Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 9, seria a doua

Bună !

Bună !

Mă bucur să te văd. Ce coincidență că te afli aici !

Nu e o coincidență. El mi-a spus.

- Am venit să te văd. - Îmi pare bine.

Tăcerea morților spune mai multe decât gălăgia celor vii.

Cu toate astea, noi preferăm să ne lăsăm purtați de gălăgie.

Poate pentru că avem impresia că gălăgia înseamnă viață.

Sau nu reuşim să păstrăm tăcerea.

Ce mai face Osman ? Probabil că a crescut.

A crescut.

Inelul ăsta era în buzunarul hainei lui Hikmet.

L-am păstrat. Îți aparține.

Mulțumesc.

Nu e posibil să uităm trecutul,

dar toți suntem nevoiți să trăim cu el.

Da.

Dar nu rămânând în trecut.

Altfel, nu ne deosebim cu nimic de ei.

Apoi, părinții lui Zagor fug în coliba lor şi încuie uşa.

Indienii cei răi îi atacă.

Căpetenia lor e un om alb, rău.

Strigă: "Dați foc, omorâți-i, abenaki !"

"Abenaki" e numele tribului de indieni răi. Dau foc colibei.

Tatăl lui Zagor îl ia în brațe şi-l aruncă în râul din spatele colibei.

- Râul îl târăşte pe Zagor... - Şi ce se întâmplă apoi ?

Nu ştiu.

M-a văzut învățătorul şi mi-a luat cartea.

- Îți spun povestea Pollyannei ! - Nu vreau.

Gulden !

Noi am cumpărat un televizor acasă. Voi aveți ?

- Nu. - Roag-o pe mama ta să veniți la noi.

- Nu ştiu... - Locuim aproape. Veniți !

Mâine e "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea". Cu vrăjitoarea Samantha.

Mişcă din nas aşa, şi dispare un om !

Ți-ar plăcea. O să bem şi suc.

Bine. Sunt foarte curioasă s-o văd pe vrăjitoarea Samantha.

Ştiu.

- Mergem ? - Bine, să mergem.

Aşadar, Samantha mişcă din nas...

Mă durea inima.

Suferința din dragoste era mai mare decât toate.

Voiam să mor. Dar am trăit.

Am mai vrut să mor şi în alte momente.

Dar am trăit.

Dar părerea din ziua aia nu mi s-a schimbat niciodată.

Suferința din dragoste e mai mare decât toate.

Dar vă spun din experiență că nu ucide.

- Unde te duci, Carolin ? - Să-mi caut o slujbă.

Doamne...

Vorbeşti serios, Ayten ? Nu pot să cred !

- N-aş fi crezut nici în vis ! - Nici eu.

- O să lucrezi ca avocată la sindicat. - Da.

Ce frumos !

Dacă mi-ar fi spus cineva pe atunci

că una o să fie avocată la sindicat, iar cealaltă, casnică,

şi m-ar fi pus să ghicesc care,

pe mine m-aş fi văzut avocată, iar pe tine, casnică.

Şi eu !

Am depus cereri peste tot, dar altceva n-am găsit.

Ce bine ! Acum ai o slujbă, o viață proprie.

Iar tu ai un soț, un copil...

Ce şi-ar mai dori o femeie ?

E ora 19:00. Vă prezentăm ştirile. Mai întâi, rezumatele.

La Ankara, au fost arestate şapte cadre didactice,

patru profesori şi trei doctori docenți.

În Diyarbakîr au fost arestate 126 de persoane, iar în Izmir, 76.

Conducerea Căilor Ferate a concediat 40 000 de muncitori.

Arestează pe oricine prind. Aproape...

Jandarmii au organizat o operațiune în zona rurală din Sivas.

Patru anarhişti au murit şi unul a fost arestat.

Anarhiştii s-au ciocnit cu jandarmii, care au răspuns unui denunț.

Autoritățile au afirmat că erau membri într-o organizație marxist-leninistă

care ținteşte să schimbe ordinea constituțională prin forță.

Toată zona e supravegheată,

iar operațiunile pentru prinderea anarhiştilor fugari continuă.

Criminalii !

Cengiz ! Cine erau cei ucişi ?

Tovarăşii noştri.

Acolo sunt tovarăşii noştri, câteva grupuri.

- În zona rurală din Sivas ? - Da.

Nu mi-ai spus despre asta până acum.

- Voiai şi tu să te duci ? - Nu.

Nu voiam să se ducă nimeni. Nu vreau.

N-ai zis că toți cei prinşi sunt arestați ?

Stăm şi aşteptăm să fim arestați şi noi ?

O să se încingă lupta, Ahmet.

A venit timpul să iei şi tu o decizie.

- Ce zici ? - Nu. Ai înțeles ?

Orice mişcare făcută fără sprijinul poporului e doar o aventură.

Ar afecta lupta pe termen lung. Ne-ar rupe de popor.

Ştim asta, dar nu avem încotro ! Trebuie să ne apărăm !

- De ce nu înțelegi ? - Înțeleg !

Dar armele sunt soluția ? Iese revoluție cu 10-15 oameni ?

Nu s-a mai făcut ?!

Turcia nu este un pumn de pământ şi o mână de oameni. E ditamai țara.

Orice popor îşi scrie singur rețeta salvării. Nu se poate copia.

Vor să ne reducă la o bandă de hoți, de bandiți înarmați,

de vagabonzi de doi bani !

De ce s-a făcut lovitura de pe 12 martie ? Pentru asta !

E o capcană. Să nu cădem în ea, Cengiz.

Când am aruncat în mare soldații americani,

când am ocupat universitățile, când am mărşăluit pentru Turcia neatârnată,

te-ai întrebat dacă poporul susține protestele ?

Nu ne-am întrebat ! Eram datori să fim deschizători de drumuri !

Nu ne-am gândit la restul ! Acum e la fel !

Deschidem calea, conducem poporul ! E o datorie !

Poporul era alături de noi !

Când i-am aruncat în mare pe soldați, poporul ne susținea.

Aveam acelaşi puls ! Acum unde e poporul ?

Ştii unde e ? Aici. Tu unde eşti ?

Uite, eu sunt acolo !

Pe stradă, în case, în locurile unde se munceşte !

Fugi ca un laş ! Măcar noi o să murim luptând, cu arma în mână !

Nu fug. Mă duc la muncitori, adevărații stăpâni ai revoluției,

pentru a participa la o luptă fără eroism, dar cu rezultate permanente !

- Când încep hoții ăştia greva ? - Săptămâna viitoare.

Au dat o declarație. Au agățat ditamai pancarta la poarta fabricii.

E grevă la două fabrici ale mele. De trei luni !

Ticăloşii ! Duşmanii averii...

Intră !

Bună ziua !

- Mă numesc Resul. - Bine ai venit, frate !

Eu am sunat la partid. Vino, ia loc !

Stai jos.

Despre ce e vorba ?

Frate Resul, noi, proprietarii de fabrici,

industriaşii din metalurgie şi fabricanții de electrocasnice,

ne-am săturat până în gât de grevele cu scop ideologic.

Sindicatele comuniste ar vrea să le dăm cadou muncitorilor fabricile noastre.

Aşa că am vrut să ne aliem cu dv. şi v-am invitat.

Sub aparența susținerii drepturilor,

grevele vor să distrugă industria națională.

Că bine zici !

Dacă avem aceeaşi percepție, restul e uşor.

Noi, ca partid, ne ocupăm atent de acest subiect.

De acum încolo, să avem o legătură mai apropiată.

O să vedeți ce putem face.

Din păcate, nu avem un răspuns pozitiv la cererea de angajare la bancă.

Am experiență.

În plus, îmi doresc mult să lucrez aici.

De ce nu-mi dați de lucru ?

Banca la care ați lucrat nu v-a recomandat.

E un minus important. Ne pare rău.

Albinuța, bâz, bâz, bâz,

Albinuța, bâz, bâz, bâz !

Eu am crescut la orfelinat, Mete. Nu mi-am cunoscut părinții.

Nu-mi cunosc nicio rudă.

În sufletul fiecărui copil crescut la orfelinat

rămâne un gol care nu poate fi umplut nicicum.

Vrea mereu să-l uite.

Tu umpli golul din sufletul meu.

Din păcate, vă respingem cererea de angajare.

Îmi pare rău, nu vă putem angaja.

În perioada asta nu se poate. Îmi pare rău.

Mincinosule, mincinosule ! Nimeni nu te crede !

Încă un cântec !

Încă unul !

Plec acum, să nu întârzii la repetiții.

Încă un cântec !

Trebuie să plec, să nu întârzii la repetiții.

La revedere, Mete ! Mulțumim, Mete !

Să mai veniți, dle Mete !

Dnă Jale, copiii mai vor un cântec. Cred că n-o să ne refuzați.

Mi-am suprasolicitat plămânii. Scuzați-mă, am obosit.

Carolin !

Ai venit...

Când ai venit ? De ce ?

Mi-a fost foarte dor de Mustafa şi am venit...

Acum ți-ai amintit de el ?

Voi ştiți ce-am pătimit când s-a născut. Nu mă simțeam bine.

Dar acum îmi pare foarte rău.

Îl vreau pe Mustafa, dar Hasefe nu mi-l dă.

Ali ce zice despre asta ?

Ali mă întreabă cum o să avem grijă de Mustafa.

El nu lucrează. I s-a pus poprire pe pensie.

Mi-am căutat de lucru toată ziua. Mi s-au umflat picioarele...

Dar nu e de lucru nicăieri.

Ce mă fac ?

Dacă m-ați ajuta voi ?

Ce-am putea să facem ? Şi noi ne întreținem cu greu.

- N-avem bani. Nu-i aşa, Kemal ? - Aşa e.

S-au schimbat vremurile.

Acum, Cemile are bani.

Stai aşa. Poate se găseşte o soluție.

- Cum a fost la serviciu ? - Bine. La fel.

Cum ştii, procese, dosare...

- Azi a trecut Ayten pe la mine. - Ce face aiurita ?

- Şi-a găsit o slujbă. O să lucreze. - Nu mai spune !

Mereu am crezut că o să-şi găsească un aiurit ca ea şi o să fie casnică.

Ayten...

Hakan, eu zic să-mi găsesc o slujbă şi să lucrez.

- Scumpo, eu lucrez. - Bine. Să lucrez şi eu.

Ce rost are ? Şi Zehra ? Cine o să aibă grijă de ea ?

Găsim o soluție.

Abia m-am angajat. Sunt vesel. Am crezut că şi soția mea e bucuroasă.

Dar ea îmi strică cheful.

O faci intenționat ?

Numai fiindcă ai vrut tu, ca să fii tu fericită,

am acceptat slujba dată de mama ta.

Vreau puțină înțelegere.

Fii puțin înțelegătoare, Berrin.

Pune-te şi în locul meu, te rog !

Intră !

Domnule, am vrut să vă spun ceva despre dl Hakan.

Ce e ?

Dl Hakan a început să lucreze la o firmă din grupul Karcî.

Deci aşa...

Cine sunt ăştia ? Ce hram poartă compania Karcî ? Fă cercetări !

Da, să trăiți !

- A adormit dl Mustafa. - Bun...

- La ce te gândeşti, fiule ? - La nimic.

Mamă, ce-ar fi să ne cumpărăm un televizor ?

- Ce mai e şi televizorul ? - E o cutie cu geam, bunico.

Pe geamul ăla se văd oameni, filme, cântăreți...

Sunt o grămadă de chestii ! Ți-ar plăcea şi ție.

I-auzi ! Cum vine treaba asta ?

Încap oamenii în cutie ?

Nu se poate, fiule. Uitându-te la televizor, nu mai înveți.

Dar toată lumea are, până şi Arif.

Gulden se duce acolo şi se uită la seriale.

Cum de nu m-am gândit ?

Normal, fiule ! Dacă am lua un televizor, Gulden ar veni aici

şi v-ați uita împreună, nu ?

- Exact aşa ! - Exact aşa ! Măgăruşule !

- Cine e ? Mete ? - Adică o să luăm ?

Ce e ? Mă ții la uşă ? Nu mă pofteşti înăuntru ?

Intră.

Ce faci, mamă ? Se pare că mâncați.

Oricum, nu stau mult. Aşază-te, mănâncă, nu sunt o străină.

Ia loc.

Nu, mâncați voi.

E nouă măsuța de cafea ? E foarte frumoasă.

Şi masa e nouă, fato ?

Nu, era şi înainte, o ştiu.

E tare frumos bufetul.

Eşti inspector de sechestru ? Ce te interesează măsuța şi bufetul ?

Luăm un televizor, mamă ?

N-ai terminat, fiule ? Du-te şi fă-ți lecțiile în camera ta.

- Luați un televizor, fato ? - Aşa vrea Osman.

- Tu ce faci ? - Bine. Ce să fac ?!

V-am deranjat la ora asta...

Cemile, eu şi Kemal am văzut-o pe Carolin pe drum, la fosta ta casă.

- Ştiu. Am văzut. - Aşa !

Săraca ! E într-o stare jalnică.

Se perpeleşte de dorul copilului. De-ai vedea-o...

Normal, dorul de copil nu se aseamănă cu nimic.

Mi-a părut foarte rău.

Carolin s-a schimbat foarte mult. S-a căit, mamă.

Cemile, tu eşti înțelegătoare. Ai pătimit şi tu destule.

M-am gândit. Ce-ar fi să-i dai o slujbă amărâtei la una dintre firmele tale ?

Ali e bolnav. Nu poate să lucreze, ştii...

I s-a pus poprire pe pensie. Ar câştiga şi ei nişte bani.

Şi-ar lua şi copilul. Ea a greşit. Voi fiți mărinimoase, Cemile.

Ai face o faptă bună, fato.

- Fii atentă, Neriman... - Mamă !

Calmează-te. Stai jos, mamă.

Carolin să vină mâine-dimineață la mine la atelier,

înainte să apară muncitorii.

- Serios ? - Serios.

- Atunci, plec. - Du-te.

La revedere, mamă !

Ştiu ce gândeşti, mamă.

Nu-ți face griji. Carolin îşi va primi pedeapsa.

Mai întâi, trebuie să vorbim despre Mustafa şi să ne înțelegem.

- Neriman ? - Ali e acasă ?

- Doarme. - Bun, să doarmă.

Eu am fost la Cemile. De acolo vin.

I-am zis să-ți dea o slujbă la firma ei.

- Nu se poate. Nu accept. - Nu fi proastă, fato !

Crezi că e uşor să primeşti de lucru ? Ai căutat. Ai găsit ?

Dar Cemile nu mi-ar da o slujbă. E furioasă.

Mi-a zis să-ți spun să te duci la atelier dimineață devreme,

înainte să vină muncitorii.

- Cemile a zis asta ? - Da.

Atât din partea mea. Poți să te duci sau nu !

Dar nu cumva să vii la uşa mea să te plângi.

Mă scuzi !

- Bună ! - Selma ? Ce plăcut e să te aud !

Ce faci ?

Îți duc dorul.

- Tu ce faci ? - Bine.

Vreau să-ți spun ceva.

Te ascult.

Îți accept cererea în căsătorie.

- Alo, Kenan ! - Sunt aici.

De bucurie, am rămas fără glas. Scuză-mă. Sunt fericit.

Mă întorc în Izmir cât de curând. Începem pregătirile de nuntă.

- Kenan ? - Sigur, începem. Dar...

Trebuie să-ți spun şi eu nişte lucruri.

- Ce anume ? - Am primit o ofertă de lucru.

E o afacere mare pentru mine. Un prilej favorabil...

Dacă o accept, va trebui să deschid o sucursală în Istanbul.

Poate că va trebui să mut firma la Istanbul.

La asta mă gândeam.

Dacă vrei şi tu,

ne mutăm la Istanbul şi facem nunta acolo.

Putem trăi acolo. Dacă tu consideri de cuviință, desigur.

Eu... nu mă gândisem aşa.

Dar afacerea nu e mai importantă decât fericirea noastră.

N-aş face niciodată ceva ce nu ți-ar conveni.

Refuz afacerea. Ne căsătorim şi continuăm să trăim în Izmir.

Pentru mine, importantă eşti tu.

Locul în care te afli tu e raiul pentru mine.

Dar ai spus adineauri că e o şansă pentru tine.

Chiar nu contează.

Nu ştiu acum...

Dacă vrei, vin imediat la Istanbul, cât eşti tu acolo.

Ne gândim împreună şi acționăm cum e mai bine pentru noi.

- Ce zici ? - Se poate. Bine. Vino, vorbim aici.

- Vin în zbor. - Te aştept.

- O seară bună ! - Şi ție.

Mai e puțin, mamă.

Mai e puțin...

Domnilor, eu fug.

Ştiți că fetele nu trebuie lăsate să aştepte. Cu bine !

- Pa, Casanova ! - Tot după fuste umblă.

Sigur le dă cărți de vizită fetelor.

- Mete, noi suntem afară. - Bine, vin şi eu.

Bună !

- Bună ! - Ai plecat în grabă de lângă copii.

Nici n-am apucat să-ți mulțumesc cum se cuvine.

- Ba mi-ai mulțumit. - Da, dar nu cum se cuvine.

De fapt, n-a fost rău.

Putea fi şi mai bine.

Mi-a plăcut mult că ai încercat să-i ajuți pe copii.

Am cunoscut şi eu o persoană care a crescut la orfelinat.

Crede-mă, şi eu mă simt orfană acum.

Îmi cer scuze.

Trebuie să plec. Oricum, mă aşteaptă colegii.

Du-te...

Eşti de-o prostie enervantă. Eşti un model de prostie.

Ai fost creată ca să fii expusă în vitrină !

Ce-i aia ? La ce te uiți ?

La nimic.

Dă-mi-o.

E a dlui Mete. O să i-o dau eu.

Dă-mi-o !

Să rămână la mine. I-o dau mâine dlui Mete.

M-am răzgândit. Ia-o !

De vreme ce tu ai găsit-o, dă-i-o tu dlui Mete.

Ia-o.

Vino înăuntru.

Închide uşa şi intră.

Aseară a venit Neriman la mine...

Mi-a zis că m-ai chemat azi...

Neriman mi-a spus că îți cauți de lucru şi că ai nevoie de bani. Aşa e ?

Aşa deci...

- Da. - Bine.

O să-ți dau o slujbă.

Mulțumesc.

Ai produsele acolo.

Poți începe să lucrezi.

- Ce sunt astea ? - Produse de curățat.

N-am înțeles. Ce trebuie să fac ?

Faci curățenie, Carolin.

- Faci curățenie aici. - Îți bați joc de mine.

De ce ?

Eu n-am făcut curățenie în casele oamenilor ca să-mi întrețin copiii ?

Şi tu n-ai râs de mine ?

Dacă vrei o slujbă, poftim !

Ia găleata şi cârpa şi munceşte.

- Întreține-ți fiul. - Hasefe nu mi l-ar da pe Mustafa.

O să ți-l dea. Am vorbit eu cu ea.

E fiul tău.

O să-l iei.

Dar, dacă vrei să-ți dau de lucru, uite acolo.

Munceşte, câştigă bani

şi întreține-ți fiul.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 9, SERIA A DOUA