Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 11

Beau pentru fericirea noastră, care abia începe.

Pentru fericirea noastră !

Parcă văd pentru prima oară frumusețea asta.

Istanbulul chiar e un loc în care să trăieşti.

Voiai să-ți înfrunți trecutul. Aveai îndoieli.

Ce s-a întâmplat ? Cum te-a afectat faptul că eşti la Istanbul ?

Am înțeles că trebuie să laşi trecutul în trecut.

Mă simt mai puternică.

Asta s-a întâmplat datorită ție, Kenan.

Mă bucur. Atunci ?

Putem rămâne la Istanbul. Îți organizezi şi tu treburile.

- Nu am auzit greşit, nu ? - Nu.

Atunci, vreau să-mi zici "da" şi să accepți acest inel, Selma.

Acum sunt cel mai fericit şi mai norocos bărbat din lume.

Şi eu sunt foarte fericită.

Uite ce zic eu... Să facem o nuntă-fulger.

Dar de ce ? Ce-i cu graba asta ?

Vreau să fii soția mea cât mai repede.

Vreau să facem nunta repede şi să declar lumii că ne-am căsătorit.

Nu ştiu... Eu credeam că facem o nuntă intimă. Nu sunt tânără.

Nu contează. Important este ce simțim unul pentru celălalt.

Nu, insist. Facem nuntă. Tu nu te amesteci în nimic.

Asta e treabă de bărbat. Adică e treaba mea.

Tu gândeşte-te doar la ce o să porți şi unde o să facem nunta.

Rezolv eu restul.

Dar tu o să-ți muți firma la Istanbul acum. O să ai cheltuieli.

Şi s-ar putea să nu ai timp.

Ți-am spus, tu nu te gândi la nimic. Rezolv eu.

Nu se poate aşa.

De vreme ce ne căsătorim, trebuie să te sprijin şi eu.

N-o să te las singur. Rezolvăm totul împreună. Dar...

Când ne căsătorim, eu decid unde locuim, da ?

Cum doreşti.

- Nu vreau să stau în conacul Karci. - Cum vrei.

Cred că acum te gândeşti să preiei conducerea companiei

şi să administrezi singură afacerile, de vreme ce eşti în Istanbul.

Nu. Nu m-am răzgândit în acea privință.

În fine, vorbim despre asta mai târziu.

- Să bem pentru fericirea noastră ! - Noroc !

Doi, trei, patru !

Îndrăgostită frumoasă, nu ți-am zis

Că nu poți să înduri chinul nostru ?

Că nu poți mânca îmbucătura asta fără supunere ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți mânca ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți mânca ?

Cei care nu mănâncă rămân neputincioşi,

Le țâşneşte sânge din ochi,

E o clipă trecătoare...

Nu ți-am zis că nu poți auzi ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți auzi ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți auzi ?

Să ieşim în piața mare,

Să mergem la prieteni...

Nu ți-am zis că nu te poți dedica trup şi suflet divinității ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu te poți dedica ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu te poți dedica ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți mânca ?

Nu ți-am zis ? Nu ți-am zis ?

Nu ți-am zis că nu poți mânca ?

A fost o cină foarte frumoasă. Mi-a plăcut mult. Mulțumesc.

Pentru mine a fost o mare plăcere.

- Tu de ce nu stai la acest hotel ? - Nu se poate.

Dacă am sta la acelaşi hotel, s-ar isca bârfe.

- Nu suntem căsătoriți încă. - Eşti tare simpatic.

Am un prieten din Izmir. Stau la hotelul lui.

- La care hotel ? - La cel mare, din Tepebaşi.

E un hotel frumos. Bine. Noapte bună !

Noapte bună !

- Cât ne costă ? - 6,5 lire.

Cinci lire sunt de ajuns. Oricum, ai ocolit mult.

Numărul 102.

Amice !

Nişte bani de vin...

Dacă sunt în picioare aici, la ora asta, ai crezut că am bani, boule ?

O duc mai rău decât tine, dar nu arăt asta.

Sărăcia mea,

care m-a hrănit, m-a făcut om şi mi-a ținut mintea deschisă...

Mai e puțin. Puțin.

Da.

Bine, faceți-mi legătura.

- Ibo ! - Salut !

Am zis să te întreb în ce ape te scalzi.

Mă scald în nişte ape care te-ar uimi până şi pe tine.

Ce s-a întâmplat ?

Nu crezi că a venit timpul să ne instalăm la Istanbul ?

- Adică mutăm firma la Istanbul ? - Da.

De data asta, o să administrăm ditamai compania,

nu o firmă fictivă, pe hârtie. Vino imediat.

Mulțumim.

- Bună, prințeso ! - Bună, prințule chipeş !

Haideți, să ne grăbim, băieți !

- Ai fost foarte bun şi azi. - Mulțumesc. Mă bucur că ți-a plăcut.

Dacă prezența mea te inspiră, mă bucur extrem de mult, sincer.

Poți fi sigură de asta.

Ne întâlnim mâine ?

- Să ne întâlnim ? - Să ne întâlnim.

Ai din nou o surpriză ?

O să te duc într-un loc care-mi place foarte mult.

- Sper să-ți placă şi ție. - M-ai făcut curios. Ce loc este ?

Pe mâine !

Gata, lăsați-i !

Când începeți să vorbiți, atunci, terminăm.

Altfel, nu terminăm, vă zic. Depinde de voi.

Spuneți unde se află dna Aylin, şi gata.

Spune !

Ce ne pasă nouă cine şi ce pățeşte ?

O să ne omoare ! Spune !

Să mor eu dacă ştiu ! Ăsta ştie totul !

Dacă aş fi ştiut ceva, aş fi spus de mult !

Nu se poate aşa, separat.

Noi îi batem la fel pe cei aflați în aceeaşi situație. Egal.

Spune odată ! Spune ! Spune !

Bine ! Luați-l pe ăsta de pe mine ! O să spun !

Eşti bun ! Dacă vrei să-ți schimbi meseria, sună-ne, da ?

Ciripeşte, dragă doctore.

- Ali ! - Ce este ?

- Vreau să-ți zic ceva. - Spune.

Mâine-dimineață, mă duc acasă la Cemile, să-l iau pe Mustafa.

- Vii cu mine ? - Ce treabă ai cu mine ? Du-te tu.

Eşti tatăl lui Mustafa. Vino cu mine.

Nu-i nevoie.

Dar îmi doresc foarte mult.

Eu sunt mamă, tu eşti tată. Să mergem împreună.

Tu eşti mamă, eu sunt tată deci. Foarte ciudat !

Foarte ciudat...

Mamă...

Vreau să-ți spun ceva.

- Ce ? - Să nu fii tristă, da ?

- Pleacă la mama lui ? - Da.

Când ?

Mâine-dimineață. Vine mama lui şi-l ia.

Bine.

Mamă, e ceva de mâncare ? Mor de foame.

Ce este ? S-a întâmplat ceva ?

Mama lui o să-l ia pe Mustafa.

Ne obişnuiserăm cu el. Devenise ca un frate pentru noi.

Chiar e fratele vostru. Aveți acelaşi tată.

Ce s-a întâmplat ? S-a îmbolnăvit Musti ?

Nu, nu s-a îmbolnăvit. Dar mâine pleacă.

- De ce ? - Se duce la mama lui, fiule.

Eu am fost o dată despărțit de tine. M-am dus acasă la tata.

Şi mie mi-a fost dor de tine. Nu voiam decât să vin la tine.

Probabil că şi lui îi e dor de mama sa.

Cine ar putea înțelege mai bine decât Osman ?

Oricărui copil care-i duce dorul mamei sale i se poate ierta orice.

Şi niciodată nu se poate întreba cine şi ce este

o mamă care a fost despărțită de copilul ei.

Ei îşi aparțin unul celuilalt. Restul vine pe planul doi.

Am închiriat o camionetă. Vine mâine-dimineață.

O să ducă toate lucrurile lui Mustafa, pătuțul...

În casa lui Ali nu e mobilă. Copilul s-a obişnuit cu astea.

- Oricum, noi nu avem nevoie de ele. - Te-ai gândit bine.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Noapte bună...

Noapte bună, Musti !

Tu de ce te-ai trezit ? Dormi. Mă descurc cu micul-dejun.

Ies şi eu.

- Unde te duci ? - La un interviu de angajare.

Berrin, credeam că am rezolvat chestiunea asta.

Am rezolvat-o deja. O să lucrez şi eu.

O faci intenționat. Ca să-mi faci în ciudă !

Ți-am spus de multe ori că nu vreau să lucrezi !

Parcă nu ți-aş fi spus deloc !

Hakan, tu ai zis că nu vrei să lucrez, iar eu am zis că vreau.

De ce mă încăpățânez eu ? Şi tu te încăpățânezi.

- Nu te duci, Berrin ! - Ba mă duc.

- Nu lucrezi ! - Ba lucrez, Hakan.

Cum rămâne cu Zehra ? Cine o să aibă grijă de ea ?

- O las la bunica. - O să laşi copilul pe unde nimereşti.

Bunica are grijă de ea mai bine decât noi toți.

- Eşti hotărâtă. - Da.

Unde o să lucrezi ? Ce-o să faci ?

Ca avocată, la un sindicat.

Auzi, sindicat ! Ce slujbă ți-ai găsit !

Prieteni, cu toții ştiți că politica ostilă a statului

împotriva muncitorilor, a proletarilor, s-a transformat în agresivitate.

Au crescut treptat

presiunile împotriva tovarăşilor noştri, muncitorii organizați.

Pe cât de important este să fie avertizați tovarăşii noştri muncitori

împotriva presiunilor patronilor şi să se mențină vie solidaritatea,

pe atât de informați şi experimentați trebuie să fie şefii de sindicat.

Negreşit.

Acum, vreau să vă fac cunoştință cu colegul meu, Ahmet Taşer.

- Salutări tuturor ! - Salutări !

Dl Ahmet a început să lucreze drept consultant

la secretariatul pentru educație al confederației noastre.

O să vă țină o serie de seminare pe temele despre care am pomenit.

Fiecare sindicat o să se organizeze diferit, în propria structură.

El este singura autoritate în aplicarea acestui program.

- Bună ! Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- Bună ! Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- Bine ai venit, tovarăşe Ahmet ! - Mulțumesc !

Mamă, de ce au venit tata şi Carolin ?

- Ce-i cu lucrurile astea ? - Berrin...

Au venit să-l ia pe Mustafa. Tu de ce ai venit de dimineață ?

Aşa... Vorbim mai târziu.

- Am încărcat toate lucrurile. - Bine.

Mamă, hai să i-l dăm pe Mustafa mamei lui !

La revedere, Mustafa ! Să nu ne uiți, da ?

La revedere, Musti !

- Devenise ca un frate pentru noi. - Chiar e fratele nostru.

Ia-l, du-l tu. Eu nu pot.

- Vino ! - Hai...

Vino...

Mama ! Mama !

Mama !

Hai, Ali !

Ali ?

Toți cei care au intrat în viața mea au avut o contribuție.

Au devenit parte din viața mea.

Când a venit Mustafa, am fost invidios pe el.

Am stat bosumflat zile întregi.

O dată, când nu m-a văzut nimeni, l-am ciupit.

De fapt, l-am iubit pe Musti. Am văzut mereu pe chipul lui

urmele vieții triste în care căzuse fără să vrea.

În vreme ce camioneta care-l ducea pe Musti se îndepărta,

eu devenisem parte din viața lui.

Azi mă gândesc la mama, la tata, la bunica, la Mete, la surorile mele,

la băcanul din cartier, la învățătorul meu, la Gülden, la Lemi.

La toți cei care au intrat în viața mea şi pe care i-am iubit sau nu.

Dacă n-ar fi fost ei, ce-ar mai fi rămas de povestit ?

Am făcut cu mâna în urma camionetei care-l ducea pe Musti.

Şi azi fac cu mâna în urma tuturor celor care au plecat din viața mea.

Nu l-am uitat pe niciunul. I-am uitat pe toți.

Bine ați venit ! Mergeți sănătoşi !

O las pe Zehra la tine, bunico.

Eu plec, mămico.

Abia ai venit, draga mea. Unde pleci ?

Am o treabă. Am lăsat-o pe Zehra la bunica.

Ce treabă ai, fata mea ? Unde te duci ?

Am o treabă, mamă. Ne vedem mai târziu.

Selma deține o parte importantă din acțiunile companiei.

Nu ştiu cât, dar sunt sigur că aşa este.

Când au divorțat, soțul ei i-a cedat acțiunile.

Au un număr important de proprietăți, dar astea sunt amănunte.

Important e cine deține restul acțiunilor.

Da.

Desigur, primul e Hikmet Karci. Dar el a murit.

A dat o semnătură, apoi, a murit.

Dacă ar fi murit înainte să poată semna, s-ar fi uşurat treburile.

Dar semnătura aia din registrul Stării Civile complică treaba.

Femeia aia norocoasă cu care s-a însurat a pus mâna pe avere.

Cemile...

Vrei să-i cercetez pe Cemile şi pe ceilalți acționari, dacă există.

Da.

Şi pe Ali.

- Bea-ți ceaiul fără să sorbi ! - Dar ce are ?

Eu sunt preocupat de necazul meu, şi tu te îndopi în fața mea !

Ce are de-a face, Kenan ?

Mi-ai dat un telefon, şi am venit tocmai din Izmir. Sunt flămând.

În fine, gata... Ce ziceam ?

Ali, fostul soț al lui Cemile l-a omorât pe Hikmet Karci.

Cercetează !

Crezi că problema a fost că era gelos pe fosta soție ?

- Să pricepem... - Bine.

Cine ştie ?! Poate ne întâlnim într-o zi cu dl Ali.

Poate mi-e dat să-i mulțumesc. Poate îi sărut mâna...

Gol !

- Mama ! Mama ! - Uite...

- Mama ! Mama ! - Mustafa...

Duceți-le înăuntru.

Mama ! Mama !

Mama ! Mama !

- Uite, e camera ta. - Mama !

Cărați lucrurile înăuntru.

- Mama ! Mama ! - Uite...

De ce nu te uiți la Mustafa ? E fiul nostru. E fiul tău şi al meu.

Nu ştiu dacă am făcut bine sau rău, Carolin.

Da, ar fi bine dacă am mai avea un avocat.

E mult de muncă şi e greu. E nevoie şi de voluntariat.

Sincer, salariul nu-i prea bun, dar...

Alo ? Fabrica din Alibeyköy ?

Nu există un reprezentant ? Să vorbească cu el.

Bine, bine... La revedere ! Spor la treabă !

Da, cum am spus, astea sunt condițiile. Dacă acceptați...

Alo ? Da. Da, Bursa.

Accept.

Da... Da...

Vino !

Bine, bine. Da, o să vină nişte colegi din Bursa. O clipă...

Dnă Ayten !

O să vină un consultant de la confederație, să țină un seminar.

Să începem pregătirile şi să-i anunțăm pe colegii care se ocupă de asta, da ?

Bine.

Alo ! Am rezervat locuri pentru zece persoane la hotel.

Dar nouă ne-au spus că sunt zece.

- Am fost angajată acum ? - Da. Să fie cu noroc ! Mâine începi.

- Nu a fost deloc cum mi-am închipuit. - Ce ți-ai închipuit ?

Nu ştiu...

Aşa lucrează ăştia, fără ceremonie. Ai început lucrul !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc ! Bine ați venit !

Urcă, puişor !

Opreşte !

E într-o casă din Şile, aşa-i ? Pe malul mării.

Da.

Sunteți siguri că a spus adevărul ?

Dacă a mințit, îl priveşte. Ne întoarcem şi-l întrebăm iar.

Pregătiți-vă !

Ne ducem la casa aia. Vin şi eu.

Cred că aveți o treabă.

- Vrei să vii şi tu, Süleyman ? - Nu.

- Nu cred că aveți nevoie de mine. - Aşa este.

E mai bine să rămâi aici.

Dar trebuie să fiu sigur că rămâi acasă.

Nu-l scăpa din ochi pe Süleyman. Să nu iasă din casă.

Nu-i da voie nici să dea telefon.

Relaxează-te, Süleyman. Odihneşte-te.

Să mergem !

- Gata... - E gata, dle Ali.

- Cât mă costă ? - Nimic. A plătit dna Cemile.

Frumosul meu...

Mama ! Mama !

- Am scos rochiile... - Ducem din astea.

Ce se întâmplă ? Cine sunteți ?

- Tu eşti Cemile ? - Da, eu sunt.

- Dv. cine sunteți ? - Eu sunt Ekrem. Ekrem Tatlioglu.

Omul nu intră neinvitat nici în grajdul altuia, Ekrem Tatlioglu.

În plus, nu tutuieşte o femeie pe care n-o cunoaşte.

- Ce vreți ? - Am ceva să-ți...

Am ceva să vă spun.

Pauză.

Mai e o jumătate de oră până la pauza de masă.

Pauză !

Pauză, fetelor !

Spuneți.

Hakan, fiul meu, se pare că lucrează în una dintre firmele dv.

Da. Hakan, soțul fetei mele, ginerele meu,

lucrează în una dintre firmele mele.

- Eu consider că nu se cuvine. - Dar eu consider că se cuvine.

Locul lui e lângă mine.

Hakan nu e un copil. Locul lui e unde vrea să stea şi unde stă.

Dacă n-ar fi vrut să lucreze în firmele mele, n-ar fi muncit.

De vreme ce lucrează înseamnă că vrea.

În această situație, nimeni nu are ce comenta.

La noi, treburile nu merg cum ştiți dv., dnă Cemile.

Eu am ce comenta. Vreau să-l concediați pe Hakan.

E un angajat foarte bun şi harnic. Nu am niciun motiv să-l concediez.

V-ar putea costa scump, dnă Cemile.

Mă amenințați ?!

Suntem rude, chiar dacă numai prin alianță.

Vă avertizez doar, pentru binele dv.

Luați-mi vorbele în serios. Altfel, o să plătiți foarte scump.

La revedere, Ekrem Tatlioglu !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 11, SERIA 2