Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 2

Bună ! Poftă bună !

- Ai întârziat. - Uite că am venit !

- Dar ai întârziat. - Îmi cer scuze.

De ce stai departe ? Stai lângă mine.

Ca să stai comod.

Masa e suficient de mare. Stau comod. Vino lângă mine.

Poți să mă serveşti ?

Suficient.

Poți ieşi.

Cât o să mai fugi de mine ?

Până când ?

- Nu fug de tine. - Ba fugi.

Fac tot ce pot, Murat. Ce mai aştepți de la mine ?

De luni întregi stai în altă cameră noaptea,

iar ziua faci muncă de caritate, eşti la şedințe, numai aici nu.

M-am săturat. Vreau să te văd lângă mine.

Nu te iubesc,

dar încerc să fiu cât mai respectuoasă. Atât reuşesc.

Acceptă şi tu odată anumite lucruri !

Încearcă şi tu să mă înțelegi !

- Eşti soția mea. - Pe hârtie !

Aylin !

Ai semnat o înțelegere cu fratele meu, ca să te căsătoreşti cu mine.

El ți-a promis bani şi avere. Nu înțeleg un lucru.

De vreme ce te-ai căsătorit cu mine, unde-ți sunt banii şi averea ?

Ce ți-a dat fratele meu ?

Dacă ți-a dat bani, la ce bancă, în ce seif sunt ?

Dacă ți-a dat o casă, o maşină, unde sunt toate astea ?

Vorbeşte !

Nu ți-a dat nimic ?

M-am interesat. Nu ai nimic pe numele tău.

Nici titlu de proprietate, nici cont bancar, nici altceva...

Când am aflat de înțelegere, am crezut că ai făcut-o

ca să trăieşti sub acelaşi acoperiş cu Soner şi să fii bogată.

Dar Soner nu mai trăieşte în casa asta şi nici nu te-ai îmbogățit.

Soner nu ți-a dat nimic.

Ce Dumnezeu te ține în casa asta ?

Am promis...

Ce ai promis ? Cui ?

- Nazlî ! - Da, dle Murat.

Să se pregătească maşina ! Plec de acasă.

Să nu afle nimeni, Nazlî. Mai ales, Suleyman.

- Ai înțeles ? - Da, domnule.

- Da, vă rog ! - Vreau să vorbesc cu dna Mesude.

- Ce treabă aveți cu ea ? - Îi pot spune doar dumneaei.

Cine eşti, omule ? Eu sunt tatăl lui Mesude.

Dacă ai ceva de spus, spune-mi mie !

Ce se întâmplă aici ?

- Dv. sunteți dna Mesude ? - Da.

- Dl Murat vrea să vorbească cu dv. - Murat Talaşoglu ?

Nu e fratele lui Soner ?

- Unde ? Când ? - Acum. E acolo.

- Ce cauți aici, Murat ? - Am nişte întrebări pentru tine.

- Să mergem undeva, să vorbim. - Nu, nu pot veni nicăieri, Murat.

Soner m-ar împuşca în cap. În plus, nu vreau să vorbesc.

Nu trebuie să te temi. Nu are legătură cu tine.

Atunci, întreabă-mă aici ce vrei. Dar să nu mă bagi în belele.

Mi-ai spus că Aylin a făcut o înțelegere cu Soner

ca să se căsătorească cu mine.

- Da. Şi ce dacă ? - Au mărturisit şi ei.

Însă nu înțeleg un lucru...

De vreme ce Aylin a obținut ce-a vrut, de ce mai stă în aceeaşi casă cu mine ?

De ce mai e căsătorită cu mine ? Sau ce n-a reuşit să obțină încă ?

Tu ştii ceva ? Ai vreo idee ?

Nu ştiu, Murat. O să-mi faci necazuri !

Răspunsul pe care-l cauți ar putea fi în biroul lui Soner.

În sertar. Desigur, dacă mai e acolo.

Mergem acasă.

Ce se întâmplă ?

Voi duceți instrumentele. Eu vin în cabină.

Unde te duci ? Nu trage chiulul.

Verific scena. Aseară am uitat cablurile. Mă uit dacă sunt acolo.

- Ne trebuie cabluri, nătângule ! - Bine, aşa să fie, nerodule !

- Intrați ! - Mulțumesc !

Mete ! Vino lângă mine.

M-ai speriat, puişor !

Când v-am văzut... Inci...

Vă simțiți bine ? Stați jos puțin, dacă vreți.

Cântați la pian. "Non ho l'eta"...

Ştiți cântecul.

Da. E un cântec de dragoste.

Înseamnă "Sunt prea mic să te iubesc".

- Bravo ! Ştiți italiană ? - Nu, nu ştiu...

- Eu sunt Jale. - Eu, Mete.

Ştiu. Eşti compozitorul celebrului cântec "Tot plângând".

Ia o chitară, frate...

Ne scuzați că vă deranjăm, dar trebuie să pregătim scena.

- Vin şi eu. - Nu, nu-i nevoie, dragă Mete.

Poți continua să vorbeşti cu doamna.

- Noi ne vedem de treabă. - E posibil aşa ceva ? Vin.

Nu, Mete, tu ocupă-te de doamna. Noi ne vedem de treaba noastră.

Se poate, dragă ?! Vin acum. Haide şi voi, băieți !

Oricum, şi eu am nişte treburi. Trebuie să plec.

La revedere ! Sper să ne mai întâlnim.

La revedere !

Ce faci, frățioare ? Ce faci ?

Fata îți face avansuri, iar tu faci mofturi !

- În fine... Cine e ? Ce-i cu ea ? - O cheamă Jale.

- Şi ? Numărul de telefon, adresa ? - Nu ştiu. Nu am întrebat-o.

N-ai întrebat ?

Bravo ! N-a întrebat. Nu i-a cerut numărul de telefon, adresa...

Ce să fac ? Să-ți dau lecții ? Să țin un curs ? Ce să fac ?

Gata ! Vorbeşti prea mult. Hai, să repetăm !

Nu i-ai cerut numărul de telefon, nici adresa... Unde o s-o mai găseşti ?

Trebuie să fii pregătit în orice clipă. Serios, crede-mă...

Sigur că da ! Ce-ar fi să-ți facem o carte de vizită ?

Uite, mie mi-e de mare folos. Mi-e utilă.

Am văzut ce utilă îți este. "Salvați-mă !"

M-ați chemat, dle Murat.

Am vrut să intrăm în biroul lui Soner, dar n-am putut, Suleyman.

- Poate pentru că uşa e încuiată ? - Da, de aceea.

- De ce e încuiată, Suleyman ? - Nu ştiu.

Aşa a lăsat-o dl Soner când a plecat.

- Cheia e la tine ? - Nu.

- Dar la cine e ? - Nu ştiu. Poate e la dl Soner.

Dar, dacă ar fi fost cheia la tine şi ți-aş fi cerut-o,

mi-ai fi dat-o ?

- Nu. - Aşa am bănuit şi eu.

Păstrează-ți calmul, ca întotdeauna, şi rămâi pe loc, Suleyman.

Legume !

Cumpăr vechituri !

Cumpăr vechituri !

- Tată ! - Fiule !

Bine ai venit, căpitane Ali !

- Bun venit, căpitane ! - Bine v-am găsit...

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit...

- Ai scăpat cu bine. - Mulțumesc.

- Ai scăpat cu bine. - Mulțumesc...

Ai scăpat cu bine. Dacă ai fi anunțat, am fi venit să te întâmpinăm.

- M-ați fi întâmpinat ? - Normal.

Nu am anunțat pe nimeni. Totuşi, vă mulțumesc.

Lasă, căpitane Ali. Eşti aici.

- Vino să bei un ceai cu noi. - Hai, vino !

Haideți, adunați-vă !

Faceți curățenie !

Să nu lăsați pe nimeni înăuntru ! Pe nimeni !

Să vină unul dintre voi încoace. Spargeți sertarul ăsta !

Gata, ieşi !

"... cu condiția să rămână căsătoriți, după moartea lui..."

Am găsit răspunsul căutat !

De fapt, aşteptai moartea mea.

Te-am iubit.

Asta mi-a provocat multă suferință.

Te iubeam fără speranță.

Apoi, a apărut fratele meu.

Mi-a transformat viața într-un basm.

M-am căsătorit cu tine.

Am crezut că am obținut fericirea, dar m-am înşelat.

Şi căsătoria asta mi-a provocat multă suferință.

Dar acum înțeleg că şi tu ai suferit foarte mult.

Ai suferit mai mult decât bănuiam.

Poți să te bucuri acum.

Aşteptarea ta o să ia sfârşit.

O să obții tot ce-ți doreşti.

O să deschid larg uşile fericirii pentru tine.

Nu face asta, Murat...

- Rămâi cu bine ! - Nu face asta...

Murat ! Nu !

- Lasă-mă ! - Dă-mi pistolul !

Dă-mi drumul ! Ți-am zis să-mi dai drumul !

Dă-mi pistolul ! Dă-mi-l !

Aylin...

Aylin...

Aylin ? Aylin...

Stai calmă...

Stai calmă, Aylin...

Aylin !

Aylin !

- Vă rog să mă scuzați acum. - Desigur, căpitane.

Mă duc să văd casa...

Stai acolo !

Nu te duce, Mete !

Acum o să te împuşc pe tine. Apoi, o să mă împuşc, Cemile.

- Nu, tată ! - Nu face asta, tată.

Iartă-mă !

Vă simțiți bine, dnă Cemile ?

Da. Mi-e bine.

- M-am speriat. - N-am nimic.

- Du-te sus. - Bine, doamnă.

Bună dimineața !

Bună dimineața, dnă Cemile !

Puloverele şi salopetele de copii sunt gata să fie livrate.

Livrați-le !

Aylin a murit... A murit... A murit...

Eu am omorât-o pe Aylin...

Calmați-vă. Dna Aylin e doar rănită. Nu a murit.

Doctorul îi dă primul ajutor. Apoi, o s-o ducem imediat.

Vă rog, salvați-o, Suleyman ! Vă rog, să nu moară !

- Vă rog, salvați-o, Suleyman... - Nu vă faceți griji, dle Murat.

Dar trebuie să vă calmați. Şi dv. sunteți bolnav.

Ieşiți !

- Ieşiți ! - Lăsați-mă singur ! Ieşiți !

Afară ! Afară !

Aylin, te rog, nu muri...

Te rog, să nu moară Aylin...

Să nu moară Aylin... Te rog, Doamne, să nu moară !

Eram pe centru. Portarul era în fața mea.

Am şutat şi am dat gol !

Nu minți. Nu poți să dai gol de pe centru.

Ba pot ! Ştii cât de bine joc fotbal ?!

- Nu minți, băiete. - Nu mint. Am dat gol.

- Vinzi gogoşi. Nu poți să dai gol. - Ba pot.

De ce strângi sârmele alea ? Ce faci cu ele ?

Îmi trebuie.

- Ne jucăm cu mingea afară ? - Ne jucăm.

- Bine. Ne schimbăm acasă. - Bine.

Ne întâlnim în cartierul vostru, da ?

- E gata sala de operații ? - Da, domnule.

Du-te şi verifică repede.

Aveți grijă ! Aveți grijă la cap...

Aveți grijă ! Nu o zguduiți !

Nu lăsați pe nimeni să intre. Absolut pe nimeni !

1, 2, 3 !

Acum, toată lumea să iasă !

Locul ăsta nu e steril. Nu se poate opera aici.

Nici cei care locuiesc aici nu sunt sterili. Să ne facem treaba.

Cum adică ? Dv. ați mai...

Da, am mai făcut operații aici, în aceste condiții.

Ei acceptă aceste condiții.

Altfel, de ce ar face o sală de operații în locul ăsta ?

Acum, să ne facem treaba, apoi, să mergem acasă.

- Bună ziua, dle Soner ! - Bună, Suleyman !

Ce faci ? Ce mai e nou ?

N-am veşti prea bune, din păcate.

Ce s-a întâmplat ? A pățit ceva Murat ?

- Nu dl Murat. Dar... - Ce este, Suleyman ? Spune !

- Dna Aylin... - Ce-i cu ea ?

- A fost un accident. - Ce ?

Dl Murat a împuşcat-o din greşeală.

Dle Soner... Dle Soner !

- Trăieşte ? - Trăieşte.

- Dle Soner ! - Cum se simte ?

E în operație.

Trebuia s-o duci la cel mai bun spital, să găseşti cei mai buni medici.

Dle Soner, mă străduiesc să depăşim incidentul cu bine

fără să implicăm poliția.

Sunt nevoit să mă gândesc şi la dl Murat, nu doar la dna Aylin.

De aceea, nu am considerat că e bine s-o ducem la spital.

Am adus-o pe dna Aylin în casa pe care o folosim la nevoie.

L-am chemat pe doctorul la care apelăm mereu.

A mai lucrat pentru noi în condiții grele. Ştiți asta.

Dar, dacă dv. ordonați altceva, vă ascult.

- Am un ordin pentru tine, Suleyman. - Spuneți, dle Soner.

Salveaz-o pe Aylin ! Să nu moară !

- Ăsta e ordinul meu. Ai înțeles? - Da, să trăiți !

Da, dle Soner.

Trebuie să plec la Istanbul cu primul avion. Luați-mi un bilet.

- Bine ai venit ! - Bună, mamă !

S-a sclifosit. Nu a mâncat nimic.

Dar nu a rezistat ciorbei făcute de tine aseară.

A mâncat-o, apoi, a adormit.

Cemile ? Tu ai ceva...

A ieşit, nu-i aşa ?

A ieşit.

- L-ai văzut ? - Da.

Mă duceam la atelier. Uşa casei era deschisă. Ne-am întâlnit.

- Te-a văzut şi el pe tine ? - Da.

Ați vorbit ?

Nu. A intrat şi a închis uşa. Eu m-am dus la atelier.

Cum arăta ?

Avea brâu la mijloc ? Putea să stea drept ?

Avea un baston în mână.

Mamă...

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2, SERIA 2