Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 85

Mulțumim.

Mâine trec iar să vă iau. Ne ducem s-o vedem pe mama voastră.

- Să nu fie un deranj... - Ce deranj ?!

- O să vin şi eu ? - Ar fi mai bine să nu vii.

- Dar azi am venit. - Fiindcă n-am avut încotro.

- Cine o să aibă grijă de mine ? - Putem vorbi despre asta mai târziu ?

Osman poate veni din nou la noi.

Mătuşa Selma ar fi foarte fericită să-l găzduiască.

Te rog, să mergem la mătuşa Selma, Berrin !

Dar se poate, scumpule, s-o deranjezi în fiecare zi ?

Mătuşa Selma mă iubeşte foarte mult. N-aş deranja-o.

Nu-i aşa, unchiule pescar ?

Osman are dreptate. Selma chiar îl iubeşte mult.

Bun !

- Sunteți sigur ? - Da.

- Bine. - Ura !

Ai vrut să mă vezi.

Bună ziua ! Da, am vrut să te văd.

Am auzit nişte lucruri. M-am gândit că ai vrea să afli.

- Ce anume ? - O să se facă curățenie.

- Unde ? - În închisoarea Sagmalcîlar.

- Cine pe cine o să curețe ? - Asta tu ştii.

Tatăl lui Hakan o să facă curățenie.

Am vrut să-ți zic, de dragul trecutului.

- Poate e important pentru tine. - Mulțumesc.

- Cum vă numiți ? - Berrin.

Încântat de cunoştință. Eu sunt Ahmet.

Şi eu sunt încântată.

Femeile care iubesc bărbați ca Ahmet au de furcă.

Bărbații ăştia sunt diferiți.

Au idei mărețe. Orizonturile lor politice sunt mari.

Sunt curajoşi. Pot schimba lumea, dar nu ştiu să vorbească cu o femeie.

De aceea... Ahmet te iubeşte pe tine. Nu pe alta.

Dacă stați departe, o să vă rupeți unul de celălalt.

Soră... Soră !

- De ce plângi, Berrin ? - Plâng ?

- Da, plâng. - De ce ? Mama e bolnavă rău ?

E bolnavă, dar nu rău, scumpule. O să se facă bine.

Eu sunt puțin tristă şi din cauza lui Ahmet.

El ce are ?

Şi el trece prin nişte momente foarte grele.

Are necazuri, şi îmi fac multe griji pentru el.

- Unde e Ahmet ? - Undeva unde nu poate face ce vrea.

- De exemplu, nu poate juca fotbal ? - Nu.

- Are prieteni ? - Nu.

- Mare păcat ! - Da...

Îl iubeşti mult pe Ahmet ?

Îl iubesc mult.

Scumpul meu...

Stai, scumpule, să deschid uşa.

Hakan ? Ahmet a pățit ceva ?

- Nu, nimic. Nu am venit pentru asta. - De ce ai venit ?

Mi-am făcut griji pentru tine. Am vrut să te văd. De aceea am venit.

Uite...

Aici sunt adresa casei unde stau şi numărul de telefon.

Adică nu mai stau în casa tatei.

- Eu plec. - Bine.

- Cu bine ! - La revedere !

Am ceva să-ți zic...

Spune.

Să ştiți că viața lui Ahmet e în pericol.

- De unde ştii ? - Lasă asta. Ia-mă în serios.

De ce vrei să-l ajuți ? Ori viața lui Ahmet contează pentru tine ?

Eu şi Ahmet am făcut treabă împreună, dar problema dintre noi e veşnică.

Acum se poate spune că suntem aliați.

Când Ahmet scapă din situația asta,

o să rezolvăm problema. Acum nu e momentul.

Ce faci, Huseyin ?

- Salut, Cengiz ! Bine ai venit ! - Salut !

- Salut, Cengiz ! - Salut !

- Putem vorbi puțin ? - Vino, Cengiz !

- Ce s-a întâmplat ? - Am primit o veste.

Viața lui Ahmet e în pericol.

Trebuie să-l răpim din închisoare, altfel, o să fie ucis acolo.

Idioato !

Idioato !

Imbecilo !

Aştepți aici, deşi ştii că Ali n-o să vină !

Îmi dați voie să intru ?

- Mi-e sete. - Apă...

Luați, dnă profesoară.

Ce se întâmplă acolo ?

- Eu nu am făcut nimic. - Nici eu.

Întoarceți-vă la masă.

Doamne, ce neîndemânatic sunt !

Hai !

Vino încoace !

Eu nu vreau. Nu-mi tăia părul.

Toți au păduchi. Vrei să se ia ? Vino încoace.

- Ştii ce ai făcut ? - Îmi cer scuze iar, dnă profesoară.

Ce să fac ? Uneori, mi se înmoaie mâinile.

- Nu mă refer la paharul spart. - Dar la ce ?

Tu îmi aminteşti de golul din sufletul meu.

Adică... Eu...

Nu am făcut-o intenționat. Nici nu înțeleg ce-am făcut.

Cele trăite de tine, de familia ta...

M-am temut să nu rămâi şi tu fără familie, ca mine.

Nu am înțeles, dnă profesoară.

Eu am crescut la orfelinat, Mete. Nu mi-am cunoscut părinții.

Nu-mi cunosc nicio rudă.

În sufletul fiecărui copil care a crescut la orfelinat

rămâne un gol care nu poate fi umplut nicicum.

Vrea mereu să-l uite, dar există mereu în el.

Ştii care era visul meu cel mai mare când eram copil ?

Care era, dnă profesoară ?

Parcul de distracții.

Când se făcea seară şi toți copiii din dormitor adormeau,

eu îmi puneam pătura în cap

şi îmi imaginam că sunt în parcul de distracții.

Mă urcam în carusel, în montagnerousse...

Într-o clipă, tot întunericul se colora.

Toată tăcerea se umplea cu cântece. Mâncam napolitane, bomboane...

Mă distram nebuneşte.

Dar în vis, desigur.

Cum adică ? Nu v-ați dus niciodată în parcul de distracții ?

- Nu m-am dus. - De ce ?

M-am uitat mereu de la distanță.

Până şi acum, când văd unul, îmi vine să mă duc fuga spre acesta.

Vreau să mă urc în carusel, în montagnerousse...

Vreau să mănânc vată pe băț, să mă murdăresc pe obraji, pe buze, pe nas...

Vreau să am mâinile lipicioase.

Dar nu am deloc curaj. Deloc.

- De ce ? - Nu ştiu. Poate, fiindcă am crescut.

Scuză-ne puțin, dle Mete.

Dle Mete ?

- Bună, Murat ! - Unde ai fost ?

Am fost la spital, s-o văd pe mama. E în spital.

E a nu ştiu câta oară ! De câte ori întreb, eşti la maică-ta.

În plus, eu de ce nu ştiu ?

Calmează-te, băiete. Ți-a spus Suleyman. Ştii.

Eu nu vreau să aflu de la Suleyman, ci de la nevasta mea.

Tu dormeai. A trebuit să plecăm urgent.

Ia uite ! Pretextul e pregătit. "Tu dormeai, de-aia am făcut aşa..."

"Tu eşti bolnav, de-aia am făcut asta aşa ! Tu eşti aşa şi pe dincolo !"

- Ajunge ! Destul ! - Calmează-te, băiete.

Calmează-te. Mama lui Aylin e în spital. S-a dus s-o vadă. E clar.

- E de înțeles. - Chiar aşa ?

Da. Tu încerci să-ți verşi nervii fiindcă eşti supărat pe mine şi pe ea.

Tu de ce te amesteci, frate ? De ce o faci pe avocatul pentru Aylin ?

- Nu eşti lucid. - Sunt mai lucid decât oricând.

Tu eşti soția mea. De acum înainte, nu ieşi nicăieri fără să-mi ceri voie.

Ai înțeles ? Nu fratelui meu, ci mie !

Clar ?

- Răspunde-mi ! E clar ?! - Nu țipa la ea !

Nu țipa la ea !

Ai fost plătită.

O să faci tot ce îți spun.

Dă-mi drumul ! Lasă-mă !

Vino-ți în fire !

Vino-ți în fire ! Revino-ți !

Las-o în pace pe Aylin.

Rezolvă-ți problema cu mine.

De ce eşti de partea ei, frate ? De ce ?

Nu e corect ce faci.

De ce ? Cine face ce e corect ? Tu ?

Tu ai cumpărat-o pe Aylin, apoi, mi-ai făcut-o cadou.

Acum, eu sunt proprietarul ei. Mă comport ca atare.

De ce te deranjează asta ?

Eu am făcut toate astea

fiindcă o iubeşti pe Aylin.

Aylin, dă-i cârjele.

Plec. Nu vin în noaptea asta.

Dar mâine vin şi o duc pe Aylin la spital, la mama ei. Să ştii !

Nu-i nevoie.

O duc eu la spital. Tu ocupă-te de treburile tale.

Suleyman, du-mă în camera mea.

"Tu nu mai eşti, Lumea mea e întunecată,"

"Tu nu mai eşti, La naiba cu despărțirea !"

"Acum, e aşa de greu să trăiesc fără tine..."

"Acum, e aşa de greu să caut consolare..."

"Am găsit dragostea în tine, Am iubit, am fost uitată..."

"Eram foarte fericită cu tine,"

"Am găsit dragostea în tine, Am iubit, am fost uitată,"

"Eram foarte fericită cu tine."

"Viața e ca moartea când tu nu eşti,"

"Viața e ca moartea când rămân singur."

"Iată, strigătul meu către tine E în acest cântec,"

"Dragostea mi se topeşte în lacrimi,"

"Am găsit dragostea în tine, Am iubit, am fost uitată,"

"Eram foarte fericită cu tine."

"Am găsit dragostea în tine, Am iubit, am fost uitată,"

"Eram foarte fericită cu tine,"

"Am găsit dragostea în tine, Am iubit, am fost uitată,"

"Eram foarte fericită cu tine."

- Spor la treabă, dle Muzaffer ! - Mulțumesc.

Suat, dă-mi câte un kilogram de ceapă şi de cartofi, dar să fie frumoşi.

- Bine. - Să nu car prea mult acum.

- Aia nu e Carolin ? - Ba da.

- Nu plecase de acasă ? - S-a întors.

Coboară !

Uită-te puțin la astea. Le las aici...

Bine ai venit, dragă Carolin !

Bine te-am găsit, Neriman !

De vreme ce ai venit înseamnă că te-ai împăcat cu Ali.

Ne-am împăcat.

Ali mi-a zis să mă întorc. A insistat foarte mult.

- Nu mai spune ! Da ? - Da.

- Aşa că m-am întors acasă. - Bine ai făcut !

- Ali unde e ? - Este...

- La spital. Acolo s-a dus. - Aoleu ! Cine e bolnav ?

- Cemile s-a îmbolnăvit. - Ce spui ?! Ce are ? Ce a pățit ?

Soacră-mea a zis că are o hemoragie gastrică.

- Dna Hasefe ? - L-a chemat pe Ali la spital.

- L-a forțat să vină. - Iar el s-a dus la Cemile.

Vezi ?

Eu mă duc imediat acasă, să-l iau pe Kemal,

să mergem la spital, în vizită la Cemile.

- Ştii la ce spital este ? - Ştiu, dar vreau şi eu să merg.

Bine. Atunci, îl iau pe Kemal, venim la tine şi mergem împreună la spital.

- De acord ? - Bine.

- Tu nu te duci la serviciu ? - Plec de acolo.

Întârzii puțin, dar nu contează, fiindcă îmi fac griji pentru Cemile.

- Şi mie mi-a părut rău pentru ea. - Nu-i aşa ?!

N-a murit omenia, nu-i aşa ? Îl iau pe Kemal şi vin imediat.

Intrați. Dna Selma vă aşteaptă.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit, mătuşă Selma !

- Bună ! Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Berrin, ai făcut cunoştință cu Selma ?

- Nu. Încântată. - Şi eu.

- Bună, Osman ! - Bună !

- Plecăm ? - Să mergem !

Eu plec. Mă întorc în vreo două ore.

- Unde te duci ? - Cemile e cam bolnavă. E în spital.

- Ne ducem în vizită la ea. - Duceți-vă. Multă sănătate !

Să n-o superi pe mătuşa Selma. Bine, scumpule ?

- Bine. - O zi bună !

De-a ce ne jucăm azi ?

Să ne gândim...

Intră !

- Maşina e pregătită ? Putem pleca ? - Da, dle Murat, dar...

- Ce s-a întâmplat ? - A venit doctorul.

Azi e ziua dv. de control.

La naiba ! Cum am uitat ?

Doctorul a insistat, controalele trebuie făcute cu meticulozitate.

Ce să facem ?

Nu-i nimic de făcut.

Tu du-o pe Aylin la spital, la mama ei, şi zi-i doctorului că îl aştept aici.

Bine, dle Murat. Haideți, dnă Aylin !

- Bună, bunicuțo ! - Bine ai venit !

Bună ziua !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit, doamnă !

Unde l-ai lăsat pe Osman, Berrin ?

- La o vecină. - Bine ai făcut !

- Cum se simte mama ? - Nu ştiu.

Nu a venit doctorul încă. Nimeni nu a zis nimic.

- Unde e Murat ? - Azi are control.

La naiba ! Cum am uitat aşa ceva ?

Suleyman, tu întoarce-te la el, să nu rămână singur.

Bine.

Aseară am fost foarte îngrijorată.

E normal să-ți faci griji pentru mama ta.

Nu doar pentru mama, ci şi pentru tine.

Nu ai venit acasă azi-noapte.

Eram foarte deprimat. Am stat la hotel.

Şi eu m-am gândit mult la tine, Aylin.

Mi-am făcut griji. Pentru că...

Hai să mergem la mama !

Ce-i cu voi ? De ce ați venit ?

Ce-i, dragă ? Ne-am făcut griji pentru Cemile.

Nu face scandal, Aylin. Noi suntem rude. Am venit în vizită la mama ta.

Uite, până şi Mesude a lipsit de la şcoală şi a venit aici.

Mi-au dat lacrimile, sincer.

Asta ce caută aici ? De ce ai venit ?!

Nu a murit omenia.

Dacă ea e om, eu accept să fiu vierme ! Expediați-o imediat de aici !

Gata, Aylin !

Doamnă, ar fi foarte bine dacă ați pleca.

- Şi, dacă nu plec, ce se întâmplă ? - Îți arăt eu ție !

Stai, Aylin !

- Îți arăt eu... - Aylin...

- Vino încoace ! - Gata. Stai !

Doamnă, plecați de-aici ! Altfel, chiar o să regretați.

Bine. Sunt ascultătoare ca o pisicuță.

În regulă, plec.

Nu ne-a prezentat nimeni. Eu sunt Carolin.

De fapt, şi eu sunt de aceeaşi părere.

Nu e momentul potrivit să facem cunoştință. Altă dată.

Ne vedem mai târziu !

Doamne sfinte... Femeia asta e tare schimbătoare.

Mergem ?

Vine Aylin.

Cum se simte mama ?

Încă doarme.

Ali, te simți bine ? Eşti bine ?

Cum se simte Cemile ? Ăsta e salonul ei ? Să văd ce face...

A luat pastile, mătuşă Neriman. Doarme.

S-o fi trezit, dragă. Stai, să văd.

- Doarme. - Treci încoace, Neriman ! Vino !

Uite, toată lumea aşteaptă. Să aşteptăm şi noi.

Intrați !

Am vorbit ieri cu dv., dar nu aveați timp.

- Despre ce ați vorbit ? - Despre o pacientă. O cheamă Cemile.

Cemile Karab... E cam greu.

Nu pot să spun. O cheamă Cemile.

- Ce vreți să aflați ? - Se simte bine ?

Ce boală are ? Au zis că are hemoragie. Cum se simte acum ?

Dv. ce legătură aveți cu dna Cemile ?

Eu sunt...

Sunt soția fratelui ei.

Am auzit că Cemile are o hemoragie gastrică. Sunt îngrijorată.

Da, are o hemoragie, dar nu gastrică.

Nu e o hemoragie gastrică ? Atunci, ştiu greşit.

Dna Cemile e gravidă. A venit plângându-se că are sângerări.

Hemoragia s-a oprit, dar situația continuă să fie gravă.

Bine...

Bebeluşul... o să se nască ?

Să vină soțul ei, să vorbim despre asta, da ?

- Puteți să-mi spuneți. - Să vină soțul ei.

Acum, ieşiți, vă rog !

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 85