Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 1, seria 2

Osman !

Osman ! Osman !

- Osman ! - Vin !

- Unde întârzii, băiete ? - Vin, băiete !

Osman ! Spor la învățat !

Mamă, plec şi eu.

- Ai luat micul-dejun ? - Da.

Te-ai săturat ? Ai mâncat ouă şi miere ?

- Mamă, parcă aş fi copil ! - Parcă te-ai făcut mare...

- Normal că m-am făcut. Nu ? - Te-ai făcut.

Te-ai făcut mare. Măgarule !

- Mamă... - Hai !

La revedere !

Nebunule !

Să sting focul, că s-a făcut ceaiul. Ia-l !

Osman !

Veniți, să vă duc la şcoală !

- Serios ? - Serios !

Ura !

Ura !

Pa, pa...

- Bună ziua ! - Dv. erați ?

- Vreau să vorbesc cu dna Selma. - Desigur.

Dnă Selma ! Vă caută cineva la telefon.

- Bună ziua, dnă Selma. Ce faceți ? - Bine, mulțumesc.

Dacă ați citit înțelegerea cu privire la firmele subcontractante,

s-o semnați şi s-o trimiteți cât mai repede...

Am citit-o. Am semnat-o şi am trimis-o prin poştă. Nu vă faceți griji !

Da ? Foarte bine.

V-am sunat pentru asta, dar, dacă aveți timp, cu scuzele de rigoare,

vreau să redeschid subiectul

despre care v-am mai vorbit de multe ori.

Nu mi-am schimbat părerea.

Vă rog, dnă Selma ! Veniți la Istanbul

şi preluați măcar parțial administrarea afacerilor.

Mă simt neliniştit.

Şi dna Cemile vrea să stea departe de afaceri, la fel ca dv.

Şi dumneaei insistă să se comporte aşa.

Până când o să meargă aşa ? În fond, eu sunt un salariat.

Sunt fericită în Izmir şi am încredere deplină în dv.

- Mai avem ceva de discutat ? - Nu, dnă Selma.

Atunci, vă urez o zi bună !

Iar ai refuzat, nu-i aşa ?

Nu vreau să mă duc la Istanbul

şi să mă despart de tine şi de fericirea pe care am obținut-o.

Mi-am găsit liniştea aici, lângă tine.

Copii, Turcia se împarte în şapte regiuni geografice.

Regiunea Marmara, regiunea Egee,

regiunea Mării Negre, regiunea Anatoliei Centrale,

regiunea Mării Negre...

L-am cunoscut pe învățător în clasă.

Dar toți din familia noastră îl cunoşteau.

Osman !

- Osman ! - Da, domnule învățător !

- Asculți lecția, Osman ? - O ascult, domnule învățător.

Ia spune, în câte regiuni geografice se împarte Turcia ?

Două ?

Nu.

Trei ?

Nu.

- Cinci ? - Eşti pedepsit.

A ieşit la pensie când era directorul liceului.

Venise ca suplinitor la şcoala noastră şi devenise învățătorul meu.

Am scăpat de fratele tău, şi mi-ai ieşit tu în cale. Ce noroc am !

Ce noroc am !

Da, copii. Ştie cineva răspunsul la întrebare ?

Eu !

Ia să văd... Gulden, spune tu, fata mea.

Se împarte în şapte regiuni, domnule învățător.

Regiunea Egee, regiunea Mării Mediterane, regiunea Mării Negre...

O iubeam. Eram îndrăgostit de Gulden.

Ea nu ştia, dar în inima mea izbucneau furtuni.

Eram din lumi diferite.

Ea ştia pe de rost regiunile geografice ale țării. Era silitoare.

Eu eram un leneş şi jumătate.

Puteam sta toată viața într-un picior, uitându-mă la perete.

Nu mă durea. Dar să fiu pedepsit în fața lui Gulden...

Voiam să mă revolt.

Dar pe atunci nu ştiam ce-i revolta şi nici cum să mă revolt.

Îmi amintesc doar că mi s-a pus un nod în gât,

mi s-au umplut ochii de lacrimi şi îmi zvâcneau tâmplele.

Dar nu am plâns niciodată în fața ei.

De ce plângi, micuțule ? Te doare ceva ?

Ce te interesează pe tine ? Lasă-mă în pace, țicnito !

Deschid eu.

- Bine ai venit, mamă ! - Bine te-am găsit !

- Azi nu te-ai dus la serviciu ? - Nu m-am dus.

- Ce este ? Sper că nu eşti bolnav. - Nu sunt...

- Bine ai venit, mămico ! - Bine te-am găsit !

Puişorul meu frumos !

Zehra mea cea frumoasă !

Eu plec. Iau puțin aer.

- Hakan e foarte abătut. - A demisionat.

În fine, vino să-ți fac o cafea.

Ia te uită ! O să cântăm în localul dlui Izzet !

De unde am plecat, şi unde am ajuns !

Nu te grăbi ! Nu am semnat contractul încă.

Un bogătaş ca dl Izzet doar nu ne-a chemat să se afle în treabă !

O să vedem.

"Gutuiul a înflorit, Vine vara,"

"Inima mea o să renunțe la dragostea asta ?"

"Inima mea o să renunțe la dragostea asta ?"

"Ceea ce mi-ai făcut o să fie prea puțin ?"

- "M-am fript, Doamne..." - Ajunge ! Destul ! Taci !

Ruşine ! Ați tot lăudat-o pe afona asta !

Până şi ciorile cântă mai frumos decât ea !

Şi-a bătut joc de o frumusețe de cântec.

Expediați-o !

Am crezut că e bună de ceva.

Voi aşteptați.

Domnule, au venit domnii Mete şi Necati.

Intrați !

- Bine ai venit, Mete ! - Bine v-am găsit !

- Necati, din formația noastră. - Bună ziua, domnule !

- Încântat. - Şi eu sunt foarte încântat.

Iată, aici vreau să vă văd !

Şi noi vrem să ne vedem aici ! Ne-am înțeles. Nu-i aşa, Mete ?

Da. Dar mai întâi discutăm despre condiții, nu ?

Nu e nimic de discutat. Ştiu cât câştigați la celălalt local.

Vă ofer dublu.

Cântați cântecele la modă. Din când în când, şi propriile melodii.

Urcați pe scenă la 9 seara. Localul nostru e decent.

Clienții noştri sunt persoane alese, din înalta societate din Istanbul.

O să vă fie comod. Ne-am înțeles ?

Ne-am înțeles.

Toată lumea se înțelege cu mine, Mete, fiindcă iau tot ce-mi doresc.

Mă scuzați.

- Când începeți ? - Mâine.

De ce nu în seara asta ?

Ce s-a întâmplat ? De ce a demisionat Hakan ?

- Nu a demisionat. L-au concediat. - S-a întâmplat ceva ? S-au certat ?

Nu, dragă. Cum să se certe ? E din cauza tatălui său.

Încă e furios pe Hakan, fiindcă s-a căsătorit cu mine.

Are influență peste tot. Ne tot sâcâie.

I-am zis de atâtea ori lui Hakan să lucreze la firmele noastre.

Nu vrea, mamă. E orgolios.

Cunosc sentimentul.

Dar, din păcate, orgoliul e luxul celor avuți.

De ce ai ochii umflați ?

De plâns sau de prea mult somn ?

Cum o femeie cu un bebeluş nu poate dormi prea mult...

- Ce s-a întâmplat, fata mea ? - Lasă...

- V-ați certat ? - Zău aşa, mamă...

Nu mă lua aşa, puiule... Eşti nefericită.

Nu vreau să vorbesc despre asta, mamă.

Uite ce zic eu... Ia-l şi pe Hakan şi veniți la cină la noi.

O să vină şi Aylin. E şi Mete. Mâncăm cu toții. Ce zici ?

Bine. Îi spun lui Hakan.

Acum, Hakan e deprimat. N-ar vrea să vină.

Să insişti. Să-l aduci neapărat, da ?

Bine. Nu-ți face griji !

Nimeni din şcoală nu se pricepe mai bine decât mine la jocul ăsta.

Dacă nu crezi, întreabă pe cine vrei.

Copii, o să vă rupeți mâinile !

Nu mai scuturați drăcia aia ! O s-o interzic !

Celui care ne iese în cale îi tragem un şut !

Celui care ne iese în cale îi tragem un şut !

Osman, ştii despre Gulden şi Arif ?

- Ce-i cu ei ? - Se pupă !

- Arif ți-a zis ? - Nu, altcineva.

- Cine ? - Nu spun. E secret.

Mincinosule ! O calomniezi ! Gulden n-ar face aşa ceva !

- De unde ştii tu ? - N-ar face-o ! E o fată cuminte !

Ori eşti îndrăgostit de Gulden ?

Osman o iubeşte pe Gulden !

Osman o iubeşte pe Gulden !

Osman o iubeşte pe Gulden !

Osman o iubeşte pe Gulden !

Ce ai făcut, băiete ?

Să fugim !

Te-a durut ?

Nu, nu m-a durut deloc.

V-am spus. Nu am plâns niciodată în fața lui Gulden.

"Au tot râs de mine..."

"Uite, din cauza ta,"

"Lumina lunii a zis: Am văzut-o la braț cu un bărbat,"

"Marea a râs de mine..."

Noroc !

- Pentru ce bem ? - Pentru fericirea târzie.

Noroc !

- La ce te gândeşti ? - La trecut.

La suferințele pe care le-am trăit...

Parcă le-ar fi trăit altcineva. Parcă aş fi o altă persoană acum.

Eşti femeia pe care o iubesc.

Şi eu încerc s-o cunosc şi s-o înțeleg pe acea femeie.

Intrați !

- Mulțumim. - Poftă bună !

Spuneți, dle Necati.

În fața scenei era o femeie care mă privea cu admirație.

Are părul scurt şi o rochie verde.

- Dă-i cartea mea de vizită ! - Desigur, dle Necati.

Bravo, flăcău !

Lasă aerele astea de donjuan, că o să intri în belele într-o zi.

Eu merg pe zăpadă şi nu las urme, băiete.

Dacă femeile mă plac, ce pot să fac, dragă Mete ?

Nu minți ! Le dai cartea de vizită până şi muştelor.

Asta nu se spune nici când te cerți cu cineva !

Eu nu mă uit la orice femeie...

- Dle Necati ! - A venit ? Aşteaptă la uşă, nu ?

Când îi dădeam cartea de vizită femeii, a venit un bărbat,

a zis să i-o dau lui şi mi-a luat-o din mână.

- Nu mai spune... - E soțul femeii.

Vine încoace cu prietenii lui.

Ce ne facem ?

Noi nu ne pricepem, Necati. Tu ştii mai bine. Găseşti tu o soluție.

- Eu am fugit, frate ! - Unde ?

S-a aruncat !

Necati !

Care dintre voi e Necati Demir ?

Nu e nimeni cu numele ăsta aici. Nu-l cunoaştem.

Aşa să fie.

Dar să nu-mi iasă în cale, că-l fac praf

şi nu-l mai recunoşti. Atât îți zic !

Unde e tipul ăsta ?

Aici sunt !

Nu râdeți ! Nu se râde de un om căzut !

Hai, deschide portiera ! Deschide-o, frate ! Haideți !

- Urcă, donjuan începător ! - Nu râdeți ! Veniți odată !

Mă gândesc... Oare îți fac rău fără să vreau, Selma ?

De ce zici aşa ? Cum ai putea să-mi faci rău ?

Din cauza mea, nu te duci la Istanbul, să-ți conduci firmele.

Mă simt de parcă te-aş ține aici. Mă simt vinovat.

E posibil aşa ceva ? Sunt copil ?!

În Izmir, eşti ca o floare rară, care parcă nu şi-a găsit locul.

Poate că la Istanbul te aşteaptă o viață strălucită.

Am fugit de la Istanbul la Izmir fiindcă viața mea era distrusă.

- Ştii asta. - Dar acum s-a schimbat totul.

Dragostea ta m-a schimbat.

Nu te las şi nu plec nicăieri.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

- Bună seara, dnă Selma ! - Bună seara !

Să mergem !

Am ajuns, domnule.

- Mulțumesc. - Cu plăcere. Bună seara !

"Tragedie la nuntă"

"Cel mai mare acționar al companiei Karcî,"

"bogatul om de afaceri Hikmet Karcî, a fost ucis."

Ia uite...

Puişorul bunicii ! Ia uită-te la ea !

- Ce drăguță este ! Nu ? - Te mănânc...

Toți copiii sunt ca nişte îngeri.

Vino, Mustafa ! Vino, Mustafa al meu !

- Osman ! - Vin ! Aduc şi radioul !

Ce face ăsta ?

În fiecare seară ascultăm poveştile înainte de ştiri.

- Ce poveste e azi ? - "Spânul şi Cosânzeana" !

I s-a făcut somn lui Mustafa. Mă duc să-l culc.

Şi Zehra a adormit. Adu-o, s-o culcăm, să doarmă liniştită.

- Dacă se trezeşte, se sperie, bunico. - Verific eu din când în când. Vino.

Dragul meu...

"Spânul şi soția sa au trăit fericiți până la adânci bătrâneți."

"Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa !"

Ura ! Spânul s-a însurat cu fata împăratului !

Au încălecat pe-o şosea !

- Nu "şosea", ci "şa", fiule. - Ce-i aia ?

Aşa se zice la sfârşitul poveştilor.

Hai să dansăm, vă rog !

- Te rog ! Te rog ! - Hai, atunci !

- Vino ! - Hai ! Hai odată !

"Le ziceam privighetorilor să tacă, Ascultam cuvintele-ți dulci..."

- Numai pe tine, numai pe tine... - "Te văd numai pe tine..."

- Numai pe tine, numai pe tine... - "Te aud numai pe tine..."

- "Numai pe tine, numai pe tine..." - Hai, Osman !

Eşti foarte apatic, Hakan.

Da ? Cam aşa, puțin...

Te-ai certat cu Berrin ?

Mă apucă disperarea. Mă gândesc că am făcut o greşeală.

Mă cam sufocă sentimentul de neputință.

E prea târziu să te gândeşti la asta, fiule.

Ați luat o decizie. Şi tu, şi Berrin.

V-ați căsătorit. Uite, aveți o fată frumoasă.

O iubesc foarte mult pe Berrin, mamă. Să-i pot câştiga iubirea

e cel mai grozav lucru din lume pentru mine, crede-mă.

Dar ea e mereu nefericită, irascibilă, furioasă...

Berrin nu-l poate uita pe Ahmet, mamă.

Nu spune asta, dar eu ştiu. Îmi dau seama.

Nu-l poate uita pe Ahmet.

Ştii ce s-a întâmplat. E foarte greu şi pentru ea.

Trebuie să ai răbdare.

Ai ales acest drum cu bună-ştiință.

Eu l-am ales. Am acceptat cu bună-ştiință.

Dar nu am bănuit că o să fie atât de greu totul.

- Ai plecat şi de la serviciu. - Da.

Hakan, îți spun din nou... Hai să lucrezi la una dintre firme.

Lucrează o mulțime de avocați. Fii şi tu unul dintre ei !

Ce-i cu asta ? De ce te simți ofensat ?

Mamă, vreau să fiu independent.

Am culcat bebeluşii. Au adormit imediat, ca îngeraşii.

Am pus pernele pe marginea canapelei. N-o să cadă.

- De ce țopăie ăştia ? - Vino şi tu, bunico.

- Vino, bunico ! - Lasă-mă, nebunule !

- Ia uită-te la el, râde de mine ! - Vino tu, bunico Cemile !

- Îți arunc asta în cap acum ! - Nu eşti bunică ? Ai o nepoată.

Sunt bunică şi sunt mândră de asta.

Haideți să mâncați, că o să vă ia amețeala. Stați jos !

- Aşezați-vă ! - Mâncați !

- Murat nu este ? - Nu.

Murat nu s-a simțit prea bine. De aceea n-a venit.

V-a salutat pe toți.

Îi mulțumim.

Pune apă !

Dă-mi, mamă ! Stai !

Osman, cum merge şcoala ?

Bine.

E destul.

- Mamă, poți să-mi dai nişte bani ? - Ce faci cu ei, fiule ?

Îmi iau o păcănitoare.

Nu vreau. Mulți copii şi-au rupt mâna aşa, copile. Nu e ceva util.

"Bună seara, stimați ascultători ! Vă prezentăm ştirile."

"Mai întâi, rezumatele. Defecțiunea de la centrala electrică..."

Poftă bună !

- Sărut mâna pentru masă ! - Poftă bună !

"... se va întrerupe curentul între anumite ore."

"Statuia femeii goale, numită Frumosul Istanbul din Piața Karakoy,"

"a fost mutată din ordinul prefecturii."

"Proiectul de lege al guvernului privind amnistia generală"

"a trecut astăzi prin comisie cu sprijinul partidelor din opoziție."

"Acum, ştirile."

"Ca urmare a votului din Parlament asupra deciziei de prescripție"

"a infracțiunilor prevăzute de art. 163 din Codul Penal,"

"neincluderea celor condamnați conform articolelor 141 şi 142"

"a ajuns în guvern pentru dezbatere."

"Includerea a aproximativ 4000 de deținuți politici..."

Tata o să iasă din puşcărie.

"... se discută la Curtea Constituțională."

"În declarația dată astăzi, Legea amnistiei generale, dată de guvern..."

M-a eliberat imediat.

Nu, mamă.

Te-a eliberat fiindcă mi-ai salvat viața, nu fiindcă eşti babă.

Mamă !

Mamă...

Cemile...

"S-a declarat că, în următoarele zile, va începe eliberarea condamnaților"

"care intră sub incidența amnistiei."

"Autoritățile competente..."

Crochete proaspete !

Crochete proaspete !

Crochete proaspete !

Hai, puişor !

Ura ! 3-2, frumoasa era iubită când era tânără !

Nu se zice aşa ! 5-3, frumoasa e iubită dacă-i tânără !

I-auzi ! Parcă eu nu ştiam asta ! Am zis intenționat, în glumă.

Şi ce dacă ? Eu m-am prefăcut că nu pricep, în glumă.

Frățioare, lasă-te de meseria asta şi fă-te politician.

Nimeni nu se fofilează mai bine decât tine !

Hai !

- Amice... - Hai, joacă, frățioare !

Te superi pe el, dar te răsteşti la mine !

- Bine, haide ! - Am aruncat.

S-a votat amnistia !

Citiți ziarul ! S-a votat amnistia ! Citiți !

S-a votat amnistia ! Citiți ! Închisorile vor fi golite ! Citiți !

Citiți ziarul ! Citiți ! S-a votat amnistia !

Să fie într-un ceas bun, domnilor ! S-a votat amnistia !

Să fie într-un ceas bun...

Uneori, aşteptarea e un proces dureros, trist, epuizant.

Alteori, e un leac magic care vindecă rănile.

Totul se schimbă în funcție de ce ați trăit

şi de ce aşteptări aveți de la viață.

Aerul calm al unuia care şi-a petrecut ani întregi între patru pereți

ascunde privirilor reziduurile adunate în timp.

Liniştea e uneori înfricoşătoare.

Hai, amice ! Nu ai de gând să ieşi ? Mergi !

"Peste dragostea noastră, peste iubirea noastră"

"Au trecut ani, anotimpuri, luni..."

"Peste visul nostru, peste iluzia noastră"

"Au trecut ploaie, grindină, zăpadă."

"Peste visul nostru, peste iluzia noastră"

"Au trecut ploaie, grindină, zăpadă."

O să mă întorc negreşit într-o zi.

O să fim din nou împreună.

Nimeni n-o să poată împiedica asta.

"Au trecut iarna, primăvara, vara..."

"Peste dragostea asta, peste iubirea asta"

"Au trecut viața, traiul, vârsta..."

Berrin ?

Berrin...

Ce s-a întâmplat ?

- În ce gânduri te-ai afundat ? - În niciunele...

- Salut ! - Salut !

Stai jos.

- Ce mai faci ? - Bine.

- Tu ce mai faci ? - Bine.

Cât de bine poți fi în străinătate...

- Ce bei ? Bere ? Cafea ? - Cafea.

- O cafea, vă rog ! - Vă aduc.

De cât timp ai venit din Palestina în Suedia ?

De un an. Am auzit că te-ai dus şi tu în Palestina după ce am plecat eu.

- Tu de cât timp eşti aici ? - Abia am venit. De câteva zile.

Erai în Palestina când a murit Amina ?

Da. Eram lângă ea.

A murit trăgând, cu arma în mână, ca o eroină.

- Tu de ce eşti aici ? - Am venit cu o misiune.

Mă întorc în Turcia în câteva zile.

S-a votat amnistia.

Am venit să organizez întoarcerea tovarăşilor de aici.

Ai face bine să te pregăteşti şi tu.

Te anunț când pornim acțiunea. Aşteaptă veşti de la mine.

Bine.

"Au început eliberările"

Ce este, Resul ? Ai căzut pe gânduri.

S-a votat amnistia.

O să fie eliberați toți comuniştii din puşcării.

Iar o să avem de lucru, Huseyin.

Doamne, iartă-mă...

SFÂRŞITUL EPISODULUI 1, SERIA 2