Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 4

- Hakan ? - Berrin...

Mai încet, că o trezeşti pe Zehra. Intră !

Linişte !

Am băut.

Am băut foarte mult. M-am îmbătat.

Se vede.

Hai să mergem în pat !

Hai...

Încet ! Încet !

Hai, culcă-te !

Ştii de ce am băut ?

Din cauza ta.

Fiindcă sunt foarte deprimat şi mă simt foarte singur de mult timp.

Ai înțeles ? Sunt foarte singur...

Am băut, şi iar am băut. Am vrut să uit.

Ce ai vrut să uiți ?

Nu ştiu. Am uitat.

Eşti foarte frumoasă când râzi.

Devii şi mai frumoasă. Mă îndrăgostesc şi mai mult de tine.

Aş fi dat orice ca să mă iubeşti.

Aş fi dat orice, fiindcă nu vreau nimic altceva de la viață.

Doar atât. Nu vreau nimic altceva. Doar atât...

Atât... Nu vreau nimic altceva. Asta e tot ce vreau...

Unde ai fost, Suleyman ? Mor de îngrijorare !

- De ce nu m-ai sunat, să mă anunți ? - Scuzați-mă ! Am fost ocupat.

- Aylin cum se simte ? - E bine.

- Operația a avut succes, nu ? - Da. Nu vă faceți griji.

- Eşti sigur, nu, Suleyman ? - Sunt sigur, dle Murat.

Operația a avut succes.

Bine. Acum unde este ? La spital ?

Nu. E în locul pe care-l folosim pentru probleme medicale.

Bine. Să mergem ! Vreau s-o văd pe Aylin.

E imposibil. Trebuie să se odihnească.

Oricum, nu e conştientă încă.

- Măcar de-aş fi văzut-o... - Mai târziu.

Bine.

- Aveți vreun ordin pentru mine ? - Nu.

- Noapte bună, dle Murat ! - Noapte bună, Suleyman !

Bună dimineața !

- Bună dimineața ! - Te simți bine ?

Am capul cât o baniță...

Da, de ieri, parcă a mai crescut...

Scuză-mă pentru aseară.

Dacă am spus prostii şi te-am supărat, scuză-mă.

Nu m-ai supărat. Nu-ți face griji.

Însă...

Însă ?

Vreau să-ți spun ceva, dar, fiindcă nu ştiu cum, o să-ți vorbesc pe şleau.

Spune-mi pe şleau.

- Mama ți-a făcut o ofertă de lucru. - Da.

Accept-o !

Spui asta fiindcă mă compătimeşti, Berrin ?

Nu te prosti ! De unde ți-a venit ideea asta ?

N-ai de ce să fii compătimit. Spun asta fiindcă aşa e drept.

Hai, îmbracă-te, să mergem la mama, la micul-dejun !

- Acum ? - Da, acum.

Îi spui că-i accepți oferta.

S-a trezit Zehra.

Eu şi fata mea ne îmbrăcăm frumos şi mergem la bunica.

Ce spui ?

Bine.

S-o încalț pe fata mea cu papuceii roşii...

- Poftiți ! - Mulțumesc.

Mulțumim.

- Aici ? - Da. Să intrăm !

Bine ați venit ! Intrați !

Asta e casa voastră. Aici o să stați.

Acum v-ați întors din străinătate. Odihniți-vă, plimbați-vă o vreme.

Alinați-vă dorul şi vedeți care-i situația în țară.

Ne vedem în curând, da ?

- Bine. - Cu bine !

Da. Suntem acasă.

Osman ! Osman !

Vin !

- Bună dimineața, Mete ! - Bună dimineața, Mete !

- Bună dimineața, Mete ! - Bună dimineața, Mete !

- Bună dimineața ! - Tu nu vii ?

Nu vine ! Azi mergem pe jos !

Spor la învățat !

Du-te !

Mamă, mi-ați propus de câteva ori

să lucrez ca avocat la firmele dv.

- Vă amintiți ? - Cum să nu ?!

M-am gândit. Şi am vorbit cu Berrin.

Dacă sunteți în continuare de aceeaşi părere, vreau să accept.

În sfârşit !

În sfârşit ! Mă bucur mult, dragă Hakan.

O să fie foarte bine şi pentru mine.

Ce uşurare să am alături un om de încredere !

Mă ocup chiar azi de asta.

Cred că poți începe lucrul în câteva zile.

- Mulțumesc. - Să fie într-un ceas bun !

Normal, trebuie să stați alături ! Împreună sunteți puternici !

- Şi eu mă simt uşurată. - Să fie cu noroc, cumnate !

Acum eşti avocatul familiei noastre, să fie clar !

Ai căpătat glas ?

M-am culcat foarte târziu. Nu m-am dezmeticit încă.

Acum mă duc la repetiții.

Mamă, dacă vrei, te duc la atelier.

Du-mă şi pe mine !

Tu unde te duci dis-de-dimineață, mamă ?

Eu...

Mă duc să-l văd pe Ali...

- Tata s-a întors acasă ? - Da.

Dacă tu pleci, de Mustafa cine o să aibă grijă, mamă ?

Îl duci şi pe el ?

Eu şi Hakan suntem aici. Avem timp.

Am eu grijă de el până se întoarce bunica.

Fii binecuvântată, Berrin !

- Mamă, eu mă duc la atelier. - Bine, du-te. Ne vedem mai târziu.

Cred că nu-i acasă.

Du-te înapoi şi te întorci mai târziu, mamă.

Ce să facem...

Ali !

Ali...

Fiule ! Fiule...

Mamă...

Mamă, nu e vorba că nu vrea să te vadă.

E şi el rănit, mamă.

Nu te întrista, mamă. Nu te întrista.

Mamă...

Nimeni nu păcăneşte mai bine decât mine în şcoală.

Dacă nu mă crezi, întreabă pe cine vrei.

Ce frumos !

- Eu păcănesc mai bine decât tine ! - Nu mai spune !

- Tu nici n-ai păcănitoare ! - Ia uite !

E roşie !

Nu merge aşa, doar s-o arăți. Arată-ne ce poți !

- Îți arăt acum. - Să te vedem !

Bine !

- N-a reuşit ! - Aia a fost o încercare !

De data asta, n-o să-ți dau voie să-mi laşi o stea-de-mare şi să pleci.

De data asta, n-o să te las.

Nu mai am în mare nicio stea pe care să ți-o dau.

Alo !

Dnă Cemile, vă caută cineva la telefon.

- Alo ! - Cemile...

Mamă, s-a întâmplat ceva ?

Au sunat de la şcoală lui Osman. Au zis să vină un părinte azi.

Asta-i bună ! Oare ce s-a întâmplat ?

Intră !

Intrați, dnă Cemile ! Intrați !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- A pățit Osman ceva ? - A spart un geam.

Cu asta.

Acum, e pedepsit.

E clar că, după Mete,

o să ne vedem des, din cauza lui Osman.

Nu ți-am zis să nu cumperi drăcia aia ?

- Ba da. - Uite ce s-a întâmplat !

Unde ai găsit bani s-o cumperi ?

Am strâns sârme de cupru şi i le-am vândut vânzătorului de năut.

Ia uite !

Câtă sârmă de cupru ai strâns ca să faci rost de toți banii ?

- Multă. - Adică ai umblat prin gunoi !

Fiule, dacă te tai la mână şi se infectează ?

Să vezi ce plângere fac eu împotriva acelui vânzător !

De câteva zile nu găsesc cratița de cupru.

Auzi ? Nu cumva...

Mi-ai luat cratița de cupru şi ai vândut-o ?!

Mişcă-te ! Mergi !

Acum te superi pe mine, dar nu ştii ce pătimesc !

- Ce pătimeşti, mă rog ? - E numai vina lui Arif !

A luat o păcănitoare şi-şi dă aere în fața lui Gulden !

Numai la el se uită Gulden !

Ce era să fac ? Am luat şi eu o păcănitoare !

Dar n-am reuşit s-o folosesc. Mi-a zburat din mână şi a spart geamul.

- Cine e Gulden ? - O fată din clasa noastră.

- E frumoasă ? - Foarte frumoasă.

Bine, dacă e aşa cum zici, de data asta, treacă !

Dar să nu mai faci aşa ceva fără ştirea mea, da ?

Şi atunci, ce fac ?

Gulden n-o să se mai uite la mine, ci la Arif.

Mamă...

- Să nu mai spui nimănui, da ? - Ce ?

Despre păcănitoare, despre Gulden...

Să nu le spui surorilor mele, ca să nu râdă de mine.

- Nu le spun. - Promiți ?

- Promit ! - Mama !

Mama mea... Izvorul limpede al vieții mele.

Confidenta mea răbdătoare.

Singura femeie în fața căreia m-am dezgolit complet.

Singurul om în fața căruia am rămas copil

la orice vârstă, în orice moment al vieții.

Mă durea lipsa ta încă de când erai lângă mine.

Însă ochii tăi nu ştiau ce-i depărtarea.

Oricât de departe m-aş fi dus, ştiai să mă găseşti înăuntrul meu.

Poate că nici măcar tu nu ştiai...

Imediat !

- Bine ai venit, preamărite Osman ! - Bine te-am găsit, preamărite Mete !

- Bine ai venit şi tu, dnă Cemile ! - Bine te-am găsit !

Am văzut dubița afară, fiule. Eşti acasă. Ce s-a întâmplat ?

Eram obosit de aseară, mamă. Am venit şi m-am culcat.

Hai, du-te şi culcă-te !

Nu, nu. Trebuie să mă îmbrac. Plec acum.

Bunica şi Mustafa unde sunt ?

Cred că bunica l-a scos pe Mustafa la plimbare.

A spus ceva, dar nu-mi amintesc, că dormeam.

Au venit.

Tată !

Bună ziua, Mete !

Bună ziua, Cemile !

Bună ziua, tată !

Bună !

Multă sănătate !

Mulțumesc.

Multă sănătate, Ali !

Mulțumesc, Cemile.

Osman ?

- Tată ? - Osman, fiule...

Vino, să te îmbrățişez ! Vino !

Fiul meu voinic !

Ce mult au crescut Mete şi Osman ! Acum sunt bărbați în toată firea.

Ți-am ascultat cântecele la radio.

Sunt foarte frumoase. Ai succes...

Mulțumesc.

Tu nu te-ai schimbat, Cemile.

Ba m-am schimbat.

- Mama şi Mustafa nu sunt ? - Mama ta a venit azi la tine.

Ştiu, a venit, dar eu...

L-a scos la plimbare pe Mustafa.

Dacă ai timp, rămâi. O să vină peste puțin timp şi o să-i vezi.

Bine. Aştept în grădină.

Tata nu mai era ca înainte.

Gura, ochii, nasul, toate erau ca înainte.

Totuşi, se simțea că se schimbase.

Nu ştiai dacă vede sau nu, dacă aude sau nu,

era gânditor, dar nu vorbea.

Poate că se îngropase în adâncurile sufletului său.

La fel cum un vapor scufundat, obosit

se dezintegrează încet în adâncurile tăcute şi întunecate ale mării,

capitulează, se lasă în voia nisipului care-l acoperă...

- Cred că e frumoasă. - Da, pare frumoasă.

- Da, pot s-o aranjez. - Cred că e şi beată.

- Sunt aproape singur. - Bei singură, puişor ?

- Da. Nu e plictisitor ? - Da, şi eu cred la fel.

- Se uită. - Nu e cam plictisitor ?

Nu te priveşte.

- De ce nu mă priveşte, mă rog ? - Cum adică nu mă priveşte ?

Nu te opune atât, puişor. Vino cu noi !

- Nu mergem puțin acasă ? - Ia-ți mâinile...

- Mergem toți cu taxiul. - Hai, poartă-te frumos !

- Vino încoace, frumoaso ! - Hai, nu te opune atât, dragă !

- Chemăm un taxi şi mergem acasă. - Du-te dracu' de aici !

Ia mâna de pe mine !

Cât de curajos eşti ?

Ia să vedem, mai faci pe viteazul ?

Bine. Drăguț pistol ! Ştii să-l foloseşti ?

Cine ştie ?! Vrei să facem o încercare ?

Bine, ajunge.

- Bine, las-o baltă. - Cum vrei.

Gata, plecăm, băieți !

Turcii au o zicală frumoasă:

"Vulpea face ce face, dar tot la blănărie sfârşeşte."

Şi tu tot în Olanda ai sfârşit !

Încă un rând !

De ce ai intrat în închisoare, tată ?

Fiindcă am făcut ceva foarte rău, fiule.

- E urât acolo ? - Da, foarte urât.

Să-i spunem şi lui Aylin că tata a ieşit din puşcărie. Să ştie şi ea.

- Sun-o. - Bine.

- Suleyman, sunt eu, Mete. - Mete, ce faci ?

- Bine, frate. Tu ? - Bine.

Aylin e acasă ? Voiam să vorbesc ceva cu ea.

Dna Aylin şi dl Murat nu sunt acasă, Mete.

- Au ieşit. - Da ?

- Spune-i, te rog, să ne sune. - Desigur.

- Mulțumesc ! - Şi ție !

Aylin nu-i acasă, mamă. O să-i spună Suleyman că am sunat.

Te simțeai bine în Istanbul.

Ce s-a întâmplat de te-ai întors în Olanda ?

Ali...

A intrat în puşcărie.

Încă un rând, te rog !

Eram gravidă.

Am fost într-o situație foarte dificilă.

Am rămas singură.

A venit vremea să nasc. Eram tot singură.

Am început să am dureri.

Ai născut ?

Da.

Fată sau băiat ?

Băiat.

Ce s-a întâmplat cu copilul ?

Ți s-a terminat concediul, Carolin. Cu toate astea, te acopăr.

Vii târziu şi pleci devreme.

Uneori, nu vii deloc. Iar când vii, eşti mereu beată !

Ți-am tolerat destule !

Te-am avertizat de multe ori, dar nu s-a schimbat nimic.

Ai lăsat copilul aşa şi ai plecat ?

Nu.

Nu l-am lăsat aşa.

Nu sunt o mamă rea.

Am scris un bilet...

"Mamă Hasefe, Mustafa e singur în casă."

"Eu plec în Olanda. N-o să mă mai întorc."

"De acum, tu să-i fii şi mamă şi tată lui Mustafa.

"Nu mai are pe nimeni în afară de tine."

Dă-i biletul ăsta dnei Hasefe. E un mesaj foarte important.

Asta-i cheia de la casă.

Carolin ! Carolin !

- Hai să te conduc acolo unde stai. - Nu... Încă un pahar...

Ți-a ajuns pentru azi. Te-ai îmbătat. Haide !

Încă un pahar !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 4, SERIA 2