Original subtitles

Tu ai fost, la spital.

Dacă nu ai fi tu, Rebecca ar fi încă în viaţă.

Sem, du-te la maşină.

Eve?

Eve?

Nu mişca.

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

Max.

- Vrei să vii? - Da.

Nu cred că ar trebui să implicăm poliţia în asta.

Duceţi-vă la maşină. La maşină.

VECINII Sezonul 3 - Episodul 1

Odată ce ai copii, viaţa nu se opreşte niciodată.

Niciodată nu ai linişte.

Nu eşti niciodată departe de toate.

Poate că Roosje a uitat de mine.

Poate crede că Eva e mama ei adevărată.

Dar nu este. Pentru că, desigur, eu sunt.

Melissa sau Steffi. Depinde cum priveşti.

Eva nu este mama lui Roos. Şi nu va fi niciodată.

Poate că Roosje a uitat de mine...

dar Eva nu mă va uita niciodată.

doi ani mai târziu

Peter mi-a spus că la un moment dat nu a îndrăznit să creadă...

că va găsi vreodată dragostea.

Lăsându-şi trecutul în urmă, a reuşit să facă loc...

pentru dragoste în inima lui, încă o dată.

Peter a exprimat-o prin cuvintele frumoase ale lui Jacques Brel:

Pentru că "în fiecare vulcan adormit...

după o perioadă de acalmie, focul se reaprinde din nou."

Dragostea lui pentru Eva e mai puternică ca niciodată.

Dragostea lor unul pentru celălalt e mai puternică ca niciodată.

Dragă Eva, dragă Peter, e practic un miracol că sunteţi aici astăzi...

să faceţi schimb de jurăminte.

După tot ce s-a întâmplat, tot ce pot spune este:

Asta trebuie să fie pur şi simplu dragoste adevărată.

Peter...

Eva...

Partea dificilă s-a terminat.

Am sarcina plăcută de a vă cere să vă ridicaţi...

şi să luaţi fiecare mâna dreaptă a celuilalt.

Peter Nijhof...

o iei pe Eva Jacomina Cornelia van der Leek ca soţie, în faţa legii,

şi promiţi să-ţi îndeplineşti

toate îndatoririle conjugale prevăzute de lege?

- Care e răspunsul tău? - Da.

Eva Jacomina Cornelia van der Leek...

îl iei pe Peter Nijhof ca soţ legal...

şi promiţi să îndeplineşti

toate îndatoririle conjugale prevăzute de lege?

Care este răspunsul tău?

Da.

- Ce ai spus? - Da.

- O mai spui o dată? - Da.

Inelele. Vino încoace.

Haide, Roosje.

Mulţumesc, scumpo.

În calitate de funcţionar public al oraşului Almere,

vă declar soţ şi soţie.

Aş vrea să propun un toast pentru iubita, frumoasa mea...

şi mai ales, soţia, căsătorită în mod legal.

În faţa ta stă un bărbat care este foarte fericit.

Este practic un miracol că suntem azi aici, după toate răsturnările...

după tot ce am pătimit.

Cred că vorbesc pentru amândoi când spun

că suntem foarte fericiţi cu Roosje...

Dar...

Mă întorc imediat.

- Vecine. - E un moment nepotrivit?

- Tocmai ţineam un toast pentru... - Va dura doar o secundă.

Există o maşină pe alee şi nu este a mea.

Da, văd.

Îi voi cere proprietarului s-o mute imediat.

- Vrei nişte şampanie? - Îl voi aştepta pe proprietar.

- Vrei să fie mutată chiar acum? - Da.

Chestia e că tocmai ne-am căsătorit.

Super. Felicitări.

Marga şi-a parcat maşina pe aleea lui.

- El vrea să fie mutată. - Bine, îmi pare rău.

Urma să tăiem tortul, pentru noroc.

Tortul nu pleacă nicăieri. Aş vrea să-mi parchez maşina pe aleea mea.

Marga? Ţi-ai parcat maşina în locul nepotrivit...

iar vecinul nostru vrea să fie mutată imediat. Trebuie să fie o urgenţă.

Străluceşti.

- Ce mai faci? - Abia aştept.

- Ce-ţi face piciorul? - Nu-ţi face griji.

Care e primul lucru pe care îl vom face, când ajung acasă?

Cumpărături?

Mă voi asigura că frigiderul e plin ochi.

- Ce mai face Luc? - Bine.

- Te salută. - Îl voi vedea când vin acasă?

Sau s-a întors la mama lui?

El e încă...

Mama lui spune că este incomod pentru el să vină acasă.

Iisuse... Deci vom rămâne cu un adolescent pe cap.

Nu, o înţelegere este o înţelegere.

El va găsi ceva.

Poate lucra la garaj.

Băiatul merită o a doua şansă.

Toţi acei adolescenţi care nu fac nimic... Vor ajunge aici.

Da, e o posibilitate.

Bine, a doua încercare.

Draga mea Eve, un singur lucru ne-ar face fericirea şi mai deplină,

s-o putem numi oficial pe Roosje fiica noastră.

Dar asta e ceva ascuns în măruntaiele viitorului.

Draga mea Eva, te iubesc. Noroc.

Dragă Eva şi Peter, Roosje nu şi-ar putea dori părinţi mai buni ca voi.

Şi nu ar trebui s-o iau înainte,

dar m-am ocupat de destule cazuri de custodie...

ca să ştiu că acum, că au încetat să-l caute pe Max...

totul a devenit doar o formalitate.

Noroc.

Noroc.

M-am împăcat cu asta.

Încă nu s-a ajuns la asta, nu-i aşa?

Mi-e dor de ea, în fiecare zi.

Dacă ai fi lăsat-o în pace atunci...

Trebuie să-ţi spun ceva.

Tu şi Melissa aţi avut o aventură.

Ea mi-a spus despre asta. A rămas însărcinată atunci.

Ea a născut copilul, o fată. Numele ei e Roosje.

Ce încerci să spui?

Locuieşte cu părinţii adoptivi în Almere.

Oamenii care locuiau peste drum.

Oameni aşa cumsecade. Mai ales, soţia.

Eva, ăsta este numele ei.

Se preface a fi atât de inocentă.

Dar adevărul este... că e un şobolan.

Dacă nu ar fi fost acolo şi nu s-ar fi gândit la "interesul Melissei"...

nu te-ai fi dus niciodată după ea.

Sunt fericit. Am o soţie, Anouk, şi avem succes...

Uite.

Şi Dani şi Sjon...

Ar fi bine să nu îndrăznească să vină la înmormântarea mea.

Roosje...

Simţi cât de moale este?

Dacă nu aş fi spus nimic, Roosje ar fi crescută de astfel de oameni...

La revedere.

M-am întors.

De ce nu eşti la şcoală?

Bună şi ţie. Ai o zi frumoasă?

Fay, de ce eşti încă în pat?

Am fost exmatriculate, din cauza căţelei de engleză.

Mama ta ştie? Unde este?

Dansează undeva cu prietenii ei psihopaţii, cred.

- Vino, ridică-te. E ora trei. - De ce? Ţi-am spus că sunt liberă.

Nu, ai fost exmatriculată, e diferit. Şi nu se fumează în pat. Haide.

- Hai, la naiba. Haide. - Bine. Iisuse...

Îmi pare rău, tată vitreg.

Deci asta este? Aşa eşti tu?

Bine...

- Bine, cine altcineva aş fi? - Crezi că e amuzant? Stai aici.

E amuzant? Da?

- Ce faci aici? - Da.

Încercam...

să îmbunătăţesc...

Nici nu poţi termina o propoziţie. Atât de blocat eşti.

- Vrei să te eliberezi? - Dă-i drumul, omule.

Auzi asta? Asta te reţine, Marc.

Să-i dăm o mână de ajutor lui Marc. Te vom ajuta, Marc.

O să dăm o voce acestei furii şi tristeţi. Să se exprime.

Spune ceva, dă-i drumul.

Dă-i drumul, Marc. Tatăl tău nu te-a iubit. Hei!

Ce-i spui? Ce-i spui tatălui tău?

Ură. Asta spui tu: Ură.

- Da, dă-i drumul. - Nu mă mai sfâşia, mereu!

- Foarte bine, Marc. Foarte bine. - Te voi distruge!

Vino aici. Vino...

Foarte bine...

Hei, poţi fi oricine vrei să fii.

Eliberează-ţi potenţialul nesfârşit, Marc.

Hai, ridică-te. Haide.

Marc, haide. Vino inapoi aici.

- Să-l distrug, la naiba. - Marc, calmează-te. Nu.

A naibii de porcărie.

Hei.

- Să-ţi fac şi ţie una? - Nu.

Am avut probleme cu un tip pe nume Marc, în timpul sesiunii.

Voi mai auzi de el.

- În niciun caz. - E instabil. Un trecut cu probleme.

Stres, episoade psihotice...

E propria lui responsabilitate. Scrie clar în asumarea răspunderii.

Cum a fost la Rotterdam?

Bine. Nu chiar bine... O să moară.

De ce a vrut să te vadă?

Scumpo, vrei să dai mai încet, te rog?

Ai auzit?

A fost exmatriculată din nou. A treia şcoală în acest an. Nu ştiu.

E numai vina ei? Şcolile flamande sunt atât de autoritare şi represive.

Nu se potrivesc unui spirit liber ca Fay, nu?

De ce profesorii ăştia nu se pot ocupa de o fată de 17 ani?

Poate ar trebui să se înregistreze la un curs.

Şi apoi?

- Nimic. - Nimic?

Nu.

Şi totuşi mi-e foame.

Mâncare şi sex.

Numai că invers.

Dormi bine.

Hei...

Bună, ai putea aştepta puţin cu trimmerul?

Abia mi-am culcat fiica.

Nu, trebuie să termin asta. Am alte lucruri de făcut.

Doar pentru o oră, e somnul ei de după-amiază.

Aşa merge în cartierele cu copii mici, nu?

Să fim atenţi unul cu celălalt.

Nu am copii mici.

Ai nevoie de o soţie pentru asta, prea complicat pentru tine.

S-ar putea să pari inocentă cu ochii tăi albaştri şi părul blond...

dar e ciudat de frig înăuntru.

Înştiinţare

Roos den Hartog va moşteni 2,1 milioane euro la vârsta de 12 ani

Nu, îmi pare rău.

A cappella e greu. Cncentraţi-vă pe propriul sunet, nu al altcuiva.

În mod normal, sunteţi foarte buni la asta.

Putem da spectacole, ca să strălucim?

Da, când?

Poate la petrecerea de plecare a domnului Houwer.

Ca să sărbătorim că scăpăm de el.

De ce nu devii noul nostru director adjunct?

- Mă voi gândi la asta. - Peter pentru preşedinte.

Corect, destulă muzică pentru azi. Plecaţi de-aici.

Frumos, Keith. Bravo, a fost bine.

În regulă, doamnă. Bărbatul tău va fi surprins,

când îţi va scoate pantofii, mai târziu.

Iată.

Sper că pantofii mei se potrivesc cu pietricelele.

Toate sunt false. Mă cunoşti, doar sânii mei sunt reali.

O să-mi fie dor, ştii?

Ce vei face afară? Vei face pe gospodina din suburbii?

Cu degetele astea?

Ştii, am avut doi ani să mă gândesc la viaţa

pe care am avut-o înainte de această dată.

- Şi viaţa aceea era plictisitoare. - Plictisitoare, tu? Nu cred.

Ei bine, eu nu sunt.

Sunt sănătoasă, am mulţi bani şi un soţ foarte atrăgător, fără copii.

Am decis să încep cu adevărat să mă bucur de viaţă.

- Vremea lui Lilly? - Da.

Timp pentru mine.

Mami se întoarce imediat.

Sunt Eva van der Leek.

Bună ziua, sunteţi doamna Nijhof? De la compania de electricitate.

- Bine. - Am o ofertă pentru tine.

- Bine, eu nu... - Ce ştii despre panourile solare?

- M-am gândit la asta, dar sunt... - Gândeşte-te puţin la asta.

Da, vrem să citim mai multe despre asta,

înainte de a face o investiţie majoră, înţelegi?

Da, dar poate fi foarte profitabil pentru tine.

Da, înţeleg.

Dar chiar trebuie să plec. La revedere.

Mami s-a întors, bine?

- Unde e suzeta ta? Ai scăpat-o? - Nu.

Unde s-a dus?

- Copii, nu fumaţi iarbă, nu-i aşa? - Iisuse, mamă, ne pierdem timpul.

E 11, dimineaţa.

Ai de gând să mă faci de râs? Fii mişto.

Nu e în regulă.

Bine, hai să mergem sus.

Ce faci cu laptopul meu?

Văd un film. Sau nici asta nu e permis.

- Unde e laptopul tău? - A dispărut. De unde să ştiu?

A plecat sau ceva...

- Lasă-mă în pace. - Ai întrecut limita.

Vreau să pleci chiar acum. Fiica mea şi cu mine trebuie să vorbim.

Unde te duci?

- Ies. - Nu, Fay, tu stai aici.

Fay...

Uită-te la mine.

- Ticălosule. - Steef...

L-aş fi putut avea pe Sem cu mine. Taci.

Închide ochii.

Bine. Un kinetoterapeut poate ajuta oarecum, dar va rămâne dureros.

Dar asigurarea mea nu o mai acoperă.

Poţi face ceva în privinţa asta?

Ai putea prescrie ceva mai puternic?

Încă suferă de dureri chinuitoare cu aceste pastile...

iar iubita lui va fi eliberată din închisoare curând

şi ar vrea să fie în formă.

Ia-o uşor cu astea.

Poţi continua fizioterapia, dar va trebui să plăteşti pentru asta.

- În regulă. - Da.

- Grozav, ai grijă de tatăl tău. - Desigur.

Ce s-a întâmplat?

La naiba.

Unde este?

E cu băiatul cu care a fost ultima dată.

E frumos, asta trebuie să fie. Nu ştiu.

Pot influenţa o sală plină de oameni, dar propria mea fiică?

Bunica lui Roosje nu o cunoaşte şi e foarte bolnavă.

Nu ştiam că ţineţi legătura.

I-am informat despre cazul custodiei.

Nu-ţi face griji, Protecţia Copilului vrea să obţineţi custodia.

Ce e în neregulă cu bunica lui Roosje?

Cancer la plămâni.

Faza a patra şi s-a extins la ficat şi oase.

Speranţa de viaţă e de o săptămână.

- Deci ea nu a cerut custodia? - Nu. Ea e pe moarte.

Ne vedem la audierea de custodie. Nu trebuie să mă conduceţi.

- Pete... - Nu e fantastic?

Vino aici.

Nu, las-o în pace, o vreme.

Trebuie să vorbim.

- Milo, ştiu că e o pacoste... - Am un copil.

Adică... totul indică că este al meu.

Am făcut un test ADN.

A fost înainte să te cunosc.

Nici eu n-am ştiut.

Habar nu aveam.

Mi-a spus mama Melissei.

Deci este al ei?

Uite, Melissa era singură.

Soţul ei era în închisoare.

Nu a durat foarte mult, poate câteva luni...

iar ea a început să se simtă vinovată.

La început m-am gândit să-ţi spun, când obţin rezultatele testului ADN.

Dacă nu era al meu, era mult zgomot pentru nimic, dar...

Nu ştiu, eu... sunt confuz.

- Băiat, fată, câţi ani? - Fată.

Trei.

Şi acum?

Şi acum? Părinţii ei sunt morţi. Acum locuieşte cu părinţi adoptivi.

Nu ştiu...

Audierea de custodie a minorului Roos Hartog.

Începem.

Bună dimineaţa, tuturor.

Bine aţi venit.

Prezenţi astăzi aici Shariff Tahiri, din partea Protecţiei Copilului...

şi părinţii adoptivi ai minorei Rosalie Hartog:

Peter Nijhof şi Eva Nijhof.

Nu este prezent domnul Emiel Marcanter, cred.

- Scuzele mele. - Vă rog să vă aşezaţi repede.

Instanţa l-a numit pe dl Marcanter ca parte interesată...

după ce s-a primit o cerere de ultim moment pentru drepturi de vizită...

a copilului vostru adoptiv Roos Hartog.

Erai conştient de asta?

- Puteţi rămâne aşezat, dle Nijhof. - Mă scuzaţi.

Nu îl cunoaştem pe acest om, nu suntem conştienţi...

Onorată Instanţă...

Totul a mers prea repede, nu am avut timp...

Mai târziu, domnule Tahiri. Să începem mai întâi.

Vom lua în considerare solicitarea Protecţiei Copilului

de renunţare la custodia...

lui Roos Hartog a părinţilor adoptivi...

ca să poată avea custodia deplină a minorului.

Sunteţi dispuşi să vă asumaţi custodia?

Da, absolut, Onorată Instanţă.

Protecţia Copilului doreşte să adauge ceva?

Am vrea, Onorată Instanţă.

Ne-a luat prin surprindere cererea domnului Marcanter.

Pretinde că e tatăl biologic al lui Roosje

dar nu am avut ocazia să vorbim.

Nu ştiaţi că domnul Marcanter e tatăl biologic?

Nu, absolut nu.

Dle Marcanter, pare că aţi provocat consternare în această instanţă.

De ce nu ai luat legătura cu Protecţia Copilului?

Ei sunt tutorii ei legali şi se ocupă de orice contact cu Roos.

Am aflat de procedură abia acum câteva zile. Era puţin timp.

Nu-l cunoaştem pe acest om. Nu avem cunoştinţă de un test ADN.

Am crescut-o pe Roosje, de când avea un an.

Am venit aici presupunând că vom deveni părinţii ei.

Vă rugăm să înţelegeţi, nu putem fi de acord cu asta.

Ştiu că trebuie să fie o mare surpriză pentru dv, dle Nijhof...

dar în lumina acestei întorsături,

nu pot aproba solicitarea Protecţiei Copilului.

Instanţa va reexamina acest caz în şase luni.

Dl şi dna Nijhof rămân părinţii adoptivi,

Protecţia Copilului are tutela...

şi îl sfătuiesc pe dl Marcanter să-i contacteze pentru a aranja vizite.

Ne revedem peste exact şase luni.

Suntem şi noi în stare de şoc. Aţi permis un test ADN sau ceva?

Nu, sigur că nu. Nu l-am mai văzut niciodată pe acest om.

- Ai mai auzit ceva despre asta? - Au venit hârtiile...

Nu ştiu ce faci, dar ştiu exact cine eşti.

Ascultă, a fost o surpriză şi pentru mine. Nu ştiam despre Roosje.

Tu eşti vecina, nu? Care mi-a spus unde îl pot găsi pe Lex?

E minunat că avea o vecină atât de bună.

E de muncă, nu-i aşa? Să ai grijă de un copil mic?

Bine, să ai grijă de ea... Mai degrabă să pui mâna pe ea, nu?

Varianta în limba română pentru FOCUS SAT TV: DIGITALBROADCAST

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org