Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 83

Resul...

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Ăsta de ce stă aşa, departe ? - Nu ştiu.

Ce faci acolo ? Vino încoace !

Te-ai gândit ? O să intri în partid ?

Nu se întâmplă nimic schimbând numele partidului, Hüseyin.

Se schimbă şi programul partidului, Resul.

Ideile de bază ale naționalismului turc o să fie şi ale partidului.

Toți naționaliştii o să se unească în partid. O să vezi.

Acum, entuziasmați de acest ideal,

e vremea să ne ridicăm şi să mergem către turanism.

Tu ce părere ai ? Ce zici ?

Am vorbit cu dl Ekrem. N-am de gând s-o iau pe un drum separat.

Mă scuzați.

Sper ca drumul pe care l-ați ales să fie de bun augur pentru toți.

Cu bine !

- Tu ce alegi ? - Ce-o vrea soarta...

Eşti cu noi.

Ce cauți aici ?

- Crezi că aşa o să mă cucereşti ? - Ce spui ? Cum să te cuceresc ?

Îmi lipseşti. De ce te superi, Ali ?

Hai, du-te în camera ta ! Marş !

Hai ! Ridică-te şi du-te în camera ta !

Hai, în camera ta ! Ridică-te ! Ridică-te !

Aşa e femeia.

Ce să fac ? Eu sunt bărbat. Mai era puțin şi mă păcălea...

Acum vă simțiți mai bine, doamnă profesoară ?

Mi-e bine.

- Cântă-mi la chitară. - Dar suntem în spital, dnă profesoară.

- Muzica e interzisă ? - Nu ştiu. Cred că nu.

- Hai ! - Bine.

- Ce cântec e ăsta ? - "Canzone per te".

Nu e cântecul care a câştigat anul trecut la festivalul de la Sanremo ?

Ba da.

Ştii ce înseamnă ?

Îl cântă un bărbat pentru femeia iubită,

de care e pe punctul de a se despărți. Adică aşa scrie în ziar.

Am învățat versurile din ziar, în italiană.

Apoi, am găsit discul, l-am cumpărat şi-am încercat să cânt singur.

Bravo !

- Hai, cântă ! - Bine.

- Cine e ? - Eu sunt.

Pot intra ?

- Vreau să vorbim. - Nu veni.

Nu e nimic de vorbit.

Stai în camera de oaspeți în noaptea asta.

Cine o fi aşa, din zori ?

- Bună dimineața ! - Da, vă rog !

Pot vorbi cu Berrin ?

Cengiz, ce s-a întâmplat ?

Azi, colegii s-au dus la închisoare, să-l vadă pe Ahmet, dar n-au putut.

De ce ?

Nu li s-a dat nicio explicație, dar am cercetat noi.

- Azi-noapte, Ahmet a fost atacat. - A pățit ceva ?

Nu e nimic grav. Doar câteva răni mici.

M-am gândit mult dacă să te anunț sau nu,

dar mi-am zis c-ai vrea să ştii.

E bine că m-ai anunțat. Hai să mergem imediat !

Tu unde te duci ? Ce faci ? Unde te duci ?

Tu ce faci şi unde te duci ?

Poate reuşim să aflăm informații mai detaliate despre Ahmet.

- Poate reuşim să facem ceva. Vedem. - Bine, tocmai de aceea vin şi eu.

- Mamă, eu trebuie să plec urgent. - Berrin...

Te rog să mă ierți, mamă. Ne vedem mai târziu.

Ce mă fac ?

Nu mă duc nici în ruptul capului acasă la mătuşa Neriman, mamă.

Te rog, nu mă trimite acolo ! Nu mă lăsa acolo, te rog.

Mi-e frică de femeia aia.

Du-mă la mătuşa Selma. Are ea grijă de mine.

Oricum, mă aşteaptă. I-am zis că mă duc.

Murat ?

Am bătut la uşă, dar, cum n-ai răspuns...

- Cum te simți ? - Cum m-aş putea simți ?

Înțeleg că te-a rănit felul în care te-ai căsătorit cu Aylin.

Dar asta a rămas în trecut.

- Important e... - Frate...

De vreme ce Aylin s-a căsătorit cu mine,

lucrurile pe care i le-ai promis...

Banii, averea...

... ce-o fi...

De vreme ce le-a luat,

nu mai are niciun motiv să rămână aici.

Nu mai avem niciun motiv să rămânem căsătoriți.

Nu ?

Aylin poate pleca.

Putem pune capăt acestui joc.

Murat...

Aylin... Adică...

Nu poate pleca imediat.

De ce ?

- Totul s-a terminat. - Nu. Nu s-a terminat încă.

- De ce ? - De-aia...

Adică... Deoarece...

Murat are dreptate, Soner.

Nu mai are rost să continuăm acest joc.

Plec.

Nu mai pot sta în casa asta.

Nu e nevoie să se agite nimeni. Nu-mi pasă nici de bani, nici de avere.

Stric înțelegerea. Nu vreau nimic.

Cu bine !

Dnă Aylin ! Dnă Aylin, unde vă duceți ?

Frate...

Du-te, frate. Spune-i lui Aylin că eu o...

Scuzați-mă că am intrat aşa, dar dna Aylin se poartă ciudat.

A ieşit fugind din casă.

Du-te după ea, frate ! Te rog, du-te şi adu-mi-o înapoi !

Te rog, frate, să nu plece ! Te rog, să nu plece...

Aylin ! Aylin !

Aylin !

Aylin ! Stai, aşteaptă-mă !

Murat te aşteaptă ! Vrea să te întorci acasă, Aylin !

Aylin, opreşte-te !

Aylin ! Aylin !

Aylin... Aylin, Murat te vrea.

Nu pot sta în casa aia.

Nu pot trăi aşa.

Aylin, Murat nu poate renunța la tine. Te rog, înțelege-l.

Pe mine cine o să mă înțeleagă ?!

Cu mine cum rămâne ?! Vreau să uit totul, să mă întorc acasă.

Vreau să mă duc la familia mea ! Îmi vreau viața dinainte !

- Aylin... - Dă-mi drumul !

- Aylin... - Lasă-mă !

Te rog, Aylin...

Te rog, nu pentru Murat...

Rămâi pentru mine.

Te implor ! Te rog, nu pleca !

- Ce surpriză plăcută ! - Noi am venit !

- Bine ai venit, Osman ! - Bine te-am găsit, unchiule pescar !

Scuză-mă că vin aşa, pe nepusă masă, de două zile.

Nu-i nicio problemă. Îmi pare foarte bine.

I-am spus şi Selmei. S-a bucurat foarte mult şi ea.

Vine imediat.

- Osman ? Bine ai venit ! - Bine te-am găsit, mătuşă Selma !

Ieri am zis că azi am o treabă.

A intervenit ceva şi nu am mai avut cu cine să-l las pe Osman.

El a vrut s-o vadă pe Selma.

- Poate rămâne aici ? - Sigur. Selma s-ar bucura mult.

Dar mi se pare că nu prea arăți bine, Cemile. Ce ai ?

Azi-noapte, nu am prea putut dormi.

Aşa să fie. Dar ai grijă de tine.

Apropo, s-a discutat ce era necesar cu maistrul-şef.

Totuşi, treci pe la atelier, dacă se poate.

- După aceea, te duci la treaba ta. - Bine. În regulă.

- Ne jucăm de-a prinselea ? - Să ne jucăm !

Tu eşti !

Te prind acum !

Nu te gândi la Osman. Îl aduc eu acasă diseară.

V-am împovărat destul deja.

Ce povară ? Îl aduc eu pe Osman acasă diseară.

Mulțumesc.

Nu poți să mă prinzi !

Ia uită-te la ei, ce frumos se joacă !

Te prind acum !

Te-am prins !

Da...

- Eu plec acum. - Bine.

Osman, eu plec acum, fiule. Să te joci frumos, da ?

Bine.

- Cu bine ! - La revedere !

Să nu faci obrăznicii ! Să te joci frumos, da ?

Ali !

Unde te duci ? De ce nu mă anunți ?

Ce te priveşte pe tine, Carolin ? Ce te priveşte ?

Intră în casă !

Intră !

Intră !

- Bună ! - Bună !

- M-ai recunoscut ? - Da.

- Cine sunt ? - Ali.

- Care Ali ? - Căpitanul Ali.

Bun... Căpitanul Ali. A venit Cemile aici ? Ți-a cerut ceva ?

- Nu a venit, zău ! - Nu minți.

Zău, nu mint ! Nu a venit. Chiar dacă ar veni, n-aş primi-o.

- Nu aş face nimic. - Bine. Bravo !

- Cemile ? - Ali, am treabă.

Nu pot să-mi bat capul cu tine. Te rog !

Cemile... Cemile...

Vreau să te întreb ceva.

Întreabă-mă.

- Cum te simți ? - Bine. Asta voiai să mă întrebi ?

- Cemile... - Ali, lasă-mă. Am întârziat.

Hai, du-te şi tu la treaba ta ! Dă-mi drumul !

Te simți bine ?

Cum se simte copilul nostru ?

Mă tem pentru el.

Cemile, eu am părăsit-o pe Carolin.

M-am despărțit de ea pentru tine, pentru copilul nostru.

- Deci ai părăsit-o pe Carolin. - Da.

- Pentru mine. Pentru copilul nostru. - Da.

Atunci, cine e femeia care stă în fața uşii şi se uită la noi ?

Tu de ce ai ieşit ? Intră în casă !

Iar umbli după Cemile. Eşti tare de cap, Ali.

Nu înțelegi ! Nu vezi ! Cemile nu te vrea !

Intră în casă, că vin acum la tine ! Intră !

- Bine ai venit, Cemile ! - Bine v-am găsit !

Te-ai învoit.

Dacă n-ar fi fost foarte important, n-aş fi făcut-o, credeți-mă.

- În fine, nu mă mai priveşte. - De ce ?

De dimineață a sunat patronul cel mare. Hikmet Karci.

- Cică n-o să mai lucrez aici. - Te-a concediat ?

Nu, dragă, m-a transferat la fabrica din Izmit.

Mi-a mărit salariul. Mi-a dat şi cazare.

- Eu sunt mulțumită. - Bine.

În fine, du-te şi rezolvă-ți treburile.

Când te întorci la serviciu,

eu predau munca noului maistru-şef şi încep lucrul în Izmit.

Cine e noul maistru-şef ?

Tu.

- Cemile, nu arăți bine. - Cred că sângerez şi mai mult.

- Deschide, dnă Nigar ! - Am venit !

- Deschide repede ! - Am venit !

Voi ați venit ? Intrați, intrați !

Am dureri foarte mari şi sângerez de aseară.

- Sângerezi ? - Da.

Să mă uit... Ayşe ! Ayşe, vino repede încoace !

Am venit !

Tu stai. Nu intra. Aşteaptă la uşă.

Ce-i asta, fato ?

Mai adu feşe, Ayşe ! Repede !

- Grăbeşte-te, că leşin acum ! - Stai, fato, ai răbdare !

Mamă !

Mamă !

Mamă !

Nu striga...

Mamă, vino !

Cemile ?

Mamă...

Ce se întâmplă, puiule ? Cemile, te simți bine ?

Sângerează foarte tare. Nu pot să-i opresc sângerarea.

- Nu pot să fac nimic. - Te simți bine ?

Ce se întâmplă ?

Eu nu pot face nimic. Duceți-o imediat la spital. Repede !

Cemile, fata mea frumoasă... Fata mea...

Atunci, chemați ambulanța ! Haideți !

Cemile... Fata mea frumoasă...

Ce stați ? Haideți, chemați ambulanța !

Haideți, chemați ambulanța repede ! Repede !

Cemile...

Cemile, fata mea frumoasă...

Fata mea frumoasă, deschide ochii ! Hai, puiule ! Hai, frumoasa mea !

Uită-te la mine ! Hai, fata mea frumoasă !

Hai, deschide ochii şi uită-te la mine !

Aşa...

Zi... Ce vrei să zici, puiule ?

- Mamă... - Mânca-o-ar mama...

Cemile ?

Cemile...

Cemile...

Cemile...

Cemile...

Cemile ? Cemile !

Cemile !

Uşor, uşor...

Repede... Repede...

- Repede ! - Luați mâna ! Stați pe margine.

- Ce are ? - Anunțați-l pe dl doctor Ömer !

Doamnă, rămâneți afară, vă rog ! Vă rog !

- Ce are ? - Sângerează. Ar putea fi un avort.

Domnule doctor, ajutați-o...

Bine, mătuşă, o ajutăm noi. Tu aşteaptă afară.

- Duceți-o afară. - Vă rog, aşteptați afară !

- Doamne, apăr-o... - Ieşiți !

Doamne, apăr-o pe Cemile a mea... Apăr-o, Doamne...

Murat, ți-am adus-o pe Aylin.

Mulțumesc.

De fapt, ştiam de la bun început că nu mă iubeşti.

Nu mi-ai spus niciodată "te iubesc".

Nu m-ai privit niciodată cu dragoste.

De cele mai multe ori, am văzut milă în ochii tăi.

Da... Ştiind asta...

Şi eu sunt vinovat că am trăit aşa.

Te-am iubit şi te-am vrut atât de mult,

încât nici nu mi-am dat seama că sunt egoist.

M-am prefăcut că nu văd

că şi tu o să vrei să fii iubită, că ai dreptul la asta.

Cu atât mai mult cu cât nici nu sunt în stare să-mi fac datoria ca soț.

M-am prefăcut că nu observ nici asta.

- Murat... - Nu, Aylin, nu vorbi.

Nu am terminat încă ce aveam de spus.

Mi-am dat seama când ai ieşit pe uşă.

În clipa aceea, am înțeles că nu pot trăi fără tine.

Te iubesc.

Te iubesc fără speranță, cu disperare,

cu neputință te iubesc !

În ciuda a tot, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eşti aici acum.

Nu pot face nimic. Chiar sunt neputincios.

Te iubesc.

Dar poate că mă simt vinovat degeaba.

Mă torturez degeaba.

Mă mâhnesc degeaba, crezând că te nedreptățesc.

Fiindcă tu nu te-ai măritat cu mine de dragul meu,

ci ca preț al unei înțelegeri.

În această situație,

nu mai are nicio importanță dacă mă iubeşti sau nu.

Vreau să-ți spun următorul lucru: poți să mă iubeşti sau nu.

Pot să-mi fac datoria de soț sau nu.

Lucrurile astea nu mai contează.

Vreau să respecți condițiile contractului semnat. Asta aştept.

Vrei să-mi spui ceva ?

Nu...

Bine. Atunci, poți ieşi. Vreau să rămân puțin singur.

Am zis că poți ieşi, Aylin.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 83