Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 13

Osman !

Hai, băiete !

Vin acum !

Trebuie să mă plec la şcoală, mamă.

Nu coborî în fugă !

Spor la învățat !

Mamă !

Bună dimineața !

Unde e bunica ?

S-a dus la tatăl tău acasă, să aibă grijă de Mustafa.

- De ce ? - A luat-o poliția pe Carolin.

Cică s-a amestecat în ceva în Olanda.

Asta-i mama mea vitregă !

- Măgarule ! - De ce dai ?

- Ia micul-dejun. - Bine.

Chiar m-a durut !

Să te pup, să-ți treacă...

E lapte în frigider. Îl încălzeşti.

Să doarmă la prânz. Altfel, devine agitată.

- Ştii deja unde sunt lucrurile. - Nu-ți face griji, dnă Berrin.

I-am pregătit mâncarea. E în bucătărie.

Rezolv eu totul. Nu-ți face griji. Vezi-ți de treabă.

Mulțumesc.

La revedere, scumpo ! Vine mama diseară.

- În ce parte ? - În partea asta.

- Tu ? - În partea aia.

- Bine. O zi bună ! - Asemenea.

- Intrăm ? - E dimineață !

O să întârziem la şcoală !

Intrăm şi ieşim imediat. Haideți !

Lemi !

Lăsați-mi pomii în pace, măgarilor !

Ticăloşilor ! Lăsați-mi pomii în pace !

Vă trag eu de urechi acum ! Nu vă e ruşine, nu-i aşa ? Ia uite...

Măgari ce sunteți !

Măgarilor ! Nesimțiților !

Doamne, iartă-mă ! Măgarii !

Cum intră, frate ?!

Când eşti departe de duşman, ți-e frică de el,

fiindcă îi exagerezi mărimea.

Nu-i vezi slăbiciunile şi îi supraestimezi calitățile.

Dacă eşti aproape, îl vezi, şi frica îți dispare.

Atunci începe să-ți meargă mintea.

Clipa în care mi-am privit duşmanul din vârful copacului

a fost un punct de cotitură în lupta mea existențială.

Apoi, mi-a marcat personalitatea.

Am scăpat !

Dnă Ayten...

Cum o să facem față atâtor treburi ? Ar trebui să lucreze zece inşi aici !

- Hai să facem grevă ! - Azi e prima mea zi de lucru.

Atunci, facem mâine.

Ali, m-au băgat în puşcărie !

Eu n-am nicio vină. De ce nu mă eliberează ?

Nu ai fost condamnată. O să rămâi aici până dă instanța verdictul.

Ce înseamnă cauțiune ?

Înseamnă că, dacă dai 750 de lire, o să fii eliberată până la verdict.

Dă banii aceia, Ali ! Nu vreau să rămân aici.

De unde să fac rost de atâția bani ?

Avem ! Cemile mi-a dat bani. Avem banii ăia...

Nu ziceai că sunt pentru Mustafa ?

Dacă eu rămân aici, ce-o să se întâmple cu Mustafa ?

- Sunt mama lui ! Nu uita asta ! - Ce mai mamă...

- Adu banii de acasă ! - Nu ştiu unde sunt.

I-ai ascuns. Nu ştiu.

Promite-mi că aduci banii şi mă scoți din închisoare.

Atunci, îți spun unde se află.

Bine, Carolin. Dar cu o condiție...

Ce ?!

Nu te uita aşa. Tu ştii treburile astea mai bine decât mine.

Pot spune că am învățat de la tine. Nu-i aşa ?

Dacă îți aminteşti, când eu eram în locul tău, tu mi-ai pus condiții.

Mi-ai cerut titlul de proprietate al casei.

Când era Cemile în puşcărie,

ai zis că depui o plângere dacă nu divorțează.

Cazanul care poate să nască poate să şi moară.

- Ce înseamnă asta ? - E o anecdotă a lui Nastratin Hogea.

A cui ?! Ce tot spui ? Ți-am zis să aduci banii !

Acceptă-mi condiția, spune-mi unde sunt banii, şi îi aduc.

Hai, spune !

Să divorțezi de mine, Carolin.

Să divorțăm. Accepți divorțul, îți aduc banii, şi rămâi liberă.

Ticălosule ! Eşti un nemernic !

Vrei să rămân în puşcărie, ca să te duci la Cemile ! Ştiu eu !

N-o să divorțez, Ali. Nu divorțez, ai înțeles ?

- Treaba ta ! - Categoric nu divorțez !

- Te priveşte. - Ticălosule !

- N-o să divorțez, Ali ! - Nu țipa !

- Nu divorțez ! - Nu țipa. Vino !

Ticălosule !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Ce faci ? - Bine, mulțumesc.

Şefă Cemile, au sunat de la fabrica de ață.

Nu ne pot trimite ața pe care am cerut-o.

Ce i-a apucat acum ? Urma să trimită azi.

Aşa au zis.

- De ce, mă rog ? - Nu au zis nimic.

Bine. Treaba lor ! Nu mai luăm niciodată ață de la ei.

Parcă nu-s alte fabrici de ață !

Alo !

Sunt Ekrem. V-ați mai gândit la ce am spus în privința lui Hakan ?

- Am înțeles. Despre aia e vorba. - Da.

Nu am la ce să mă gândesc, dle Ekrem. Dv. aveți nevoie să vă gândiți.

Sunt Cemile Karci, de la Tricotaje Karci.

Spuneți, dnă Cemile.

- De ce nu ne-ați trimis ața azi ? - Nu mai avem pe stoc, dnă Cemile.

S-au defectat utilajele. De aceea n-am putut trimite.

- Scuzați-mă. - Nu, dragă, de ce să vă scuz ?

- Deci s-au defectat utilajele. - Da.

Cunosc eu defecțiunile alea... Nimeni nu le repară mai bine decât mine.

Cum adică ?

Repar eu defecțiunea aia chiar de aici, prin telefon.

Cum o să faceți asta ?

Dacă trimiți ața mâine, te plătesc triplu. Ce zici ?

Bine. Cer să se încarce camionul mâine-dimineață.

Uite, ai văzut cum s-au reparat utilajele imediat ?

O să meargă strună de acum, nu-ți face griji.

Bună ziua !

Ia vino încoace !

Încărcați în camion marfa care merge mâine la Tricotaje Karci, da ?

- Dar dv. ați zis să n-o încărcăm. - Aia era atunci, fraierule !

- Acum vă zic s-o încărcați. - Bine. De ce te superi ?!

Îmi mai şi cere socoteală !

Dle Ekrem, îl ştiți pe fabricantul care trimitea ață la Tricotaje Karci ?

Da. Dar nu mai trimite, nu ?

S-a fofilat, domnule. Cred că femeia îi dă mai mulți bani.

Camionul se duce mâine la Tricotaje Karci.

Atunci, să-i explicăm imbecilului că banii nu aduc fericirea !

Da.

Pot intra ?

De ce nu vorbeşti cu mine ? De ce mă priveşti de parcă m-ai acuza ?

Nu te acuz.

Dar acum înțeleg că am făcut o mare greşeală băgându-te în viața noastră.

M-am gândit că asta o să-l facă fericit pe Murat.

Ar fi fost bine şi pentru tine.

Iar mie mi s-ar fi luat o mare povară de pe umeri.

Aşa m-am gândit.

Dar uită-te la situația asta ! Totul e mult mai rău decât înainte.

Eu şi fratele meu am devenit duşmani.

Dar cu noi cum rămâne ? Cu noi doi ?

Cum rămâne cu viața noastră ?

Cum te aştepți să ne întemeiem o viață pe epava fratelui meu ?

Cum ?

Nu te simți bine. Ar fi bine să te duci în camera ta.

Da... Ar fi bine.

Alo ? O clipă... Dnă Cemile, te caută cineva la telefon.

Cemile, sunt Carolin. Nu am prea mult timp. O să vorbesc repede.

Ce ?

Dacă Ali plăteşte cauțiunea, 750 de lire, ies din puşcărie.

Dar Ali nu dă banii. Îmi pune o condiție.

Zice să-i promit că divorțăm, şi o să achite cauțiunea.

Mă asculți, Cemile ?

- Te ascult. - Eu sunt nevinovată, Cemile.

Mi-e foarte dor de Mustafa. Şi lui îi e dor de mine.

Ajută-mă, Cemile, te rog ! Eşti şi tu mamă.

Ajută-mă, Cemile, te rog !

Când eu eram în închisoare, tu mi-ai pus o condiție.

- Îți aminteşti, nu ? - Te rog, Cemile ! Te rog !

Cum îmi ceri ajutorul cu neruşinare ?!

Pentru Mustafa. Şi tu îl iubeşti.

E singur şi îi e dor de mine acum. Eu n-am nicio vină.

Hai odată ! Ajunge ! O să-mi pierd slujba din cauza ta !

Te rog, Cemile ! Te rog !

Alo ?

Să mergem !

- Ali, bate cineva la uşă ! - Răspund eu, mamă.

Cemile, s-a întâmplat ceva ?

M-a sunat Carolin.

Ia banii ăştia şi achită-i cauțiunea, să-şi revadă copilul.

Ia-i !

Eu i-am pus o condiție lui Carolin. I-am cerut să divorțeze de mine.

Dacă acceptă, duc banii pe care i-ai dat tu,

îi achit cauțiunea şi o scot. Nu-i nevoie de banii ăştia.

Nu mă priveşte ce e între voi, Ali. Poți divorța sau nu. Nu ştiu.

Dar eu nu pot face nimănui răul pe care mi l-ați făcut voi mie.

Nici măcar vouă.

Nu pot profita de impasul în care se află cineva.

Ia banii şi plăteşte cauțiunea.

Ai dreptate.

Ar fi o ticăloşie să profiți de impasul în care se află cineva.

Bine.

- Bună ziua, dnă Cemile ! - Eram concentrată. Mă scuzați.

Am venit fără să anunț, dar trebuie să semnați nişte acte.

Dnă Cemile, încă sunteți hotărâtă

să nu preluați conducerea consiliului de administrație al companiei ?

Nu am niciun motiv să-mi schimb părerea.

Dar trebuie să ştiți ceva.

Ce-i asta ?

Invitația la nunta dnei Selma.

- Dna Selma se căsătoreşte ? - Da.

Mă bucur mult. Merită şi ea să fie fericită.

Vrea să-i fiți dv. martoră la nuntă. Mi-a cerut să vă rog.

Eu ?

În seara asta...

Bine, aşa să fie.

Dnă Cemile, această căsătorie se petrece fulgerător.

Nu-l cunoaştem pe viitorul ginere.

După cum ştiți, dna Selma e printre cei mai mari acționari.

Nu se ştie ce o să se întâmple mâine.

De aceea, poziția în care vă aflați şi deciziile pe care le luați

devin mult mai importante decât înainte.

Treceți la conducerea companiei. Vă rog !

Eu cred că nu aveți niciun motiv să vă îngrijorați.

Continuați să lucrați.

Cum doriți.

- La revedere ! - La revedere !

Atunci, vine căpitanul Ali la nuntă, cu pistolul în mână.

Îl împuşcă pe Hikmet Karci, care crapă pe loc.

Pe căpitanul Ali îl împuşcă mama lui.

Ea nu rămâne prea mult în puşcărie.

Iese cu circumstanțe atenuante, bună purtare, una-alta...

Căpitanul Ali este eliberat prin amnistie. Hikmet Karci e victima.

Şi, desigur, peste dna Cemile dă norocul. Super, nu ?

Simt că are potențial căpitanul Ali. Bun. Foarte bine.

Apropo, ar putea fi important...

Fata lui Cemile e măritată cu un ins, Hakan Tatlioglu.

Fiul lui Ekrem Tatlioglu, fost ministru, acum, om de afaceri.

Interesant.

Din partea mea, atât. Tu ce-ai făcut ?

Am cumpărat un depozit în Istanbul.

- De unde ai avut bani ? - Am vândut casa din Izmir.

Asta-i bună !

Casa aia era tot ce aveai. De ce ai vândut-o ?

Am vândut singurul lucru pe care-l dețineam,

pentru multele lucruri pe care sper să le am pe viitor.

I-am spus Selmei că am închiriat un depozit de citrice în Istanbul.

N-a spus: "Depozit de citrice în Istanbul ? Închiriază în Izmir" ?

Nu m-a întrebat. De ce ?

Fiindcă nu am lăsat-o !

Dragostea e oarbă, dragă Ibo.

Am orbit-o cu dragostea, de aceea nu vede jocurile astea.

Ia te uită !

Da. Totul e gata pentru a pune planul în aplicare.

Dar, dacă mă scuzi, trebuie să mă pregătesc pentru nuntă.

În seara asta e nunta, după cum ştiți, dle Ibo.

Trebuie să-mi îmbrac smochingul.

Asta-i o nuntă în înalta societate. Trebuie să epatezi.

Sunteți invitat şi dv. la nunta mea, dle Ibo.

Chiar ca martor. Pregătiți-vă.

Eşti de pomină, Kenan !

Când am coborât, l-am văzut pe Osman atârnat în copac, ca o pară.

Probabil că acum mănâncă bătaie de la Lemi.

A venit para !

Unde ai fost ? Am făcut două ore deja.

Învățătorul te-a trecut absent !

Am cules smochina asta pentru tine.

- Nu te-a prins Lemi ? - Nu.

Voi ați fugit. Eu m-am urcat în pom şi m-am ascuns.

- Nu ți-a fost teamă ? - Nu.

Mi-a fost teamă când eram mic, dar acum nu îmi mai este.

- Ia ! - Mulțumesc.

Ce fel de smochină e asta ? Are viermi !

Ce vorbeşti ?! Tu ai viermi !

Dă-i-o lui Gulden ! E cea mai frumoasă şi mai grasă smochină !

O lipesc eu de perete, să vedem cât de grasă este !

Terminați !

N-o să mai arunc niciodată o smochină pe fața învățătorului.

- Ai scris de 500 de ori ? - Da.

Bine. Poți pleca acasă. Ia caietul ăsta.

Diseară îl umpli cu propoziția pe care ai scris-o pe tablă.

Mâine-dimineață, mi-l aduci mie.

- Să nu scrii mare. - Bine.

Să scrii cu grijă. Să umpli fiecare rând, fiecare pagină.

- Ai înțeles ? - Am înțeles.

Bine.

De ce arunci cu smochine în învățător ?

- Nu am aruncat eu. - I-auzi ! Învățătorul minte ?

- Nu minte, dar spune greşit. - Ai şi gura mare !

- Atunci, cine a aruncat smochina ? - Arif.

- Fiule, ce ai de împărțit cu Arif ? - Eu nu fac nimic. A fost invidios.

- De ce a fost invidios ? - Că o să mă pupe Gulden.

- Gulden urma să te pupe ? - Da !

- De unde ştii ? - I-am dat o smochină.

Nimeni nu ştie ce greu am rupt smochina aia ! Era să mă prindă Lemi.

Era greu de ajuns la acea smochină. Era să cad când am rupt-o.

M-am zgâriat pe față, totuşi, am rupt smochina.

I-am dat-o lui Gulden, iar ea mi-a mulțumit.

- Tocmai urma să mă pupe ! - Eşti sigur ?

Am trecut prin atâtea pentru ea ! Normal că mă pupa ! M-a înțeles !

Desigur, mama ştia că am multe de învățat despre viață.

Dar cred că, în acea clipă, a înțeles că o să învăț greu.

Hai să mă uit la zgârieturile tale...

Hai, du-te acasă ! Eu am puțină treabă la atelier.

- Mamă, luăm un televizor, nu ? - Du-te acasă !

E foarte frumoasă. Vă stă foarte bine.

Sunteți o mireasă foarte frumoasă, dnă Selma.

- Intrați ! - Să nu vă fie de deochi...

Pot intra ?

Bine ai venit, Cemile ! De-ai şti cât mă bucur să te văd !

Ce elegantă eşti ! Am vrut să te văd înainte şi să te felicit.

Mulțumesc !

Intrați !

Ce bărbat norocos sunt, Doamne ! Ce frumusețe !

Stai liniştită, iubito. Asta-i cea mai fericită zi a noastră.

Savureaz-o. Eu aşa fac.

Ziua asta fericită nu se repetă. S-o trăim din plin.

Să-ți fac cunoştință cu o persoană importantă pentru mine, Kenan.

Cemile. Cemile Karci.

Încântat de cunoştință, dnă Cemile.

Asemenea.

Să nu vă încurc prea mult...

Ne vedem mai târziu.

Cemile Karci...

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, nimic.

Dacă îmi acordați onoarea de a mă lua de braț, dnă Selma,

vă pot conduce la oaspeții noştri.

Să nu-l lăsăm să aştepte pe ofițerul stării civile.

Să mergem !

- S-a întâmplat ceva, mamă ? - Nu.

Ce bine că ați venit şi voi !

Altfel, ce făceam singură în aglomerația asta ?

O să fiu şi martoră...

Să poftească martorii, vă rog !

Azi ne-am adunat aici pentru a-i uni în sfânta legătură a căsătoriei

pe Kenan Cetin şi pe Selma Yilmaz,

care au declarat că vor să se căsătorească

şi au depus o cerere oficială în acest sens.

Dle Kenan, de bunăvoie şi nesilit de nimeni,

o luați în căsătorie pe dna Selma ?

Da.

Dv., dnă Selma, de bunăvoie şi nesilită de nimeni,

îl luați în căsătorie pe dl Kenan ?

Da.

Ați ascultat declarația dlui Kenan şi a dnei Selma.

- Sunteți martori ? - Da !

- Da. - Bravo !

Semnați, vă rog !

Să ne ridicăm în picioare, vă rog !

Prin autoritatea cu care am fost învestit de lege,

vă declar soț şi soție. Să fie într-un ceas bun !

Îți doresc fericire. Meriți să fii fericită pe deplin.

Mulțumesc ! Mulțumesc mult !

- Felicitări ! - Mulțumesc !

Să fie cu noroc !

- Eşti fericită, iubito ? - Da. Tu ?

E nimerit să spun că plutesc de fericire.

Bine ați venit ! Mulțumim mult !

Bună ! Mulțumesc mult...

- Bine ați venit ! - Mulțumim...

- Felicitări ! - Mulțumesc !

- Felicitări ! - Mulțumesc mult !

Berrin, fiica dnei Cemile. Iar dumnealui cred că este...

Ginerele meu, Hakan Tatlioglu.

- Încântat, dle Hakan. - Asemenea. Felicitări !

Eu sunt Kenan Cetin.

Aveți vreo legătură cu Ekrem Tatlioglu ?

- Da. E tatăl meu. - Da ? E un om valoros. Ştiu.

- Mi-a părut bine, dnă Berrin. - Felicitări !

- Şi eu sunt aici ! - Cum de nu te-a văzut ?

- Ce faci, Osman ? - Bine.

- Te măriți. Felicitări ! - Mulțumesc !

Cântăm la pian ? Mai cântăm ?

- Dacă vrei, cântăm. - Hai ! Oac, oac, oac...

Osman, dragule,

acum, mătuşa Selma şi unchiul Kenan o să se ocupe şi de alți musafiri.

- Altă dată, da ? - Bine.

- O să vin eu la tine altă dată, da ? - Bine.

Bună ! Ce faceți ? Bine v-am găsit !

- Felicitări ! - Mulțumesc mult ! Bine ați venit !

- Felicitări ! - Mulțumesc !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 13, SERIA 2