Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 5

Lasă-mă să-ți sărut mâna, mamă.

Fiule !

Vino încoace ! Vino !

Voinicul meu ! Vino aici !

Vino aici !

Poftim, ține-l în brațe ! Ține-l !

Mustafa...

Fiule !

- Ce s-a întâmplat, dle Muzaffer ? - A plecat Carolin.

Te rog, Cemile, lasă-l pe Mustafa să stea la noi !

Nu mai are pe nimeni bietul de el.

Măcar să rămână până iese tatăl lui din puşcărie...

Ce zici, Cemile ?

Te învoieşti, copila mea ?

Bine, mamă. Fie cum spui tu.

Să rămână până iese Ali din închisoare.

Mulțumesc.

Mustafa !

Mustafa, băiatul meu !

Ali !

Ți-ai văzut fiul.

Acum, o să-l duci în căminul lui ?

N-am reuşit să fiu tată adevărat pentru niciunul dintre copiii mei.

L-am vrut foarte mult pe Mustafa. Sincer, mi l-am dorit mult.

Am venit aici cu o convingere în suflet, Cemile.

M-am gândit că-l iau pe Mustafa,

că-l duc acasă, unde o să trăim amândoi, tată şi fiu, dar...

Nu pot face asta.

Din păcate, n-am putere, Cemile.

Nu am putere.

Ai tu grijă de el.

Oricum, toți copiii mei te-au ales pe tine, Cemile.

Eu n-am putut să le fiu tată.

Vezi cât de liniştit stă în brațele tale ?

Se vede că ai avut grijă de el ca propria lui mamă.

Aşa să rămână ! Ai tu grijă de el.

Mulțumesc, Cemile !

Deschide gura ! Deschide-o. Gura mare !

Bravo !

Dacă mănânci tot, am o surpriză pentru tine.

Ce surpriză ? Spune !

Nu se poate. Mai întâi, termini de mâncat.

Deschide gura ! Bravo !

Dacă aş fi ştiut că aşa o să vii, de mult mi-aş fi tras un glonț în cap.

Asta-i bună ! Te aruncai în fața bombei atomice.

- M-ai fi salvat ? - Fii sigură că am şi eu o limită.

Dacă m-ai fi iubit, m-ai fi salvat. Înseamnă că nu mă iubeşti.

Intră !

- Bună ziua ! - Bună, Suleyman !

Dnă Aylin, a sunat fratele dv., dl Mete. A întrebat de dv.

L-am dus cu vorba, dar m-am gândit că ar trebui să ştiți.

Bine, Suleyman. Poți s-o suni pe mama ?

- Te simți în stare să vorbeşti ? - Da.

- Poți s-o suni ? - Desigur.

Mamă, sună telefonul.

- Răspunde, copile. - Ia uite...

- Alo ! - Mamă !

- Aylin ! Ce faci ? - Bine, mamă.

Nu ai dat nicio veste. Ne-am făcut griji pentru tine.

Am sunat azi. Mete a vorbit cu dl Suleyman. El a zis...

Mamă, nu-ți face griji. Sunt bine.

Am venit la fermă câteva zile, ca să fac o schimbare.

E şi Murat cu tine ?

- Nu e cu mine. - De ce nu e cu tine ?

De ce nu a venit ? Nu se simte bine ?

Se simte bine, mamă. Nu-ți face griji.

Voia să vină, dar a intervenit ceva şi n-a mai putut.

Oricum, nu îi prea place ferma. Uite-aşa...

N-ai o voce prea veselă. Nu s-a întâmplat nimic, nu ?

Pe cuvânt că nu !

Bine. Vreau să-ți zic ceva.

- Ce s-a întâmplat ? - Tatăl tău a ieşit din închisoare.

Alo, Aylin !

- Am auzit, mamă. Bine. - Transmite-i salutări, mamă.

- Te salută Mete. - Salută-l şi tu.

- Ne vedem în curând. - La revedere !

Mamei nu-i scapă nimic. A zis că am o voce ciudată.

Nu pricep cum îşi dă seama.

Tata a ieşit din închisoare.

Ce este, mamă ? S-a întâmplat ceva ?

Nu, nimic. Dar avea o voce ciudată.

- A zis o să stea câteva zile la fermă. - Şi ce dacă ? Nu poate să stea ?

Ba da, poate, dar... Nu ştiu, am o strângere de inimă.

- Tu pleci ? - Da. Cu bine !

La revedere !

- A plecat nebunul ? - Da.

Ce s-a întâmplat, mamă ? De ce te uiți aşa ?

Îți mulțumesc că l-ai acceptat pe Mustafa în casa ta.

Şi că i-ai făcut pe plac lui Ali. Nu poți fi răsplătită nicicum.

Ai pătimit mult.

Ți-ai sacrificat copilul din pântec fiindcă era al lui Ali.

Dar nu l-ai lăsat să piară pe copilul acelei ticăloase.

Ca să faci ce-ai făcut tu, trebuie să ai inimă. O inimă mare !

Lasă, mamă, să nu vorbim despre asta.

Nu am făcut un bine. A fost o obligație, într-un fel.

Mă doare inima.

Ali e în halul ăsta din cauza mea.

A făcut multe ticăloşii. Dar sunt mamă...

Mă doare inima...

Haide...

- Ekber, asta nu-i casa mea. - Normal că nu. Am venit la mine.

Ai reuşit să găseşti drumul, ca să te duc acasă ?

În seara asta, eşti oaspetele meu.

Ți-aş propune să depănăm amintiri, dar tu eşti complet dusă.

Vino încoace.

Vai de capul tău, Carolin !

Cândva, din geanta asta ieşeau teancuri de bani.

Acum, uite ce iese !

Au înverzit din nou Crengile de alun,

Au înverzit din nou Crengile de alun...

Programul din această seară se încheie aici. O seară bună !

Cu programul din seara asta, am agățat trei fete, frățioare.

Deci azi o să dea buzna în culise cel puțin 15 inşi.

Să deschidem fereastra de pe acum.

Mi-a venit mintea la cap ! Nu mai dau cărți de vizită oricui.

Uitați !

- Ce e ? Parcă e un număr de telefon. - Nu "parcă", frățioare.

De acum, îmi scriu numărul de telefon pe talpă.

Când pun ochii pe o fată din sală,

mai întâi, îmi pun pantoful aşa, dându-mi aere în timp ce cânt.

Ridic pantoful, şi fata observă.

Dacă e interesată, şi ştiți că asta se întâmplă mereu, mă sună.

Dar important e că nu las dovezi, domnilor.

Fără cărți de vizită sau alte chestii. Îmi merge mintea !

Ți-ai pierdut mințile !

Care-i problema, băiete ? Sunt tânăr, chipeş... Ce vină am ?

- Cine e ? - Eu, Jale !

Dna Jale ne-a onorat cu prezența, dle Mete !

- Nu fi nesimțit ! - Bine.

- Nu mă pofteşte nimeni înăuntru ? - Mii de scuze, dnă Jale !

Cred că nu e nimeni mai politicos decât mine aici. Poftiți, vă rog !

Bine ați venit ! Suntem onorați !

Nu luați loc ?

Aşezați-vă, vă rog !

Haideți, domnilor ! S-a încălzit apa. Să plecăm. Ne îmbrăcăm pe urmă.

Haide !

- Tu nu te pregăteşti, Mete ? - Mă pregătesc imediat.

Grăbeşte-te, te rog, fiindcă am nişte planuri secrete cu tine.

- Ce anume ? - E secret, puişor. Secret !

Ce ruşinos şi ce naiv eşti !

Mergem la dans în seara asta ?

- Noi doi ? - Nu-i de ajuns ?

- Ba da, desigur. - Atunci ?

- Nu ştiu. - Ştii că îți promisesem.

Dă-mi voie să mă țin de cuvânt. Altfel, n-o să am inima împăcată.

- Bine, de acord. Să mergem ! - Fă-ți duş şi îmbracă-te ! Te aştept.

- Cum se simte ? Bine ? - Destul de bine.

Să nu se ridice imediat în picioare. Să se odihnească un timp.

După aceea, vin să văd sutura şi să scot firele.

Bine. Mulțumim !

- Unde te duci ? - Plec. Trebuie să te odihneşti.

Rămâi aici. Stai lângă mine. Mi-a fost dor de tine.

Bine. Mai rămân puțin.

Nici nu ştii cât de dor mi-a fost de tine !

Crede-mă, ştiu.

Fiindcă şi mie mi-a fost dor de tine.

Dar tu ai venit şi m-ai văzut când ai vrut.

Eu nu te-am mai văzut pe tine de ani întregi.

Mă durea şi pe mine să te privesc de la distanță.

Uneori, eram aşa de aproape de tine, că te puteam atinge.

Dar nu te-aş fi putut atinge.

Îți vedeam părul fluturând în vânt.

Eram gelos pe vânt,

fiindcă el îți mângâia părul, iar eu nu puteam.

Aş fi vrut să te privesc în ochi,

să-ți aud vocea, să-ți simt mirosul,

să-ți simt buzele, ce mi-au oferit căldura lor când am plecat...

Tot ce-am putut să fac a fost să-ți las o stea-de-mare fără să mă vezi.

Apoi, vedeam de departe cum te bucurai şi erai uimită.

Mă temeam, gândindu-mă: "Dacă, de data asta, nu se bucură ?"

Dacă nu te-ai fi bucurat ar fi însemnat că m-ai uitat.

Dar tu te bucurai de fiecare dată ca un copil.

În clipa aceea, eram cel mai fericit om din lume.

Acelea sunt cele mai fericite clipe trăite departe de tine.

- Cum se simte Aylin ? - Mai bine.

La ce spital a fost operată ?

N-o puteam duce la spital, în situația asta.

A fost operată de un doctor cunoscut de noi, într-un loc al nostru.

Când vine acasă ?

Desigur, nu vrem să afle poliția şi alte persoane.

Altfel, am avea bătăi de cap.

E mai bine să mai stea o vreme departe de casă.

Eu vreau s-o văd pe Aylin, Suleyman. Du-mă la ea.

Chiar dacă accidental, totuşi dv. ați împuşcat-o pe dna Aylin, dle Murat.

Aveți nevoie de puțin timp.

Dna Aylin trebuie să se întremeze şi să se obişnuiască cu ideea.

De aceea, e mai bine pentru dumneaei şi pentru dv. să n-o vedeți o vreme.

Îmi pare rău, nu vă pot îndeplini dorința.

- Mi te împotriveşti ? - Sunt la dispoziția dv.

Dar, până acum,

n-am făcut nimic care i-ar putea pune în pericol pe cei pe care-i slujesc.

Fiți sigur că n-o voi face nici de acum încolo.

De fapt, tu nu primeşti ordine decât de la Soner, nu ?

Nu-ți pasă de mine.

Dle Murat, deşi nu-i treaba mea,

vă sfătuiesc să priviți viața cu mai mult calm.

Oamenii care au privilegiul de a porunci altora

trebuie să-şi poată asuma răspunderea

pentru urmările poruncilor şi ale faptelor lor.

Acum, vă... spun asta, apelând la indulgența dv.

Acum sunt ocupat să remediez situația neplăcută

în care ne-a adus impulsivitatea dv.

E în avantajul dv. să nu mă încurcați şi să nu-mi îngreunați munca.

Cu permisiunea dv...

- Noi plecăm. Doriți ceva, dnă Jale ? - M-aş bucura să trimiteți de băut.

- În regulă. Noapte bună ! - Noapte bună ! Bună seara !

- Eşti gata ? - Da.

- Ce este ? S-a întâmplat ceva ? - Nu, dar...

Ce zici, porți ceva mai sexy ?

Hai !

Ți-e ruşine de mine ?

Îmbracă-te aici.

Fac eu asta !

Hai, îmbracă-te, să plecăm !

Hai, relaxează-te puțin, puişor. Destinde-te.

Vă cer scuze ! Adusesem băutura. Mă scuzați !

Poate, data viitoare, încerci să bați la uşă.

Ce simpatică este ! Nu ? Dar e tare neîndemânatică. Mergem ?

O să te duc într-un loc în care o să ne distrăm de minune.

- Iarăşi mă priveşti aşa. - Cum adică ?

Persoana pe care ai cunoscut-o cândva şi care semăna mult cu mine...

Parcă ai privi-o pe ea, şi nu pe mine.

Iertați-mă !

- Chiar semăn mult cu ea, puişor ? - Da, la înfățişare.

Doar la înfățişare ?

Da.

Dar înăuntru, la suflet ?

Niciun suflet nu seamănă cu al ei.

Nimeni nu are un suflet perfect, ca al ei.

- Plecăm ? - Cum doreşti.

- Dle Mete, aveți vreun cântec nou ? - Când lansați noul disc ?

- Cum o cheamă pe doamna, dle Mete ? - Dle Mete !

Dle Mete, aveți vreun cântec nou ?

- Doamna este iubita dv. ? - Cum o cheamă pe doamna ?

- Dle Mete, aveți vreun cântec nou ? - Cine e doamna ?

- Dle Mete ! Dle Mete ! - Priviți aici, doamnă !

- Când lansați un cântec nou ? - Pe când următorul album ?

- A adormit Zehra ? - Da.

Noapte bună !

Berrin...

Mâine încep lucrul.

- Eşti fericită ? - Da.

Ştii cât de important e pentru mine, nu ?

Faptul că mama ta e cea care mi-a dat un loc de muncă...

Dacă n-ați fi fost tu sau Zehra, n-aş fi acceptat niciodată.

Ai procedat corect.

Nu a fost nici corect, nici greşit.

Am făcut ce mi-a poruncit dragostea.

Nici nu-mi pasă dacă e corect sau nu.

Te iubesc.

"Patria mea, patria mea, patria mea..."

"Nu mai am nici măcar o şapcă făcută pe pământul tău,"

"Nici pantofi care ți-au bătut drumurile."

"Mi s-a învechit de mult în spinare şi ultimul mintean; era din dimie."

"Tu eşti acum doar în părul meu alb," În infarctul inimii mele,"

"În ridurile de pe fruntea mea, Patria mea,"

"Patria mea, patria mea..."

Pribegia s-a sfârşit. Suntem în Turcia.

Ce ți-a venit acum să reciți poezia asta ?

În străinătate, spuneam adesea în gând poezia asta a lui Nazim Hikmet,

plângând în hohote, urlând... Dar doar în gând !

Nu am rostit nici măcar un cântec, nici măcar o poezie de dor.

Îmi jurasem să fiu neclintit.

Te temeai că o să te înmoi, dacă spui poezii de dor cu voce tare ?

Dacă inima unui revoluționar se înmoaie, urmează capitularea.

Eu nu sunt de aceeaşi părere. Poetul a capitulat ? S-a înmuiat ?

Nu, dar... Înseamnă că eu nu mă simt atât de puternic.

Eşti puternic. Nu te nedreptăți.

Hai, pentru viitor !

Pentru zilele frumoase care o să vină !

Şi mie îmi place mult Nazim Hikmet,

dar, în străinătate, am recitat numai poezii de Ahmet Arif.

Cu voce tare, chiar şi când rămâneam singur.

Hai, recită !

- Acum ? - Nu, mâine-dimineață. Acum. Hai !

Hai, hai !

Bine. Poezia "Tăcut", de Ahmet Arif. Ultima parte.

"Taci,"

"Să nu audă nimeni."

"Să nu audă că mor."

"M-am trezit în toiul nopții,"

"Apoi, te-am găsit pe tine."

"Pe tine... Coasta mea de aur."

"Pe tine... Dinții tăi cu miros de măr..."

"Care mamă ne-ar naşte din nou ?"

"Sufletul meu... Scriu versuri, să ştii."

"Asta-i cea mai mică crâşmă din centrul oraşelor."

"Părul ei pe fața mea, frățeşte, copilăreşte..."

"Sub pielea noastră, moartea ticăloasă."

"E prima oară când lui Ahmet îi merge bine,"

"Pentru prima oară, mâna prietenului nu ține un pumnal."

"Plânge verde..."

Încă ți-e dor de Berrin, nu ?

Aşa-i rachiul.

Te face ori să râzi, ori să plângi. Nu are cale de mijloc.

Te cunosc de atâția ani, dar e prima oară când te văd plângând.

Şi eu te văd pe tine plângând pentru prima oară.

Cengiz...

Tu o cunoşti pe Berrin, pe iubita mea.

Eu nu ştiu nimic despre tine. Ți-a plăcut vreodată cineva ?

- Te-ai îndrăgostit ? - Normal, în liceu.

Şi la universitate ?

Ştii, am fost tot timpul implicați în lupta politică.

- De aceea... - Hai, sigur ți-a plăcut cineva.

E clar, ți-a plăcut. Cine era ?

- Dacă ți-aş spune, nu m-ai crede. - I-auzi ! Cine era ?

- Nu pot spune acum aici... - Spune !

- Bine, dar să nu spui nimănui. - Bine.

- Promiți ? - Promit.

- Ayten. - Ayten ?

- Ayten, prietena lui Berrin ? - Da.

S-a întâmplat ceva între voi ? I-ai spus ?

Nu i-am spus. Habar n-are.

Ia te uită !

Nu ştie...

Vino...

Uite cine e acolo !

Bine am venit în realitatea patriei !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 5, SERIA 2