arate ? - Normal !

- Ce se vede aici ? - E stricat.

- Ce ?! - Se poate ? Nu e reglată antena.

Să urce cineva pe acoperiş şi să întoarcă antena spre dealul Camlica.

E musai să fie întoarsă în partea aia ? Nu se poate către un alt deal ?

- Nu se poate. Acolo se dă. - Ce se dă în Camlica ?

- Nu aşa, mătuşă. - Noi nu ne pricepem la asta.

Urcați dv. pe acoperiş şi întoarceți antena unde trebuie.

Nu, eu nu pot să urc. Mă ia amețeala. Sunt bolnav.

Am instalat televizorul, am legat antena, cablurile...

Reglați voi restul. Eu am plecat.

Dar noi...

Asta-i bună ! A fugit imediat !

Cine o să urce pe acoperiş ?

Ce ? Eu, pe acoperiş ?

Nici gând ! Nu pot urca pe acoperiş.

Nu. Nu vă uitați. Nu urc nici în ruptul capului.

Învârte, învârte ! Învârte !

Învârte !

Învârte !

Învârte !

- Învârte, fiule ! - Învârte, învârte !

M-am învârtit şi eu aici, mamă ! M-a luat amețeala !

- Nu merge, mamă ! - Adineauri era mai bine ! Învârte !

Învârte !

Învârte, învârte ! M-a luat amețeala !

- S-a dus... - Acum s-a dus de tot !

Normal că se duce !

Adineauri era mai bine. Sunt purici acum, fiule !

Mai învârte o dată ! Învârte !

- Învârte spre Camlica ! - Înnebunesc !

- Unde-i dealul Camlica ? - Nu ştiu ! Aşa a zis vânzătorul !

La naiba cu dealul şi cu vânzătorul...

A mers ! Să stea aşa !

Stai ! Să nu te clinteşti !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 16