Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 3

Năut prăjit !

Năut prăjit !

- Ce zice ăsta ? - Năut prăjit.

Năut prăjit !

- Bolboroseşte. - Nu zice nimic. Țipă pur şi simplu.

Veniți, veniți !

Erau două căi de a cumpăra năut prăjit, halva de năut sau alune:

dacă aveai bani, cu bani,

dacă n-aveai bani, cu sârmă de cupru, cu tinichea, cu zinc,

toate adunate din gunoi şi dintre vechituri.

Cu fiare vechi, care făceau bani.

De fiecare dată eram convinşi că vânzătorul ne păcălea.

Era clar că umbla la cântar.

Când cântărea sârmele, cuprul şi zincul nostru, arăta un gramaj mic.

Ne spunea un preț mic.

Ținea la prețul năutului prăjit şi al bomboanelor date la schimb

şi ne dădea puține. Vânzătorul cel mârşav ne exploata.

Poftim !

- Dar e puțin. - Cum aşa ? Ți-am dat cel mai mult.

Hai, valea !

Tu ce ai ?

Arată-mi, să văd dacă au vreo valoare.

Asta nu-i bună.

Asta nu arată rău.

Uite, asta e bună.

Ce vrei ? Am năut prăjit, năut măcinat şi halva de năut.

- Aia e cea mai scumpă. - Eu vreau bani.

Nu se poate. Nu bani.

Năut prăjit, năut măcinat şi halva de năut.

- Mie îmi trebuie bani. - Ți-am zis că nu-ți pot da bani.

Ia şi asta şi dă-mi bani.

- Unde ai găsit asta ? - La gunoi.

E bună.

- Atunci, îți dau două lire. - Atunci, dă-mi mai mult.

Bine. Două lire şi jumătate. Dar e ultimul preț. Ne-am înțeles ?

Să nu spui nimănui că ți-am dat bani. Bine ?

- Bine. - Ține !

În timp ce eu alergam bucuros că am făcut rost de banii necesari...

Năut prăjit !

Vânzătorul pornise spre prăvălia de vechituri,

ca să transforme în bani prada acelei zile.

Hai, frate ! Hai, frate !

Am venit...

Frățioare, sucul gratuit are un gust aparte !

Taci, nu vorbi prostii !

- Ce faci, Osman ? - Bine.

- Ai păcănitoare ? - Da, bineînțeles. De ce ?

- Iau una. - Bine.

- Uite, am bani. Cât costă ? - Două lire şi jumătate.

Aşteaptă, să-ți aduc.

Bună ziua, unchiule Suat ! Bună ziua, unchiule Ekrem !

Bună ziua, băiete !

- Ştii asta ? - Nu. Ce-i aia ?

Nu ştii ? E la modă acum. Toată lumea face aşa.

Uite, fii atent !

Străduieşte-te !

Mă doare...

Frățioare, las-o încolo, că-ți rupi mâna !

Dar vezi să nu-ți rupi mâna şi tu. De acord, Osman ?

Bine.

Ai vândut jucăria de cinci lire pe două lire şi jumătate.

În ritmul ăsta, o să investeşti în pisici, amice.

Ce era să-i zic copilului ? Atâția bani avea.

Osman !

Osman ! Osman, fiule !

Fiule...

Nu e nimeni ? Dle Ali !

Ali Akarsu ! Ali Akarsu !

- Da. - Ați primit un document.

Puteți semna aici ?

Aici...

- Poftiți ! - Mulțumesc !

Ce s-a întâmplat, căpitane Ali ? E ceva rău ?

Mi s-a pus poprire pe pensie.

Din cauza datoriilor lui Carolin.

Nu te necăji, căpitane Ali. Îți faci cumpărăturile la noi.

Trecem pe caiet. Când ai bani, plăteşti.

Te cunosc toți negustorii din cartier. Înainte de toate, suntem vecini.

O să facem tot ce putem. Nu te necăji.

Mulțumesc.

Mulțumesc...

Deci vreți să vă angajați. Aveți experiență ?

Da. Am mai lucrat la câteva cabinete de avocatură.

De fapt, avem nevoie de un coleg tânăr şi dinamic. Poate, cu dv...

- Cum ați zis că vă cheamă ? - Hakan. Hakan Tatlîoglu.

Numele de familie e Tatlîoglu.

- Da... - Am înțeles.

O să ne gândim.

Lăsați-vă adresa şi numărul de telefon la secretară, şi vă sunăm.

Mulțumesc.

Bine că m-ai avertizat !

Sincer, n-am de gând să mă pun rău cu Ekrem Tatlîoglu.

Nu. Am mai discutat despre asta.

Din punctul nostru de vedere, totul e clar !

Dle Hakan, vă rog !

Bine, închide ! Te sun eu mai târziu.

Ieşi, fato !

- Bine ai venit ! - Mă urmăreşti.

Oriunde m-aş angaja, după o vreme, sunt concediat fără motiv.

La interviurile la care mă duc, îmi întorc spatele cum îmi aud numele.

- Cât o să mai dureze asta ? - La nesfârşit. Câte zile oi avea !

Nu mă forța să fac ce n-ar trebui !

M-ai dezmoştenit. Gata ! Ieşi odată din viața mea !

Nu fi prost. Nu te mai încăpățâna. Vino înapoi la mine !

Cât o să mai dureze încăpățânarea asta stupidă ?

La nesfârşit ! Câte zile oi avea !

- Ai devenit sclavul acelei femei. - Da ! Clar ?

Sunt sclavul acelei femei ! Uită-mă şi scoate-mă din viața ta !

Ți-ai pierdut mințile. Ai orbit !

Tot la mine o să vii ! Ai înțeles ?

Mai devreme sau mai târziu, o să îngenunchezi în fața mea !

Mă auzi ?!

O să vii aici ! O să mă implori în genunchi !

Ce drăguță te-ai făcut ! Ce dulce eşti !

Poftim, poftim !

Ce repede trece timpul ! Nu-i aşa, Berrin ?

Ia uite, te-ai măritat, ai devenit mamă !

Da...

- Tu ce faci ? - Ce să fac ? Îmi caut de lucru.

Chiar e şomaj în țară. Pur şi simplu, nu găsesc de lucru.

Ia uitați-vă la năsucul ei, la gura ei !

Scumpa mea !

Berrin, condamnații sunt grațiați. Ai auzit ?

Am auzit. Tata iese din puşcărie.

O să fie grațiat şi Ahmet, nu ?

Poate, atunci se întoarce în Turcia.

Cine ştie ?! Poate că nu se întoarce.

Chiar aşa, ați păstrat legătura ?

El mi-a scris mereu.

Şi eu i-am scris până m-am măritat cu Hakan.

Dar, după ce m-am măritat, nu i-am mai scris.

El a continuat o vreme, apoi, a renunțat.

Am rupt legătura...

Draga mea, nu te necăji. Ce-mi veni să răscolesc trecutul ?

Cred că a venit Hakan.

Scumpa mea !

Zehra, a venit tata...

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Cine e ? - A venit Ayten.

Ține !

- Bine ai venit, Ayten ! - Bine te-am găsit, Hakan !

- Ce faci ? - Ce să fac...

Sunt cam obosit. Mă duc sus. Vă las să vorbiți.

Plec şi eu, Berrin. În fond, a venit stăpânul casei.

Se poate aşa ceva ?! Trebuia să mai stai puțin.

Nu, nu... Plec. La revedere, scumpo !

Hakan nu arăta prea bine. Mai vin eu...

Ayten, să nu te superi pe mine că nu pot veni la tine, da ?

- E cam greu cu copilul. - Cred că ai înnebunit.

Cum să mă supăr ? Ce vorbeşti ? Mai vin eu.

- La revedere ! - La revedere !

La revedere !

Vino, fă-i cu mâna...

Hakan...

Interviul de azi a decurs prost ?

- Da. - Ce s-a întâmplat ?

N-a fost bine. Clar ? Nu mă angajează. A mers prost ! Nu-mi dau postul !

Sunt singur...

Sunt foarte singur...

Am venit să luăm colțarul şi fotoliile.

Rîza, vino şi tu, fiule !

- Intră ! - Am venit, tată.

Mărgele ! Poftiți la mărgele !

Mărgele !

Acela nu e Ali ?

Ba da. Hai să-i urăm sănătate !

- Dar nu stăm mult, nu ? - Nu, dragă, trecem, şi gata.

Kemal, nu te lungi nici tu.

Îi urăm sănătate şi plecăm. Ce ne trebuie ? Are cazier, în fond.

Ali !

Bine ai venit !

- Multă sănătate ! - Ali !

Multă sănătate...

În ce hal e casa asta ! E distrusă ! Cum o să se facă curățenie ?

Mai facem un drum.

Deci mai faceți un drum...

Faceți... Mai faceți un drum...

Ce s-a întâmplat, Ali ? Te muți ?

Nu, frate, nu mă mut. Vând nişte lucruri.

- De ce ? - Mi s-au terminat banii.

Pensia ?

Nu o mai am. S-a pus poprire, din cauza datoriilor lui Carolin.

Vând nişte mobilă, să achit datoriile şi să se ridice poprirea.

- Dacă te-ai angaja ? - Cum să mă angajez, frate ?!

Uită-te la mine ! Abia merg, mai am şi cazier.

Ce rău îmi pare, Ali !

Dacă ne-am permite, te-am ajuta, dar abia ne descurcăm...

Hai să mergem, Kemal ! Hai !

Să treci cu bine peste asta, Ali ! La revedere !

Hai, Kemal ! Ai zis că-i urăm sănătate, dar am stat mult, Kemal !

- Eşti culmea ! - Dar...

Hai !

- Poftim, frate ! - Mulțumesc...

M-a luat amețeala.

Nu ştiu dacă e de la vin sau de fericire.

Sincer, aş prefera să fie de fericire.

Omul se teme să fie fericit ?

Eu mă tem. Poate, fiindcă nu sunt obişnuită.

Nu aşa e şi cu vinul ?

Dacă nu eşti obişnuit, ți se urcă la cap.

- Poate că ar trebui să te obişnuieşti. - Totuşi, mi-e frică.

Nu te teme. Uită-te la mine. Eu nu mă tem.

Eu nu sunt ca tine.

Căsătoreşte-te cu mine, Selma.

Dacă zici "da", o să începem împreună o viață complet nouă.

- Nu-mi răspunzi ? - Eu...

- Sunt uimită. - Nu ai de ce.

Ştii că te iubesc.

Propunerea ta m-a făcut foarte fericită,

dar m-a luat prin surprindere.

Îți mulțumesc mult.

Dar... ştii ce suferințe am trăit în trecut.

De aceea, îți cer puțin timp, ca să mă gândesc.

Te rog !

În regulă.

Aşa să fie.

- Nu te-ai supărat pe mine, nu ? - Niciodată.

O să aştept cu răbdare ziua în care o să-mi spui "da".

Eşti foarte amabil.

- Ce frumos miroase seara ! - Seara are miros, mamă ?

Da. Cum să nu aibă ?!

Se scufundă...

S-a stricat vremea.

E ceva în neregulă cu ăştia.

- Bună, mamă ! Bună seara, Cemile ! - Bună seara ! Bine ați venit !

Bună seara !

Dragul de el !

Doarme ca un înger ! Să nu-i fie de deochi !

Cred că seamănă mai mult cu tatăl lui.

Musafirii nu sunt întrebați de ce au venit.

Voi de ce ați venit la ora asta ?

Zău aşa, mamă ! Noi suntem musafiri ?! Eram în trecere.

Azi l-am văzut pe Ali. Îşi vindea canapelele.

Au venit oamenii, le-au pus în camionetă şi le-au dus.

E cam strâmtorat. I s-a pus poprire pe pensie.

Da. Uite-aşa...

E clar de ce ați venit în vizită.

Vă mânca limba, de aia ! Ei, acum v-ați uşurat !

Mamă, ştii, mi-a fost dor de glumele astea ale tale.

Hai, întoarce-te acasă ! Camera ta e goală, poți să vii.

- Nu-i aşa, Kemal ? - Da, mamă.

Te-a apucat dorul de pensia mea, Neriman ?

Să te lingi pe bot !

Îi dai pensia lui Cemile ? Mamă, are ea nevoie de pensia ta ?

A pus mâna pe o avere. Şi ce avere !

Nevestei tale i s-a făcut somn. Nu mai ştie ce spune, Kemal.

Du-o acasă şi culc-o. Înveleşte-o bine, să nu i se facă mai rău.

A răcit deja la cap !

Ne alungă fără menajamente ! Ridică-te, Kemal. Plecăm !

La ce te gândeşti, mamă ?

Toane de babă... Mă gândesc aşa...

La Ali ?

Vreau foarte mult să-l văd. Îmi fac griji.

Eu am fost vinovată. E numai vina mea.

Eu sunt în viață acum tot datorită ție, mamă.

Faptul e consumat, s-a terminat. Nu te mai necăji, te rog !

- E fiul meu. - Iar tu eşti mama lui.

Probabil că şi el vrea să te vadă, dar îi e ruşine să vină la tine.

- Aşa crezi ? - Da.

Aşa e, mamă. Aşa este.

Cemile ! Cemile !

Cemile...

Foaie verde şi-un colac,

Foaie verde şi-un colac,

Nunta s-a apropiat,

De ce-şi dă aere că o să fie mireasă ?

Bunico, bunica mea,

De ce-şi dă aere că o să fie mireasă ?

Treci încoace !

Te-au angajat aici ca să te uiți la cântăreți ? Dă-mi o băutură.

Ce idioată eşti ! Ai vărsat pe jos !

- Dacă m-ai stropit şi pe mine... - Iertați-mă ! Vă şterg...

Ia mâna ! Lasă-mă ! Mai rău strici !

- Stai aşa... Unde te duci ? - La o parte !

- Stați, încetați... E dl Soner. - Scuzați-ne, dle Soner !

Nu v-am recunoscut, fiindcă nu ne-am mai întâlnit.

Bună, Suleyman !

- Vreau s-o văd pe Aylin. - Nu e conştientă.

Doctore, n-o să pățească nimic, nu ?

- Noi am făcut tot ce-am putut. - Să faci mai mult !

Să scape ! Ai înțeles ?

- Ai înțeles ? - Am înțeles.

Nu pot să pricep !

Cum a putut Murat să facă aşa ceva ? Cum ?

A fost un accident.

Dl Murat a găsit înțelegerea pe care ați făcut-o cu dna Aylin.

A citit-o. A înnebunit. A vrut să se sinucidă.

Dna Aylin a încercat să-l împiedice,

şi, în învălmăşeală, arma s-a descărcat.

Glonțul a nimerit-o pe dna Aylin.

N-am crezut că o să se întâmple toate astea la întoarcerea mea.

Am zis să stăm aici până-şi revine dna Aylin, apoi, ne ducem la fermă.

Cred că şi dv. vreți să stați acolo.

- Da. Fă pregătirile. - E gata. Stați liniştit.

- Mulțumesc. - Chiar nu-i nevoie.

Cer să vi se pregătească o cafea, că sunteți obosit.

Mai umple-mi un pahar.

Nu v-am mai văzut de mult, dle Hakan.

Am auzit că v-ați însurat.

M-am însurat.

Să mâncăm puțină halva,

Dumnezeu ne-a dat sănătate, Să-I mulțumim.

Dumnezeu ne-a dat sănătate, Să-I mulțumim.

Cofetarul face halva,

Halva cu zahăr şi rahat, Halva cu semințe de cânepă,

Cofetarul face halva,

Halva cu zahăr şi rahat, Halva cu semințe de cânepă,

Cofetarul face halva, Halva cu semințe de cânepă...

Vino aici !

- Bună ! - Bună !

- Beți ceva cu mine ? - Desigur.

Noroc !

Te uiți foarte atent la mine, puişor.

- Am ceva ciudat ? - Nu. Cred că eu am ceva ciudat.

Semănați atât de mult cu o persoană din trecutul meu,

încât nu-mi pot lua ochii de la dv.

M-ai dezamăgit, puişor. Ce iluzii mi-am făcut !

- Scuzați-mă ! - Nu te întrista. Am glumit.

Aş vrea să ştiu cine e cea cu care semăn.

Cred că te-a influențat profund.

Aşa este.

Am vreo şansă s-o cunosc ?

Din păcate, nu.

M-am băgat unde nu-mi fierbe oala şi te-am supărat.

Oare cum te pot face să mă ierți ?

Nu vă deranjați.

- Încă o băutură ? - Da.

Îmi pare foarte rău !

Cred că domnişoara este cam gânditoare în ultima vreme.

Nu are importanță, dragă.

Nu dă nimeni faliment din cauza câtorva pahare, nu ?

Se sparge ghinionul.

- Tu ce spui, Mete ? - Nu mă pricep la aşa ceva.

Sincer, eşti foarte simpatic.

- Tu ce mai aştepți, dragă ? - Nimic. Scuzați-mă !

Cântecul cu halvaua e foarte frumos.

Prietenii mei nu s-au mai distrat niciodată aşa.

Tata pune numai jazz aici.

Ce comic e colegul tău, Necati !

Nu am mai văzut pe nimeni care să danseze aşa !

Bună !

Berrin ?

Pentru mine, nu contează, flăcăule. Sunt cine vrei tu să fiu.

Dacă vrei, Berrin, dacă vrei, Zerrin.

Tu nu eşti Berrin.

Nu poți fi. Nimeni nu poate fi ca ea.

Nicio femeie nu poate fi ca Berrin.

- Camera dnei Aylin e pregătită ? - Da.

Duceți-o imediat pe dna Aylin în camera sa.

Mă scuzați. Mă duc acasă, să văd ce face dl Murat.

Trebuie să mă ocup şi de el, să nu intre în panică.

Du-te. Sunt eu aici.

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 3, SERIA 2