Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 10

Tu... cum poți să-mi faci aşa ceva ?

E posibil ?

M-am întrebat şi eu asta, chiar de multe ori.

Dar e posibil. Câte lucruri nu se întâmplă în viață, Carolin...

Când te-ai măritat cu Ali, aveați nevoie de bani pentru nuntă,

iar Ali nu ne-a mai dat pensie alimentară. Îți aminteşti ?

Eu şi copiii mei rămăseserăm fără niciun ban.

Apoi, Ali a venit şi mi l-a luat pe Osman, spunând că nu-l pot îngriji.

Ca să-mi pot întreține copiii, am lucrat ca menajeră.

Tu i-ai luat pe toți, pe Ali, pe Osman, pe Neriman,

şi i-ai adus unde lucram eu, ca să mă vadă făcând curățenie.

Parcă aş fi făcut ceva ruşinos !

Uite, eu n-am adus spectatori.

Dacă vrei o slujbă de la mine, poftim !

Munceşte, câştigă bani şi întreține-ți familia !

M-ai făcut de râs !

N-am vrut să te fac de râs.

Nu-mi pasă de tine.

Te-am chemat aici ca să-ți dai seama cât rău ai făcut.

Nu am de gând să te pun să lucrezi aici.

O să-ți iei fiul.

Aici e o sumă de bani, pentru nevoile fiului tău...

Şi ale lui Ali, deocamdată.

Îi dau banii ăştia lui Mustafa, nu ție. Ia-i !

Dacă nu iau banii ăştia, ce-o să se întâmple ?

N-o să se întâmple nimic, Carolin, fiindcă o să iei banii.

- De unde ştii tu ? - Ştiu, fiindcă te cunosc.

Când îl iau pe Mustafa ?

Îi pregătesc lucrurile în seara asta. Mâine vino şi ia-ți fiul.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Bună dimineața, dnă Cemile ! - Bună dimineața...

- Dle Murat... - Da.

- Süleyman a plecat de acasă. - Urmăriți-l !

Haideți !

Bine ați venit !

- Ce se întâmplă ? - Taci ! Unde e Süleyman ?

Ce s-a întâmplat, prieteni ? Suntem în pericol ?

Nu ne ironiza, Süleyman. De ce ai venit aici ?

Mă durea capul puțin. Simțeam o durere, o presiune la ceafă.

Am venit la doctor. Dar nu e grav. Mi-a crescut puțin tensiunea.

Unde e dna Aylin ?

Să zicem că ştiu unde este. Credeți că v-aş spune ?

Mulțumesc, domnule doctor. Cu bine !

Fata mea...

Spune-i "pa" tatei, draga mea. Fă-i cu mâna !

Ne vedem diseară !

Citiți ce scrie în ziar despre avionul care a căzut în mare !

Citiți ce scrie în ziar despre avionul care a căzut în mare !

Cine ne sună, fata mea ? Cine ne sună ? Hai să vedem !

- Alo ! - Bună, Berrin !

- Ayten ? - Eu sunt.

- Ce este dis-de-dimineață ? - Am început lucrul.

Să fie cu noroc ! Mă suni de la serviciu ?

Da. Trebuie să-ți spun ceva foarte important, Berrin.

- Ce s-a întâmplat ? Spune ! - Dar nu se poate aşa.

- Ne întâlnim în pauza de prânz ? - Nu ştiu. Sunt cu Zehra.

- Ți-am zis că e important. - Bine, atunci, o las la bunica.

- Unde să vin ? - La cetate. Vorbim acolo.

- La revedere ! - Bine. La revedere !

Fata mea se duce în vizită la bunica ei ? Scumpa mea...

Eu plec, bunico.

Trebuia să iei micul-dejun înainte să pleci. Nu poți pleca flămând.

Am întârziat. Îl duc pe tata la spital, la fizioterapie.

Bine.

Atunci, mănânci un covrig, ceva, pe drum.

Bine, bunico. Nu-ți face griji !

Ce faci acolo ?

Am o veste pentru tine. Cum ziceți voi ? O veste bună !

Ce veste bună ?

Am vorbit cu Cemile. O să mi-l dea pe Mustafa.

Mama ta n-o să zică nimic.

- Aşa a spus Cemile ? - Da.

Şi cum o să ai grijă de Mustafa ? Lapte, griş ?

Cum o să facem ? De unde o să facem rost de bani ?

Uite...

Cu banii ăştia !

- Unde i-ai găsit ? - I-am găsit. Ce te interesează ?

Important e că avem bani.

Ne ajung până ți se ridică poprirea de pe pensie.

Ne ajung pentru lapte, griş şi ce mai e necesar pentru Mustafa.

O să te însănătoşeşti, o să-ți găseşti de lucru şi o să munceşti.

Poate îmi găsesc şi eu o slujbă. Banii ăştia o să ne salveze viața !

De unde ai făcut rost de ei ?

Ce contează de unde ? Important e că am făcut rost !

Unde i-ai găsit ?!

Mi i-a dat Cemile ! Şi ce dacă ?

I-ai cerut bani lui Cemile. Ai luat bani de la ea, aşa-i ?

Eşti surd ? Ți-am spus !

- Dă-mi banii aceia ! - Nu, nu ți-i dau !

- Dă-mi-i ! - Nu !

- Dă-mi-i ! - Nu ! Sunt banii mei !

Dă-mi banii aceia !

Cum să iei bani de la Cemile ?! Cum ?!

- Dă-mi-i ! - Nu ți-i dau.

- Dă-mi-i ! - Sunt banii mei.

Dă-mi-i !

- Dă-mi-i ! - Nu ți-i dau.

- Ți-am zis să-mi dai banii, Carolin. - Mi i-a dat mie.

- Dă-mi-i ! - Sunt banii mei !

Dă-mi banii !

Dă-mi-i !

- Dă-mi-i, că îți rup gâtul ! - Sunt banii mei !

- Îți rup gâtul ! - Banii mei !

Dă-le drumul ! Lasă-i !

Ştii ce sunt banii ăştia ?

Uită-te la mine !

Sunt pomană ! Pomană !

Ştii ce-i aia pomană ?

Nu ştii. Ce prost sunt ! De unde să ştii tu ce-i pomana ?

- Ce faci ? - La o parte !

- Ce faci... - La o parte !

- Ce faci... - Dă-te, că-ți rup picioarele !

Ce faci, Ali ? Ce faci ?!

Nu vă atingeți de ei ! Sunt banii mei !

Bani ! Bani !

Opriți-vă ! Nu vă atingeți de ei !

Dați-i înapoi ! Sunt banii mei !

- Nu-i dăm ! - Dați-mi-i !

Toți sunt banii mei ! Dă-mi-i !

Dă-mi-i !

Dă-mi banii ! Sunt ai mei !

Dă-i !

Sunt banii mei !

Sunt banii mei !

- Ce se întâmplă ? - E spectacol, dnă Cemile.

Să nu se atingă nimeni de ei ! Sunt banii mei ! Dă-mi-i !

Dă-mi banii ! Sunt ai mei !

Opriți-vă ! Stai aşa ! Îi luați pe toți ?!

Să nu se atingă nimeni de ei ! Sunt banii mei !

Dă-mi-i ! Dă-mi-i !

Dă-mi-i ! Dă-mi-i !

Sunt banii mei ! Banii mei !

- Asta iar şi-a pierdut controlul. - Nu am mai văzut filmul ăsta ?

Dă-mi banii ! Sunt ai mei !

Dă-mi banii ! Sunt ai mei ! Dă-mi-i !

Nu te atinge de ei ! Sunt banii mei ! Dă-mi-i !

- Te duci la mama ? - Da. Tu ?

O să-l duc pe tata la spital.

- Ne vedem mai târziu. - La revedere !

La revedere, frumoasa mea...

Uite aşa a ajuns !

Mergem ?

Ăştia toți sunt nebuni !

Aşa că i-am dat bani.

I-am zis că o să i-l dau şi pe Mustafa,

să aibă grijă de el cu banii aceia.

A luat banii şi a plecat.

Nu ştiu de ce s-a certat cu Ali după aceea. I-o fi rănit orgoliul.

Când am văzut-o strângând bani aşa,

pentru prima oară am simțit ceva în afară de ură. Un fel de milă.

Şi pentru tata, la fel. Nu ştiu...

Ceea ce am trăit nu ne-a ucis, ci ne-a făcut mai puternici,

fiindcă noi aveam inima tare, draga mea.

Tatăl tău şi femeia aia nu sunt aşa. Timpul îi mistuie.

În fine, lasă... Tu unde te duci ?

O s-o las pe Zehra la bunica, eu am o treabă.

- Ce treabă, mă rog ? - Nimic important.

- Ia uite ! - Nu mă strânge cu uşa, mamă.

Nu-i nimic important. Îți povestesc după aceea.

- Bine, aşa să fie. - Noi plecăm. Vino, fata mea...

Să mai vii la bunica, da, Zehra ?

Ia !

Ne vedem mai târziu, mămico !

- Da. - Bună ziua, dnă Cemile ! Sunt Soner.

- Cum se simte Aylin ? E bine ? - E bine. E foarte bine.

V-am sunat ca să nu vă faceți griji.

Unde sunteți ? Când...

Deocamdată, e suficient să ştiți atât, dnă Cemile.

O să vă mai sun.

Alo ! O clipă...

E pentru dv., în legătură cu dl Süleyman.

Dă-mi telefonul.

Ce s-a întâmplat ? Unde s-a dus ? La Aylin ? Ați găsit-o ? Zi repede !

S-a dus la casa pe care o folosim când cineva e rănit.

Acum suntem acolo, dar dna Aylin nu este.

- Süleyman ? - El a plecat.

N-ați reuşit să aflați nimic ?

Îl cunoaşteți pe Süleyman, dle Murat. E foarte secretos.

- Cine mai e acolo ? - Doctorul şi asistentul.

Luați-i şi veniți. Băgați-i în cuşcă. Ei ştiu sigur unde e Aylin. Întrebați.

Dacă nu spun, cât să-i întrebăm ?

- Întrebați-i până spun. - Bine, dle Murat.

Plecăm. Luați-i şi pe ăştia.

- Dar stați puțin... - Stați ! Unde ne duceți ?

Eu sunt, dle Soner. V-am sunat să vă anunț că nu pot veni o vreme.

De ce ?

Puțin mai devreme, voiam să vin cu doctorul la dv.,

dar mi-am dat seama că sunt urmărit.

Dl Murat a trimis oameni pe urmele mele.

Am scăpat de ei, dar, ca măsură de precauție, n-o să vin o vreme.

Trebuie să fiu atent. Dl Murat a devenit foarte periculos.

Ce-o să faci acum ?

O să mă întorc acasă, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

- Ai grijă ! - O să am. Nu vă faceți griji !

Vă mai sun eu.

Süleyman... Mulțumesc.

- Ce s-a întâmplat ? - Murat e foarte furios.

A pus pe cineva să-l urmărească pe Süleyman.

Süleyman n-o să poată veni la noi o vreme.

Trebuie să te întorci acasă.

Nu vreau să mă duc.

Nu vreau să mă mai întorc niciodată în casa aia.

- Vreau să fiu cu tine. - Până când ?

Asta nu are finalitate. O să trăim mereu fugind ?

Câteva zile în plus.

Mă doare că am ajuns în situația asta cu Murat.

Te rog !

Soner !

Te rog !

Bine. Câteva zile în plus.

Cred că am reuşit.

E suficient pentru azi, dle Ali.

Bravo ! Ați progresat mai repede decât speram.

Vă descurcați foarte bine. Foarte bine.

- Te descurci bine, tată. - Da...

Să nu leneviți fiindcă faceți progrese. Continuați să lucrați.

Nu vă neglijați tratamentul. Nu v-ați însănătoşit.

Venim împreună. O să continuăm.

Hai, tată !

Nu mai am nevoie de baston, fiule. Oricum, nu trebuia să-l iau deloc.

- Nu e devreme încă, tată ? - Mă simt bine aşa.

Fiule, de acum încolo, vin singur, da ?

Oricum, te-am împovărat destul.

Îți mulțumesc mult. Mulțumesc...

Mulțumesc...

Se poate aşa ceva, tată ? Desigur, cum vrei tu, dar cât pot...

Bine. Hai să mergem !

Mulțumesc, dnă doctor.

- Mulțumim. - Bună ziua !

- Eu o să lucrez la sindicat ? - E o slujbă perfectă pentru tine.

Sindicatul mai caută un avocat. Va găsi vreunul mai bun decât tine ?

Tu le-ai pomenit de mine ?

Nu ți-am spus numele, dar am zis că ştiu pe cineva.

Dacă vrei, te duc să faci cunoştință cu ei. Sunt foarte buni.

Par cam duri, dar au inimi de copii.

Aşa o fi...

Mie îmi place. Numai procese legate de muncă, problemele muncitorilor...

Muncitorii ăştia chiar sunt exploatați, Berrin.

Când vorbeau Ahmet, Cengiz şi ceilalți, nu-i băgam în seamă,

dar chiar aşa este. Acum văd şi eu. De-ai şti ce cazuri sosesc...

Patronii concediază muncitorii fiindcă au devenit membri de sindicat.

Ce te priveşte pe tine ?! Nu ? Dar îi concediază !

- În fine, ce spui ? - Vreau.

Îmi doresc foarte mult, dar cum rămâne cu Zehra ?

Te-ai plafonat stând acasă. Găseşti o doică, ceva.

Dacă nu, o ai pe bunica ta.

- Se poate, nu ? - Normal, fato !

Bine.

- Vino mâine-dimineață la sindicat. - Bine !

- Hai, băiete ! - Vin acum !

Vin, băiete ! Stai, că nu mori !

Gülden !

- Mergem la noi ? - Da. Vine şi mama la voi.

Hai să mergem !

Ne uităm la vrăjitoarea Samantha...

Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Dnă Selma, aveți un musafir. - Da ?

- Vă aşteaptă în salon. - Mulțumesc !

- Kenan ! - Bună !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Nu te aşteptam atât de repede.

De fapt, nu am venit deloc repede.

Fiecare clipă fără tine e lungă cât o viață.

Mă bucur mult că ai venit !

Bun... Atunci, să sărbătorim revederea luând cina pe malul Bosforului.

Ar fi foarte bine.

- Atunci, ne-am înțeles. - Ne-am înțeles.

... în cele din urmă...

În fiecare zi, certuri şi bosumflări,

M-ai mâhnit mult din prima zi şi până acum,

Te-am iubit nebuneşte de cum te-am văzut...

Băiete...

Opreşte-te, frate. Opreşte-te.

Avem noi voce, dar suntem oameni. Am obosit.

Eu mă odihnesc. Dă-mi nişte apă caldă !

Bine. Mă schimb şi eu.

Bună ! Ce faci aici ?

Ați uitat poza asta în culise. Am găsit-o când făceam curățenie.

Poftim !

Mulțumesc. Nu ştii cât de prețioasă e poza asta pentru mine.

Mulțumesc mult. Dacă aş fi pierdut-o, aş fi fost foarte mâhnit.

Cu plăcere.

Mai întâi, ne uităm la "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea",

apoi, ne facem temele. Bine ?

Bine.

O să-ți placă mult...

Bine ați venit ! Intrați !

Uite !

Televizorul... Mamă !

Dacă e prea concentrat ceaiul, pot să-l diluez, scumpo.

Nu. E bun aşa, mulțumesc.

- Ați luat zahăr ? - Da, mulțumesc.

- Deschide televizorul, mamă ! - Îl deschid, paşă.

O să înceapă "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea" peste puțin timp.

Ce minte are Arif, Doamne ! Ştie toate reclamele.

Spune ce zic ăia înaintea lor. Ține minte şi versurile cântecelor.

Mă uit la toate şi le memorez.

- Să nu-i fie de deochi fiului meu ! - Să nu se deoache !

A țipat cineva ?

Gülden, uită-te la Osman !

Eşti pară ? Ce faci acolo ?

Dle Halit !

Adu o scară, dle Halit ! Copilul a rămas agățat aici !

Dle Halit !

Dle Halit !

Ce cauți în vârful copacului ?

Dacă ai fi căzut şi ți-ai fi spart capul ?

Dacă ți-ai fi rupt vreun picior ?

Aveam inima frântă. Mă făcusem de râs față de Gülden.

Omul mă certa cu superioritatea dată de faptul că m-a salvat.

Ce putea fi mai rău de atât ?

Te-ai făcut pasăre ? Îți făceai cuib în copac ?

Al cui e băiatul ăsta ? S-o anunțăm pe mama lui, să vină să-şi ia copilul.

N-o anunțați pe mama. Mă duc singur.

Nu se poate ! Dacă ai pățit ceva ? Nu pot să-mi asum răspunderea.

Nu te las să pleci nicăieri până nu vine mama ta.

Alo ! Da, eu sunt.

Bine. Vin imediat.

Nu am putut să ne uităm la "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea",

dar îți povestesc eu altă dată.

Osman !

Fiule, te simți bine ?

- Ce s-a întâmplat ? - Mi-e bine.

- Am aflat că ai căzut din copac ! - Nu am căzut. Am rămas agățat.

Bună ziua ! Vă mulțumesc că v-ați ocupat de Osman.

Noi nu avem nicio vină. S-a urcat singur în copac.

Era să cadă şi s-a agățat de o creangă.

Eu nu accept responsabilitatea, să fie clar.

Voi haideți înăuntru !

Haideți, haideți !

Intrați ! "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea" s-a terminat, dar asta este !

În fine, urmează un concert coral frumos. Îl ascultăm împreună.. .

Ce cauți în grădina oamenilor, în vârful copacului ?

Cum să spionezi casa altuia, copile ?

Nu mă uitam în casa altuia. Mă uitam la Arif şi la Gülden.

Apoi, a început "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea" şi m-am uitat. Ce dacă ?

Oricum, din cauza ei am căzut.

Tu nici să nu vorbeşti, mamă. E numai vina ta !

- Eu nu am nicio vină ! - I-auzi ! De ce, mă rog ?

- Ce ți-am zis eu ție ? - Ce mi-ai zis ?

Ți-am zis să luăm un televizor ! Tu n-ai luat !

Dacă ai fi luat, aş fi chemat-o eu pe Gülden la noi acasă !

Nu s-ar fi dus să se uite la televizor acasă la Arif ! Da ?

- Doamne sfinte ! - Iar acum râzi !

Râzi de situația în care am ajuns eu !

Nu-i păcat de mine ?

Fiule !

Fiule, nu râd de tine. Vino...

Mamă, iei un televizor ?

Stai aşa, că vedem...

Mamă, n-o să spui nimănui, nu ?

- Ce ? - Că am rămas agățat în copac.

Nu spun.

Mama era ca un munte mare, înzăpezit, cu vârful în nori.

Dreaptă, fermă...

Eu mă rezemasem de acel munte. Prezența ei îmi dădea putere.

- Kemal... - Ce este ?

Ai văzut-o pe Mesude ?

- Am văzut-o. - Ce face ?

- Ascultă radioul. - Eşti culmea, Kemal ! Eşti culmea !

Ce relaxat eşti ! Nu ți-e ruşine deloc, nu ?

Ce mai este ? Ce-am făcut, ca să-mi fie ruşine ?

Ai o fiică mare, studentă, la vârsta măritişului,

iar tu o laşi să asculte radioul, în vremurile astea !

La sfârşitul acestei discuții, o să-mi cadă un meteorit în cap.

Să vedem... Spune ce te roade, Neriman.

Kemal, Cemile şi-a schimbat frigiderul, dar nu am spus nimic.

Şi-a schimbat frigiderul, bucătăria, bufetul, aia, ailaltă,

dar nu am scos nicio vorbă !

Şi-a văruit casa ! A văruit-o, a vopsit-o, a făcut-o nouă-nouță !

Am tăcut şi atunci ! Dar am şi eu suflet, Kemal ! Sunt şi eu om !

Nu pot permite să ne neglijezi pe mine şi pe Mesude fiindcă tac !

Ce tot spui, Neriman ?

Să pui un televizor fix aici imediat, Kemal !

Uite, o să punem vaza şi milieul ăsta pe televizor.

Aşa ! Sunt pregătite.

Aşteaptă televizorul.

Kemal, să ne salvezi pe mine şi pe Mesude de ruşinea asta !

Ai înțeles ? Dacă Cemile îşi ia televizor înaintea noastră,

o să ai de pătimit cu mine, să ştii ! Jur pe ce am mai sfânt !

O să cad în capul tău mai rău decât un meteorit !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 10, SERIA 2