Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 8, seria a 2-a

Am venit, căpitane Ali.

Hai, Rîza ! Veniți, băieți !

Camera aia.

Ali...

Ce fac oamenii ăştia ? De ce iau mobila ?

Am vândut-o.

Ai vândut-o ?

Ai vândut lucrurile lui Mustafa ? O să-l aduc în casa asta !

Unde o să stea ? Unde o să doarmă ?

Nu luați lucrurile. Lasă-le !

- Carolin ! - Lăsați-le...

Voi continuați, frate.

- Nu avem bani. Am vândut mobila. - Nu...

Nu...

Jur că o să mă răzbun într-o zi !

O să mă răzbun pe cei care-mi fac asta.

Încetineşte puțin, Kerim.

Aş vrea să nu mă însănătoşesc deloc.

De ce ai zis asta ?

Pentru că o să pleci când o să mă însănătoşesc,

iar eu o să fiu nevoită să mă întorc acasă.

O să reînceapă viața de coşmar...

Eşti sigură că e aici, Cemile ? E cam pustiu.

Da, am mai venit o dată. Cred că aici e.

Opreşte, să mă uit puțin în jur.

Dacă vreți, vin şi eu, pentru orice eventualitate.

Nu, aşteaptă aici. Mă uit la casă. Dacă e asta, o recunosc.

Aylin !

Mamă...

- Aylin, ce faci ? - Mamă... Mamă...

Ce faceți ?

Ce faci ?

Eşti măritată ! Nu pot să cred.

Nu-mi vine să cred ! Ce faceți ?!

- Dnă Cemile, eu... - Tu taci !

Taci ! Nu vorbi !

Totul e din vina ta ! I-ai dat viața peste cap fetei mele !

- Să taci ! - Eu o iubesc pe Aylin.

Ce-ai zis ?

Am zis că o iubesc pe Aylin din clipa în care am văzut-o.

Atunci, de ce ai măritat-o cu fratele tău ?

În plus, ai venit şi ai pețit-o tu însuți, cu neruşinare.

Ai pus-o să facă înțelegerea aia josnică !

Murat o iubea cu disperare pe Aylin.

Era îndrăgostit de ea şi bolnav.

N-am avut încotro.

Nu aveam alt scop decât fericirea lui Murat.

Am făcut totul pentru fratele meu.

Pe atunci, nu o cunoşteam cu adevărat pe Aylin.

Apoi, când am cunoscut-o, în timp,

am iubit-o şi eu.

Am încercat să mă stăpânesc.

Mi-am zis că trece, că se aranjează totul cu timpul.

Mi-am zis că o s-o uit, dar...

Dar n-a mers.

Eu îl iubesc pe Soner, mamă.

Dnă Cemile, vă asigur că n-am făcut nimic să-l rănim pe Murat.

Dacă ar fi văzut Murat ce-am văzut eu, n-ar fi fost rănit ?

Dacă vi s-ar fi întâmplat vouă asta, n-ați fi fost răniți ?

Uneori, există momente şi situații

în care omul e disperat, dnă Cemile.

E şi situația noastră.

Vă rog să înțelegeți.

Noi doar ne iubim unul pe celălalt...

Aylin, ce-ai pățit ?! Ce ai ?

- Ce-a pățit fata mea ? - Nu e nimeni ? Să vină cineva !

Aylin !

Cheamă-l pe Suleyman ! Să sune doctorul ! Acum !

- Aylin ! - Aylin !

Aylin !

Ce-a pățit fata mea ? Ce are ?

Aylin !

A fost un accident.

- Asta e camera dv. Mai doriți ceva ? - Nu.

Mulțumesc, doamnă. Iau celelalte valize şi vin imediat.

Vezi cine e.

- Bine ați venit ! Intrați ! - Bună ziua !

- Bun-venit, dnă Selma ! - Bine v-am găsit !

- Ce mai faceți ? - Dv. ce credeți ?

Arătați nemaipomenit. Izmirul v-a priit.

Sunteți alta. E incredibil.

Accept vorbele dv. drept complimente.

- Acceptați-le ca purul adevăr. - Mulțumesc.

Doriți ceva ? Aveți nevoie de ceva ? Ați decis unde vă instalați ?

N-am luat nicio decizie. Deocamdată, stau la hotel. Apoi, vedem.

- Însă... - Da...

- Rezervați-mi o maşină. - Am înțeles.

- Altceva ? - Deocamdată, nu.

- Atunci, vă rog să mă scuzați. - Desigur.

Nu aveți de ce să vă faceți griji.

A forțat sutura şi s-a produs o mică hemoragie.

- Nu e grav, dar să nu facă efort. - Bine.

- Multă sănătate ! - Mulțumim.

Ce s-a întâmplat ? Cum s-a întâmplat ?

Murat...

A găsit contractul prenupțial făcut cu Aylin şi l-a citit.

A vrut să se sinucidă, să se împuşte.

Aylin s-a băgat, ca să-l oprească.

Atunci s-a descărcat pistolul.

Aylin a fost împuşcată.

Aşteaptă aici.

Ce cauți aici, Selma ? Hai să mergem în casă !

- Bine ați venit, dnă Selma ! - Bine v-am găsit !

Ce faceți ? Sunteți bine, sănătoasă ?

- Sunt bine, slavă Domnului ! - Să nu vă fie de deochi !

- Conacul e deschis ? - Cheia e la mine. Pot deschide.

Da, vreau să-l văd.

Broscuțo, broscuțo, Unde-ți sunt urechile ?

Nu am urechi, nu am urechi, înot în pârâu !

- La revedere ! - Cu bine !

- Dnă Selma... - Da.

Dacă vă întoarceți şi vă instalați în conac,

să pun să se facă pregătiri şi curățenie ?

Deocamdată, nu e nevoie.

Aylin, te simți bine ?

Da.

M-a luat amețeala puțin.

A venit doctorul şi te-a consultat. A zis că eşti bine.

Unde e Soner ?

A ieşit afară când dormeai tu.

Mamă, te rog, nu te supăra pe mine.

Am făcut înțelegerea aia cu Soner doar ca să-l pot vedea.

Crede-mă, nu are nicio importanță pentru mine.

Ştii că Murat e bolnav.

Orice ar fi, e soțul tău.

Mamă...

Mamă...

Noi...

Eu şi Murat nu am reuşit să fim soț şi soție.

Îți mărturisesc asta doar ție.

Nici măcar Soner nu ştie.

Am dormit în acelaşi pat, dar nu ca soț şi soție.

De atâta timp...

Dumnezeule !

Ne-ai văzut pe mine şi pe Soner.

Nu s-a întâmplat nimic între noi.

N-am făcut nimic care să vă mâhnească pe voi şi pe Mura.

Ne păstrăm pentru noi toate problemele şi întristarea.

Te rog, înțelege-mă, mamă... Iartă-mă !

Lasă-mă să stau aici, cu Soner, până mă însănătoşesc.

După aceea, oricum o să plece.

Ştiu...

Nu există altă cale pentru noi.

Bine.

Eu plec acum.

Dar o să te sun şi o să trec pe la tine.

Să-mi dai veşti, da ?

Bine.

- Cu bine ! - La revedere !

Salută-i pe frații mei.

Îi salut.

Murat bănuieşte că Aylin e aici.

De aceea, o s-o duc într-un loc mai sigur. Ca să ştiți...

Bine. Dar să-mi dați veşti.

- Nu vă faceți griji pentru ea. - Sunt mamă. Îmi fac griji.

Suntem departe, dnă Cemile. Vă duc înapoi.

Am venit cu taxiul, plec cu taxiul.

Taxiul nu aşteaptă atâtea ore. O fi plecat.

E taximetristul din cartier. Nu pleacă până nu-i spun eu. Mă aşteaptă.

Ia uită-te la smochinele alea ! Ce rotunde sunt, la naiba !

- Sunt dulci ca mierea ! - Hai să intrăm, băiete !

Să ne uităm bine, băiete ! Dacă ne prinde Lemi, ne bate.

- Hai, deschide poarta ! - Bine. Lemi nu e. Să intrăm !

- Tu de ce nu vii ? - Nu mi-e poftă de smochine.

- Mai scuteşte-mă ! Fricosule ! - De ce să-mi fie frică ? Nu vreau.

Când noi o să mâncăm smochine grase, o să vrei, dar să-ți pui pofta în cui !

- Vine Lemi ! - Măgarilor !

Sunteți nişte măgari ! Valea !

Plecați !

- Tu n-ai apucat să fugi ? - Eu n-am intrat în grădină.

Taci ! Gura ! Dă urechea încoace !

Nu minți.

Mişcă-te ! Marş ! Să nu te mai văd pe-aici !

Du-te naibii, să nu te mai văd ! Marş !

Uite la el, tot acolo stă ! Ți-am zis să pleci !

Şi am înțeles un lucru...

După ce îți ispăşeşti pedeapsa, e mai uşor să comiți o infracțiune.

Lemi !

Lemi !

Tu eşti un mincinos şi un ticălos ! Clar ?

Uite ! Să am poftă !

Îți arăt eu ție...

Eşti un măgar ! Nesimțitule ! Ia uite-l pe ticălos !

Măgarule !

Măgarule !

Vin.

- Bună, mamă ! - Bună ! Eşti prostdispusă, Cemile ?

Sau Aylin a pățit ceva ?

Nu are nimic. E bine.

Serios ?

Serios.

- Ai văzut-o ? - Da.

Bine...

Ce se întâmplă ? Se dărâmă uşa.

Închide uşa, mamă !

Ce s-a întâmplat ?

Fiule ! Ce se întâmplă, Osman ?

Unde te uiți ?

- Nu vine. - Cine ?

- Lemi. - Lemi ? Cine e Lemi ?

Ştii casa aia albă, cu livada de pomi fructiferi ?

- Ce sunt alea din poala ta ? - Smochine.

- De unde le ai, fiule ? - Am intrat în grădina lui Lemi.

- Ce-ai făcut ? - Am intrat în grădina lui Lemi.

Cum să intri în grădina altuia şi să aduni fructe fără să ceri voie ?

- De ce nu, mă rog ?! - Ăsta-i furt !

Ba deloc ! Eu nu sunt un hoț.

Pomii ăia stau aşa, acolo, iar smochinele cresc în ei.

Nu sunt ale lui Lemi, ci ale smochinului. Clar ?

Eu am cules smochinele din smochin. Nu le-am luat de la Lemi.

El e hoțul. De ce revendică ceva care nu-i aparține ?

Smochinele astea cresc în capul lui, pe brațele lui ?

Nu ! Cresc pe crengile smochinului.

De acolo le-am luat şi eu.

Fără să-mi dau seama, făcusem praf dreptul de proprietate din capitalism.

Se întâmplase de la sine, din cauza unui incident mărunt.

Dacă ar fi ştiut Lemi ce schimbare a produs în mine

trăgându-mă de urechi şi dându-mi o palmă la fund, n-ar mai fi avut somn.

Dă-mi o smochină.

Pare foarte bună. Dă-i şi bunicii.

Ia, bunico !

Mai ia una, să i-o dai lui Mustafa.

Sunt destule !

Oricum, când se termină, dau buzna în livada lui Lemi.

Doamne sfinte !

E dulce ca mierea !

- Cu bine ! - Cu bine !

- Eu sunt afară. Să nu întârzii. - Bine.

- Poftiți, doamnă ! - Mulțumesc, domnule. Sunteți amabil.

Eu ies, dragă Mete. Să nu întârzii nici tu.

- Ce faci ? - Bine. Tu ce faci ?

- Am un necaz. - Dacă te pot ajuta cu ceva...

- De fapt, m-ai putea ajuta. - Cum ?

Fac nişte activități în folosul orfanilor. Adică benevol.

Foarte bine.

- Mâine trebuia să cânt. - Şi ce s-a întâmplat ?

Băiatul care mă acompania cu chitara nu mai poate veni.

Ce iresponsabil ! Nu-i aşa, puişor ?

Apoi, m-am gândit la tine.

Poți să mă acompaniezi mâine ?

Ce zici ?

- De acord. Sigur, te acompaniez. - Atunci, ne-am înțeles.

- Mâine. - La revedere !

Starea dv. de sănătate e bună, dnă Aylin. Totuşi, să fiți precaută.

Nu vă obosiți.

- Însănătoşire grabnică ! - Mulțumesc.

Se simte bine. I-am spus să nu se obosească.

Altceva n-am de zis.

- O să-i scoatem firele în curând. - Mulțumim.

Să mergem !

Intră !

Căutați-o pe Aylin.

Oriunde ar fi, găsiți-o.

Stai !

De acum încolo, urmăriți-l pas cu pas pe Suleyman.

- Pas cu pas ! - Cum ordonați, dle Murat.

Unde ai fost, Suleyman ? Ai dispărut.

Te-am căutat cu privirea.

- Am fost la dna Aylin. - Aşa ?

- Cum se simte ? Se însănătoşeşte ? - Da. Se simte foarte bine.

Foarte bine.

Soner ştie ce s-a întâmplat, Suleyman ?

Nu.

Foarte bine.

Trebuie să discutăm despre afaceri.

Dar, dacă doriți, le putem lăsa pe mai târziu.

- Ar fi bine, dacă se poate. - Desigur.

- Dnă Selma... - Da.

- Nu mă priveşte pe mine, dar... - Spuneți.

De ce stați la hotel ? Conacul Karcî e gol.

Da, ştiu. Am fost azi şi l-am văzut.

- Vă puteți instala acolo. - Nu vreau asta.

Deocamdată, o să stau la hotel.

Bine.

Vă întoarceți la Izmir sau rămâneți în Istanbul ?

Eu îmi doresc din inimă să rămâneți în Istanbul şi să preluați conducerea.

Nu m-am hotărât dacă rămân în Istanbul.

Chiar dacă decid să mă întorc,

e departe de mine gândul de a conduce eu însămi afacerile.

Atunci, să lăsăm asta în voia timpului.

Vă rog să mă scuzați. Doriți ceva ?

Da.

Mâine vizitez mormintele lui Hasan şi al lui Hikmet.

Vreau flori.

Cer să fie trimise la cimitir de dimineață.

- Altceva ? - Mulțumesc.

Bună seara !

Ce vrei ?

Aveam o treabă cu tata. Îl chemi ?

Ce treabă ai ? De ce îl chemi ?

Ne ducem la spital, la fizioterapie.

Nu-i nevoie. Îl duc eu pe Ali la fizioterapie.

- Fac eu ce e nevoie. - Mi-au dat lacrimile, sincer.

N-am înțeles. De ce ți-au dat lacrimile ?

- Fă ce vrei ! - Da, eu o să fac.

Eu o să am grijă de Ali. Nu-i nevoie de tine.

De parcă de-abia aşteptam să-l ajut...

A venit Mete ?

- Da. A venit, dar a plecat. - De ce a plecat ?

- Urma să mă ducă la tratament. - Eu l-am expediat.

Tu l-ai expediat ? De ce ? Pe mine de ce nu mă întrebi ?

- Noi nu avem nevoie de nimeni. - El nu e oricine. E fiul meu, clar ?

Te-a lovit. Erai furios pe el. Ce s-a întâmplat acum ?

Nu-i nimic. E fiul meu, orice ar fi.

Dar şi eu sunt soția ta. Te duc eu la spital.

N-am nevoie de ajutorul tău ! Clar ? Mă descurc singur ! La o parte !

De ce te comporți aşa ? O să te vindec, Ali, o să te ajut.

- La o parte ! - O să-l luăm pe Mustafa !

O să avem o familie fericită !

- Mete, tu nu plecaseşi ? - Am dat o tură şi am venit.

Doar n-o să plec fiindcă aşa a zis ea, tată.

Dacă nu vrei tu e altceva.

Hai să mergem !

Ali !

Ali !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 8, SERIA A 2-A