Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 90

Cemile !

Cemile !

Cemile !

Am simțit în vocea tatei

furia stârnită de nemulțumirea față de sine şi de viața sa,

furie care se transforma în irascibilitate

pe măsură ce încerca s-o înăbuşe.

Se înfuria pe mama, fiindcă ea era ca trestia în vânt.

Chiar dacă se apleca până la pământ, se ridica din nou.

Dar tata, chiar dacă era maiestuos ca un stejar,

putrezea pe dinăuntru.

Se temea că nu s-ar mai putea ridica dacă s-ar prăbuşi.

De aceea era irascibil şi furios.

Personalitatea puternică, dar nepretențioasă a mamei,

îi arăta tatei propria realitate, ca o oglindă mare.

Tatei nu-i plăcea adevărul pe care-l vedea în această oglindă.

Cemile !

Ce mai vrea ăsta, mamă ?

- Stai să văd ! - Mamă !

Vino, fiule !

Cemile !

Mamă !

Bună, mamă !

Spune-i lui Cemile să iasă puțin la uşă. Trebuie să-i vorbesc.

Promit că nu mă mişc. Stau aici. Nu vă feriți.

Destul. Ajunge ! Femeia nu vrea !

Mamă, o să-i spun ceva important. Zi-i să vină.

Promit că stau aici. Nu vin. Nu vă feriți, da ?

Promit !

Hai, joacă-te dincolo, puişor !

Ține morțiş să vorbească cu tine.

Bună, Cemile !

Cemile, eu am obosit. M-am săturat. Şi tu ai obosit. Eşti epuizată. Ştiu.

Să ne ducem la moaşă sau unde ne-om duce. Să terminăm odată.

Ce spui ?

Ia uite-l, neruşinatul ! Netrebnic nesimțit !

De vreme ce aveai de gând să te răzgândeşti,

de ce ai împiedicat-o la început ? Cemile era să-şi piardă viața !

Acum, ce spui în fața ei ? Ce vorbeşti ?

Dar eu ce să fac, mamă ? Ce să fac ?!

Aşa am vrut eu să fie ? Aşa am vrut eu să fie, mamă ?

Am crezut că o să fie totul ca înainte între mine şi Cemile !

Am crezut c-o să fim din nou împreună !

Ce să fac ? N-a mers ! Nu m-a vrut ! N-ai văzut ?

Acum, Carolin e gravidă ! Ce să fac ?!

Spune ! Ce să fac ?

Spune !

Răspundeți !

Scrie şi tu.

- Ți s-a făcut foame ? - Foarte tare.

Pentru tine, lapte...

Mulțumesc... Hai, să-ți priască !

- Să fii sănătos ! - Dumneata să fii, coane !

- Mai ai vreo poruncă ? - Mulțumesc.

Beau şi eu rachiu !

Ce mare lucru ?! Puțintel.

Pune-i puțin rachiu şi multă apă.

Pune-i şi multă gheață.

Mai doriți ceva ?

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Noroc ! - Noroc !

Bea apă.

Bea apă !

Acum am înțeles de ce oamenii beau apă după rachiu. Te arde !

Toată lumea e gata. Aşteaptă o mişcare din partea ta.

Hai, atunci !

Soldat ! Sus e un criminal. Un comunist ticălos !

Am venit să-l pedepsim. Nu ne sta în cale. Lasă-ne să trecem.

Eu am primit ordine. Nu las să zboare nici musca aici !

Împrăştiați-vă ! Altfel, trag !

Suntem mulți, soldat. Ar fi păcat de tine.

Îmi dau viața pentru patrie ! Împrăştiați-vă, altfel, trag !

- Ce-i asta ? - E o încăierare.

- Trage ! - Mi s-au terminat gloanțele.

- Tu câte ai ? - Mai am unul.

S-a dus şi ăla.

- Au venit ajutoare ! Ce facem ? - La naiba ! Fugiți !

- Au fugit. Ne ducem după ei ? - Nu. Să rămânem aici.

Am ajuns la timp.

Dacă nu ne-ar fi anunțat Berrin că Ahmet e aici, l-ar fi eliminat.

Cu siguranță.

- Vine poliția ! - Plecăm, tovarăşi. Haideți !

Voi, în jos ! Voi, în sus !

Tu vino cu mine !

Uită-te înăuntru !

- Ce s-a întâmplat aici ? - A fost un atac armat...

Berrin...

Berrin...

Vino !

Vino, fata mea. Puişorul meu...

Nu pot să nu mă gândesc la Ahmet, mamă.

Mi-e foarte dor de el. N-aş putea trăi fără el.

Fata mea frumoasă...

Fata mea frumoasă...

Mete, ce s-a întâmplat, fiule ?

Te-ai închis în cameră de când ai venit. Nu vorbeşti deloc.

Ce să zic, mamă ?

Cum se simte dna Inci ?

Se topeşte sub ochii mei, iar eu nu pot face nimic.

- De ce n-ai rămas în noaptea asta ? - Ea n-a vrut.

Mâine avem repetiții, iar poimâine, concert.

- Ce concert ? - Dăm concert cu formația noastră.

Mi-aş fi dorit să putem veni şi noi.

O să fie transmis la radio. Îl ascultați acolo.

- Să-ți dea Dumnezeu minte ! - Minte ?

- Eşti de pomină, bunico ! - Dar ce-am zis ?

Se şi supără...

- Noapte bună tuturor ! - Noapte bună, fiule !

- Mă duc... - Noapte bună !

Unde e Hikmet ? Nu mănâncă ?

Nu iese din camera lui. Nu a mâncat nimic de ieri.

Eşti foarte trist ?

Nu te întrista. Există o soluție pentru orice în afară de moarte.

- Cine ți-a dat maşinuța ? - Osman.

Eu vreau să-l văd pe Osman. Du-mă acasă la el mâine-dimineață.

Vreau să dansez.

Te rog !

Să rămânem aşa mereu...

Până când trăsura o să se transforme în dovleac, caii, în iepuri,

iar acest vis o să ia sfârşit...

De fapt, nu voiam să dansez.

- Am vrut doar să te îmbrățişez. - Pentru ce altceva se dansează ?

- Ți-e frig ? - Puțin.

Hai să mergem !

De ce omul e fascinat de foc ?

De ce ne simțim liniştiți când îl privim, deşi nu face nimic ?

Deoarece căldura care ne atinge fața ne topeşte gheața din inimă.

Toți oamenii au inima acoperită cu gheață ?

Nu am văzut niciun om care să nu fie fascinat în fața focului.

Înseamnă că toți oamenii au inima acoperită cu gheață.

O să pleci... foarte departe de mine.

O să-ți duc dorul.

Şi eu, ție.

Ce-ar fi să nu pleci ?

În fiecare clipă în care sunt aproape de tine, mă îndepărtez puțin.

Asta mă îndurerează.

De aceea plec.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Trebuie să plecăm.

Caleaşca noastră s-a transformat în dovleac.

- Bună dimineața, fata mea ! - Bună dimineața ! Bine ai venit !

Bine te-am găsit !

Ce s-a întâmplat, mamă ? Ai vorbit ?

- Berrin a plecat ? - Da.

Ce s-a întâmplat ? Ai vorbit cu moaşa ?

- Am vorbit. - Ce-a zis ?

A zis să aşteptăm câteva zile, să-ți revii complet, apoi, rezolvăm.

Aşa a zis...

Sunt gata.

Bine. Să mergem !

Ahmet era să fie omorât ! E a doua oară chiar !

- Iar voi tot nu faceți nimic ! - Nu zice aşa, Berrin.

Ne străduim, dar nu putem face mare lucru.

Dacă am avea o soluție, de ce să nu-l salvăm pe Ahmet ?

Trebuie să fim calmi. Nu-l ajută cu nimic pe Ahmet să facem scandal.

Dar nici nu se întâmplă nimic ! Stăm aşa şi aşteptăm să fie ucis ?

Aveți dreptate. Îmi cer scuze.

Faceți şi voi tot ce puteți, dar nu aveți destulă putere.

Înțeleg.

- Bună, Cemile ! - Bună !

- Cum te simți ? - Bine... Încerc să fiu bine.

- Selma a vrut să-l vadă pe Osman. - Da, am vrut să-l văd.

Hikmet n-a vrut să vină. S-a temut să nu vă deranjeze.

Dar eu am insistat să venim.

Mătuşă Selma !

- Vino la mine... Ce faci ? - Bine.

- Ce-i acolo ? Ce-i aia ? - E o bicicletă !

Oare de unde a venit ? Cine a adus-o ?

Mincinoaso ! Tu ai adus-o, nu-i aşa ?

- E pentru mine ? - Hai să mergem s-o vedem !

Dacă poți să mergi cu ea, poate fi a ta.

Dacă-ți dă voie mama ta, desigur.

- Ura ! - Hai !

E foarte frumoasă bicicleta asta !

- Îți dau drumul, da ? - Da.

Gata !

De fapt, am venit să-mi iau rămas-bun de la tine.

- Tu... unde pleci ? - La Izmir.

Avem o casă în Narlîdere, în mijlocul livezilor de mandarini.

Linişte, pace şi multă verdeață...

Vremea e frumoasă în Izmir. O să mă simt mai bine acolo.

Singură ?

Nu suntem toți singuri întotdeauna, peste tot ?

Vreau să mă îndepărtez de acest oraş

şi de conacul care-mi aminteşte de trecutul meu plin de suferință.

De aceea plec. Cu bine !

Mergi sănătoasă...

La revedere !

Eu mă întorc la conac.

Ar fi bine să încep să mă pregătesc de drum.

- Mătuşă Selma ! - Da.

Îți mulțumesc mult că mi-ai dăruit o bicicletă.

- Ba eu îți mulțumesc ție. - De ce ?

Fiindcă mi-ai dat viața înapoi.

- La revedere ! - La revedere !

Stai ! Vin şi eu.

Mă duc şi eu. La revedere !

Intrați !

- Bună, doamnă profesoară ! - Bună !

- Cum a decurs repetiția ? - Bine.

Ce-i ăsta ?

V-am adus un radio, ca să puteți asculta concertul când se transmite.

- Unde l-ai găsit ? - L-am luat din talcioc.

E ieftin, la mâna a doua, dar funcționează.

Merge.

Eu plec acum.

- Mete ! - Da, doamnă profesoară.

Vino !

Mult noroc mâine, la concert !

Mulțumesc.

- Bună seara, doamnă profesoară ! - Bună seara !

Alo, Suleyman ! Sunt eu, Mete.

Salut, Mete !

Te-am sunat să-ți mulțumesc pentru azi.

Nici nu-ți pot spune cât de fericită a fost dna Inci.

- Mulțumesc mult. - N-ai pentru ce.

De fapt, trebuie să-i mulțumeşti dlui Soner. El a plănuit totul.

Îi mulțumeşti tu în locul meu.

- Mulțumesc mult. Bună seara ! - Bună seara, Mete !

Mete vă mulțumeşte pentru treaba cu parcul de distracții.

Suleyman, să lăsăm faptul că te-ai îmbrăcat în clovn,

dar nu pot să cred c-ai cântat la chitară şi vocal, în franceză.

De ce ? Nu e nimic de necrezut.

Ceva de genul ăsta.

Suleyman e absolventul Şcolii Sultanilor.

Ne-am cunoscut la Paris. Pe atunci, ducea o viață boemă.

Dar eu am crezut...

Nu cumva ați crezut

că sunt copilul unui țăran care s-a lipit de o familie de orăşeni bogată

şi a fost crescut de aceasta ?

Da, cam aşa.

Nu e musai să aibă oricine o poveste banală, dnă Aylin.

- Bună seara ! - Bună seara, domnule !

Ziarul !

Citiți ce scrie ! Ziarul !

Fetelor, terminați-vă treburile, să nu rămână pe mâine. Azi e inventar.

Bine, şefa.

Şi voi, doamnelor. Azi ne terminăm treaba puțin mai repede, da ?

- Da, vă rog. - Am venit pentru inventar.

Bine. Le trimit pe colege acum şi începem să lucrăm.

Fetelor, pauză ! E inventar. Puteți pleca.

Luați loc.

Hayrettin, pune scaune aici, să se aşeze domnii. Luați loc.

- Veniți aici. - Mulțumim.

- Bună ziua, şefa ! - Bună ziua !

Doriți ceva de la mine ?

- Bună ziua, şefă Cemile ! - Bună ziua !

Chitanțele de primire, actele de intrare şi ieşire din depozit, tot.

În plus, cantitatea şi tipul de marfă.

Bine. Scuzați-mă, sunt cam emoționată.

Sunt nouă. E prima oară când fac inventarul.

Nu-i nevoie să vă agitați. Sunt treburi obişnuite.

A trimis vorbă patronul că o să treacă pe aici azi.

Domnul Mustafa... Bine. Să vină.

Să vă aduc chitanțele...

- Ali Akarsu ? - Eu sunt. Da.

Puteți semna aici ?

Pentru ce ?

Am adus un document de la procuratură. Semnați de primire.

- Luați. Bună ziua ! - Mulțumesc.

Ca urmare a conținutului plângerii înaintate de Cemile K. împotriva dv.,

trebuie să vă prezentați la procuratură pentru a da declarație.

Ali ?

Sunteți nouă, dar ați administrat totul foarte bine, dnă Cemile.

Mulțumesc. M-am emoționat fiindcă e prima oară.

- De ce ai venit ? - Fiindcă am primit o veste.

Ce veste ?

Domnilor, o să discut personal cu dna Cemile. Nu durează prea mult.

Să mergem să bem un ceai.

- Mulțumim. - Scuzați-mă.

Nu te apropia de mine !

Bine, stau unde sunt. Nu mă apropii.