Original subtitles

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm

Nu aveam voie să merg acasă. A trebuit să aştept cu tine.

- De ce asta? - Se certau.

Adevărat? Mamele şi taţii se ceartă mereu, e ceva normal.

Nu unul cu celălalt, cu noii vecini.

VECINII Episodul 1

cu 22 de săptămâni înainte

- Parcare gratuită în prag, uluitor. - Doar ca să ne facă să-l cumpărăm.

De îndată ce vom locui aici, vor introduce parcare cu plată.

E unul dintre avantaje, când trăieşti în afara Amsterdamului.

Inspiră aerul.

Alt avantaj.

Supraveghetorul cartierului.

A fost şi ea ultima dată acolo. Va putea să ne îngrijească copiii.

- Ce faci? - Îi fac cu mâna vecinei.

Încetează.

Eva, ce facem aici?

Nu von deveni burghezi. Suntem cine suntem, tineri şi sălbatici.

Bună dimineaţa.

Da, sunt bine.

Ei bine, fă tot ce poţi.

- Eşti în regulă? - Da.

Intraţi.

Asta este a doua vizită, nu-i aşa? Deci sunteţi interesaţi.

Prima dată, ai tendinţa să ratezi lucruri.

Nu vă grăbiţi, uitaţi-vă în jur şi bucuraţi-vă de atmosferă.

Cu siguranţă, în lumina asta grozavă. E într-adevăr o casă cu stil.

Da, uite.

Am făcut o ofertă, 30 de euro. Nu e drăguţ?

Baia nu e stilul nostru, dar e atât de spaţioasă.

E la fel de mare ca dormitorul nostru. Am putea pune o baie în el.

- Peter? - Da.

Trebuie s-o facem. Nu vom găsi niciodată aşa ceva în oraş.

Un loc de joacă şi o şcoală după colţ, o grădină cu perspectivă.

Tată, ajutor.

Trebuie să merg la muncă şi tu pleci la şcoală.

Vrei să prinzi băieţi răi?

Sigur. Băieţi răi mari, graşi şi murdari.

- Fă tot ce poţi, nu-i aşa? - Se uită din nou la casă.

- Grozav. - Poate ai un nou prieten, Sem.

Sau o tipă sexy, ne vedem mai târziu.

Ai grijă.

Uite pe cine ai lăsat afară. Ţine.

- Sunt sigur că nu veţi regreta. - Casa asta cu stil?

Am vrut să spun că e o zonă în curs de dezvoltare.

Orice s-ar întâmpla cu piaţa, aceste case vor creşte în valoare.

Peste 15 ani, toată lumea va dori să locuiască aici.

E accesibilă acum, dar nu va mai dura mult.

- Când se va naşte bebeluşul? - Peste zece săptămâni.

Minunat. Vă puteţi muta deja.

Moaşa poate parca chiar în faţa casei.

O ambulanţă poate ajunge aici în 5 minute.

Nu ai văzut nimic. Ţine-ţi gura.

Doar dă din cap, dacă înţelegi. Dă din cap.

Ţine-ţi gura. Băieţi?

Eşti singur? A cui e cocioaba asta?

Eşti prea drogat?

Nu am nimic de-a face cu asta. Eu doar fur pastile.

Sigur. Eşti terminat. Întoarce-te.

Urcaţi uşor, doamnelor. Nu vă grăbiţi.

Rotiţi, de la călcâi până la degete, doamnelor.

- Bună dimineaţa, doamnelor. - Bună dimineaţa.

- Buna dimineaţa, Rebecca. - Bună dimineaţa, Jasper.

- Aşteptai cu nerăbdare? - Poţi paria.

- La fel şi eu. - Acum, hai să grăbim puţin.

Nouă, opt, şapte... Haide, vreau să văd forţă.

Cinci, gândiţi-vă la toată grăsimea pe care o ardeţi. Încă trei, doi.

Încă o dată şi mergeţi la T-Rex-ul vostru. Bravo.

- Ne-ai dat de furcă. - Pentru asta mă plăteşti.

După ultima dată, m-a durut spatele. Fac ceva greşit?

Un pic de durere musculară înseamnă că lucrează din greu corpul.

Pare mai mult o vertebră, decât un muşchi. Nu sunt sigur.

Începeţi cu genuflexiuni.

Poate am exagerat cu genuflexiunile.

Ai spus: Mai întâi, puneţi genunchii înainte şi apoi...

- Fundul? - Da, fundul spre spate, dar...

Am o ocupaţie sedentară. Apropo, dacă ai nevoie de un sfat.

Am un birou acasă. Adică ai un contabil?

Da, pe mine.

Dacă aduci balanţa la mine, mă voi uita la ea gratuit.

Vom vedea. Să facem exerciţiul împreună.

Te rog.

Da? Astea sunt pentru tine, ţine-te de ele.

Aliniaţi-vă picioarele cu şoldurile,

ridicaţi-vă şi înclinaţi pelvisul înapoi.

- Cum? - Înclină-ţi pelvisul.

- Nu înţeleg. - Înclină-ţi pelvisul. Mai mult.

- Nu... Acum pot să simt. - Bine, şi din nou, pelvisul tău.

Înclinaţi mai mult pelvisul şi îndoiţi genunchii.

- Trag acum? - Nu, cât mai puţin posibil.

Bună, mamă.

- Unu, doi... - Continuă. Bine?

Bună, piticule. Ce faceţi aici?

- Am venit doar să te încurajăm. - Eu nu vin la biroul tău, nu?

Poţi, dacă vrei, dar nu e la fel de interesant ca aici.

Tipul ăla mă înnebuneşte, se plânge mereu.

- Cum adică? - Rebecca, mă poţi ajuta?

Dă-i drumul. De ce nu te duci să o ajuţi pe mama?

Deci, tipule, nu eşti unul cu care să te încurci.

Nu toată lumea are nevoie de motocicletă, pentru a face impresie.

Glumeam. Ce e asta?

Asta este casa de lângă copacul aplecat, la care visez, când visez.

Acesta este pătuţul lui Rozemarijn. Când a venit, casa era prea mică.

Uite, ăsta e pătuţul lui Rozemarijn.

Dar copilul tău nu se numeşte Rozemarijn.

Nu, se numeşte Lieve.

Nu vreau o nouă domnişoară educatoare.

Domnişoara Eva pleacă în concediu de maternitate şi când se termină...

vei fi în clasa a treia cu domnişoara Judith.

- Deci n-o să-ţi fie dor de mine. - De unde ştii că e drăguţă?

Vino şi ascultă.

Ce auzi?

Copilul plânge fiindcă trebuie să se mişte.

Succes la naştere, Ralph. PS. Îmi trimiţi o vedere?

Frumos din partea ta să vii atât de repede.

Nu te stresa.

- E mai devreme cu 10 săptămâni. - Da, dar mă simt bine.

O simt mişcându-se.

Eu şi Peter am făcut o ofertă pentru casă. Sunt aşa de fericită.

Este locul perfect pentru noi.

Doar că nu mai avem bani să o decorăm.

Am văzut nişte perdele minunate.

Crezi că mama şi tata ne-ar putea împrumuta banii?

- Le e foarte greu. - Ei cred că sunt o curvă.

Încă mai cred că m-am culcat cu donatorul?

Ei nu cred în copiii din eprubete.

Ei cred că un copil este un dar de la Dumnezeu.

Vacile lui tata vin din eprubete.

- E vorba despre puritate. - E copilul meu.

Ai putea să te căsătoreşti. Ar fi un păcat mai puţin.

Mă îndoiesc că pot, înainte să nasc.

E mai devreme cu 10 săptămâni.

- Sunt aici... - Peter.

Abia aşteaptă, n-am putut s-o opresc.

Naşterea nu durează o grămadă de timp?

Eva, Eva...

La următoarea contracţie, împinge.

Respiră, la contracţie. Respiră la durere, nu-i aşa?

Foarte bine, continuă, foarte bine.

Pot să văd capul.

Haide...

Patul este gata.

Acum, haide...

- Şi iat-o. - Da, o să fie bine.

- E bine, nu-i aşa? - Da, doar puţin cam devreme.

- Ai o fată. - Da.

Bravo...

Tată?

Eva a născut.

O fetiţă.

vândut

O mutăm în aripa de neonatologie.

Poţi veni cu noi şi voi reveni să-ţi dau toate informaţiile.

Poate ar trebui să-mi iau un scuter.

Urma să mergem pe jos, cu bicicleta, să ne ocupăm de grădinărit.

Poate că ar trebui, în acest caz.

Vom vinde mopedele. Oricum, pe al tău.

Altfel, nu voi ţine pasul cu scuterul tău.

Sunt blocată în casă toată ziua şi nu se întâmplă nimic.

- M-ai putea ajuta. - Taci.

E poliţist, lasă-l în pace.

Şi tocmai ai spus că nu se întâmplă nimic.

- E vreo problemă? - Da.

Nu e ziua tomberonului, nu?

Nu, dar ei vin în zorii zilei.

Gunoierii... şi nouă nu ne place dimineaţa.

Sunt practic în curtea mea.

Regulile sunt reguli, tipule.

- Nu putem rezolva asta ca adulţii? - Exact asta fac.

Îţi recomand cu căldură.

Sala de sport pentru seniori

Nu vreau să te mai văd.

Tipule.

O zi plăcută.

- Ghemuieşte-te. - Îmi citeşti?

Nu, puturosule, e mult prea târziu. Uite, vise plăcute.

Am doar un drum de făcut.

Încearc-o mai întâi şi, dacă nu se potriveşte, vino înapoi.

- Grozav, poftim. - Mulţumesc.

Avem motive să credem că există laboratoare de pastile în zonă.

Credem că sunt uşor de mutat, dar nu suntem siguri.

- Ar putea fi doar depozite. - E de mare ajutor, şefule.

Şefule...

Aţi aflat cine e turnătorul?

- Ţi-a spus ceva drogatul ăla? - Puştiul nu avea legătură cu asta.

E o coincidenţă prea mare. Totul a dispărut, când am intrat.

Mă ocup de asta. Te-am înţeles clar, Mick.

Dar deocamdată, presupun că a fost ghinion. Nu se va mai întâmpla.

- Îi vom prinde. - Da, şefule.

Începem în Zeewolde, mâine.

Domnul să te binecuvânteze.

Se numeşte Lieve.

- Ţi-ai informat părinţii? - Sunt undeva în savană.

Camerun.

- Sanne spune că aţi cumpărat o casă. - Aşa este, nu departe de aici.

Sanne mai spune că nu aveţi perdele.

- Vă mulţumim, vă dăm banii înapoi. - De unde ?

O ipotecă şi o datorie în plus? În vremurile astea?

- Peter are o slujbă şi eu... - Nu vei continua să lucrezi, aşa e?

Nu, sunt în concediu de maternitate.

O mamă îi aparţine copilului ei.

Oricum, ţi-am adus asta.

Mulţumesc.

Pot să mă duc la Jurgen?

- Bine, haide. Facem întrecere. - Da, haide.

Mă simt ca o vacă.

Peter.

Peter, Peter...

- Peter... - Da.

Nu e nevoie să rămânem amândoi. Poţi merge la muncă.

- Sigur? - Te sun dacă se întâmplă ceva.

Mă duc la concert, în seara asta. E Kane.

- Adu-mi un autograf. - Autografele sunt pentru copii.

Pentru Lieve.

Sună-mă dacă se întâmplă ceva, e pe vibraţii.

- Stai bine? - Da.

- Uită-te pe unde mergi, idiotule. - Scuze.

Ştiai că la sfârşitul Space Dementia...

Fermoarul lui Matt Bellamy a servit drept instrument? Da, cine nu ştie?

- Te-a recunoscut? - Cine?

- Dinand. Îl cunoşti bine? - Nu, am fost colegi la liceu.

Pentru tine sunt doi ani, dar pentru mine...

Era doar un tip obişnuit. Nu se remarca prin nimic.

Dar, când a urcat pe scenă, toată lumea a tăcut.

- Chiar atunci. - N-ar trebui să fii la spital?

Mă duc.

Am terminat. Vrei să auzi?

Da.

"O sală plină de oameni norocoşi a fost prezentă

la spectacolul neaşteptat al lui Kane.

Puteai auzi un ac căzând, în timp ce cânta Love Over Healing.

Care s-a predat necondiţionat în timpul No Surrender.

Un spectacol grozav de măiestrie, dar e un sunet pe care prefer să-l aud.

Un sunet pe care Kane nu-l poate produce.

Un sunet mai frumos decât o colaborare între Bach şi Jagger.

Plânsul bebeluşului meu nou-născut."

Frumos.

Nu te duci la antrenament?

- Nu. - Ba da. E joi.

Nu mă mai duc.

Cursurile ei nu folosesc la nimic. Mă întreb dacă e calificată.

Mult prea puţină atenţie personală.

Nu verifică postura. Mi-am suprasolicitat spatele.

Un pacient în casă e mai mult decât suficient.

- Credeam că eşti entuziasmat. - Eu? În niciun caz.

Oricum, sunt mult prea ocupat.

Bună, Lieve. Bună, scumpa mea plăcinţică.

- Nu ai de gând să spui ceva? - Ba da.

- Trebuie doar să... - Asta mi-am dorit mereu, Pete.

Să devin mamă.

Acum mă simt completă.

- Seamănă cu tine. - Crezi?

Şi va fi bine.

Bună ziua.

Trebuie să mergem la notar, să semnăm contractul casei.

- Nu ştiu sigur. Ar fi posibil? - Mergeţi.

- Pa, plăcinţică, pe mai târziu. - La revedere, Lieve.

Dacă nu mai aveţi întrebări sau comentarii, vă sugerez...

să semnaţi aici. Iată.

Felicitări pentru noua voastră casă şi am ceva pentru voi.

Pentru un viitor luminos.

- Felicitări. - Şi ţie.

Rinichii lui Lieve nu funcţionează. Are o infecţie.

Luptăm cu infecţia acum.

Dar va dura câteva ore, până să ştim cum reacţionează.

Şi ne aplecăm.

Şi inspirăm.

Şi expirăm.

Şi inspirăm cu forţă, suntem în flux. Şi afară.

- Bună. - Bună.

Ai banii?

Bună ziua şi ţie.

"Vrei o cafea, Steef? Super, Romana, mulţumesc."

Ce mai face?

- Cum este? - Bine.

700 euro.

- Pot să-l văd? - Nu.

Dacă te rog?

Ce mai faci?

Cât timp vii cu aceste bacşişuri ieftine, evident nu sunt prea bine.

În episodul următor

- E un semn. Te rog, gândeşte-te. - Pleacă dracului de aici.

- Nu-ţi mai dau nimic. - Am venit.

- I-ai spus ceva lui Jasper? - Nu.

Jasper.

Unde se duc lucrurile stricate?

- Tocmai am auzit de copilul tău. - Lieve.

Dacă pot face ceva, spune-mi. Până la urmă, suntem vecini.

Subtitrare: Retail COBILANSCHI

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org