Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 82

Da, eu am făcut-o !

Eu m-am gândit. Eu am plănuit totul.

Ştiam cât de mult o vrei pe Aylin.

Eu i-am făcut promisiunile necesare ca să se mărite cu tine.

Dacă vrei să pălmuieşti pe cineva, pălmuieşte-mă pe mine.

Nu mă atinge !

- Süleyman ! - Da, dle Murat.

Du-mă în camera mea.

Eşti dezgustătoare.

Nu eu sunt dezgustătoare. Voi sunteți dezgustători.

Nu i-am spus încă totul lui Murat.

Nu i-am zis cât de gravă e situația

şi cât o să fie valabilă înțelegerea dintre voi.

Nu i-am zis nici că sunteți îndrăgostiți unul de celălalt.

Oare ce-ar fi gândit dacă ar fi ştiut asta ?

Voi sunteți dezgustători.

Aylin, fugi şi adu un măr. O să facă iar exerciții de tragere.

Nu-i nevoie. De data asta, o să folosesc capul tău.

O să trag între sprâncenele tale.

Soner... Soner, să nu cumva s-o faci !

Nu ți-am zis să nu spui ?

Ce ți-am zis eu ?! Nu ți-am zis să nu vorbeşti, Mesude ?

Nu ți-am zis să nu spui nimic ?

Ce n-ai înțeles ?

Soner, n-o face !

Gândeşte-te la Murat.

Ai dreptate. Sunetul împuşcăturii l-ar putea deranja.

Să nu cumva să te mişti ! Oricum, n-ai unde să fugi.

Soner, nu face asta !

- N-o face ! - Dă-te la o parte !

Stai, Soner !

Stai ! N-o face ! N-o face ! Stai ! Stai !

Dle Soner !

Dle Soner, vă rog !

Dle Soner, lăsați restul în seama mea. Rezolv eu.

Vă rog !

Vă rog !

- Vă rog ! - Bine. Bine...

Bine...

A venit timpul să plecați, dră Mesude.

De unde ştie Mesude toate astea ?

A văzut contractul din sertarul meu.

Ai greşit aducând-o pe Mesude în casa asta, Soner.

Nou-venitul e închis în sine. Nu a scos nicio vorbă.

Nu te apropia prea mult de el. E deținut politic.

- Deținut politic ? - Da. E comunist.

- Ce a făcut Ender, frate ? - L-au prins...

Bine. Pofteşte-l, să vină aici.

Hakan, eu o să vorbesc cu cineva. Tu ieşi.

Bine.

Multă sănătate, dle Ekrem ! Cum vă simțiți ?

Nu mor caii când vor câinii.

- Ce veşti, aici ? - Poliția l-a prins pe Ahmet.

- Acum e la puşcărie. - Te-am prins, greiere.

Eliminați-l. Să nu poată ieşi de acolo.

Cum ordonați !

Am curățat rana. Menține-o curată, să nu se infecteze.

- O să mor ? - Da.

Dar peste 50-60 de ani, cu voia lui Dumnezeu.

Şi, cel mai probabil, nu din cauza acestei răni. Din alt motiv.

Multă sănătate !

Domnul doctor glumeşte.

Nu aveți de ce să vă temeți. E o simplă zgârietură.

Nici măcar nu poate fi numită rană.

Haideți să vă duc acasă !

Doamnă profesoară !

Doamnă profesoară...

- Tu aşteaptă afară. - Dar...

Hai, aşteaptă acolo !

- Dar, doamnă asistentă... - Afară !

Înțelege odată ! Ieşi de aici ! Ieşi !

Ieşi odată !

- Cum se simte ? E bine ? - Are dureri.

Are şi grețuri. Dacă doarme puțin, îşi mai revine.

Ce-o să se întâmple ? O să sufere mereu aşa ?

Astea sunt efectele adverse ale tratamentului. Nu-i nimic de făcut.

- Tu rămâi ca însoțitor ? - Da.

Dar trebuie să fii foarte puternic.

- O să fiu. - Bine. Spor, atunci !

Dacă e nevoie de ceva, cheamă-mă, da ?

Bine.

Dră Mesude...

Până acum, ar fi trebuit să pricepeți de 50 de ori.

Dar e evident că aveți probleme de înțelegere.

Eu vă avertizez pentru ultima oară.

Înțelegeți odată că nu e de glumit cu dl Soner.

Incidentul de azi să fie ultimul.

Fiindcă, dacă se mai întâmplă, o să muriți.

Fiindcă, data viitoare, n-o să vă mai salveze dna Aylin.

Pe mine oricum să nu contați.

Uite, bunico !

Am colorat ciuperca cu roşu. E otrăvitoare.

Atunci, să n-o mâncăm.

- Uite, n-am depăşit conturul. - Chiar aşa, nu l-ai depăşit.

Bravo ție !

Nu am depăşit deloc conturul,

fiindcă el e limita. Nu trebuie să depăşeşti limita, da ?

- Aşa se face. - Bine, puişor.

Toată viața am fost învățat că nu trebuie să depăşesc limitele.

Unii au făcut asta cu intenții bune, dându-mi exemplu,

alții, cu intenții rele, punându-mi interdicții.

Mi-au cerut să colorez desene făcute dinainte.

Fără a depăşi conturul şi limitele.

Dar eu aveam acuarele de toate culorile:

roşii, albastre, galbene, verzi...

Într-o zi, din greşeală, culoarea mea roşie a depăşit conturul.

A depăşit limitele. Nu am şters-o. M-am luat după ea.

Apoi, am pus albastru lângă ea. Apoi, verde.

Apoi, celelalte culori. Din ziua aceea, nu m-am mai uitat

la cărțile de colorat cu desene gata făcute.

Mi-am făcut propriile linii colorate pe hârtii albe.

Le-am colorat cum am vrut. Am depăşit conturul.

Să depăşeşti limitele e cel mai plăcut lucru în viață.

Şi să colorezi lumea cu propriile culori.

Eu am descoperit asta.

- Cemile, bine ai venit ! - Bine te-am găsit, mamă !

- Bine ai venit, mamă ! Pictez ! - Bravo, fiule !

Mamă, vreau să-ți zic ceva.

- Bine ai venit, fiule ! - Bine te-am găsit...

Bine ai venit, fiule !

Eu vreau să-ți spun ceva, mamă...

Ce s-a întâmplat ?

În legătură cu dna Inci...

Vino încoace. Ce-i cu ea ?

Ce s-a întâmplat ?

Dna Inci e la spital. E foarte bolnavă.

- Ce are, fiule ? - O boală grea.

- Cum adică ? - Uite-aşa... O boală grea.

Doamne...

- Inci nu era profesoara lui ? - Ba da, mamă. Profesoara de muzică.

Îmi pare foarte rău, fiule. Să-i dea Dumnezeu leac !

- Putem face ceva ? - Voi nu, dar eu pot face ceva.

Dacă îmi dai voie, stau la spital, ca însoțitor al dnei Inci.

- Nu are nicio rudă ? - Da, fiule. Nu avea soț ?

Are, mamă, dar el nu se prea ocupă de ea.

Mete, să nu faci ceva greşit, fiule.

Ce-i greşit în asta, mamă ? Soțul ei nu se ocupă de ea.

Dacă rămâne singură, o să moară acolo.

Nu are părinți ?

Nu ştiu. Nu a pomenit niciodată.

Nu ştiu, fiule. Tu eşti bărbat. Singur...

Mamă, sunt asistente acolo. Ele fac totul.

Eu stau acolo ca s-o însoțesc, să nu rămână singură. Ai înțeles ?

Fiule...

Bine, du-te. Cum rămâne cu şcoala ? Dacă o neglijezi, nu-ți dau voie.

Îți promit că n-o s-o neglijez deloc, mamă.

Bine.

Mulțumesc, mamă.

Nebunul ăsta are o inimă de aur.

Mamă...

- Mâine mergem. - Unde ?

O să rezolvăm treaba asta.

- Ai găsit pe cineva care s-o facă ? - O femeie pe nume Nigar.

Azi am fost şi am vorbit cu ea. Ne aşteaptă mâine-dimineață.

Să dea Dumnezeu să fie bine ! Apără-ne, Doamne...

Cemile, ți-ai luat liber câteva zile de la serviciu ?

Nu am reuşit. Maistrul-şef nu mi-a dat voie.

- De ce ? - A zis că m-am învoit prea mult.

- Ce-o să faci ? - Nu ştiu. Fie ce-o fi !

Dacă te-ai duce la pescar şi i-ai explica lui situația ?

Să-ți obțină el învoirea. Nu e patron, în fond ?

Să mergem la unchiul pescar, mamă ! Vin şi eu cu tine !

Tu erai aici ?

Să mergem, te rog !

Te rog, hai !

- Oare ce să facem ? Să mă duc ? - Du-te ! Ce-o să se întâmple ?

Hai, te rog, mamă !

- Bine. Să mergem ! - Ura ! Ce bine !

Ce-i pe hainele tale, fiule ?

De fapt, voiam să-ți arăt ce-am pictat, dar îți arăt mai târziu.

- Hai să mergem ! Te rog ! - Bine, să mergem.

Mete, noi plecăm, fiule. Vine şi Osman cu noi, bine ?

Bine, mamă !

Ies şi eu cu voi.

Intră !

- Carolin, nu ai plecat în Olanda ? - M-am răzgândit. Nu am plecat.

Am primit veşti. Mama se simte bine.

Dar...

Am nevoie de nişte bani. Pot lua un avans ?

- Vrei un avans ? - Da.

Bine, dar s-au calculat salariile pe luna asta.

- Luna viitoare se poate. - Am nevoie imediat.

Imposibil. Ar fi trebuit să anunți mai devreme.

Dar acum am nevoie. Înainte nu ştiam.

Carolin, cum am spus, e imposibil. Nu-i nimic de făcut.

- Mamă, ce casă uriaşă ! - Da, aşa este.

Da, doamnă !

- Voiam să-l văd pe dl Hikmet. - Urmați-mă !

Vor să-l vadă pe dl Hikmet.

- Vă aştepta ? - Nu, dar mă cunoaşte.

- Mă numesc Cemile. - Luați loc, să-l anunț.

- Fiule, nu umbla pe acolo. Vino ! - Stai puțin, mamă.

Cemile ?

Te rog, nu te ridica ! Stai jos.

- Ia uite cine e aici ! - Unchiule pescar !

Mă uitam la poze. Ce poze... Cu soldați !

Bine. Tu continuă să te uiți la poze.

- Eu vorbesc un pic cu mama ta. - Bine.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Scuză-mă că am venit fără să anunț.

Am o rugăminte...

Dacă n-aş fi fost într-o situație grea, nu te-aş fi deranjat.

- Dacă pot face ceva... - Poți.

Nu am putut să mă mai duc la serviciu cum se cuvine de mult timp.

M-am tot învoit.

Îi sunt recunoscătoare maistrului-şef că mi-a dat zile libere.

Dar azi m-am dus iar să mă învoiesc pentru mâine...

De data asta, nu m-a învoit.

Mâine am o treabă foarte importantă. Trebuie să mă învoiesc neapărat.

De aceea am venit la tine. Tu eşti patron.

Adică... mă poți învoi.

E uşor, rezolvăm cu ziua liberă. Dar nu arăți prea bine, Cemile.

Oricare ar fi motivul care te obligă să te învoieşti

şi care te-a făcut să vii până aici, să vorbeşti cu mine,

chiar trebuie să fie important.

Dacă îmi poți spune, aş vrea să te ajut.

Nu, nu-ți pot spune. Te rog, nu mă întreba.

Dacă ai putea rezolva cu ziua liberă, m-ai ajuta foarte mult.

Bine. Mă asigur eu că află maistrul-şef de la atelier.

Tu eşti învoită. Du-te şi rezolvă-ți treaba, oricare ar fi aceea.

- Mulțumesc. Mulțumesc mult. - Cu plăcere.

Selma ?

Hasan ?

Fiule...

În sfârşit, ai venit la mine.

Fiul meu... Fiule...

În sfârşit, ai venit la mine.

Fiul meu !

Fiule...

Fiul meu drag !

Fiul meu drag... A venit fiul meu drag...

Hikmet, uite, a venit Hasan !

A venit la mama lui ! La mama lui...

Fiul meu drag a venit la mama lui... Fiul meu drag...

Stai !

Nu te apropia.

Selma...

De data asta, n-o să mi-l poți lua pe Hasan. N-o să vi-l dau.

Nu ți-l dau ! Nu ți-l dau.

- Copilul acela nu e Hasan, Selma. - Mă cheamă Osman.

Nu te teme, dragă Osman. Mătuşa Selma te-a confundat cu cineva.

- Te-ai speriat de mine ? - Nu, dar nu sunt fiul tău.

- Nu eşti ? - Nu, nu sunt.

Uite, asta e mama mea !

- E fiul tău ? - Da.

Da ?

Osman, dragule, du-te şi fă cunoştință cu mătuşa Selma. Hai !

Bună ! Eu sunt Osman.

- Pe mine mă cheamă Selma. - Încântat de cunoştință.

Şi eu sunt încântată să te cunosc.

- Cine e Hasan ? - Hasan... e fiul meu.

Ai un fiu ?

Cheamă-l aici, să ne jucăm. Unde e ?

Nu poate veni. Nu poate veni deloc.

Nu fi tristă ! Vin eu la tine. Te vizitez. Nu rămâi singură.

- Vii ? - Vin !

- Nu ? Vin la mătuşa Selma, nu ? - Sigur că vii, fiule.

Tu ce cauți aici ?

Nu-şi face griji mama ta ? Nu trebuie să fii acasă ?

Nu trebuie să fiu acasă, ci aici, lângă dv.

Etajul inferior, numărul 17.

- Da, vă rog. - Plec de la hotel.

Cât datorez ?

3 000.

- Ce-i ăsta ? - Valorează mult.

E suficient ca să-mi achit datoria.

- Noi primim doar bani gheață. - Îl vinzi şi obții bani.

Doamnă ! Doamnă !

A venit şi cumnata Carolin.

Vulpea s-a întors la prăvălia de blănuri.

- Ce cauți aici ? - E şi casa mea, Ali.

Nu mai spune ! N-ai preferat să stai la hotel ?

Vreau să vorbesc cu tine despre lucruri importante.

Lucruri importante ?

- Mi-a fost dor de casă. - Lasă asta acum. Spune ce vrei.

Tu nu m-ai înțeles bine, Ali.

Eu i-am dat toți banii mei lui Ekber fiindcă am vrut să te salvez.

Am făcut totul pentru tine, fiindcă te iubesc.

Acum, nu mai am niciun ban.

Nu am putut plăti nici cazarea la hotel. Le-am dat colierul.

Nu mai pot sta la hotel. Nu am bani.

Ştiu că eşti supărat pe mine, dar eu nu sunt rea.

Vreau să fiu cu tine, Ali. Te iubesc.

Adică o să vii iar aici ? O să trăieşti aici ?

Încă sunt soția ta.

O să strâng nişte bani şi, poate, o să am o altă casă.

Dar, până atunci, stau aici, Ali. Te rog !

Ori... Ori o să mă arunci în stradă ?

Nu se poate, Carolin. Nu se poate.

Te rog, primeşte-mă, Ali ! Nu am nimic.

Doamne...

Doamne, ce am de pătimit din cauza femeilor !

Bine. Rămâi.

Dar până strângi bani şi-ți găseşti o altă casă, da ?

- Eşti un scump ! - Stai, Carolin ! Încotro ?

- Sus, în dormitor. - Nu se poate.

Intră !

E un pat şi aici.

Te mulțumeşti cu camera asta.

Se face fasolea. Am încălzit şi orezul.

Fasolea o să aibă o garnitură bună de pilaf !

Cemile, te simți bine ?

Sângerez puțin, mamă. Mă doare burta.

Mamă, s-a întâmplat ceva ? Te simți bine ?

Mă simt bine.

Plângi ?

De ce plângi, puiule ?

Mă gândesc la Ahmet. Cine ştie ce-o fi făcând în puşcărie ?!

Probabil că nu face nimic.

Se gândeşte.

În puşcărie, omul se gândeşte mai mult ca oricând.

Ai răbdare, scumpo.

Ai răbdare.

- Mamă, te simți bine ? - Da... Doar mă doare burta...

Mama nu arată bine, bunico.

Dacă ar avea ceva, ar zice. Nu te îngrijora degeaba.

Cemile...

- Cum te simți ? - Sângerez, mamă.

Oare să mergem imediat la Nigar ?

Cum să mergem, mamă ?! Osman şi Berrin sunt aici.

Nu am altă soluție decât să aştept până mâine.

Rabd, nu-ți face griji.

Să văd dacă s-a făcut fasolea...

A venit avionul...

Berrin, eu şi bunica ta avem puțină treabă mâine.

- Poți avea tu grijă de Osman ? - Şi eu am treabă mâine, mamă.

E importantă ? N-o poți face după aceea ?

- Voiam să mă duc să-l văd pe Ahmet. - Ți se dă voie să-l vezi ?

Poate... Măcar aş primi veşti de la cei care-l văd, de la avocatul lui...

Voi ce treabă aveați ?

O doare pieptul pe bunica ta. Voiam s-o ducem la doctor.

Bine. Duceți-vă ! Rămân eu acasă. Mă duc la următoarea vizită.

Bine. Mulțumesc, draga mea.

Multă sănătate, bunico ! Nu mi-ai spus nimic.

Aşa-i...

Du-te naibii !

Ce se întâmplă aici ?

Lasă cuțitul !

Mişcă-te ! Ia-l !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 82