Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 7, seria 2

Mama...

Ma-ma !

Mama !

Bună !

Bine ai venit !

- Bine te-am găsit ! - Ia loc.

- Ți-am dus dorul. - Ce repede !

Nu e repede.

Când nu eşti lângă mine, timpul trece greu.

Te-ai gândit la propunerea mea, Selma ?

M-am gândit.

Care e răspunsul tău ?

Nu mă lăsa ca pe ace.

Am venit din Istanbul în Izmir, lăsând totul în urmă.

Dorindu-mi să uit tot ce am lăsat în urmă...

Şi te-am cunoscut pe tine.

Tu mi-ai schimbat universul şi felul în care privesc viața.

M-ai ajutat să mă găsesc pe mine însămi.

Îți sunt recunoscătoare pentru asta.

Însă...

Spune.

Însă nu ştiu cum va fi starea mea de spirit,

dacă mă căsătoresc cu tine.

- Îmi respingi cererea ? - Nu.

Am decis să mă întorc la Istanbul.

Cât timp nu înfrunt trecutul, simt că n-o să pot lua decizia corectă.

Dacă aş lua o decizie greşită ar fi rău pentru amândoi.

O să mă duc la Istanbul

şi o să-ți răspund după ce trăiesc o vreme acolo.

Dacă aşa vrei...

O să aştept.

Mulțumesc !

Uite !

Cârnați !

Aşteaptă. Ai puțină răbdare.

Ce bine că ați venit duminică, să luăm micul dejun cu toții...

Trebuia s-o anunțăm şi pe Aylin. Poate ar fi venit.

- Mi-ar fi plăcut. - Sunați-o. Poate vine.

E la fermă, mamă. Nu ştiu numărul de acolo.

Dar pot să sun şi să-l cer. Stai. S-o fi întors deja.

- Berrin, vezi de cârnați. - Bine.

Bună ziua ! Sunt mama lui Aylin. S-a întors de la fermă ?

Eu nu ştiu nimic despre faptul că dna Aylin ar fi la fermă.

O clipă, vă rog...

64 32 14.

Mă duc să pun de ceai.

- Bine. Mulțumesc. - Cu plăcere.

Îmi cer scuze, dle Murat. Nu ştiam că sunteți aici.

- Unde e Suleyman ? - Nu-i acasă. A plecat devreme.

Să-mi pregătească maşina. Ies.

Bine, domnule.

- Alo ! - Bună ziua ! Sunt mama lui Aylin.

Pot vorbi cu ea ?

- Dna Aylin nu s-a trezit încă. - Aşa ?

- Bine, sun din nou mai târziu. - Bine, doamnă.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Aylin nu s-a trezit încă.

Hai la micul dejun !

Luăm şi maşinuța...

Mergem la fermă.

Tu...

Ai ieşit din puşcărie

sau ai evadat ?

N-am evadat.

Mai aveai mulți ani din pedeapsă.

S-a votat amnistia.

- Ce înseamnă amnistie ? - Înseamnă că m-a iertat statul.

- N-am înțeles. - Lasă... Am ieşit. S-a terminat.

Dar tu cum ai îndrăznit să vii aici ?

Ce cauți aici ?

Nu mă învinovăți.

Să nu te învinovățesc deci...

Corect. De ce să te învinovățesc ?

De ce să acuz o mamă care şi-a părăsit copilul

când soțul ei era în puşcărie ?

Tu ai omorât un om, Ali. Ai intrat la puşcărie.

Eu am rămas singură aici, gravidă...

Nevastă de criminal...

Crezi că e uşor să am grijă de copil şi să muncesc ?

- Ştii doar... - Copilul ce vină a avut ?!

Ce vină a avut ?

Nu mă simțeam bine.

Beam mult.

Nu-mi era bine.

Nu mă acuza pe mine.

S-a întâmplat din cauza ta.

Tu ai fost gelos pe Cemile. Nu m-ai ascultat deloc.

În final, ai omorât un om.

Nu mă acuza pe mine.

Ai ieşit din puşcărie.

Totul e bine.

O să fiu şi eu bine de acum...

N-o să mai beau.

O să fiu o mamă bună.

Mi-e foarte dor de fiul meu.

Bine...

Dar el nici măcar nu ştie despre tine.

Să vedem dacă o să te accepte ca mamă.

O să te accepte ?

Nici nu te cunoaşte.

Bine ați venit, dle Murat !

Bine ați venit, dle Murat !

- Bun venit ! - Du-mă în dormitor.

- Domnule, dacă îmi dați voie... - Luați-o din calea mea !

Mergem în dormitor...

Dați-mi aia.

- Cumnate Hakan, să te întreb ceva... - Întreabă-mă.

Cine e mai puternic ? Teksas, Tommiks sau Zagor ?

- Niciunul, după părerea mea. - Cum aşa ?

Băiete, Karaoglan e mai puternic decât toți.

E şi Tarkan. Când îşi unesc ăştia doi forțele,

nu mai rămân nici Tommiks, nici Teksas, nici Zagor.

Ba chiar pot veni Teks şi căpitanul... Cum îl chema ?

- Căpitanul Swing ! - Pot veni, că tot nu le pasă.

Nu mai spune ! Atunci, eu sunt Tarkan şi Karaoglan.

Normal, băiete !

- Şi cu lecțiile cum rămâne ? - Asta-i altceva, mamă.

Nu mă priveşte. Ştii...

Oare ce ştie Osman, şi noi nu ştim ?

Nimic. Gata !

- Iarăşi nu m-ați lăsat să dorm ! - Ce somn e ăsta ? E aproape amiază.

Hai, aşază-te la masă şi ia micul dejun !

Eşti singura vinovată, bunico. Numai vocea ta o aud. Vino încoace !

Termină, nebunule !

Termină, nebunule ! Şi tu, acum...

Ajutor, Karaoglan ! Ajută-mă, salvează-mă ! Scapă-mă !

Oare cine a venit aşa, duminica ?

Vino ! Să vedem cine a venit !

Treci încoace, Karaoglan... Vino...

Scuză-mă, dar nu-ți pot ura bun venit.

Ce vrei ?

Bună !

E Mustafa, nu ?

Da, e Mustafa.

E Mustafa.

Şi ce dacă ?

Ați avut grijă de Mustafa al meu.

Vă mulțumesc mult.

Dar mi-a fost foarte dor de el.

Am venit.

Sunt aici acum.

De acum, Mustafa stă cu mine.

- Am venit să-l iau. - Berrin !

- Vino încoace. Stai cuminte. - Ce faceți ? Mustafa !

- Unde-l duceți ? - Stai !

- Mustafa ! - Nu țipa...

- Nu mi-l luați ! - Ce vorbeşti ?!

Laşi copilul şi pleci când ai chef. Apoi, vii să-l iei. S-o crezi tu !

- Mustafa e fiul meu. - Nu ți-l dau pe Mustafa al meu !

- Mustafa e fiul meu ! - Gata, mamă, gata...

Când l-ai lăsat, unde îți era mintea ?

- Gata, mamă, calmează-te. - Nu te-ai gândit atunci !

Calmează-te, mamă. Fiule, du-o pe bunica ta.

- Vorbeşte mama cu ea. - Nu-i aşa de uşor să creşti un copil !

Nu-i uşor să creşti un copil, dar e uşor să împuşti !

Eu am plecat şi ți l-am lăsat pe Mustafa.

- Parcă tu n-ai avea nicio vină ! - Nu fi nesimțită !

Tu l-ai împuşcat pe soțul meu, pe fiul tău !

Acum e bolnav ! Merge greu ! Tu eşti de vină pentru asta !

- Din cauza ta ! - Calmează-te, mamă !

Dacă nu mi-ai fi sedus fiul, nu s-ar fi întâmplat asta !

- Mamă ! - Trebuia să te împuşc pe tine !

Trebuia să te împuşc pe tine !

Lăsați-mă !

Bunico, te duc în camera ta.

Hai, bunico... Vino !

Fii atentă. Eşti mamă, orice-ar fi. Bine, am înțeles.

Dar pleacă !

Acum nu se poate. Mai încolo, ne gândim şi rezolvăm cumva.

Acum nu e cu putință. Fii înțeleaptă şi nu face scandal.

Am înțeles. Bine...

Şi tu eşti o femeie înțeleaptă.

Ştiu.

O să aştept.

Dar o să-l iau pe Mustafa neapărat.

Să nu uiți.

O să-l iau pe Mustafa.

Casa e goală, dle Murat. Nu e nimeni.

Duceți-mă acasă.

Au plecat.

Îți datorăm mulțumiri.

Dacă am socoti în bani datoriile astea,

ar trebui să-ți dau toată averea mea.

Nu vă întristați. Aş avea grijă de dv.

- Deci asta e camera voastră secretă. - Da.

Pentru ce fel de treburi o foloseați ?

La nevoie, ca acum...

Ca acum, vasăzică...

Nu în acelaşi fel, desigur.

M-am referit la alte situații.

Doar voi doi ştiți de camera asta, aşa-i ?

- Aşa era. Acum o ştiți şi dv. - Doar eu ?

Dnă Aylin, vă asigur că sunteți singura femeie care a folosit-o la nevoie.

În casa asta sau în alte case ale voastre,

mai există camere de genul ăsta ?

- Soner ? - Nu, din câte ştiu eu.

- Există, Suleyman ? - Nici eu nu ştiu să existe.

Cică nu există.

Nu cred că dl Murat şi oamenii lui o să se întoarcă,

Totuşi, ies să verific. Ne vedem mai târziu.

Când mă însănătoşesc complet,

să ne plimbăm prin celelalte case, ca să vedem ce există şi unde.

Vedem...

Nu mi l-au dat pe Mustafa.

Te miri ?

Mama ta a făcut-o.

Tu ai lăsat copilul şi ai plecat. Mama şi Cemile au avut grijă de el.

Copilul ştie că Cemile e mama lui.

La ce te aşteptai ?

Mustafa e copilul meu.

O să-l iau, o să vezi.

Dacă nu mi-l dau pe Mustafa, le dau în judecată !

Ce-o să-i zici judecătorului ?

"Mi-am părăsit copilul şi acum îl vreau înapoi" ?

Aşa o să-i spui ?

Cemile a avut grijă de copil. Mi l-a dat, dar eu nu l-am luat.

Cemile e o mamă bună. Categoric, mult mai bună decât tine.

Şi eu sunt mamă. Şi eu pot !

Cu ce o să ai grijă de Mustafa ?

Din ce, Carolin ? Nu ai slujbă !

Pensia mea e poprită. Am vândut canapelele, totul ! Uite !

O să rămânem flămânzi ! Cu ce să avem grijă de copil ?

Lasă-l să rămână acolo. Măcar e sătul şi fericit...

În plus, acolo primeşte mai multă iubire decât i-am da noi doi.

O să-mi găsesc o slujbă. O să muncesc, o să fac bani !

O să-l iau pe Mustafa !

O să-l iau. O să vezi.

De unde ai apărut ?

Ți-a căzut un bolovan în cap ? De ce ai venit ?

Mamă, ridică-te şi bea apă.

Ridică-te !

Mulțumesc.

Mămico...

Nu te întrista, te rog ! Faptul e consumat.

Toți au suferit şi au plătit.

Nu are rost să scormonim rănile trecutului.

Te rog, încearcă şi tu să uiți !

S-a proțăpit în uşă şi a zis să i-l dăm pe Mustafa.

Nu-i e ruşine deloc !

Mamă...

Carolin e mama lui Mustafa.

Ne e dragă sau nu, ne place sau nu ce-a făcut,

ea e mama lui Mustafa. Trebuie să acceptăm asta.

Ştiu, fata mea. Ştiu, Cemile.

Dar mă gândesc la ce-a făcut

şi nu pot să suport.

Mamă...

- E bine bunica ? - Sunt bine. Nu te îngrijora.

Eşti de groază când te superi, bunico.

Să vă fie clar, ca să nu mă supărați.

Noi plecăm, mămico. La revedere, bunicuțo !

- Pup-o pe Zehra. - Sigur.

Să vă conduc...

- Hai să mergem ! - Plec şi eu, mamă. Îi duc şi pe ei.

- Vii târziu ? - Ştii că lucrăm noaptea, mamă.

Mulțumim pentru micul dejun, mamă.

- Unde întârzie Suleyman ? - Vine acum.

M-am plictisit aici.

Ieşim puțin în grădină ?

- O să oboseşti. - Ba nu. Mă simt bine.

Vreau să iau puțin aer curat.

Te rog !

Bine.

- Mamă, eu ies afară. - Bine, dar nu te duce departe.

- De acord, scumpule ? - Bine.

- Mamă, te simți mai bine ? - Sunt bine.

- Mi-am revenit. Nu-ți face griji. - Aşază-te aici. Nu sta în picioare.

Mamă, îmi fac griji pentru Aylin.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, nimic.

Dar am o strângere de inimă.

- I-am lăsat un mesaj, dar n-a sunat. - O fi uitat.

- Poate nu i-au zis că ai sunat. - Poate.

Dar simt că are un necaz şi că nu vrea să-mi spună.

Avea o voce ciudată. Parcă ascundea ceva.

- Sun-o. - Voiam, dar m-am răzgândit, mamă.

Dacă are un necaz, n-o să-mi spună nici acum.

Dacă te simți bine şi rămâi acasă, să ai grijă de Mustafa... Acum doarme.

- Eu mă duc s-o văd pe Aylin... - Sunt bine. Am grijă de Mustafa.

- Dar cum o să te duci acolo ? - Stă la fermă.

- Tu ştii locul ? - Am fost o dată, mamă. Găsesc eu...

- Să mă pregătesc... - Du-te.

Îmi umpli simțurile

ca o pădure în timpul nopții.

Ca munții, primăvara,

ca o plimbare în ploaie

sau o furtună în deşert.

Ca un ocean albastru şi somnoros...

Îmi umpli simțurile.

Vino s-o faci din nou !

Vino şi lasă-mă să te iubesc.

Lasă-mă să-mi dau viața pentru tine !

Lasă-mă să mă înec în râsul tău

şi să mor în brațele tale.

Lasă-mă să mă întind lângă tine

şi să-ți fiu mereu alături...

Haide ! Lasă-mă să te iubesc !

Vino să mă iubeşti din nou !

Lasă-mă să-mi dau viața pentru tine !

Haide ! Lasă-mă să te iubesc !

Vino să mă iubeşti din nou !

Îmi umpli simțurile

ca o pădure în timpul nopții.

Ca munții, primăvara,

ca o plimbare în ploaie

sau o furtună în deşert.

Ca un ocean albastru şi somnoros...

Îmi umpli simțurile.

Vino s-o faci din nou !

Strângeți-vă ! Veniți să vedeți ştirea !

"Mete Akarsu a fost surprins cu iubita".

- Femeia asta nu e Jale ? - Asta-i bomba, aiuritule !

"Tânărul solist celebru Mete Akarsu"

"a fost surprins aseară la ieşirea din discotecă."

"Mete Akarsu părea foarte nervos, dar iubita sa părea fericită..."

"Cântărețul, care are o viață..."

- Bună ! - Bună !

- Ai văzut ştirea ? - Am văzut-o.

- Ăştia exagerează, puişor. - Chiar ați ieşit foarte frumoşi.

- Mersi ! Mete unde e ? - S-a dus la cimitir. Vine imediat.

La cimitir ? De ce ?

S-a dus la mormântul dnei profesoare Inci.

Cine e profesoara Inci ?

Era profesoara noastră de muzică în liceu.

Cum să spun ? Era o legătură specială între ea şi Mete.

Mete a fost influențat de dna Inci.

Aşa ? Cum a fost influențat ?

A fost influențat. Uite-aşa...

Era îndrăgostit de ea ?

Da. Mete a ajuns aici în mare parte datorită dnei Inci.

Faptul că a început să cânte, comportamentul lui...

Dădea şi lecții gratis la căminul cultural.

Am asistat şi eu de câteva ori. Adică...

Toată lumea lucrează, dle Necati. Dv. ce faceți ?

Stăteam de vorbă cu dna Jale, dragă Mete. Vin imediat.

- La revedere ! - La revedere !

Uite ce-i aici !

Apropo, să vă prezint. Bariş a venit în locul lui Gokmen.

- Salut ! Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Bine, Bariş, mulțumesc...

SFÂRŞITUL EPISODULUI 7, SERIA 2